luni, 23 martie 2009

Banca Chrissoveloni - Lipscani nr 8

Era o vreme cand bancile erau niste institutii atat de respectabile incat era musai ca edificiile ce le adposteau sa fie deosebite. O cladire de banca trebuia sa inspire prestanta in primul rand, trainicie, putere, putina opulenta, calitate (nu o sa vezi niciodata la vechile banci, materiale de proasta calitate) etc etc. La proiectele bancilor lucrau arhitectii cei mai cei.

In city-ul bucurestean (centrul bancar din zona Lipscani) inca mai putem admira si astazi cateva exemplare de banci din vremea regimului burghezo-mosieresc, precum Banca Marmorosch Blank de pe str. Doamnei (arh. Petre Antonescu) sau Banca de Credit de langa biserica Stavropoleos, cladiri minunate, din pacate lipsite de perspectiva.

Banca Marmorosch-Blank

Banca de Credit

Una din cladirile spectaculoase de pe str. Lipscani este cladirea fostei banci Chrissoveloni ( nr. 8), actual in patrimoniul BNR. Proiectantul acestei cladiri este marele arhitect care a fost George Matei Cantacuzino si a fost construita intre 1923-1929.

Banca Chrissoveloni - Lipscani nr 8


Am pus mana anul trecut pe un album - " Palais de la Banque Chrissoveloni, Bucarest,
G.M. Cantacuzene", din 1929, editat la Paris, ce prezenta aceasta banca, imediat dupa finalizarea constructiei. Veti fi impresionati sa vedeti ce treaba buna faceau oamenii atunci. "Albumul contine, in afara celor 64 de planse, si o scurta introducere in care G. M. Cantacuzino explica conceptia care i-a calauzit in realizarea "acestei armonii intre util si frumos". Talmacind viziunea arhitectilor de a fi conceput ca pe un palat de inspiratie palladiana, o cladire a carei functie era una strict utilitara" -citat de aici.
Tare mi-as dori sa vad niste imagini de azi din aceasta cladire. Daca are cineva si e dispus sa imi trimita as fi recunoscator...


Holul principal

Ideea e ca si astazi bancile au bani dar mizeriile placate cu marmura de toaleta si gresie de bucatarie care au impanzit tara dupa 90 nu se pot numi constructii sau lucrari de arhitectura. Exista o vreme cand oamenii apelau la arhitecti. Ati observat ca astazi toti se "pricep" sa-si faca o casa sau un...sediu de banca....

Holul principal - Grilajul intrarii


Am citit ca restaurarea acestei cladiri realizata in urma cu putin timp a fost o reusita si a fost premiata.


Usa ce coboara la Tezaur


Vestibului Tezaurului

Geoge Matei Cantacuzino - scurta biografie

1899 Se naste la 11/23 mai la Viena in Metternichgasse 10, George Matei Cantacuzino, fiul lui N. B. Cantacuzino si al Marcelei Bibescu, nepoata de fiu a Domnitorului Gh. Bibescu.
1917-1918 Intra voluntar in armata unde, a fost cel mai tinar sublocotenent al Armatei Romane; va participa la operatii militare in Carpati.

Usa ascensorului Tezaurului


Vestibulul directorului general


1919
La 10 iulie G. M. Cantacuzino reuseste la probele de admitere la Beaux-Arts din Paris.
- Incepe lucrari de restaurare la palatul de la Mogosoaia.
1923 Impreuna cu A. Schmiedigen, cu care infiintase un birou de arhitectura si studii, executa proiectul constructiei Palatului Bancii Chrissoveloni din Str. Lipscani Nr 8
1928 Scrie la Paris si Vicenza studiul consacrat vietii si operei celebrului arhitect renascentist Andrea Palladio ale carui creatii avusese prilejul sa le cunoasca in Italia.
1929 Apare la Paris la "Ancienne Maison Auguste Vincent" (editori Vincent, Freal) impunatorul si elegantul album Palais de la Banque Chrissoveloni, Bucarest, (din care am reprodus aceste imagini )

Centrala telefonica si de supraveghere


1930
Desfasoara timp de cinci ani in tara o neobosita activitate ca arhitect, concepind o serie de lucrari importante: ansamblul de la Eforie, hala I.A.R. la Brasov, Casa Radiodifuziunii de la Bod, biserica din Tetcani, o serie de vile etc.
1934 In Editura Fundatiilor (colectia "Scriitori romani contemporani") apare volumul Izvoare si popasuri.
- Publica in revista franceza L'Architecture d'Aujourd'hui (Nr. 5) articolul intitulat Tendances dans l'architecture roumaine d'aujourd'hui.
- In Biblioteca Urbanistica nr. 33 apare Rezumatul memoriului justificativ al Planului Director de Sistematizare, intocmit de Duiliu Marcu, G.M.Cantacuzino, R. Bolomey, I. Davidescu, ing. T. Radulescu.


Logia scarii principale

Semineu din sala de Consiliu

- Din acest an pina in 1940 G.M.Cantacuzino va concepe o serie de edificii care il va impune in epoca ca pe unul dintre cei mai valorosi arhitecti ai nostri: imobilul din Piata Universitatii unde a functionat pina mai anii trecuti TAROM-ul, blocurile Kretzulescu (din piata Amzei) si cel din Dionisie Lupu (colt cu Cosmonautilor), bisericile Flaminda (din Cimpulung-Muscel), Bailesti (Dolj), Seini, Hotelul Rex de la Mamaia (impreuna cu arhitectul Vasile Arion), Casa de cura de la Olanesti etc. Aceasta perioada se dovedeste extrem de fecunda si pentru publicist care, in afara conferintelor tinute la radio, va desfasura o vie activitate in coloanele Revistei Fundatiilor regale unde va publica importante articole despre arta si arhitectura romaneasca precum: O capitala, Consideratiuni asupra arhitecturii functionale, Forma si formalism, Modernismul si arhitectura romaneasca, Iasii, George Bals, Despre posibilitatile unei arhitecturi romanesti, Experienta americana, etc.

Sala de consiliu

1939
Vara calatoreste din nou in S.U.A. cu prilejul Expozitiei Universale de la New York, unde Romania este prezenta cu un pavilion.
- La 31 august vorbeste la radio despre "Afirmarea romaneasca peste ocean".

Intrarea in biroul presedintelui

1940 Prabusirea blocului Carlton in timpul cutremurului de la 10 noiembrie atrage invinuirea de catre autoritati a constructorilor cit si a arhitectului G.M.Cantacuzino. Comisia de ancheta va stabili o serie de cauze particulare care au dus la prabusirea cladirii, cauze ce nu se datorau arhitectului. G.M.Cantacuzino este scutit de orice urmarire penala.
Isi continua activitatea publicistica in Simetria si Revista Fundatiilor regale.


Bucataria

Sala de sport si scrima

1942
Din octombrie 1942 pina in mai 1948 preda cursuri ca profesor suplinitor de "Istoria si teoria arhitecturii". La catedra, in fata studentilor vocatia de mare pedagog a lui G.M.Cantacuzino isi afla astfel climatul cel mai cel mai prielnic de manifestare. Fostii sai studenti isi vor aminti de acele cursuri ca de niste momente unice, de adevarata initiere in universul artei si al culturii. Rememorind impresiile acelor ani cind, ca student in anul III, audiase cursurile profesorului. Dr. Arh. Radu Patrulius scris: "Era un magician al cuvintului si al desenului: idei clare enuntate direct, completate cu schite expresive. Nu avea nevoie de note scrise, punctaje, breviare, carti, filme sau diapozitive.
1947 Apare la Editura "Cartea Romaneasca" volumul Despre o estetica a reconstructiei.
- In decembrie scrie studiul Introducere la cercetarea textelor lui Vitruviu, lucrare nepublicata inca.


Semineu in biroul presedintelui

- Dupa razboi, G.M.Cantacuzino isi continua activitatea de arhitect, concepind o serie de vile precum si alte constructii, intre care cea mai impunatoare este cladirea Institutului de studii si proiectari energetice de pe B-dul Republicii din Bucuresti.

Sala masinilor-centrala electrica


Vestiarele personalului


Pompele ( al 2-lea subsol)


Comunistii nu il apreciaza pe distinsul arhitect....
- Este arestat in 1948! Inchis la Aiud, 9 luni la secret. Condamnat la 5 ani de inchisoare cu munca silnica. Lucreaza la Canal. Eliberat in 1953 este angajat la Monumentele Istorice.
1956 Restaureaza unele ctitorii din nordul Moldovei.
- Tot in acest an G.M.Cantacuzino sufera un accident de circulatie linga Sucevita - accident care il imobilizeaza la pat timp de citeva luni. Isi pierde postul la MonumenteleIstorice fiind acuzat ca este un inamic al poporului.
1957-1959 Realizeaza pavilioanele ansamblului arhitectural al Palatului Mitropoliei din Iasi. Opera comandata de mitropolitul Moldovei dar neputind sa declare oficial ca i-a dat de lucru lui G.M.Cantacuzino ii plateste un salariu din fonduri personale.

1960 La 1 noiembrie G.M.Cantacuzino se stinge din viata la Iasi, fiind inmormintat la cimitirul Eternitatea. Mesterii care lucrasera piatra la palatul Mitropoliei ii lucreaza si-i ridica crucea de pe mormant.
Citat din acest articol.


Exemplu de banca construit in zilele noastre. Cred ca e proiectul directorului de banca care-si facuse vila la tara si avea"experienta". Misto!

46 de comentarii:

scouter9 spunea...

Felicitari Radu pentru postare. Multumim ca ne-ai "plimbat" si pe noi printr-un alt loc interesant despre care ai aflat tu povesti si istorii mai putin cunoscute.

Raiden spunea...

Superb Palatul Chrissoveloni! Am auzit de acel album si despre interioarele bancii. Este o cladire-unicat. Cand te uiti ce jeguri de sedii isi fac bancile azi, te-apuca durerea de cap.

Cred ca e destul de greu sa faci azi poze inauntrul palatului. Sunt sigur ca paznicii BNR sunt vigilenti.

La Banca de Credit Roman au fost sediile unor judecatorii, care s-au mutat la Palatul Justitiei dupa ce a fost renovat. Azi e nu stiu ce oficiu pe acolo...

GIURGIU spunea...

Excelent articolul! am trecut de zeci de ori pe acolo, am simtit ca este o cladire speciala dar niciodata nu as fi avut ocazia "sa intru in cladire", si ma bucur ca am reusit sa vad interiorul! Sunt multe astfel de cladiri in Romania, pe care le apreciem de la distanta si in care nici cu gandul nu putem intra! :) Astept urmatoarele "usi deschise" :P

bg spunea...

http://hdri.cgtechniques.com/~postspar/show.php?id=237
o celebra varianta moderna, vieneza.

Cristi spunea...

Exact cand sediul Bancii Chrissoveloni a fost finalizat institutia a dat faliment. Era in 1929. Se spune ca atunci cand arhitectul i-a prezentat devizul, Chrissoveloni i-a spus ca se duce a doua zi sa declare falimentul.

Lucian Vasile spunea...

Chiar impresionantă clădire... Mi se pare uimitor cum a reușit să o facă atât de utilă, fără să-i știrbească frumusețea. Iar faptul că avea cameră cu dulăpioare pentru angajați mi se pare elecventă pentru bunul simț de până-n 47.

Și totuși, în ciuda anilor de închisoare, G.M.Cantacuzino a reușit să mai realizeze clădiri. Alții nu au avut noroc. Spre exemplu, Toma Socolescu fiul, din Ploiești, a fost complet marginalizat, din câte știu eu. Plus locuința confiscată (ceea ce cred că a pățit și G.M.Cantacuzino...)

Radu spunea...

Felicitari! Un articol foarte interesant.

Radu Oltean spunea...

@Lucian Vasile
Exact aceea si parere am avuto si eu. O cladire frumoasa si utila. Asta e si scopul si ideea arhitecturii. Pana la 1900 si o cazemata sau un fort militar putea fi frumos. Cu cat ne apropiem de zilele noastre utilul se indeparteaza din ce in ce de conceptul d frumos...
Apropo de dstinul acestor oameni. Te mai miri de ce nivelul moral al elitelor de azi e asa scazut...Fiindca toate potentialele modele au fost strivite

Cornel spunea...

Ce vremuri, ce arhitecti, ce industrie!
Fara legatura - prin '30 Horia Creanga a desenat pentru Malaxa linia celebrelor automotoare (multe merg si acum prin tara). Bijuteriile acelea tehnice aveau inclusiv ceea ce acum numim instalatie de climatizare.
Cite lucruri puteam face atunci!

Radu Oltean spunea...

Exact, cate lucruri puteam atunci...
DAR DE CE NU PUTEM SI ACUM???!!!
Chiar atat de tare s-a degradat dorinta de a face un lucru bun a romanului. E atat de puternic conceptul "merge si asa..."???

Raiden spunea...

Nu Radu, pur si simplu au fost niste decenii de comunism care s'a distrus vechea tesatura a societatii. Uita-te cum au evoluat tarile din Vest care n'au fost "ajutate" de "Marea prietena de la rasarit, URSS".

Gruia spunea...

Imi permit sa adaug ca "arhitectura" de azi nu a pierdut numai simtul frumosului, ci deopotriva si pe cel al utilului. Intre compozitia artistica si cea functionala, exista de milenii o conspiratie benefica. Aceasta se bazeaza pe structurile antropologice eterne si pe perceptia noastra spatio-temporala. De fapt, este amiabila confruntare dintre estetic si etic.

Recunoastem ca fiind o compozitie reusita pe aceea ale carei conotatii se muleaza, succesiv sau intrepatruns, pe destinul din noi insine: introducere, intriga, actiune, apogeu, deznodamant... Pe acest schelet se grefeaza apoi varii combinatii a doar patru mijloace primare de expresie: repetitia, alternanta, gradatia si simetria - dezvaluind tot atatea fatete ale umanului, respectiv autoritatea ego-ului, cautarea perechii, explorarea devenirii si obiectivarea prin reflexie.

Dispunem de infinite moduri in care putem distruge sau compromite ceva, dar par a fi foarte putine acele moduri in care ne putem alatura munca proprie la simfonia generala a creatiei. Haosul e la indemana, ordinea se lasa greu descoperita.

Viziunea entropica a lui "las' ca merge si-asa" nu este periclitata decat de constiinta apartenentei la un alt plan. Aceasta constiinta nu poate fi mimata, iar atunci cand totusi se incearca asta rezulta kitsch-ul. Pretinsa atingere a consistentei, scurtcircuitand din lene fazele trudei intelectuale, kitsch-ul e mult mai periculos decat uratul, sau non-arta, pentru ca are o uriasa capacitate de coruptie.

Din nefericire, arhitectii autentici devin tot mai rari. Infloresc in lipsa lor desenatorii eficienti, posesorii de stampile si competente, executantii orientati pe marketing. In cel mai bun caz, acestia mai cunosc niscaiva geometrie, normative si standarde. Dar asta e deja un caz fericit in Romania.

Peste tot in lume, meseria este in vadit declin, catre un "job" oarecare. Cu tot arsenalul aferent: abilitati de comunicare, disponibilitate pentru program prelungit si lucru in echipa, permis de conducere categoria B, cautarea continua a motivatiilor, dependenta de IT etc etc. Doar ca, in statele ce nu au cunoscut molima bolsevica, s-a mai pastrat un pic de bun simt (de genul "cei sapte ani de acasa"), care impiedica deopotriva arhitectii si clientii sa-si eviscereze public toate refularile si complexele.

writeman spunea...

monstrul ala de la sfarsit chiar exista undeva in orasele patriei?

Lanternativa spunea...

@ Writeman:

Monstrul de la sfarsit, daca nu ma insel, este fostul (?) sediu al Bancii Agricole din Iasi.

@ Raiden:

Sunt de acord cu Dumneavostra dar...am totusi mici retineri in a da toata vina pe comunisti in ceea ce priveste situatia actuala din RO. Ma explic. In Europa au fost si alte tari innecate in Marea Rosie :) dar, imediat dupa schimbare, pasii facuti au fost enormi. Si dau exemplu Estonia sau Polonia cea de doua ori distrusa (nemtii si rusii). Ca sa nu mentionez Slovenia. Dupa 20 de la Revolutie, in Romania este tot jale. De ce?

"Semineu din sala de Consiliu"-foarte faina fotografia.

Raiden spunea...

@ Lanternativa - pentru ca la noi e o anumita mentalitate gravata de sovietici in adancul constiintei publice. La tarile ex-comuniste mai avansate a existat vointa si mai ales putere legitima care sa puna in aplicare dezideratele natiunii respective.
Noi am avut din '89: o lovitura de stat, mineriade, alegeri dubioase, dar mai ales niste "lideri" complet dezinteresati de soarta tarii. De aceea.
Ma mentin la parerea initiala ca vinovatul principal pentru situatia actuala este comunismul.

Gruia spunea...

Subscriu total @ Raiden.

Starea actuala a natiunii pare a fi consecinta directa si legica a tipului de comunism practicat la noi, mai ales dupa 1971. I-am putea spune "comunismul intruziv". In celelalte state, comunismul a ramas in mare parte un corp exterior de sufletul omului, o constrangere sociala/economica impusa din afara, usor recognoscibila ca atare. La noi, s-a concentrat pe invadarea si pervertirea in profunzime a individului, prin anestezierea puterii sale de discernamant. Metodele folosite: oferirea satisfactiei iluzorii a pastrarii/recuperarii nationalismului si spiritualitatii traditionale + aducerea in prim plan a grijilor pentru ce pui in farfurie.

Posibil sa fie si o consecinta a negocierii de la Yalta, cand proportiile de influenta sovietica si anglo-americana in Europa de Est au fost stabilite diferentiat de la un stat la altul (vezi protocoalele, desecretizate dupa 1990). Pentru Iugoslavia (comunista?!?), proportia fusese stabilita la 50%/50%. La noi, s-a acceptat 90% influenta sovietica si 10% restul. M-am tot intrebat: unde s-or fi concretizat acei 10%?... O ipoteza ar fi ca Romania nu trebuia sa devina "republica socialista sovietica" (parte componenta a URSS). In rest, totul ar fi fost posibil.

Radu Oltean spunea...

Da, ultima poza e fostul sediu al bancii agricole din Iasi...

Radu Oltean spunea...

Stimate d-le Gruia
va multumesc pentru excelentele si pertinentele comentarii. va multumesc ca ma "vizitati"!

Radu Oltean spunea...

@Giurgiu
Si eu sufar ca nu cunosc mai bine interiorul atator palate inca frumoase ce exista in Buc... Ar merita un album, asa cum am vazut cu arhitectura si decoratiile interioare din unele capitale sau orase.
@Cristi
Habar nu aveam ca Chrissoveloni a facut investitia si a dat faliment. A lasat ceva valoros Bucurestilor
@Gruia
Zici foarte bine ca arhitectura a pierdut atat din frumusete cat si partial din functionalitate. Dar si din soliditate. Ce se construieste par sa fie cladiri cu termen de uzura de max 50 ani.

Gruia spunea...

@Radu Oltean
Placerea a fost de partea mea sa descopar un blog atat de interesant. V-am "vizitat" insa universul reconstituirilor cu mult mai mult timp inainte, prin intermediul frumoaselor lucrari grafice editate. Am fost mereu un admirator al hartilor si fotografiilor de epoca si sunt fascinat de interpretarea acestora, ca surse inedite de informatie istorica. Am si ceva antecedente de patrundere in domeniu, pe propria raspundere... Sper ca si istoricii adevarati sa nu neglijeze acest potential mai putin explorat, iar publicul sa aprecieze deopotriva si latura estetica a unui demers cognitiv sustinut prin mijloace vizuale.
Succes in continuare!

Radu Oltean spunea...

@Gruia
Multumesc sincer pentru aprecieri. Din pacate nu prea am posibilitati sa imi public tot ce imi doresc, asa ca am recurs la varainat mai simpla (si gratuita)a net-ului. Daca as avea bani mai multi as avea o gramada de minuni de publicat. sa stiti ca unii (nu putini) istorici apreciaza ce fac.

Gruia spunea...

Ma bucur sa aud ca istoricii incep sa priveasca cu interes acest mod de abordare. Cu banii, cunoastem... Dar, pe undeva, devine "normal" sa fie asa, intr-o tara unde oamenii de cultura ajung un fel de cersetori nedoriti. La propriu, de multe ori.

Ironia sortii: tocmai acum, cand am ajuns si noi sa avem mijloacele tehnice necesare unei grafici de calitate, a intervenit ultima si cea mai cumplita forma de cenzura: cea economica. Foarte posibil sa fie premeditata, atat timp cat e mai ieftin sa tiparesti carti in multe alte state. Nu mai vorbesc ca, prin alte parti, librariile se concureaza reciproc pentru a avea acces la marfa... La noi, parca ti-ar face o favoare sa-ti puna marfa pe un raft dosnic, sa platesti impozit si pentru ce n-ai vandut si poate nici nu vei vinde. E un intreg sistem de descurajare. Culmea este ca lumea continua sa cumpere carti bune.

Daca in cenzura dintai (cea prin violenta fizica), iar apoi in timpul cenzurii de-a doua (prin ideologie), mai exista macar speranta, acum, cu cenzura de-a treia (a pauperizarii), motivarea la lupta pare si mai dificila.

Ca sa ne intoarcem la Banca Chrissoveloni, impedimentele de a face acum si aici arhitectura de calitate sunt asemanatoare cu cele din domeniul publicistic, dar ordinul de marime e insutit. In schimb, kitsch-ul a devenit mai profitabil ca oricand.

Totusi, sunt multe, multe lucruri care pe net nu se pot transmite corect. Nu stiu daca e de vina senzatia perisabilitatii, sau insusi suportul lipsit de materialitate palpabila. Uneori, ma simt ca si naufragiatul acela care isi pune cu grija ultima scrisoare intr-o sticla, fata in fata cu oceanul, da preview sa vada daca a pus bine dopul, apoi da send... Catre un alt naufragiat?

Lanternativa spunea...

@ Gruia:

"oferirea satisfactiei iluzorii a pastrarii/recuperarii nationalismului si spiritualitatii traditionale" - aveti dreptate.

Nu stiu daca este corect dar as pune si apartenenta religioasa ca un factor important in cadrul procesului de "comunizare": multe din statele mentionate de mine si Dumneavoastra nu sunt ortodoxe ci protestante si / sau catolice. Asadar, sau au centrul relgios in afara granitelor-farul la care se raporteaza spiritual-vezi Vaticanul, sau, in cazul protestantilor, au un background cultural foarte diferit de cel rusesc. La noi lipsea tocmai acest model-ma refer la nivel popular, de mase, evident-extern la care sa ne raportam la nivelul cel mai profund.

Gruia spunea...

@ Lanternativa
Da, e mai mult decat evident ca, in statele predominant ortodoxe, comunismul a facut ravagii infinit mai adanci. Dar nu am motive sa cred ca ortodoxia in sine ar fi de vina pentru proasta performanta a vietii publice si nu numai. Mai degraba, cred ca ar putea fi vinovata constiinta predominantei coplesitoare. Atunci cand te simti mare si tare, "majoritar absolut", incepi sa nu mai ai toleranta pentru cei care sunt altfel. In felul asta, te lipsesti si de beneficiile concurentei, si de invatatura din greselile altuia. Vigilenta scade si esti o prada mai usoara pentru populism si demagogie. Mai este de considerat si suprapunerea de areal dintre ortodoxie si slavism. Noi avem in mod surprinzator cuvinte latine pentru "biserica" (basilica) si "Dumnezeu" (dominus). Contrazicand evidenta lingvistica, ni se spune ca nu de la Roma a fost crestinat poporul. Ciudat, nu?

Eu as fi curios sa stiu cate din tabuurile de azi nu sunt de fapt perpetuarea politicii bulgare de slavizare din secolele precedente. Vad oameni seriosi care, dintr-o data, cand vine vorba de ceva spiritual, incep a folosi arhaisme slave si forme extincte ale limbii, de parca altminteri ar face un sacrilegiu. Apare asta si in grafica unor carti din domeniu, la care ornamentatia desueta s-ar vrea o certificare a autenticitatii.

De aici cred eu ca vine problema, din atitudinea noastra pozitiv-discriminatorie fata de ortodoxie, din mania majoritarismului si din chipul cioplit al ambalajului slavizant - nu din ortodoxia insasi, ca invatatura.

A, uitasem... Cuvintele "sclav", "schei" si "slav" au la noi aceeasi radacina. Coincidenta? Nu stiu. Dar culmea, desi impatimiti iubitori de arhaisme, totusi nu ne place sa ni se zica "valahi", adica asa cum poporul s-a stiut pe sine secole de-a randul (la sfarsitul sec. al XIX-lea era chiar considerat termen discriminant si peiorativ). Ma intreb daca trecerea brusca de la termenul de "valah" la cel de "roman", asupra careia nici un istoric sau lingvist nu m-a putut pana acum lamuri cand si cum exact s-a petrecut, nu este ceva cu totul asemanator inlocuirii recente a lui "tigan" cu "rom".

stefan spunea...

multumesc pentru articol!
doar uitandu-te putin peste poze si ramai uimit! Intr-o astfel de cladire ai intr-adevar un sentiment ca esti bancher, sentiment pe care nu il intalnesti in sediile moderne unde toti iti par niste mici robotei

Radu Oltean spunea...

@Stefan
Corect! Ai zis-o ff bine!

Neliniştitu' spunea...

Domnule, felicitări pentru articole, poze, atitudine, ce mai, pentru tot ce faci aici. Multe din locurile descrise de tine le-am vizitat, dar acum îmi dai ocazia să aflu şi mai multe despre ele. Multam fain, o te urmăresc, să ştii! :)

Neliniştitu' spunea...

Mi-a dispărut comentariul tău în timp ce-ţi răspundeam. Ne paşte o conspiraţie. :D
Păi, să încep cu ce-mi place mie: biserica şi cetatea săsescă din Saschiz, biserica fortificată din Cloaşterf, castelul cu inorogi de la Manastirea, biserica cetate din Drăuşeni, castelul de la Sânmiclăuş, castelul de la Brancovenesti... Mai am de citit destul. :)) Încă o dată, felicitări şi mă bucur tare că te-am găsit.

Radu Oltean spunea...

Daca iti plac astea cu Ardealul inseamna ca nu esti din Bucuresti. Sau tocmai de-aia...
;)

Neliniştitu' spunea...

Sunt din Nehoiu, de la munte, sunt sătul de Bucureşti, însă am un cult pentru castele, cetăţi, cavaleri... Care vasăzică, articolele tale sunt fix pe sufletul meu. :)

Valentin spunea...

Avand in vedere ca e primul meu post pe acest blog da-mi voie sa-ti spun ca ma bucur ca l-am gasit. Doar cuvinte de lauda la adresa pozelor si aricolelor.
In ceea ce priveste subictul. Sunt la fel de dezgustat de sediul BRD ''imbracat in faianta de buda'' si cu balustrade interioare de inox. Din pacate asta este tendinta. Vorbesc in calitate de executant. Am facut atatea chitchuri si toate din ordinul beneficiarului, arhitectului, designerului... dupa ce i s-a oferit si o alta alternativa. Intrebarea este de ce ? Pai eu, pentru ca trebuia sa manac si sa le mai dau si angajatilor. Ei pentru ca... sau ar fi tiganesc sau asa a hotarat proiectantul sau asa are si vecinu si vreau si eu ...da auzi mie pune-mi in plus si asta :) Ce ma doare cel mai mult este ca in domeniul in care activez eu, fierarie...meseria este ca si moarta si sincer sa fiu cu toate ca ma straduiesc sa o readuc la viata, sa explic clientului diferenta intre un element din ''fier forjat'' facut in serie si adus din China si cel forjat in focul meu cu ciocanul meu si de mana mea... nu reusesc. Ce-mi ramane de facut ? Opresc activitatea ? sau construiesc dupa lipsa de creativitate a proiectantului/arhitectului ? Domilor arhitecti vedeti ca o sa va moara si voua meseria ! o sa va traseze calculatorul niste linii drepte si urmatoare voastra generatie abia daca o sa mai stie sa tina creonul in mana !
Imi cer scuze daca supar pe cineva daca am fost prea lung sau daca din orice motiv comentariul meu vi se pare nepotrivit.

Radu Oltean spunea...

@Valentin
Ceea ce imi spui e de-a dreptul tulburator! Sa oferi fier forjat de tine, o arta si o meserie incredibila, si sa nu cu cine sa te intelegi?? Ar trebui sa fac niste poze la ce insemna fierul forjat pana acum 70 de ani! O meserie disparuta dupa anii 50! Ma bucur mult sa mai descopar fierari-artisti ar ar mai putea sa reinvie aceasta meserie si mor de ciuda ca mai ales arhitectii sunt asa de ingusti la minte sa refuze...
Felicitari pt ce faci!!

Stefan spunea...

@Valentin, ca executant al unor astfel de lucrari oricum esti mai inlauntrul trebilor decat noi. Ne poti spune daca beneficiarul nu ar trebui sa aiba, macar in cazul acestor lucrari, un aviz de la Ordinul Arhitectilor si/sau de la Ministerul culturii si/sau oficiul asta pentru monumente de patrimoniu? Mi se pare o miselie fara margini ce se intampla si cum oameni cat de cat cu simtul estetic, arhitectii, isi dau acordul de dragul banilor la distrugrea unor astfel de monumente.
Ma uitam zilele astea la Realitatea TV care a pornit o campanie de strangere de fonduri pentru restaurarea Portii din Alba Iulia. Partener este si Min. Culturii. Ma intreb de ce nu intreaba nimeni cum naiba s-au cheltuit banii ministerului alocati diverselor proiecte si cine @#*$ #%@^$$#*($^ a avizat magaria aia din Herastrau - Muzeul Satului care pur si simplu polueaza si apa in jur.
Radu, excelent !

Anonim spunea...

Totul tine de cultura celor care au banii de investitie si de disponibilitatea acestora de a asculta intai ce-i spune arhitectul (care i-a ascultat nevoile) inainte de a-i comanda lucrarea intr-un anume fel.
Si tine mult de cultura generala medie a societatii care s-a prabusit catastrofic in momentul in care a inceput sa fie clar ca banii multi nu reflecta nicicum educatia ridicata a celui care-i poseda. Arhitectii nu mai au deloc statura culturala a celor dinainte de anii '60 cand au inceput sa cam dispara toti cei formati pe cand Romania avea nobletea unui regat.

Dle Oltean, stiu ca nu era o prezentare cu pretentii de exhaustivitate dar atunci cand vorbim de GM Cantacuzino trebuie spus ca Eforie Nord este o statiune planificata de el iar hotel Belona - tot opera sa - era o bijuterie. Astazi hotelului i s-a dat o spoiala, i s-au schimbat niste detalii iar mizeria din jur l-a umilit definitiv.

Anonim spunea...

A! si traducerea lui Vitruviu s-a publicat totusi in 1964 la Editura Academiei RPR

Nu stiu de ce nu am putut posta cu "open ID" pentru a ma semna Adrian C

Radu Oltean spunea...

@Anonim(Adrian C)
va multumesc ff mult pt completarile binevenite. Eu nu am terminat Arhitectura, ci doar artele plastice iar multe lucruri legate de arhitectura sec 20 le aflu/invat abia acum...Din fericire nu sunt singur. In blogosfera bucuresteana cunosc inca cativa tineri ne-arhitecti extrem de pasionati care promoveaza arhitectura veche (ante 1950) a Capitalei.

Anonim spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
Anonim spunea...

Recent am venit pe blogul tau si l-am citit.
Cred ca las primul comentariu. Nu stiu ce sa spun cu exceptia faptului ca imi face placere sa-l citesc.
Frumos blog. Voi vizita acest blog foarte des.
Curs BNR

Anonim spunea...

Esti grozav ! Te rog, ajuta-ma sa gasesc informatii despre Sala Vesta de pe b-dul Elisabeta. Sunt colectionara de c.p. vechi, iubesc orasul acesta, iar blogul tau ma ajuta mult.I l-am recomandat si fiicei mele,studenta la arhitectura.

Radu Oltean spunea...

@Anonim
Ma bucur ca va place blogul meu dar nu stiu unde era Sala Vesta. Nici macar nu am auzit pana acum despre ea. Scuze... Dati-mi mai multe detalii. O sa intreb...

Irina spunea...

Incerc, din curiozitate, sa aflu cine a proiectat cladirea fostei Banci Agricole din Iasi, langa care am locuit multi ani si pe care am "iubit-o" din prima clipa - si eram destul de mica atunci... Deci, daca stie cineva numele arhitectului sau arhitectilor (pe internet nu am reusit sa gasesc nimic), ii multumesc anticipat.

Anonim spunea...

Banca Chrissoveloni - primele poze dupa zeci de ani http://vincent-visuals.tumblr.com/

Anonim spunea...

Chrissoveloni a luat decizia sa-si vanda averea personala,fara exceptie,ca sa plateasca actionarilor,in momentul in care banca lui s-a prabusit.

mihaela spunea...

Detin in prezent date si imagini legate de familia Chrissoveloni. Am o relatie de prietenie cu cei patru mostenitori ai ultimului bancher al Bancii Chrissoveloni, Nicolae Zanny Chrissoveloni.

Radu Oltean spunea...

@Mihaela
Daca crezi ca imi poti trimite cateva date generale pentru interesul publicului mediu care intra pe aici, ti-as ramane dator.... Eventual si vreo poza cu bancherul. Nu foarte mult, caci eu ma concentrez pe monumente si nu pe istoria persoanelor.

mb spunea...

am dat din nou peste articolul asta, imi aduc aminte ca l-am citit acum 1-2 ani. am fost in august in bucuresti si aveam de omorit niste timp si cum ma tot holbam fara tinta prin lipscani am vazut usa de la intrare si am avut un flashback cu articolul si mi-am zis sa intru. am intrat fara nici o problema pe linga paznic, cu castile in urechi pina in mijlocul lobbyului, cind panzicul/ploitistul a inceput sa ma traga de haine si sa ma pofteasca afara. am fost cam revoltat, dar pina la urma m-a lasat sa ma plimb un minut prin lobby, sa urc treptele si sa cobor inapoi, cu el la 2-3 metri in spatele meu. nici vorba de fotografii, dar cred ca de intrat se poate, cel putin dupa reteta "play dumb".