art historia: 2011

Planul cetatii Alba Iulia si a imprejurimilor pe la 1687(desen de Marsigli). Zidurile si forma sunt inca cele ale marelui castru al legiunii a XIII Gemina.


Planul cetatii stelate Alba Carolina (germ: Carlburg numita si Weissenburg), asa cum arata pe la 1737. Orasul antic Apulum a fost cel mai mare din Dacia romana, avand 2 castre, din care unul de legiune si 2 asezari civile din care un municipium. Urmele antice, bogate cu 100 de ani in urma au fost distruse aproape in totalitate in ultimii 20 de ani. La Muzeul Unirii din Alba nu se pastreaza nici macar un singur mozaic din nenumaratele care decorau bogatele locuinte ale asezarilor din Apulum [n. Art Historia].

Exista unele situri arheologice unice, pe care arheologii asteapta si o viata pentru a avea ocazia sa le studieze. Desi se cunoaste aproximativ, sau se banuieste asezarea unui loc de mare importanta arheologica , lipsa banilor, orgolii, lipsa tehnicii sau specialistilor amana ani si ani de zile inceprerea unei sapaturi care ar putea releva informati istorice de mare valoare. Asa cum este de exemplu ruina ingropata inca a manastirii cisterciene de la Igris, din Banat. Sau a cetatii dacice de la Varful lui Hulpe. Sau a cladirii comandamentului roman (principia) din castrul de legiune din cetatea Alba Iulia. Ocazia nesperata s-a apropiat. Sansa a facut ca exact pe acel loc sa nu fie nimic construit. Sa fie un parc ce a fost vaduvit de cateva zeci de copaci. Cetatea e in mare restaurare. La mijloc se afla bani multi. Ar trebui sa se gaseasca suficienti pt cercetarea urmelor romane de acolo. Si nu numai romane, caci Alba Iulia e singura cetate din Ardeal locuita intre ziduri, neintrerupt, din epoca romana pana azi. Banii dati de episcopia catolica din Alba au finantat sapaturi arheologice ce au dus la descoperirea [ poate ] celei mai vechi biserici crestine din Transilvania. Poate sub parcul din centru multe alte minuni asteapta sa fie descoperite. Insa lacomia edililor si a restauratorilor, ignoranta si lipsa de reactie a arheologilor de la Muzeul Unirii face ca ramasitele de sub parcul Custozza sa fie tratate superficial. Mai jos, articolul indignat al dlui Ioan Piso, arheolog romanist si fost director al Muzeului de Istorie al Transilvaniei din Cluj, coordonatorul sapaturilor de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Articol publicat aici.
Radu Oltean

O crimă împotriva patrimoniului naţional

Prof. dr. Ioan Piso

Faptele s-au petrecut la Alba Iulia. Totul a început cu încercarea de a se tăia arborii seculari din Piaţa Custozza, situată în plin centru istoric, între clădirea în care a fost decisă Unirea de la 1 decembrie 1918, universitate şi alte clădiri valoroase prin arhitectură şi semnificaţie. Însăşi distrugerea parcului este o dovadă de lipsă de înţelegere a structurii unui oraş european şi, mai ales, de lipsă de educaţie. Nu s-au mulţumit însă cu asta. Au distrus cel mai important monument roman din Dacia rămas încă necercetat şi nedezvelit.

Reconstituirea grafica a doua castre de legiune din Britania (sursa:Osprey military). Un castru de legiune trebuia sa ofere ca loc de campare si de locuire unui numar de cel putin 5000 de ostasi. In centrl castrului, in fara intersectiei celor doua drumuri principale se afla cladirea numita Principia ( nr 6 pe imaginea de sus) , adica Comandamentul castrului. Cladirea principala a Comandamentului (Principia) se numea Pretorium, locul unde se tineau banii, tezaurul si stindardele legiunii, inclusiv vulturul aurit. Tot acolo se afla si statuia imparatului in functie [n. Art Historia]

Ştiu ce vorbesc, fiindcă am lucrat ani de zile la Alba Iulia adunând toate cele aproape 1000 de inscripţii romane descoperite în anticul Apulum. Am citit toate rapoartele vechi de săpături şi am încercat să aflu locul şi contextul arheologic în care a fost descoperită fiecare piesă. Eu am fost şi cel care a descoperit elementele de fortificaţie ale coloniei Aurelia în Partoş şi care, împreună cu colegi din Cluj, am început acolo săpăturile. În cele din urmă, cele două volume de inscripţii din Apulum au fost publicate în 2001 la Paris în cadrul renumitului Institut de France şi circulă în întreaga lume ştiinţifică. Îmi pot, deci, permite să prezint situaţia arheologică a anticului Apulum.

Doua planuri ale unor castre de legiune din Europa. Pe plansa de jos la nr 1 este Principia si Pretorium-ul. In Transilvania si Banat au existat trei castre de legiune: Pottaisa (Turda), Apulum (Alba Iulia) si Bersobis (Berzovia, in Banatul de campie)[n. Art Historia}

Istoria romană a aşezării a început sub Traian, când pe platoul Cetate a fost construit castrul legiunii XIII Gemina, a unităţii militare cel mai strâns legate de istoria Daciei. Zidurile castrului au continuat a fi folosite ca ziduri ale oraşului medieval. Cel mai bine s-a păstrat o porţiune de pe latura de sud a castrului. De altfel, atunci când au venit slavii, impresionaţi de perfecţiunea zidurilor din blocuri de calcar, i-au dat aşezării numele de Bălgrad (Oraşul Alb). La începutul secolului XVIII austriecii au lărgit fortificaţiile şi astfel a rezultat cetatea de tip Vauban, una dintre cele mai bine conservate din Europa. Să ne întoarcem însă la castrul roman. La sud-est de acesta se afla pretoriul, adică sediul guvernatorului Daciei. A fost parţial săpat în jurul anului 1900 de Béla Cserni, acelaşi care a întemeiat marele muzeu din Alba Iulia. Acest pretoriu măsura în jur de 6 hectare, fiind cel mai mare sediu de înalt funcţionar imperial din întregul Imperiu Roman. În jurul castrului se întindea pe o rază de 2 km o primă mare aşezare civilă, numită canabae. Dintr-o a doua aşezare civilă, situată la 2 km sud de castru, astăzi în colonia Partoş, a luat naştere sub împăratul Marcus Aurelius (161-180) municipium Aurelium Apulum, care sub împăratul Commodus (180-192) a devenit colonia Aurelia Apulum. Ocupa între ziduri circa 70 de hectare, fiind cel mai mare oraş al Daciei romane. Sub Septimius Severus (193-211) a luat naştere din canabae cel de-al doilea oraş, municipium Septimium Apulum. Este singurul caz din Imperiul Roman când în apropierea unui castru legiunar iau naştere şi coexistă două oraşe. Castrul, cele două oraşe, spaţiile locuite dintre ele, cimitirele foarte întinse ocupă în total o suprafaţă de circa 5 x 2 km. Avem de-a face cu cea mai întinsă aşezare romană din provinciile nordice al Imperiului.

Ce s-a cercetat şi ce poate fi arătat publicului din toate aceste minunăţii? Din pretoriul guvernatorului s-a păstrat un mulaj făcut de Béla Cserni. Pretoriul însuşi a fost acoperit îndată după primul război mondial de clădiri moderne. A mai rămas o mică porţiune în str. Munteniei, în care s-a intrat la începutul anilor 90' cu buldozerul. O colegă foarte harnică din Cluj încearcă de câţiva ani să mai salveze aici câte ceva. La revoluţie colonia Aurelia din Partoş era încă pe trei sferturi păstrată. Acum este totul distrus. Veneau noaptea excavatoarele, săpau fundaţiile, iar reţelele de crimă organizată preluau obiectele găsite; asta sub ochii îngăduitori ai poliţiei, ai procuraturii şi ai arheologilor. Municipium Septimium de pe platou a avut aceeaşi soartă. Au fost făcute aşa zise săpături de salvare, de fapt nişte secţiuni, care nu au avut alt scop decât pe acela de a se da cât mai repede certificatul de descărcare arheologică pentru ridicarea unui cartier. Cele două oraşe sunt, prin urmare, distruse. Ce s-a întâmplat cu castrul? Aici a fost săpată poarta de sud, mult prea puţin faţă de terenul avut iniţial la dispoziţie pentru săpături şi care se tot micşorează. Rămăsese foarte bine păstrată zona centrală a castrului în parcul Custozza şi jurul acestuia. Acum 25 de ani am văzut o mică secţiune fădută de arheologul Radu Heitel.

Planul castrului legiunii XIII Gemina suprapus pe imaginea satelitara a Cetatii Alba Carolina. In centru cladiria Comandamentului-Principia [n.Art Historia]

Planul cetatii Alba Iulia (Bălgrad, Ghyulafehervar) in 1711, desenata de Visconti . Ramasitele medievale ascunse in cetate sunt deseori la fel de importante precum cele romane. Pavarea si restaurarea cetatii ar fi trebuit sa fie ocazia asteptata de multi istorici si arheologi pt dezlegarea multor secrete legate de aceasta venerabila cetate. Ocazie ratata....Se pare ca toata lumea interesaza secretele cetatii, mai putin pe arheologii Muzeului Unirii si pe Primar..Si nici pe Ministerul Culturii.[n. Art Historia]

Zidurile clădirilor militare atingeau înălţimea de doi metri, iar acolo unde se terminau, începeau straturi arheologice compacte, care începeau la sfârşitul antichităţii şi continuau până în evul mediu. ţin minte o fântână, care începea pe zidul roman şi se oprea la jumătate de metru de actualul nivel de călcare. Unde se puteau găsi dovezi mai convingăoare ale continuităţii românilor decât aici? Ruinele cele mai importante se găseau însă în parcul Custozza. Ele aparţineau clădirii comandamentului legiunii (principia), se întindeau pe circa un hectar şi erau extraordinar de bine păstrate, ca nicăieri în Europa. Mai există un caz asemănător la Lambaesis, astăzi în Algeria. Ce cuprindea clădirea comandamentului? Înainte de toate un şir de clădiri monumentale, între care cea centrală se chema aedes principiorum. Era sanctuarul legiunii, în care erau păstrate stindardele şi acvila de aur, simbolul cel mai sfânt al unei asemenea trupe. În faţa acestor încăperi se afla o curte plină de monumente, iar în complex se intra printr-o poartă monumentală. Ei bine, toate acestea constituiau un tezaur de nepreţuit al arheologiei româneşti şi europene, aşteptând să fie într-o bună zi cercetat şi scos la lumină cu pricepere şi cu dragoste. A căzut însă victimă barbariei primăriei din Alba Iulia. Ceea ce nu au reuşit hunii, mongolii şi turcii, a reuşit primarul Mircea Hava.

Reconstituirea grafica a doua cladiri Principia. In ambele se observa camera unde se depozitau stindardele legiunii.[n. A-H]


Doua imagini ale unei Principia reconstruita pe temeliile originale intr-un castru rtoman din Germania-Saalburg, considerat cel mai restaurat si reconstituit castru roman.

De luni de zile excavatoarele şi buldozerele distrug centrul castrului din Apulum. De patru ori am fost martor al crimei. Astă vară erau distruse cu excavatoarele zonele din jurul clădirii comandamentului, fără ca vreun arheolog să fi fost de faţă. Materiale romane (cărămizi ştampilate, ceramică şi sticlă) zăceau pretutindeni, păzite de maidanezi. Ultima oară am fost acolo în 19 noiembrie, când am vizitat Alba Iulia cu un grup de masteranzi de la Universitatea din Cluj. Priveliştea din fostul parc Custozza era cumplită.

Vedere catre Parcul Custozza, foto din perioada interbelica

Parcul Custozza, scurt timp inaintea inceprii "reabilitarii" cetatii

Proiectul de restaurare al Piatetei

Muntii de piatra cubica ce nu mai au rabdare sa astepta sapaturile arheologice.Afacerile cu piatra cubica (import China cu granit artificial) , unele din cele mai rentabile si mai ticaloase din Romania.[nota Art Historia]

Partea de sud a pieţii era deja acoperită cu plăci stupide de beton, iar operaţiunea urma să continue în restul pieţii. Monumentele romane erau străpunse de ţevi de canalizare şi de alte instalaţii. Două excavatoare scoteau straturile de cultură dintre ziduri şi deasupra zidurilor romane. Unul dintre excavatoare s-a apucat apoi să demoleze un zid roman din cărămidă, iar un muncitor clădea cărămida. Celălalt excavator rupea blocuri dintr-un alt zid şi le încărca într-un utilaj. Niciun arheolog nu era de faţă. Operaţiunea a început la un moment dat să fie condusă de un arhitect, care ne-a spus politicos că nu avem ce căuta acolo. Mai puţin politicoşi au fost gardienii, care ne somau să plecăm, cică pentru siguranţa noastră. Sper că se refereau numai la pericolul reprezentat de utilaje.

Cui i-a păsat de modul în care trebuia să se desfăşoare o săpătură arheologică? Că o săpătură corectă trebuie să ajungă până în solul viu, că materialul trebuie cules pe contexte, că trebuie lucrat mai mult cu şpaclul, că trebuia cercetată cu cea mai mare grijă perioada de după retragerea oficială a romanilor? Cui i-a păsat de legile ţării, care apără patrimoniul naţional? Oare interesul autorităţilor în a distruge ruinele romane nu este mai presus de lege? La cine au ajuns banii din bugetul României pentru proiect şi pentru realizarea lui? Cine a importat plăcile de beton din China?
Se ştie că prefectul şi primarul de la Alba sprijină proiectul de la Roşia Montana. Nu li se poate cere ceea ce nu pot, şi anume să înţeleagă importanţa moştenirii istorice de la Alba Iulia. Sunt oare singurii vinovaţi? Ce-au păzit Direcţia pentru cultură, ce-a păzit procuratura, ce-a păzit Muzeul Unirii? Participarea acestuia la aşa zisele săpături a fost formală şi cu totul insuficientă. De ce nu a protestat? Se vorbeşte că, depinzând, în primul rând financiar, de Consiliul Judeţean, ar fi fost supus la presiuni, iar câţiva arheologi mai puţin conformişti au fost puşi pe linie moartă. De când am semnat protestul împotriva distrugerii Parcului Custozza simt că am devenit şi eu persona non grata la muzeul din Alba Iulia. Când va pricepe şi intelectualul român că rolul său în societate nu este numai acela de a supravieţui? Oricum, suprema autoritate ştiinţifică asupra „săpăturilor" de la Alba Iulia i-a fost conferită dlui Nicolae Gudea, profesor la Facultatea de Teologie Greco-Catolică din Cluj şi, ce-i drept, cunoscut şi ca arheolog. Latura sa morală o cunoaştem din apartenenţa la grupul aşa-zis independent, care sprijinnă proiectul de la Roşia Montană. Dacă acolo profesorul Gudea se străduieşte să demonstreze că galeriile romane pot fi decupate şi refăcute în altă parte, nu cred că nu mai poate dormi nopţile de grija castrului roman din Apulum.
Ce păzeşte Comisia Naţională de Arheologie? Nimic altceva decât bunele relaţii cu ministrul culturii şi cu cei de la putere, indiferent cine ar fi aceştia. Nu demult această comisie a dat în unanimitate un nou certificat pentru Muntele Cârnic de la Roşia Montană. Cum putea ea să protesteze împotriva distrugerilor de la Alba Iulia, adică împotriva actualei puteri?

Vinovatul principal este dl ministru Kelemen Hunor. A protestat pe bună dreptate şi a luat măsuri când nişte excavatoare au pus în pericol zidul cetăţii de la Sarmizegetusa Regia şi au muşcat din contextele arheologice. Era şi o ocazie bine venită de a le da o copită celor din opoziţie. Nu a avut însă nicio tresărire atunci când la Alba Iulia i-au fost cauzate patrimoniului României pagube de o mie de ori mai mari, numai că aici aici vinovaţi au fost oamenii puterii. Ce-i reproşez eu ministrului culturii nu-i că este ungur, ci că este politician ungur şi nu om de cultură ungur. Ne-am obişnuit însă ca miniştrii culturii să fie numiţi la noi dintre oamenii politici, ca să aibă şi ei un os de ros. Dacă dl Kelemen Hunor ar fi om de cultură, ar fi înţeles valoarea momumentelor romane de la Alba Iulia, aşa cum a făcut-o conaţionalul său, marele Béla Cserni. Sigur că este important şi ce sfetnici ţi-ai ales. Cine ar fi putut din anturajul său să-i atragă atenţia că la Alba Iulia excavatoarele înlătură dovezile istoriei poporului român? Dna Csilla Hegedüs, consiliera sa personală, sau dna Mihaela Ioana Kajtor, secretarul general al ministerului? Aceste doamne sunt mai pregătite să dea informaţii utile despre Transilvania Trust sau firma Artex decât despre patrimoniul istoric românesc.
Concluzia celor de mai sus este că niciodată în această ţară, nici chiar sub Ceauşescu, patrimoniul istoric nu a fost distrus la o asemenea scară şi cu atâta neruşinare. Primii vinovaţi trebuiesc căutaţi în rândurile celor care sunt plătiţi pentru a-l apăra.
Pentru a dovedi că nesimţirea nu are limite, primăria din Alba Iulia caută să facă din acest oraş, altfel plin de merite, capitală culturală europeană. După o asemenea agresiune împotriva culturii? Forurile culturale europene vor fi puse în temă cu tot ce s-a întâmplat acolo.
Cluj, 7 decembrie 2011

Prof. dr. Ioan Piso

http://www.informatiadealba.ro/2011/07/07/poarta-praetoriumului-castrului-roman-a-fost-descoperita-si-ingropata/Am aflat pe căi neoficiale că muncitorii care realizează pietonalul estic din Parcul Custozza au descoperit poarta praetoriumului din castrul roman al legiunii a XIII-a Gemina. Descoperirea este cât se poate de importantă pentru Alba Iulia şi cu toate acestea este ţinută la secret: este vorba de clădirea conducătorului militar (praetor) al oraşului.
Muncitorii au acoperit deja poarta praetoriumului şi se pregătesc să toarne asfalt peste, iar apoi piatră cubică. Poarta a fost descoperită la aproximativ 20-25m lângă monumentul Losenau, înspre colţul de N-E al Parcului Custozza.
Pe această cale, facem un apel la transparenţă şi deschidere: jurnaliştii trebuie lăsaţi să intre peste tot unde se fac lucrări în Cetate; de asemenea, trebuie organizate săptămânal conferinţe de presă – este calea cea mai sigură pentru a împiedica distrugerile arheologice.
Cerem pe această cale un punct de vedere oficial conducerii Muzeului Naţional al Unirii din Alba Iulia, Direcţiei Judeţene pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional Alba, Primăriei Alba Iulia şi antreprenorului care lucrează în Parcul Custozza. Altfel vom rămâne cu impresia că se lucrează pe furiş, netransparent, că tot timpul se ascund anumite aspecte importante pentru istorici şi arheologi!
Iulian Brok

Pentru inceput va recomand sa cititi acest articol, unde se afla primul set de fotografii de la manifestatiile prilejuite de intoacerea familiei regale in Bucuresti la 18 nov-1 dec 1919. Aici reproduc un al doilea set...

In ziua de 18 noiembrie 1918, dupa calendarul vechi, iulian ( folosit inca in Regatul Romaniei) sau 1 decembrie dupa noul calendar-gregorian, folosit deja in Imperiul Austro-Ungar, in Bucuresti se desfasoare impresionante manifestatii si defilari ale armatei romane, in prezenta regelui si reginei si a inaltelor oficialitati militare si diplomatice. Romania iesise, nu bine, ci de-a dreptul excelent dintr-un razboi extrem de dur pe care practic il pierduse (vezi pacea de la Bucuresti-Buftea) . Romania isi continua sirul de sanse nesperate ale istoriei, nu numai prin castigarea si iesirea cu fata curata dintr-un razboi crancen, dar si dublandu-si teritoriul.

Generalul Henri Mathias Bethelote numai zahar si miere cand o saluta pe Regina Maria

De asemenea, Regina, pe peronul garii Mogosoaia, numai zambet...

Nelipsitul sobor de preoti pe B-dul Kisseleff

In Piata Victorie. In spate, Institutul Geologic (azi Muzeul Geologic)

Intrarea in Piata Palatului a familiei regale si a generalului Berthelot pe sub un arc de triumf construit langa hotelul Athenee Palace

Urmatoarele fotografii sunt facute de la etajul firmei foto (era si agentie foto pt presa) "Julietta". Aceasta se afla langa Capsa, vis-a-vis de Cercul Militar. Acest arc de triumf este al treilea identificat de mine, dupa cele de la intrarea in Piata palatului (langa hotelul Athenee Palace) si cel de la iesire (langa Hanul Kretzulescu).

Regele saluta si regina zambeste cuiva din public

Detalii din imaginea de mai sus. Ofiteri salutand cuplul regal si pe gen Berthelot, artizanul dotarii armatei romane cu echipament militar

Defilarea diferitelor corpuri de armata

Acesti ostasin cu caciuli de blana e posibil sa fie voluntari din alta tara...

O perspectiva interesanta a unei stradute ce o identific ca fiind fosta strada Sarindari (azi str. Ctin Mille) , de langa Cercul Militar.

Defilarea ostasilor francezi, faimosii "Poilu", care au luptat alaturi de armatele romanesti (vezi monumentul din Cismigiu)

La ce ar putea sa se uite publicul in sus? Artificii, avioane, dirijabile? Poamenii par incantati si entuzaisti

De asemenea, ostasi francezi

O trupa de cavalerie in fata carora oamenii din public isi scot palariile

Cu grenada pusa pe casca, acestia nu pot fi decat soldati francezi. Ostasii romani aveau pe casca cifrul Regelui Ferdinand

In curtea palatului regal (vezi si postarea asta)

Popor in Piata Palatului, detalii

In Piata palatului. In dreapta un colt din Fundatiunea Carol I. In stanga cladirea Jokey Club, demolata in anii 30 pentru largirea Pietii.

In Piata Universitatii, armata defileaza prin fata regelui, reginei si oficialitatilor. In dreptul statuii lui Mihai Viteazu se cnstruisera doua foisoare de lemn

Soldatii francezi mai pot fi recunsocuti dupa obiceiul ( devenit marca inregistrata ) de a-si ridica poalele mantalelor. Dupa razboi, mai multe firme romanesti au importat din Franta monumente standard, reprezentand soldati francezi, pentru decorarea centrelor comunelor si oraselor romanesti. Prea putini oameni faceau diferenta intre un "poilu" francez si un soldat roman. Astazi, daca vreti vedea in vreun centru de sat/comuna/oras un soldat din Primul Razboi cu poalele mantalei ridicate, si/sau cu grenada in flacari pusa pe casca, sa fiti sigur ca a fost importat din Franta.