demolare pe str. Batistei 26

Terenul din Batistei 26 unde s-a aflat pana mai ieri o frumoasa vila, in perfecta stare de conservare

Ticalosia nu are limite!! Iar dl. St. Damian, aparatorul teoretic al patrimoniului bucurestean, pune mana din greu la distrugerea acestuia. Si fara indoiala nu este strain de aceasta demolare totalmente dubioasa si ilegala de pe str. Batistei 26. Fara panou de identificare a investitiei, rapid si fara sa lase nimanui timp sa comenteze, o vila interbelica, poate chiar mai veche, in stare de conservare ireprosabila, de proportii frumoase, intr-un fel de stil neoromanesc, a fost pusa la pamant zilele astea (10-14 octobrie 2008). Cel ce a facut acest lucru ar trebui sa plateasca o amenda identica cu valoarea terenului. Iar dl. Damian ar trebui sa raspunda la niste intrebari...

Probabil va apare un "Batistei Center", oribil si total neincadrat pe o strada ce, teoretic, era intr-o zona protejata.

Casa din Batistei 26, cu cateva zile inainte de demolare

Terenul (in dreapta) unde s-a aflat casa din Batistei 26 in 14 oct 2008

Dar ce sa mai vorbim cand cei ce mai iubesc orasul asta (ONG-isti, istorici sau arhitecti) care mai au ceva relatii "sus" aud cu groaza cum ca " se fac presiuni inimaginabile DE LA CEL MAI INALT NIVEL pentru eliminarea ordonantei din 2008 care restrictioneaza PUZ-urile".
Ce facem oameni buni ca astia vor sa darame tot, parcuri, terenuri de sport, monumente, strazi intregi de case protejate? Ei au miliarde de euro. Noi ce avem?
S-a "dat" si la televizor...

Case vechi cu pridvor din Bucuresti

Metocul Manastirii Pasărea, de pe str. Popa Rusu,
azi ceainaria "La Metoc"

Aceeasi cladire de mai sus intr-o poza din anii '50

Unul din tipurile de case extrem de caracteristice ale Bucurestilor sfarsitului de veac 18 si primei jumatati de veac 19 sunt cele cu pridvor pe coloane de lemn si arcade in acolada. Aceste tipuri de case sunt, la origine, specifice zonei prahovene si muscelene si au ajuns la Bucuresti o data cu mesterii sau cu targvetii originari din acele zone. Probabil ca initial a fost o adaptare in lemn, chirpici si caramida subtire a caselor boieresti cu cerdac si foisor de tip brancovenesc. Casele cu acest tip de pridvor/cerdac acesta au fost foarte raspandite in Bucurestii sec. XVIII-XIX-lea, fiind regasite atat in curtile simplilor negustori si târgoveţi cat si ale orasenilor mai instariti.

Casa boiereasca cu cerdac spijinit pe stalpi de lemn, in mahalaua Sf. Apostoli. Aceasta casa apare ca dominanta in majoritatea stampelor si panoramelor Bucurestilor facute de pe dealul Spirii (Curtea Arsa). In spate se afla hanul Zlatari. Detaliu din panoramicul lui A. Reiser din 1864

Detaliu din panoramicul lui C.P. Szathmari facut din Turnul Coltei. Vedere catre Universitate si Palatul Sutu.

Detaliu din imaginea de mai sus cu o casa de secol al 18-lea aflata pe coltul gradinii palatului Sutu, cam pe unde se afla acum intrarea in Pasajul Universitatii

Acest tip de pridvor se regaseste si la unele biserici, cel mai bun exemplu pastrat fiind bisericuta Bucur. Inainte de restaurarea din anii 20 a bisericii Mihai Voda (azi translata de la locul ei) pridvorul era pe stalpi de lemn. De asemenea Hanul lui Manuc e cel mai spectaculos monument ce conserva pe toata lungimea curtii interioare asemenea cerdac cu stapi de lemn si arcade in acolada.

Biserica Mihai voda inainte de restaurare-fotografie de pe la 1916

Bisericuta Bucur

In judetul Prahova se pastreaza cateva case frumoase de acest tip ca dovada ca stilul acestor case are originea in aceasta zona (Muscel +Prahova). La Ploiesti se afla o celebra casa a unui bogat negutator, cunoscuta sub numele de casa Hagi Prodan, azi muzeul cu celasi nume . Casa a fost construita pe la 1785, decorata cu stucaturi pe la 1830. Tot in Ploiesti se afla muzeul I.L. Caragiale in casa Dobrescu datata tot pe la 1790.
La Valeni de Munte, ansamblul caselor lui N. Iorga sunt construite in acelasi stil. La Buzau cea mai veche casa din oras (1780) are un foisor si cerdac decorat cu stalpi de lemn.

Case de targoveti si negustori de sfarsit de veac 18 din jud. Prahova 1-Casa lui N. Iorga de la Valenii de Munte, 2-Casa Hagi Prodan, Ploiesti, 3-4 Casa Dobrescu, Ploiesti si din Buzau 5-Casa Vergu-Mănăilă

Un alt exemplu prahovean: Conacul Bellu din Urlati, azi muzeu

Alaturi de Prahova, zona musceleana abunda in asemenea tip de case, un exemplar remarcabil fiind Muzeul de Etnografie din Campulung

Studiind pozele vechi care mi-au cazut in mana am descoperit ca in Bucuresti se gaseau pana in anii 60 foarte multe asemenea case. In perioada 1960-1989 au fost demolate mai toate casele de valoare ce mai conservau aceste elemente atat de caracteristic bucurestene si totusi atat de pitoresti. Cu exceptia uneia, faimoasa "casa de târgoveţ" de pe calea Serban Voda nr 33. Din pacate nici una din celelalte demolate nu au fost, daca nu conservate in situ, macar mutate la Muzeul Satului sau oriunde in alta parte. Si ma refer la unul din cazurile cele mai nefericite, cel al casei -monument istoric - de pe str. Mircea Voda nr 51 (numerotarea ante demolare).

In zona Traian, Orzari, Matei Voievod se mai pastreaza totusi cateva exemplare din a doua jumatate a veacului al XIX-lea sau chiar mai tarzii.Casa veche cu pridvor ce se gasea in apropierea bisericii Sf. Ecaterina. Poza e de la inceputul sec. al 20-lea

Casa Procopoaiei. Casa boiereasca de tip cula din veacul al 18-lea ce se gasea pe Calea Plevnei, unde se gasea hipodromul regal, apoi "Casa Radio" (nu bag mana in foc ca acolo se afla)

Casa ce a existat pe str Agricultorilor fotografiata prin anii 70

Probabil aceeasi casa de mai sus reprodusa in cartea lui F. Dame "Bucurestii in 1906"

Casa ce a existat pe str. Olari 43. Demolata in 1947

Casa de pe la 1850 ce se afla pe str. Matei Voievod. Eu am cautat-o si nu am gasit-o dar nici nu m-am putut uita pana in fundul unor curti. Poza e din 1980.


Casa ce se afla pana in 1956 pe str. Maria Rosetti nr. 9, o casa deosebita ce ar fi meritat sa fie salvata

Tipuri de capiteluri de la stalpii cerdacurilor din Bucuresti:
1-casa din Mircea Voda 51 , 2- casa din Serban Voda 33, 3-de la casa din M.Rosetti 9

Faimoasa casa din str. Mircea Voda nr 51, una din cele mai frumoase exemplare de casa de targovet din Bucuresti. Demolata cu ocazia sistematizarii zonei in anii 1986-1987, fara a i se fii recuperat lemnaria, fara nici o incercare de a fii reconstruita intr-un muzeu

Alte 2 imagini de arhiva ale casei din str. Mircea Voda 51


Singura casa de acest tip, de mare valoare, din veacul al 18-lea (?) care a supravietuit in Bucuresti, cea de pe str. Serban Voda nr 33. Casa apartine Ministerului Culturii.

Casa veche cu pridvor si stalpi de lemn de pe str. Traian, un exemplar de casa deosebit de pitoresc ce a supravietuit de dinaintea domniei lui Cuza

Casa veche cu pridvor pe str Orzari. Fiind la strada a fost remarcata de multi ca avand un aspect arhaic si taranesc. Cel putin 2 persoane erau cconvinse ca e cea mai veche din oras. Nu e cea mai veche insa e foarte valoroasa ca arhitectura, desi culoarea si restaurarea lasa de dorit.

O data cu ieftinirea geamurilor, de pe la jumatatea veacului al XIX-lea, multe asemenea pridvoare si cerdacuri sunt inchise cu geamlâc, un tip de arhitectura de asemenea foarte caracteristic. Si acestea sunt din ce in ce mai rare.

Casa saracacioasa cu pridvor deschis pe Calea Calarasi. E remarcabil cat de scunda este!

PS Unele fotografii nu imi apartin si provin din diverse surse (fotografii din arhive, carti, reviste), inclusiv Net. Daca cineva isi descopera vreo imagine si nu e de acord ca am publicat-o imi cer scuze anticipat si o voi sterge sau ii voi pune numele.

Cetatea si biserica sasesca din Saschiz

Am stat vara asta (2008) 10 zile la Saschiz. Cunosteam comuna din anii '90 cand calatorisem prin mai toate satele sasesti (aprox 130 de localitati). Acum am studiat locul cu mai multa atentie. S-au schimbat multe. Au plecat sasii si au venit englezii. O fundatie, Adept , condusa de niste englezi fascinati de natura zonei se lupta pentru conservarea padurilor, pajistilor si satelor sasesti din zona colinara dintre valea Hartibaciului si valea Tarnavei Mari si pentru practicarea unei agriculturi durabile si traditionale. Pe aceste dealuri se afla cea mai mare zona impadurita din podisul Transilvaniei. Fauna si flora sunt bine reprezentate (sunt si ursi , cerbi, paduri cu stejari seculari). Aceasta zona, ce se intinde de pe la Sighisoara pana spre Medias si Agnita a fost locuita de sute de ani (700 de ani) majoritar de sasi. Padurile erau administrate de obstile satesti, motiv pentru care nu au fost taiate in dementa ci dimpotriva, protejate si ingrijite. Englezii de la Adept au fost atrasi de zona asta deoarece conserva o biodiversitate disparuta de mult la ei in tara. Si de aceea fac eforturi de a declara zona Tarnava Mare zona protejata. Misto! De cand e interesat printul Charles de zona o gramada de englezi se indragostesc de săsime.

Comuna Saschiz a fost in trecut una din cele mai bogate localitati sasesti. Numele german e Keisd. Ungurii i-au zis Szászkézd, adica Keisd-ul sasesc, de unde vine vine si numele romanesc(se citeste sas-chizd=saschiz). Inainte de veacul 13 in zona se aflau localitati secuiesti. La colonizarea sasilor, secuii s-au retras mai spre est si nord est.

Poza asta nu-i trucaj! Chiar asa se vedea ...

Biserica a fost terminata pe la 1493 pe locul alteia mai vechi. Noua biserica a fost construita in spiritul bisericii-reduit (ca si mai tarziu biserica din satul alaturat Cloasterf) menita sa fie si biserica si fortareata in acelasi timp. In veacul 17 este construit si uriasul turn, copie a celui de la Sighisoara, simbol a puterii economice a Saschizului. Sferturile de ora sunt batute de o statuie de lemn numite Bogdan ce tine un clopot in mana. Interesant nume, de origine slava, specific românilor. Dupa executie si costum, statuia nu pare mai veche de mijlocul sec. al 18-lea. Sub cornişă ca si la Sighisoara turnul a fost pictat cu frescă decorativă din care se mai ghiceste ceva in zonele cu tencuiala cazută.

Statuia Bogdan

In comuna sunt atestate documentar inca 6 biserici, capele si manastiri. Cu certitudine nu este cunoscut decat amplasamentul a 2 din ele (asa am citit undeva).
Inca din sec. al 14-lea satele din zona au construit o cetate pe dealul de deasupra Saschizului.

Cetatea dupa defrisarea padurii care o ascundea privirii

Cetatea e una din rarele cetati taranesti ale sasilor pastrate pana azi (alaturi de Rasnov, Rupea si partial Slimnic - un caz particular). Cetatea a fost bine intretinuta secole de-a randul fiind ingrijita inca in anii 40 ai secolului trecut. Dupa deportarea masiva a sasilor dupa 1945 si distrugerea ei de catre locuitorii ne-germani ai Saschizului, cetatea a cazut rapid in ruina si uitată. In limba romana nu exista nici o singura lucrare despre istoria sau arhitectura cetatii. Nu e nici macar citata in lucrari de sinteza. O situatie des intalnita cu foarte multe monumente remarcabile sasesti sau unguresti si secuiesti. Pana acum vreo 4 ani putini stiau de existenta ei din cauza ca era ascunsa de padurea deasa ce crescuse in jurul ei. Parca era castelul din "Frumoasa din Padurea Adormita".

Singura imagine de epoca pe care am gasit-o (probabil e facuta de unul din fratii Fischer de la Sibiu) prezinta cetatea intr-o stare bunicica. jos e in 2008.

In ultimii ani Primaria a taiat copacii si acum cetatea se vede din soseaua nationala ce traverseaza comuna. In interior e o fântână destul de adancă de care se leaga eterna legenda a tunelului care ajunge foarte departe.

Faimoasa fantana "cu tunel"

Turnul cu ceas din Saschiz si scara din grosimea zidului ce urca la primul cat

Pana in sec. al 19-lea comuna a fost faimoasa pentru ceramica sa deseori smaltuita in verde, rară si cautata de colectionari in zilele noastre. De altfel centrele de facut ceramica ale sasilor au disparut toate. Secuii de la Korund ce mai continua traditia ceramicii sasesti (dar si secuiesti, evident...).
Comuna e acum in patrimoniu UNESCO. Biserica era in restaurare. Desi e afisat un panou care spune ca e un santier al Ministerului Culturii, peste 3 sferturi din bani sunt din alte surse, inclusiv ale comunitatilor sasesti din diaspora. Cetatea mai are de asteptat desi cel putin 2 turnuri sunt in pericol iminent sa cada. Putinii turisti care urca la cetate habar nu au ce-i cu ea, habar nu au de sasi, habar nu au de nimic (am vorbit cu 4 grupuri si familii de-a lungul unei saptamani). Cum vin, asa pleaca. Cine e curios cu adevarat intra la centrul de informare turistica de langa turnul mare din Centru si acolo poate gasi niste pliante misto scoase de englezi (in vreo 4 limbi).

Biserica fortificata saseasca din Cloasterf

Am vizitat anul asta dupa o pauza de 10 ani biserica fortificata din Cloaşterf. Un sat mic de langa comuna Saschiz - jud Mureş.
Acolo se afla o foarte interesanta biserica fortificata! Numele satului vine de la sfantul patron al bisericii-Sf. Nicolae. Cum asa? pai in germana veche era numit Niklaus de unde vine Klos-dorf - numele german al localitatii. Probabil ca initial se numea Klaus-dorf. In comparatie cu majoritatea bisericilor sasesti construite in sec. al 15-lea si fortificate ulterior cand se ingrosase gluma din cauza invaziilor otomane, biserica de la Cloaşterf a fost conceputa inca de la inceput, din stadiul de proiect, a fi o biserica-cetate sau biserica-reduit, capabila sa faca fata unui mic asediu cu arme de foc. A fost construita la 1524 si face parte din ultimul si cel mai modern (la acea vreme) tip de biserici-cetate sasesti.


Biserica nu este un caz unic. In comuna alaturata, Saschiz, se afla o mult mai mare biserică construita in acelasi stil. La Dupuş, lânga Biertan, se află o biserica identică cu cea de la Cloasterf, proiectată de acelasi meşter. Iar langa Sebeş, la Boz puteti vizita o alta biserica din aceasi familie, desi gurile de aruncare verticale nu se sprijina pe contraforţi ci pe console, ca si la turnurile cetatii Sibiu.
Biserica se putea închide cu un gratar cu glisare vertica-numit herse.
Incinta e patrulatera si are 3 turnuri cu acoperisul intr-o singura apa, inclinata spre interior (in pupitru) spre a nu oferii dusmanului ocazia de al incendia sau distruge (pe acoperis). Ferestrele de tragere sunt adaptate armelor de foc.
Mobilierul interior e fabulos. Este din sec. al 17-18 si e in stil baroc popular. Pe unele panouri pictate ale stranelor sunt reprezentate biserici fortificate fanteziste.



Numai si pentru acest lucru si merita a fi vizitata biserica.




Cetatea a fost putin restaurata de Mihai Eminescu Trust iar langa turnul clopotnita (de veac 19) e amenajata o camera de oaspeti amenajata cu mobilier traditional sasesc.




In sat nu mai sunt mai deloc sasi.