Palatul Stirbei, in grea suferinta

Precizare: din motive de neinteles (de mine) acest articol are unele erori legate de marimea si forma fonturilor. V-am spus ca sa nu va mirati de ce textul e cand mare, cand mic... Incercand sa il rezolv am pierdut si comentariile si bara din stanga. Daca stie cineva cum de am pierdut informatiile din stanga paginii...


Unul dintre cele mai vechi si mai valoroase monumente din Bucuresti a suferit recent o lovitura de gratie. D-l Pipiddi a scris inca de anul trecut un articol in Dilema Veche :

"Palatul Popescu...

Aşa trebuie să i se spună de acum înainte palatului Ştirbei, fiindcă moştenitorii prinţului Barbu, nepoţi şi strănepoţi, s-au despărţit de casa din Calea Victoriei, aceasta trecînd în proprietatea unui domn Ovidiu Popescu. Nu numai că au vîndut palatul, cu anexele şi terenul viran din spate, unde era cîndva o magnifică grădină, dar au vîndut şi „drepturile litigioase“ asupra unei mari suprafeţe ce se întinde între Calea Victoriei, strada Banului, strada General Budişteanu şi Calea Griviţei.[...]

Portretul domnitorului Barbu Stirbei (domn al Tarii Romanesti intre 1849-1854-1856). Portret al unui pictor anonim din galeria Muzeului National de Arta-Bucuresti

Rezultatul care ar fi să încununeze achiziţia şi manevrele menite să o extindă a putut fi văzut, ca machetă, la Expoziţia Anuală de Arhitectură de anul trecut: un lanţ de clădiri cît un munte, care va împresura şi domina palatul Ştirbei.[...]Ce ar fi fost dacă destinaţia de muzeu ar fi fost păstrată, fireşte, plătind o chirie negociabilă? Poate chiar un muzeu al Ştirbeilor, familie care a lăsat o urmă adîncă în istoria acestei ţări.". Tot articolul (interesant) aici.

Recent insa asediul asupra ansmblului a fost dezlantuit. Absolut toti factorii de decizie care ar fi putut salva gradina si anexele palatului au tacut, s-au facut ca ploua sau au colaborat cu "investitorii". Istorici si arhitecti au sarit in sus dar degeaba. Voi selecta dintr-un excelent raport scris de arh.Adrian Balteanu in ianuarie 2009:

La sfîrşitul lunii noiembrie au fost efectuate demolari la majoritatea clădirilor ce formau complexul arhitectural al Palatului Ştirbei.[...] Acesta a fost construit în jur de 1835, de arhitectul Michel Sanjouand la comanda lui Barbu Dimitrie Ştirbei (1799-1869), în acel moment mare logofăt al dreptăţii. În timpul domniei sale (1849-1853 şi 1854-1856), Barbu Ştirbei a folosit palatul ca reşedinţă domnească. În 1852 acestuia i se aduc modificări de către Xavier Villacrosse şi Moritz von Ott. În 1882, Alexandru Ştirbei, fiul domnitorului, schimbă după proiectul arhitectului Friederic Hartmann faţada spre Calea Victoriei, apar turnul din colţul de NE şi etajul cu cariatidele (în proiect cu pilaştri canelaţi) de deasupra intrării. Imaginea generală a proiectului este cea care se păstrează şi astăzi. Limbajul folosit de Fr. Hartmann a fost ca şi cel iniţial, tot cel neoclasic.

Curtea dinspre Calea Victoriei al palatului Stirbei, in care se remarca corpul de garda in forma de templu antic. Demolat in anii 30 pentru largirea Caii Victoriei

Palatul era conscut de protipendata secolului al XIX-lea, şi de la începutul secolui al XX-lea pentru balurile ce se ţineau aici. Un exemplu de astfel de bal este cel care a avut loc în seara de 22 iunie 1843 în cinstea prinţului Albert, fratele regelui Frederic Wilhelm al IV-lea al Prusiei, şi cumnat al ţarului Nicolae I, aflat în vizită în Bucureşti. Pentru ultima treime a secolului Constantin Argetoianu nota: „Balul Ştirbey era cel mai select al sezonului.

Bal la palatul Stirbei - gravura de Charles Doussault

5 oct. 1854. Domnitorul Barbu Stirbei primeste onorurile unui detasament austriac condus de generalul Coronini. O stampa deosebita caci putem observa cum arata palatul inaintea modificarilor din 1881 (cand sunt adaugate cariatidele).

Imagine din cartea "Resedinte si familii arisocratice" din Romania de Narcis Dorin Ion.

Situatia zonei palatului Stirbei la 1847. Viitoarea Cale a Grivitei pornea din Podul Mogosoaiei avand in stanga Palatul Stirbei si la dreapta palatul Romanit, prima din cele 3 corpuri ce formeaza azi Muzeul Colectiilor. "In spatele Palatului Stirbei se intindea un frumos parc, cu fata spre str. Manea Brutarul. Parcul era impodobit cu cascade, grote, iar interiorul era mobilat cu un lux rafinat. Plafoanele erau pictate, sobele monumentale erau aduse de la Vien si din Lombardia "(din Nicolae Vatamanu-Odinioara in Bucuresti).

Complexul palatului a rămas în posesia familiei Ştirbei pînă în 1948, cînd are loc naţionalizarea. Atunci bunurile spre str. Banului şi pivniţele (inclusiv cea a palatului) revin Intreprinderii de industrializare a vinului. La sfîrşitul deceniului 5, începutul celui următor au loc distrugeri însemnate ale decoraţiei interioare a palatului. Între 1954 - 1977, în palat este găzduit Muzeul de Artă Populară. La începutul anilor, se deschide Muzeul Ceramicii şi Sticlei, ce va funcţiona pînă în 1994. În 1988, aici se organizează prima ediţie a Salonului anual de sticlărie şi ceramică.

Poate cea mai importantă componentă a complexului palatului este spaţiul liber, curtea de onoare din faţa palatului şi grădina din spatele acestuia. Ambele apar încă de la început. Curtea de onoare a s-a diminuat prin alinierile succesive ale Căii Victoriei. De menţionat că aceste alinieri au lăsat spaţiul necesar, de respiraţie, palatului.

Corpul semicircular al grajdurilor aflat pînă să fie demolat recent pe parcela Calea Victoriei 109, este anterior anului 1899 (apare în cadrul documentării prima dată pe Planul Oraşului Bucuresci, 1895 – 1899).

În 1965 arhitectul Horia Teodoru, preşedintele Comisiei DMI, analizînd propunerea demolării clădirii grajdurilor Palatului Ştirbei în cadrul ei afirma: „Arhitectura grajdurilor şi a remizei reprezintă unicat în Bucureşti şi are deci importanţa sa ca tip de construcţie civilă facând parte integrantă din ansamblu. Clădirea Grajdurilor trebuie păstrată”, aceasta fiind şi punctul de vedere final adoptat de Comisia DMI [C.Mucenic, 70].

Ansamblul arhitectural Palatul Stirbei vizibil intr-o poza aeriana din anii 1926. Nu-mi vine sa cred nici acum ca grajdurile semicirculare au fost demoate recent fara ca nimeni sa poata face ceva...

Planul cadastral modern cu anexele demolate. Grajdurile si pivnitele de vinuri trebuiau obligatoriu pastrate ca monument istoric...Dar te pui cu Iorgulescu si Damian...

Vedere aeriana din cursul anului 2008. La fel si urmatoarele, dar din unghiuri diferite. Sursa

Remarcati "potcoava" grajdurilor, invizibile si necunoscute trecatorului de pe strada.
Azi ele nu mai exista...

Pivniţele. Palatul a avut încă de la început un subsol boltit de înălţime crescută folosit pentru depozitarea vinului de pe podgoriile familiei Ştirbei. Producţia şi comercializarea vinului a fost una dintre activităţile economice ale familiei Ştirbei. Probabil între 1920-1930 se construiesc pivniţele pe două niveluri spre strada gen. Budişteanu şi o galerie de legătură între acestea şi vechile pivniţe ale palatului."

Interior al Palatului Stirbei . aprox 192o (?)

La sfirşitul lunii noiembrie 2008 mare parte din clădirile aparţinînd complexului Palatului Ştirbei au fost demolate.

Toate cele patru imobile se află pe teritoriul PUZ-Zona protejată 16 – Calea Victorie, zona 16 este inclusă în tipologia Strada - simbol a orasului, şi face parte din categoria Zone protejate cu valoare ridicată şi grad de protecţie maxim, unde „trebuie protejate valorile arhitectural-urbanistice, istorice şi de mediu natural în ansamblul lor: trama stradală, fondul construit, caracterul şi valoarea urbanistică. [...] În aceste zone sînt permise intervenţii care conservă şi potentează valorile existente.” Este posibil ca acest PUZ să fi fost înlocuit prin aprobarea PUZ Traseu Cultural Calea Victoriei, cu mult mai permisiv în ceea ce priveşte intervenţia.

Anexe demolate in noiembrie-decembrie 2008

Directorul DCCPCN-MB, Ştefan Damian, făcea, potrivit ziarului Adevărul şi a postului Realitatea TV următoarele afirmaţii “beneficiarul a venit cu studii istorice, prin care a demonstrat că imobilele nu sunt valoroase” şi construcţiile demolate erau „erau nişte betoane turnate otova”

A se compara aceste afirmaţii cu următoarele: nişte studiile istorice complete ar fi trebuit să observe faptul că imobilul din Str. Budişteanu 17 este un monument istoric; doar dintr-o schiţă de studiu ca cea de mai sus se observă faptul că reţeaua subterană a Palatului Ştirbei nu era lipsită de valoare; clădirea grajdurilor era considerată de specialişti a fi unicat în Bucureşti; clădirea de pe parcela Budişteanu 17 şi era trecută în Lista Monumentelor Istorice ca fiind de sfîrşit de secol al XIX-lea.


Gropi uriase s-au sapat in curte fara a se fi facut minime sondaje si descarcari arheologice. Cand Muzeul de Istorie al Bucurestilor s-a sesizat a fost prea tarziu. Dar nu stau "baietii destepti" intr-o amenda amarata.

Fostul Ministr al Culturii şi Cultelor, Adrian Iorgulescu afirma într-un articol din Adevărul: „anexele erau în ultimul hal, iar acum depinde de Comisia Naţională a Monumentelor Istorice dacă va da avizul construirii, deşi acolo zona este protejată.” „Anexele erau în ultimul hal”, afirmaţie irelevantă. Există la nivel internaţional o mulţime de monumente istorice din care au mai rămas doar cîteva pietre şi pe care nimeni nu se gîndeşte să le declaseze sau demoleze din această cauză..."

Pe terenul fostului parc Stirbei se vor ridica niste monstrii de zgarie nori. Zilele parcului Stirbei, necunoscut bucurestenilor de 60 de ani vor lua sfarsit dupa aproape 180 de ani. Si ne mai necajim ca ALTII au parcuri si castele. Am fi avut si noi dar nu am stiut sa le pastram.

Cariatidele de fatada Palatului s-au desprins de sub console.
Se scufunda palatul din cauza lucrarilor?

In continuare dl arhitect detaileaza demersurile sale in care incearca sa afle daca exista aprobari pentru demolare, cine si cum le-a dat. Investigatiile sale dovedesc o complicitate perversa intre toate institutiile abilitate sa apere, supravegheze si sa protejeze patrimoniul imobil. Citeste tot... (o parte din imagini provin din articolul arhitectului A. Balteanu)

Terenul fostului parc Stirbei inainte de inceperea demolarilor.

Si aici un articol din ziarul Adevarul,
cat si un articol semnat tot de dl Andrei Pipiddi "Se dărîmă încă un monument istoric"
Chiar nu mai exista decat ticalosi si lacomi in Bucuresti?

Foto: Raiden (feb. 2009)

MMMmmm! Ce frumusete de teren in buricu targului! Ce de politicieni si oficiali din toate institutiile statului menite sa apere patrimoniul au plecat ce ceva mii de euroi din afacerea asta!! Ce de bani din bugetul acestor rechini imobiliari au intrat in campaniile electorale !!! O frumusete!