luni, 14 noiembrie 2011

Invazia mongolă din 1241-1242 si Rogerius

Rogerius a fost un calugar italian ajuns arhiepiscop de Split-Spalato, in Dalmatia şi care, aflat cu misiuni diplomatice in Ungaria, este martor la Marea Invazie Mongolă asupra Ungariei din anii 1241-1242, ultima mare invazie a unui popor migrator asupra Europei. Mongolii ajungeau prin părţile noastre dupa ce,în prealabil, devastaseră cnezatele ruseşti,poloneze şi distrug oştile ducelui Sileziei lângă Liegnitz. Urmările au fost dezastroase, populaţia înjumătăţindu-se, în zonele pustiite. Călugarul Rogerius, a scris (cu mult talent), nu mult timp după ce a scăpat din mâinile mongolilor, o lucrare, "Carmen Miserabile" (Cântec de Jale), in care descrie unele realităţi politice din Ungaria (cererea cumanilor de a se stabilii in Ungaria) , începuturile invaziei in Transilvania, dezastrul unor localităţi, printre care se remarca asediul cetatii Oradea, batalia de la Mohi, unde armatele crestine sufera o mare infrangere, regele Bela al IV-lea gasindu-si refugiul abia intr-o insula din Adriatica si aventura teribila a propriei captivitati la tatari (cum ii numeste pe mongoli, dupa numele unui trib).
"Carmen Miserabile" a fost tradus în româneşte o singura data de G.Popa Lisseanu, în 1935 şi republicată recent ca facsimil de Muzeul Tarii Crisurilor. Desi majoritatea istoricilor o citeaza, prea putini au citit-o cu adevarat. In premiera, pe Internet, voi publica, fragmente importante din aceasta cronică, care va vor revela, într-un stil extrem de viu, ceea ce a insemna invazia pentru locuitorii din aceasta parte a Europei.
Sper sa aveti rabdare să citiţi tot...E fascinat!



Rogerius (Rugiero di Puglia)
Carmen Miserabile
-Cântec de Jale-
(Epistola magistri Rogerii in miserabile carmen supra destructione regni Hungariae per tartaros facta-
Epistola magistrului Rogerius sub forma unui cantec de jale cu privire la distrugerea de catre tatari a regatului Ungariei)
-fragmente-
Şi sa afle toţi ca eu nu vorbesc nebuneşte, fiindca oricine va fi ajuns în mâinile tătarilor, ar fi fost mai bine de el sa nu se fi născut; caci va simţi ca el nu este deţinut de tătari ci de însuşi Tartarul. Aceasta o spun ca un om păţit, caci am fost un an şi jumătate în mijlocul lor, în care timp ar fi fost moartea o mângâiere, precum un chin a fost viaţa.
Deci, către sfârşitul anului, în vreme ce ungurii se găseau rău dispuşi faţă de rege, s-a răspândit svonul, pe la Crăciun, ca tătarii au început să pustiească hotarele Ungariei, învecinate cu Rusia.

După ce aceştia au distrus deodată şi în întregime şi Rusia şi Cumania, s-au retras cale de patru-cinci zile, lăsând neatinse hotarele învecinate cu Ungaria, pentru ca atunci când se vor întoarce din nou să găsească de ale hranei atât pentru ei cât şi pentru cai şi pentru ca svonurile despre ei să nu ajungă până la unguri.

A ajuns la bogata Rodna, o cetate a teutonilor [saşilor], si­tuate intre nişte munţi înalţi, la mina de argint a regelui, unde se găsea o mulţime nenumărată de popor. Dar, fiindcă aceştia sunt oameni războinici şi nu duceau lipsă de arme, când au auzit despre sosirea tătarilor, le-au ieşit în cale prin păduri şi munţi, afară din oraş. Când insă tătarii observînd mulţimea celor înarmaţi, au întors spatele, prefăcăndu-se că fug dinaintea lor. Atunci poporul întorcându-se victorios, a depus armele şi a inceput să se îmbete de vin, după cum pretindea furia teutonică. Dar tătarii, întorcandu-se repede, fiindca nu existau nici şanţuri, nici ziduri şi nici alte întărituri, intrară în oraş deodată prin mai multe părţi. Şi cu toate că s-a făcut pe ici pe colo un mare măcel, poporul văzănd că nu poate să se împotrivească, se lăsară cu totul în voia tătarilor.



Am folosit secvente din filmul Andrei Rubliov a lui A. Tarkovski, in care este reconstituită, foarte credibil, o invazie mongolă din oraşul Vladimir
Şi fiindcă făceau aoelaşi lucru şi dumineca, Ugolinus, arbiepiseopul din Calocea, nemai suportând aceasta, ca atâţi oameni de treabă să fie atacaţi de nişte tâlhari şi ce e mai grozav, fiindcă regele părea în faţa lor ca un fricos de aceea, împotriva ordinului regelui, ieşind afară cu o mica armată a voit să se ciocnească cu tătarii.
Regele Bela al IV-lea al Ungariei, asa cum apare in Cronica Pictata

Aceştia însă, întorcând spatele, încep să se retragă. Arhiepiscopul observând aceasta, începe să-i urmărească în goană cailor. Tătarii, dând, în cele din urmă, de un teren mlăştinos, trecură repede peste o baltă. Arhiepiscopul nebăgând de seamă aceasta, fiindcă era foarte aproape de ei, a intrat şi el şi fiind, împreună cu ai săi, încărcat cu mari greutăţi, n-au mai putut nici să treacă, nici să se întoarcă înapoi. Aceia însă revenind repede la ei, au înconjurat balta şi aruncând asupra lor o ploaie de săgeţi i-au omorât acolo pe toţi. Archiepiscopul însa scăpând cu trei-patru inşi, s-a întors prapădit în oraş, având nu mică supărare atât pentru pierderea oamenilor săi, cât mai mult pentru faptul că regele n-a trimis pe nimenea să-i vie în ajutor.
Deseori sagetile mongolilor erau unse cu otrava. Scevente din filmele Gingis Han (BBC-2005)
si Mongol (Rusia 2007). Atentie! Invazia mongola in Europa a fost realizată de urmaşii lui Gingis Han, după moartea acestuia

Caci zăceau pe câmpii şi pe drumuri cadavrele multor morţi, unele eu capul tăiat, altele sfârtecate în bucaţi; în vile şi în biserici, în care se refugiaseră cei mai mulţi, numeroase corpuri arse. Şi steteau leşurile pe pamânt, cum stau la păşune în câmpiile nelucrate, turmele de vite, de oi şi de porci, şi cum stau în carierele de piatră, blocurile tăiate pentru construcţie.
Se vedeau apoi cadavre de om înecate în apă. Ele erau mâncate de peştii ce se găsesc în ape, de viermi şi de păsări. Pământul a pus stăpânire pe acele corpuri care au căzut de lănci înveninate, de săbii şi de săgeţi. Pe acestea, pline de sânge, le-au ciugulit rozându-le până la oase. Cu muşcăturile lor neîndurate pasările cerului şi fiarele carnivore, atât domestice cât şi sălbatice. Focul, la rândul său, a pus stăpânire pe acelea care au fost arse prin biserici şi prin case. Uneori grăsimile stingeau focul unor astfel de arderi. Unele nu puteau fi consumate intr-un interval de timp prea scurt; căci se găseau în foarte multe locuri, vreme indelungată, oase invelite în piei inegrite şi neconsumate, fiindcă unor fiare nu le sunt plăcute mâncările decât dacă sunt altfel distruse. Şi în vreme ce toate corpurile au trecut în stăpânirea celor trei elemente, să vedem ce a mai rămas pentru al patrulea element. Aerul, deci, care se zice că este al patrulea element, i-au transmis celelalte trei duhoarea tuturor cadavrelor, şi din cauza acestei duhori, el aşa de mult s-a stricat şi s-a infectat că oamenii care mai rămăseseră jumătate vii, pe câmpuri, pe drumuri şi prin păduri şi care poate ar mai fi putut trăi, din cauza ranilor au murit, în urma infectării aerului.
Ce să mai vorbim, deci, de argintul, de caii, de armele, de hainele şi de alte lucruri ale atâtor oameni care au căzut, fie în luptă fie în fugă? Caii cu şeile şi frânele, fără călăreţi, alergau prin livezi şi dumbrăvi şi din pricina zgomotului deveniră atât de furioşi, că păreau că au înebunit de-a binelea. Şi, astfel, îngroziţi, neputând să-şi găsească stăpânii, trebuiau sau să fie omorîţi cu sabia sau să se supună unui nou stăpân din afară. [...] Şi vasele de aur şi de argint, hainele de mătase şi alte obiecte trebuincioase omului, aruncate pe câmp şi prin păduri de cei ce fugeau, pentru ca să scape mai uşuraţi din mâinile urmăritorilor, nu găseau pe nimeni care să le strângă. Tătarii stăruiau numai în uciderea de oameni şi nu păreau de loc că se gândesc la prăzi.
[Asediul Oradei]
În Ungaria această cetate era foarte vestită [Oradea], se strânseseră aici nunumărate femei nobile, atât doamne cât şi femei din popor. Şi, cu toate că episcopul se retrăsese de aici împreună cu caţiva canonici, eu totuşi eram aici cu cei ce mai rămăseseră. Când am observat că fortăreaţa este dărâmată dintr-o parte ne-am pus să o reparam cu un zid gros, pentru ca, dacă n-am fi putut să rezistăm în cetate să avem un refugiu în fortăreaţa şi fiindcă tătarii sosiră pe neaşteptate într-una din zile şi fiindcă rămânerea mea în cetate era oarecum îndoielnică, n-am vrut să intru în fortăreaţă, ci am fugit într-o pădure, în care am stat ascuns mai mult timp; atât cât am putut. Ei însă după ce au cucerit cetatea pe repezeală, i-au dat foc în mare parte. În cele din urmă n-au lasat, în general, nimic, în afară de zidurile fortăreţii şi după ce au ridicat prăzile au omorît atât pe bărbaţi cât şi pe femei, mai mari şi mai mici, pe strazi, în case, şi în câmpuri.

Ce să mai spun? N-au cruţat nici sexul, nici vârsta. După ce au făcut aceste isprăvi s-au retras pe neaşteptate de aici şi în retragerea lor au luat totul şi s-au aşezat departe de fortăreaţă, ca la cinci mile şi mai multe zile, nu s-au mai apropiat de loc de fortăreaţă. Astfel, cei din fortăreaţă credeau că s-au retras din cauza tăriei castrului lor. Căci era întărit acest castru cu şanţuri adânci şi deasupra zidurilor cu turnuri de lemn şi se găseau înlăuntru mulţi soldaţi prevazuţi cu platoşe; aşa că de câte ori tătarii se apropiau ca să observe, soldaţii unguri în goana mare se puneau pe urma lor. Dar, când odată tătarii nu s-au mai apropiat de fortăreaţă, mai multe zile, fiindcă s-a născut credinţă că au plecat cu totul de aici, soldaţii şi alţii care se mai găseau prin fortareaţă, în credinţă că s-au retras cu totul, au ieşit din fortăreaţă foarte mulţi şi au început să se stabilească prin casele lor, ce rămaseseră afară din fortăreaţă.
În zorii unei zile însă, tătarii, despre care nu se putea şti unde sunt, dând buzna peste ei, i-au măcelărit pe toţi câţi n-au putut să se refugieze în fortăreaţă. Şi după ce au înconjurat în grabă şi din toate părţile fortăreaţa, au aşezat în faţa zidului celui nou şapte maşini de război şi n-au încetat de a arunca în zidul cel nou pietre, şi ziua şi noaptea, până ce el a fost cu totul dărâmat.


Şi după dărâmarea turnurilor şi a zidului, făcându-se loc de intrare,s-au năpustit în fortăreaţă, unde au prins şi pe soldati, pe canonici şi pe toti câţi nu fusesera ucişi în timpul cuceririi fortăreţii. Doamnele însă şi domnişoarele şi fetele nobililor au voit să se retragă în biserica lor catedrală.  [n.n. fondată de regele Ladislau cel Sfânt al Ungariei]

Locuitorii orasului Vladimir baricadati in biserica. Secventa din filmul Andrei Rubliov

Tătarii însă dădură ordin ca soldaţii să predea armele şi prin chinuri grozave au stors dela canonici tot ce aveau. Şi fiindcă n-au pu­tut să intre îndată în biserica lor catedrală, i-au pus foc şi au ars tot ce era în biserică.

În celelalte biserici însă s-au savârşit atâtea nelegiuiri asupra femeilor că e mai bine sa nu vorbesc spre a nu se afla atâtea ticăloşii. Cetăţenii nobili, soldaţii şi canonicii au fost ucişi cu toţii fără de nici o milă, afară din cetate, în câmp.

Faimoasa pafta de la Kígyóspuszta, contemporana cu Marea Invazie. Astfel arătau cavalerii creştini învinşi de mongoli pe râul Sajó, în bătălia de la Mohi.

După aceea au răscolit cu totul mormintele sfinţilor şi au călcat în picioarele lor criminale moaştele şi au nimicit cădelniţele, crucile, potirele de aur şi vasele de aur şi alte lucruri consacrate serviciului altarului. Băgau în biserici, de-a valma, bărbaţi şi femei şi după ce abuzau de ei în mod ruşinos, îi ucideau acolo. Şi după ce au prăpădit toate, şi după ce un miros de nesuportat a început să exalte din cadavrele celor morţi, s-au retras de aici şi a ramas locul pustiu. Dar, oamenii care stăteau ascunşi prin pădurile din împrejurime au început să se adune aici ca să găsească câte ceva de ale mâncării. Când însă răsturnau pietrele şi corpurile morţilor, iată că tătarii se întorceau şi din câţi au găsit acasă, pe nimenea, n-a lăsat viu. Şi, astfel, în fiece zi, se făceau mereu noi măceluri. Iar când n-au mai avut pe cine să omoare,s-au retras cu totul.

Când arheologia spunde poveşti dramatice:Femeie şi doi copii ascunşi în cuptor, în timpul invaziei mongole. Incendierea ulterioară a casei în care se aflau i-a omorât. 
Săpături arheologice din Ungaria.

Când a sosit noap­tea, am început cu mare groază şi nu fără multe greutăţi să ne strecuram prin mijlocul tătarilor şi în faptul zilei să întrăm cu ruşine în insulă. Şi fiindcă ne găseam într-o aşa de mare primejdie, servitorii mei care vegheau la cai, afară, şi alţii care erau impreună cu mîne, au fugit din insulă cu banii şi hainele ce le aveam. În fuga lor însă au fost prinşi de tătari şi trecuţi prin sabie; iar eu am ramas în insulă aproape gol şi cu un singur servitor.


După aceasta, a început să circule svonul că tătarii au ocu­pat în zorii zilei podul lui Thoma, satul theutonilor [saşilor], şi pe câţi n-au voit să-i mai păstreze, în cruzimea lor îngrozitoare, i-au ucis cu sabia, mişeleşte.
Înainte de a se crăpa de ziuă [...], tătarii au sosit numaidecât şi au înconjurat insula [o insula mare de pe râul Mureş]. Şi fiindcă dădeau să înţeleagă că vor să cucerească insula de pe apă, poporul din însulă păcălit s-a întors să apere acele părţi. Tătarii însă dând năvală, din altă parte, asupra porţilor lipsite de apărători, le-au cucerit şi intrând în insulă n-au găsit pe nimenea dintre ai noştri care să arunce vreo săgeată sau să-i atace ieşîndu-le în întâmpînare călare sau pe jos. Ce cruzimi, ce fel de cruzimi, cât de multe şi cât de mari au săvârşit ei aici, ar fi grozav nu numai de a le vedea, dar ar fi înspăimântător pentru un om numai să le auză. După ce au luat de aici prăzi, au lăsat numai cadavre despuiate de oameni şi de femei, cadavre unele ciopârţite în bucăti, altele neatinse. Fiindcă cei mai mulţi care stătuseră ascunşi, după trei zile crezură că tătarii s-au retras, s-au întors în insulă spre a găsi ceva alimente; fiind însă prinşi de tătarii ce se ascunseseră aici, prea puţini dintre ei au mai scăpat. Eu însă, ca un pribeag, lipsit de orice ajutor, mergeam prin păduri şi de abia mi se dedea cate ceva de pomană de cei cărora le făcusem numai bine. Astfel, zorit de nevoia grozavă a foamei şi a setii, noaptea eram silit să intru în insulă şi să întorc cadavrele morţilor pentru ca să găsesc puţină făină îngropată în pământ sau carne ori altceva de mâncare, şi tot ce găseam noaptea, o duceam mai departe în pădure. Of, ascultaţi şi vedeţi ce viaţă era aceia. După zece, douăzeci de zile am intrat în insulă să mai răstorn cadavrele celor morţi. Câtă jale putea să fie aici, câtă duhoare putea să fie aici, câtă groază putea sa fie! Vedeţi! Nu cred sa fie inima de om care amintindu-şi de atatea feluri de pedepse sa nu rămână încremenită. Trebuia sa gasesc vreo peşteră, trebuia sa-mi scobesc vreo vizuină, sau să caut vreo scorbură de copac în care să mă pot ascunde, fiindcă tătarii strabăteau desişul mărăcinilor, văgăunile pădurilor, adâncimile văilor, fundul pustietăţilor întocmai cum umblau câinii să urmarească iepurii şi mistreţii. Am cutreierat o lună şi mai bine aceste păduri şi fiindcă chiar prin aceste locuri nu putură sa ucidă pe toţi oamenii, au recurs în chipul următor la un nou fel de şarlatanie.

Barbat ucis de săgeţi mongole. Acelşi sit arheologic  ca şi cel mai de sus.



Cum au înşelat tătarii pe cei ce se ascunsesera prin paduri.
Dupa ce au prins caţiva inşi care se ascunsesera prin păduri, le-au dat drumul spunându-le că oricine ar voi să li se supuna, li se va da libertatea de a veni acasă. Oamenii au dat crezământ acestor vorbe ale lor, fiindca, din cauza lipsei de hrană, mureau de foame. Astfel toţi care mai rămăseseră în viaţa, s-au întors pe la casele lor. [...] Dupa ce s-a facut aceasta, fiindca era timpul secerişului, au strâns cu toţii recolta şi au adunat-o în hambare împreuna ca paiele şi cu fânul. Alaturi de noi stăteau şi tatarii şi cumanii: foarte mulţi se uitau şi se bucurau şi erau veseli ca parinţii işi răscumpărau viaţa prin fetele lor, barbaţii prin soţiile lor, fraţii prin surorile lor frumoase, păstrandu-le pentru placul acelora şi pentru unii era o rasplată ca în faţa tatalui sau a bărbatului soţia sau fiica era necinstită.

[...]În timpul acesta am vazut carele încărcate cu prăzi, cu turme, cu vite şi alte lucruri. Şi, când am întrebat ce însemnează aceasta, m-i s-a răspuns că că într- o noapte înconjurând toate satele [...] şi-au înmuitat bine săbiile în sângelşe celor ucişi, aşa că din acele sate foarte puţini au scapat. Astefel toată regiunea a rămas pustie.

.
Ce să mai spun? Au început să se îndrepte spre Arad şi Chanad (Cenad),
[...]
Din când în când, veneau şi pe aici câte unii, dar erau puşi pe goană de soldaţii unguri până de­parte, aşa că aceştia erau încredinţaţi că au rămas neatinşi din cauza forţelor lor. În urmă însă, după pustiirea întregului ţinut, strângându-se o mulţime de prizonieri rutheni, cumani, unguri şi nu prea mulţi tătari, după ce au înconjurat din toate părţile marele oraş, au trimis înainte la luptă pe prizonierii unguri, şi după ce aceştia au fost omorâţi cu toţii, au luptat în urmă ruthenii, ismaeliţii şi cumanii. Tătarii însă, stând în urma tuturor, râdeau de cele ce se petreceau şi de ruina acestora, iar dacă cumva se retrăgeau din bataie, îi treceau prin ascuţitul săbiilor lor, astfel ca tătarii înşişi luptând ziua şi noaptea, timp de o săptămână, după ce au umplut şanţurile, au cucerit oraşul. Şi atunci, pe soldaţi şi pe doamne, care erau multe, le-au aşezat afară la câmp, de o parte, şi pe ţărani, în altă parte şi după ce le-au luat banii, armele, hainele şi alte bunuri, i-au ucis pe toţi fără milă cu securile şi cu săbiile, păstrând în viaţă câte două fete şi ducându-le pentru plăcerile lor. Au scăpat numai aceia care căzând dintr-o întâmplare neaşteptată printre morţi, plini de sângele altora au putut să se ascundă. Ce durere, ce cruzime, ce sălbăticie grozavă de popor fioros căci gâdindu-se cineva cu sănge rece la dezastrul unui popor atât de mare, ar putea să numească cu drept cuvant locul acesta câmpia sângelui.
În sfârşit, după câteva zile, au asediat numitul claustru sau mănâstire Egres [ Igriş, mare mănăstire cisterciană, în Banat, azi dispărută ] şi aşezând în faţă multe maşini de război, fiindcă cei ce se găseau înăuntru nu erau în stare să li se opună, şi-au dat în maânile şi puterea lor vieaţa ca să dispună de ea. S-a petrecut însă cu ei, ceea ce s-a petrecut şi cu ceilalţi, cu excepţia câtorva călugări, cărora li s-a dat voie sa plece liberi şi a câtorva doamne şi fete frumoase păstrate pentru abuzul lor. Ce să mai spun? Daca s-ar descrie, în parte, fiecare luptă şi cruzimile grozave ce s-au săvarşit, inimile cititorilor s-ar cutremura, iar urechile lor ar ţiui de sunetul cel groaznic.

[...]O alta parte din armată şi-a croit drumul spre numitul Strigoniu (Esztergom), dar până aici au venit foarte puţini, căci s-au aşezat la oarecare depărtare şi şi-au pregătit pâna la treizeci de maşini de război. Strigonienii însă se întăriseră în timpul acesta straşnic, cu şanţuri, ziduri şi turnuri de lemn. Şi se găsea în cetate popor nenumărat şi orăşeni foarte bogaţi, militari, nobili şi doamne care se strânseseră acolo ca într-o garnizoană deosebita. [...] Dupa ce însă tătarii au distrus întăriturile de lemn, au început să arunce cu maşinile, saci plini cu pământ ca să umple şanţurile. Dintre unguri însă şi dintre ceilalţi nimenea nu îndrăznea, din cauza pietrelor şi a săgeţilor să apara pe sprânceana întăriturilor. Atunci ungurii şi francii şi lombarzii, care erau oarecum stăpânii cetăţii, dându-şi seama ca nu pot să se apere, dădura foc suburbiilor şi caselor de lemn care erau multe, până la palatele din cetate.

Stofe şi haine nenumărate le arseră în case, omorâră caii, îngropară în pământ aurul şi argintul şi ascunseră tot ce aveau bun şi s-au retras în palate, pentru ca să se apere în ele. lar tătarii ştiind de mai înaînte că au fost arse toate cu câte credeau că se vor imbogăţi, s-au aprins de grozavă mânie împotriva lor şi au închis repede cetatea cu vălătuci de lemn, din toate părţile, pentru ca nimenea să nu poată scăpa de a trece prin ascuţişul. săbiilor lor; în urmă începură să cucerească palatele. După ce acestea au fost cuprinse în curând, nu cred că n-aş spune adevărul afirmând că din întreaga cetate n-au ramas cincisprezece inşi care să nu fi fost ucişi mişeleşte, atât înlăuntru cât şi în afară. Aici şi-au înmuiat bine sabiile în sânge şi din cauza mâniei înflăcărate în contra lor, prăjeau pe oameni de vii ca pe porci.


Doamnele cele mari însă, împodobindu-se cât putură mai bine,s-au străns într-un palat. Şi fiindcă trebuiau să fie făcute toate prizoniere şi ucise, făcură apel la o audienţă la marele principe. Toate deci, vreo trei sute, fură conduse la principe, afară din cetate; ele cerură ca în schimbul darurilor, să li se păstreze vieaţa, rămânând roabele lui. Acesta fiind supărat că nu profitaseră nimic din jaf, a dat ordin ca, după ce se vor fi primit prăzile, să ii se taie capul. Ceea ce s-a şi făcut îndată...
Dar, din porunca regilor celor mai mari, începurăm să ne retragem cu carele încărcate cu prăzi şi mobile de pe pământul jefuit, cu cirezi de vite şi turme de oi, căutand la fiecare pas vizuinele şi desişul codrilor, pentru ca ceea ce n-au putut găsi când au venit, să afle acum la întoarcere. Şi astfel retrăgăndu-ne încet am ajuns în Ardeal unde rămăseae mult popor şi unde după trecerea tătarilor s-au ridicat foarte multe cetăţi. Şi ce să mai spun? În afară de câteva fortăreţe, au cuprins tot pământul şi pustiindu-l în trecere, l-au lăsat deşert.

Dar îndoita strâmptorare, adecă foamea cea afurisită şi frica de moarte, ne chinuia cumplit, aşa că ni se părea că nu mai vedem nimica cu ochii. Căci nu puteam să înghiţim sucurile de pe ierburile pădurii şi nici să mestecăm în gură ierburi cum fac dobitoacele. Dar, deşi o foame atât de cumplită ne chinuia şi ne ameninţa clipa morţii înfricoşate, încrederea în vieaţă ne-a fost totuşi un sprijin şi nădejdea de scăpare ne dădea putere. Şi astfel, câgtigând încredere şi întărîndu-ne întru Domnul, am ajuns la marginea pădurii şi ne-am urcat într-un arbore înalt şi am privit pământul pe care la venirea lor tătarii nu-l pustiiseră, dat pe care la întoarcere îl lăsaseră deşert. O, ce durere! Am început să pribegim prin ţinuturile pustiite şi fară locuitori. Numai turnurile bisericilor ne erau semne călăuzitoare din loc în loc, numai ele ne aratau drumul nostru îngrozitor de trist. Caci, drumurile şi potecile se stricasera şi le acoperise eu totul iarba şi mărăcinii. Praz, ori vreo ceapă sau vreun usturoi ce mai rămăsese prin gradinile ţăranilor, când mi se aduceau, erau pentru mine ca cele mai mari bunătăţi, caci ei se hraneau cu lobodă şi cu rădacini de mătrăgună. [...] În sfârşit, cu o mare greutate. A opta zi după ce am ieşit din pădure am sosit la oraşul Alba [Iulia], unde n-am putut găsi nimic altceva afară de oasele şi capetele celor ucişi, precum şi zidurile dărâmate şi risipite ale bisericilor şi ale palatelor, pe care le stropise sângele creştinesc vărsat cu îmbelşugare. Şi cu toate că pământul a supt cu sete sângele nevinovat, aşa încât acesta nu se mai vedea, totuşi peste pietrele încă stropite cu sânge roşu, ne-a fost cu neputinţă să trecem. Fără gemete şi suspine dureroase.


[...] şi era aici, la o depărtare de zece mile, lângă o pădure un sat numit Frata în limba poporului şi mai jos de pădure ca la patru mile, un munte minunat şi înalt, în vârful căruia se afla o îngrozitoare stâncă de piatră. O mare mulţime de bărbati şi de femei s-au adăpostit acolo, care ne-au primit bine şi cu lacrimi în ochii ne-au întrebat de păţaniile noastre, pe care noi, nu în putine cuvinte, le-am putut înşira pe toate. Ne-au îmbiat în sfârşit cu pâine neagră care era coaptă din făina şi din coaje de stejar măcinată; nouă însă ni s-a părut mai gustoasă decât orice prăjitură ce am mâncat vreodata. Am ramas acolo o lună de zile si n-am îndrăznit să ne îndepărtam, dar trimeteam întotdeauna dintre oamenii mai sprinteni câte o iscoadă să vadă şi să cerceteze dacă nu cumva va mai fi ramas vreo parte de tătari prin Ungaria sau nu cumva să ne mai întoarcă iară întinzând vreo cursa, după obiceiul lor, ca să prindă şi celelalte ramăşiţe ale poporului care scăpaseră cu fuga din calea lor....

46 de comentarii:

Adrian Secui spunea...

In legatura cu ultimele randuri:
"O mare mulţime de bărbati şi de femei s-au adăpostit acolo, care ne-au primit bine şi cu lacrimi în ochii ne-au întrebat de păţaniile noastre, pe care noi, nu în putine cuvinte, le-am putut înşira pe toate. Ne-au îmbiat în sfârşit cu pâine neagră care era coaptă din făina şi din coaje de stejar măcinată; nouă însă ni s-a părut mai gustoasă decât orice prăjitură ce am mâncat vreodata."
Imi aduc aminte ca am citit mai demult fragmentul acesta in "Milton G. Lehrer - Ardealul pamant romanesc" unde spunea in plus, despre oamenii la care s-a refugiat, ca vorbeau o limba asemanatoare cu latina. Se subintelegea din context ca acestia erau romani.

abraxas spunea...

de parca asta ar conta cand e macel

Anonim spunea...

"ca tătarii au început să pustiească hotarele Ungariei, învecinate cu Rusia."

Nu e buna traducerea, nu Ungaria, pe vremea aia Rusia se invecina la sud est doar cu Polonia si Romania daca tot vreti sa folosim numele actuale ale tarilor.

Anonim spunea...

Nu face pe desteptul cand nu este cazul. In Evul Mediu, "Rusia" era o denumire generica a regiunii ce cuprindea o colectie de principate, ce corespunde in mare parte cu teritoriul actual al Ucrainei, Belarusului si vestul Rusiei. La randul ei Ungaria, se invecina cu unul dintre aceste state rusesti, mai exact Principatul Halych, deci, pe scurt, Ungaria se invecina cu Rusia.

dianai spunea...

as dori sa aflu mai multe despre perioada imediat dupa ce acest mini cronicar si-a incheiat sederea pe teritoriul cucerit de mongoli....as dori asta pt. ca ma intereseaza demografia ulterioara...nu stiu daca ati observat sau nu..dar persoanele care traiesc astazi pe vechile teritorii cucerite de catre mongoli, semana izbitor cu....ei...adica au trasaturi foarte mongole sau au fiziologia lor asiatica...

Radu Oltean spunea...

@Dianai
Scuza-ma dar nu inteleg. Mongolii au cucerit toata Rusia, Polonia, Ungaria, Tarile Romane. Si au stat pe auci in acea perioada vreo 2 ani. Dupa aia au plecat, o parte din infiintand Hanatul din Crimeea. Nu stiu la ce te referi cand spui ca locuitorii din teritoriile cucerite de ei seamana IZBITOR (?????) cu mongolii... Faptul ca unii rusi sau secui au trasaturi vag asiatice nu are legatura cu mongolii. Dar de aici pana la "Izbitor" e drum lung...Ai vrut sa scrii "fizionomia" nu "fiziologia", da?

Unknown spunea...

"...au cucerit Rusia si Cumania." Din cate stiu , Cumania se afla pe teritoriul de azi al Munteniei si Moldovei.Sub presiunea mongolilor, cumanii s-au refugiat in Transilvania si in Ungaria.Au suferit mult ungurii de pe urma mongolilor, dar sa nu uitam ca si ei au venit la fel , cateva sute de mii de migratori care si-au impus dominatia asupra populatiilor gasite , romani , slavi, etc. care erau majoritare numericeste. Pe romani i-au impins spre munti si pe dealuri,obligandu-i la un trai modest de pastori si separandu-i de Europa civilizata.Iar ei,ca stapani ai campiei,au primit influenta benefica a nemtilor si si-au creat un stat puternic care a intrat in declin abia dupa cucerirea turceasca.Din mancatori de carne cruda tinuta sub sa au devenit nobili si civilizati. Stiti cumva unde as putea achizitiona "Carmen miserabile "?

Radu Oltean spunea...

@Nick-Ai cateva greseli grave intr-un comentariu atat de scurt. Clisee nationaliste vechi. 1- Nu ungurii tineau carnea sub sa ci hunii, ceea ce altceva. Nici ungurii nu mai cred ca hunii le-au fost stramosi. Pe romani din Ardeal i-au exclus din viata politica (de abia din sec 15) dar nu i-au separat de Europa civilizata. Treaba asta au facut-o turcii. Pardon...Ungurii nu au primit influenta nemtiolor ci au avut niste regi suficient de destepti incat sa ii INVITE pe nemti in Ungaria si Ardeal, oferindu-le super-privilegii. Deci nemtii au veni si au civizat Ungaria si Ardealul fiindca au FOST CHEMATI de regii unguri!! Din pacate Carmen Miserabile a fost republicata in romana doar de muzeul din Oradea si atat. Sau editia din anii 30, greu de gasit...

Anonim spunea...

Ad1. Carnea era tinuta sub sa pt al proteja pe cal, nu pt consum :) Si la unguri si la huni ...

Ad2. Mongoli (cei care au ajuns pe la noi) nu erau un popor migrator propriu zisa cum au fost cumanii, sau ungurii. Erau armata imperului Mongol, majoritatea lor find cumani, sau popare turcesti, sau chiar sasii dupa cucerirea Rodnei.

Radu Oltean spunea...

@Anonim
Esti traznit sau ce?...Cum sa nu fie mongolii popor migrator?
Esti beat?
Ce sa caute sasii din Rodna in armata mongolilor? Mai citeste odata articolul...
Ai citit tu undeva despre carnea de sub sa a ungurilor? Si nu ma refer la lucrarile de "istorie" a lui Vadim...
Ar trebui sa fi teleportat putin in acea epoca sa te dezmeticesti si sa nu mai ai chef de mistouri ieftine. Tu stii ce e aia o treime din populatia Europei de Est masacrata?

Anonim spunea...

Rogerius spune, ca sasii din Rodna, vreo 600 de oemeni sub comanda comesului Ariscaldust s-au inrolat "voluntar" in armata lui Kadan Han si au condus tatarii spre Cluj, Oradea ...

Carnea sub sa e un mit intr-adevar. A fost mentionata de Marcellinus in sec IV. in legatura cu hunii.

Mongolii: cei care au ajuns pe la noi, nu sunt un popor migrator. Au fost o armata de expeditie, vreo 60 de mii de luptatori cu tri cai dupe ei fiecare, + armemntul necesar + logistica si gata. da nu nemtii din al 3-lea Reich sunt un popor migrator, ca au ajuns la Stalingrad ;)

Radu Oltean spunea...

@Anonim
Ei da, acum mai merge. Si eu ma inflamez repede caci multi tembeli se trezesc sa-si dea cu parerea...

Anonim spunea...

Mă repet, apreciez foarte mult munca lui Radu Oltean şi regret că este UNIC în România. Nu voi comenta la temă, ci aş dori să aflu dacă ştie cineva unde aş putea găsi "Gesta Hunorum et Hungarorum - Faptele hunilor şi ungurilor" de Simon din Keza, fie pe Internet, fie în librării - într-una din limbile cunoscute de mine : română, franceză sau engleză. Kanata

Anonim spunea...

Captivant si cutremurator!Dar totusi o intrebare:in textul prezentat mai sus se face referire la rusi,unguri,sasi,polonezi DAR ULACII? UNDE SINT ULACII?Ca populatie majoritara care am fost sintem si vom fi ever si forever in Ardeal cum putea Rogerius sa ne omita?(Exceptie supozitiile dl.Adrian Secui cum ca locuitorii din Frata "se subintelege din context sint romani.")

Radu Oltean spunea...

Omul vorbeste de populatia oraselor, cetatilor, cei care contau dpdv politic; cei care se opusesera cu armele in mana. Probabil ca romanii, din sate mai mici si mai sarace au fost mai mobili si s-au ascuns mai rapid in paduri. Si nu a avut ce sa povesteasca prea mult de ei... In plus eu cred ca etnicul era foarte relativ si amestecat atunci. Conta doar religia. Si nici macar catolic sau "grec" ci doar crestin sau pagan. Nu uita ca atunci mai traiau cumani, pecenegi, bulgari, slavi (unii pagani), cu traditii si caracteristici specifice. sasii erau si ei flamanzi, francezi, germani din Mosela etc Deci, saracu Rogerius nici nu putea vorbi asa cum ar fi azi despre 3-4 natii clare. In plus nu il interesa...

Anonim spunea...

Posibil si cel mai probabil ai dreptate cind spui ca eram o minoritate foarte putin insemnata in Ardeal (cam la nivelul comunitatii japoneze din Romania zilelor noastre sau la nivelul comunitatii bulgare din Ardealul de azi) numeric si politic.Posibil dar EXTREM de putin probabil,sa fi fost ulacii mai mobili decit mongolii asfel incit sa nu-i dibuiasca astia.Sa speram(de dragul teoriei continuitatii poporului roman)ca pe Rogerius nu il interesa compozitia etnica a populatiei din Ardeal,dar daca nu il interesa de ce face diferentierea intre unguri si sasi?crestini si catolici ambii

Radu Oltean spunea...

Ei uite draga Anonim, intram pe un teren sensibil. Am tot incercat sa o dau cotita dar nu a mers. Pur simplu romanii desi existau, la acea vreme, se pare ca nu prea contau si nici nu erau in colimatorul mongolilor. De ce sa-si consume energia sa-i alerge prin Apuseni sau Tara Hategului cand mai bine ii alergau pe sasi si unguri care aveau asezarile mai bogate

Anonim spunea...

multumim pentru postare...interesant si instructiv.
cät despre ULACII cu pricina,vä zic eu,cä erau imprastiati peste tot dupä bunul plac,cä doarä erau bästinasi cu acte in regulä.si apoi tot prostu stie cä codru-i frate cu romänul..au ba?
ceea ce nu se poate spune despre mongol,avand in vedere ca la ei pe acasä este padure chiar deloc,stepä cat vezi cu ochii.
deci actiunea ar fii decurs in felul urmätor:dä buzna tätarul,bästinosul se instaleazä bine mersi in fundul pädurii cu kätel si cu purcel.acum,vorba aia: prinde orbu,scoate-i ochii!!ograda pustie,pädurea deasä si Ulacul arcas priceput imbracat in camuflaj productie proprie ,asteaptä räbdätor plecarea tälharului frustrat.urmarea fireascä??--se taie livada se präpädesc cotetele se pune foc la casä si se mutä frontul pe langa niscaiva orase-cetäti ,pline ochi cu cetäteni de vazä ,mestesugari ,comercianti ,bäiesi,agricultori,soldati ,pierde varä si bägatori in seamä,toti aflati sub conducerea unui mändru conducätor ,foarte capabil de felul lui,insä deloc familiarizat cu tacticile de luptä ale sälbaticilor de tätari...foarte constienti de vorba nu mai putin celebrului Atila:mai bine kilärim 10 oameni si sä afle toatä lumea ,decat sä stärpim o natie intreagä si sä nu afle nimeni.
asadar si prin urmare,ulacii au fost mai mult decat prezenti ...doar cä au ales sä se dea la fund si sä astepte trecerea näpastei.
cat despre carnea de sub seaua calului,e cat se poate de adevärat,sub sea se preseaza de minune si se usca ka la carte,plus ca de la transpiratia roibului nici nu mai trebe säratä...lucru pozitiv daca te gandesti ce pret avea pe timpuri sarea din bucate.

Calin spunea...

Legat de "carnea de sub saua calului" - ea este se pare , la originea vestitului "hamburgher". Prin mongolii-tatari- pentru ca in realitate,desi conducerea era de origine mongola-cea mai mare parte a armatei invazoare era tatara,aceasta "carne batuta",trece in nordul Rusiei si apoi in nordul Germaniei-zona Hamburgului ,de unde emigrantii germani in SUA -o vor populariza acolo cu numele de "hamburgher". Pe de alta parte ,exista si in Italia "la bistecca alla tartara".
Sa nu uitam ca aceasta invazie -pana la urma "tatara"-(de fapt o forta multietnica), era facuta pe urmele deja batatorite de alte invazii de origini turcice-mongole: hunii, avarii si protobulgarii,pecenegii ( cei care de fapt i-au alungat pe maghiari spre Ungaria actuala),uzii si in sfarsit,cumanii. Toti acestia si-au gasit ( poate cu mai mica exceptie -avarii-in timpul carora in spatiul extrecarpatic incep sa se manifeste slavii), un loc "ca la mama acasa" si in viitoarea Valahie si Moldova.Venind din stepele central asiatice, de abia Carpatii reprezentau un obstacol mai deosebit.Populatii de campie prin excelenta acesti invazori asiatici nu se puteau regasi in largul lor decat in zona de campie-nicdecum in munti. Romanii nostri erau desigur obisnuiti deja demult cu felul de a fi al acestor neamuri asiatice ,(in special in zona Subcarpatilor) fapt si pentru care au contribuit in mod desavarsit la crearea acelor "marci"-avanposturi de granita ale Ungariei-cu caracter antitatar si care ,evoluand,vor da nastere Valahiei si Moldovei, pornind evident,de la un nucleu lipit de zona montana si apropiat de "frontiera" de atunci a Ungariei.

Radu Oltean spunea...

Calin " "marci"-avanposturi de granita ale Ungariei-cu caracter antitatar si care ,evoluand,vor da nastere Valahiei si Moldovei" - Corect!!

Anonim spunea...

S-ar putea spune ca invazia mongola a jucat un rol important un formarea statelor,cnezatelor...romanesti nu atit prin coagularea lor cit mai ales prin slabirea Regatului Maghiar (nu mai vorbim ca Ungaria trebuia repopulata cu cineva)

Radu Oltean spunea...

Anonim - Poti spune si asa...Cine stie cum ar fi evoluat istoria Europei fara aceasta invazie. Poate s-r fi decalat istoria cu cel putin 100 de ani inapoi...

Teodor Sandu spunea...

poate ar fi bine sa-l cititi pe Serban Papacostea "Romanii in sec XIII - intre cruciata si imperiul mongol"...mai ales cei care cred ca tarile romane au fost la inceput "marci" de granita ale regatului ungar...

Anonim spunea...

Ca au existat sau nu romani atunci in Ardeal este inutil a discuta.Romanii nu mai erau considerati ca locuitori ai Regatului Ungar.Deja fusesera " etichetati " ca " schismatici " si nu mai contau.Nu aveau voie sa construiasca nimic trainic ( case,biserici ) ci numai din lemn.Nu aveau voie sa-si hirotoneasca preoti,sa umble calare,ca incalte cizme.....Cei care renuntau la religia ortodoxa erau bine primiti in randul "oamenilor".Deci....nu prea o sa ii gasim mentionati.Au si fost impinsi spre terenurile nefertile, la suprafete minime de pamant arabil etc...Situatia se vede foarte bine in Ardeal unde ungurii detin si acum suprafetele cele mai mari si mai fertile din satele cu populatie mixta ( romano - maghiara )Nu uitati ca sute de ani preotii erau nescoliti,erau hirotoniti in Serbia sau de catre episcopi din Sarbia sau Bulgaria.....Nu putem condamna Regatul Ungariei pentru aceasta stare ci doar Biserica Catolica( care mai era si crestina )

Radu Oltean spunea...

Anonim-Lucrurile de care spuneti s-au intamplat intr-adevar dar la mai bine de 200 de ani dupa invazia mongola...Atitudinea asta mizerabila apare mai tarziu. Si totusi cronicile tac si pt epoca evului mediu timpuriu (desi noi stim iar urmele arheo si monumentele vorbesc). De ce? De ce prezenta politica si culturala (si militara)a romanilor (si a altor neamuri precum slavi sau pecenegi existenti in Ardealul inceputului de sec 13) e asa modesta?

Radu Oltean spunea...

Anonim-ati spus "Nu uitati ca sute de ani preotii erau nescoliti,erau hirotoniti in Serbia sau de catre episcopi din Sarbia sau Bulgaria...." Dar Tara Romaneasca de ce nu a fost in stare sa-si organizeze o Biserica? De ce a trebuit ca bulgarii si sarbii sa ne recrestineze in veacul 13-14? Tot ce a insemnat crestinism in Valahia acelei epoci a venit de la vecinii nostrii mai dezvoltati cultural...Si va mai mirati ca ungurii ii tratau cum ii tratau pe "schismaticii" din Ardeal...

Anonim spunea...

D-le Oltean.Fiecare cu informatiile sale.Afirmati ca doar 200 ani mai tarziu am fost declarati schismatici, FALS.Sub Andrei II s-a intarit din nou atitudinea dispretuitoare precum si tratamentul discriminatoriu.Nu uitati ca asa cum afirma cronicarii cel putin o bunica a sf. Stefan a fost schismatica ( ortodoxa )Acesta - viitorul rege - a fost botezat in religia catolica si abea atunci a fost uns rege.....Nu uitati ca o buna parte a nobilimii maghiare transilvanene are origine " schismatica "La acea vreme Valachia si viitoarea Moldova erau vasale coroanei maghiare...Se supuneau dispozitiilor suzeranului.Cumanii care erau conducatori ai multor destine in muntenia erau catolici dar populatia era ortodoxa ( vezi Curtea de Arges )Abea dupa castigarea unei independente fata de vecinul din nord ( si asta mult mai tarziu ) au " importat " preoti,calugari ba chiar si un patriarh constantinopolitan...Iar discutiile pe aceasta tema le voi incheia deoarece vor dura la infinit iar unii ca dvs.( probabil ) aveti alta limba materna si alta religie si av eti " misiunea " sa incercati sa denaturati istoria in favoarea UNORA.Cunostintele pe care le afisati sunt valabile numai in unele birouri de propaganda...Daca sunteti corect cumva,nu mai faceti afirmatii care nu va fac cinste.Adevarul istoric nimeni nu-l detine complet.Este cert ca aici a existat in permanenta o populatie stabila.Minciuna grosolana ca " oaspetii " nostrii veniti pe seile cailor datorita vanturilor asiatice care au spulberat pleava,nu au gasit aici populatie stabila.Atunci cu cine (....) s-au luptat ?Probabil ca intre ei ca sa ce...?Este penibila ipoteza pe care o avansati dvs. sau altii de aceiasi categorie si in fond nu mai are nici o importanta.

Radu Oltean spunea...

Anonim - "Iar discutiile pe aceasta tema le voi incheia deoarece vor dura la infinit iar unii ca dvs.( probabil ) aveti alta limba materna si alta religie si av eti " misiunea " sa incercati sa denaturati istoria in favoarea UNORA".. Sunteti penibil!!! Am incheiat cu dvs orice discutie. Paranoia scrie pe dvs!!

Bihorel spunea...

Eatat de penibil cum se cearta "interesele" opuse, fiecare demonstrand dominatia respectiv continuitatea din Ardeal...E cert!ungurii au fost clasa conducatoare! Ei au fost stapani si probabil nu au fost stapani buni(de unde si animozitatile pe acesta tema) Dar asta e trecutul! Acum stimabililor, romanii sunt stapani! si nu sunt stapani buni! Nu istoria ma face mandru, aceasta doar explica cine sunt, de ce sunt aici!eventual(de loc important-de cand) Prezentul ma ingrijoreaza mult mai mult. Cu regret spun, ca nu pot fi mandru de tara a carui cetatean sunt. Asta e!

Anonim spunea...

Vreau si eu o explicatie. Am dat cautare pe google invazia tatarilor in Tarile Romanesti si nu gasesc date decat despre Transilvania si Ungaria. Populatia romana era bastinasa in primul rand pe terenurile extracarpatice, care nu au fost ocupate de unguri. Totusi nu este descrisa in concret nicio lupta a tatarilor cu romanii (popor format, crestinat, civilizat deja de 1000 de ani, care a reusit sa asimileze toate popoarele migratoare, care au navalit acest spatiu.)

Anonim spunea...

Prezenta romanilor in Ardeal este recunoscuta chiar de catre cronicarul ungurilor Anonymus, deci no comment

Radu Oltean spunea...

Anonim:
Pai de unde vrei informatii despre invazia mongolilor in Moldova si Muntenia daca nu exista nici o sursa scrisa despre invazie in zona aia. Ea a existat cu siguranta dar daca nu avem nici un izvor, decat cronica lui Rogerius. Dar Rogerius se refera la Ungaria veche (inclusiv Transilvania) fiindca acolo a fost el si a vazut cu ochii lui. In privinta comentariului dvs cu "popor format, crestinat, civilizat deja de 1000 de ani, care a reusit sa asimileze toate popoarele migratoare, care au navalit acest spatiu", ar avea cateva rezerve cu privire la "crestinat" (nu era in totalitate; era inca mult paganism), cu "civilizat de 1000 de ani" am si mai multe obiectii. Iar chestia cu asimilarea ma duce cu gandul la tubul digestiv care asimileaza substantele nutritive. Cat de dependenti suntem de istoria propagandistica comunista (dar si de dinainte).

Anonim spunea...

Faptul ca invaziile tatarilor in MOLDOVA si Muntenia sant mentionate prea putin ,este adevarat,dar e bine stiut ca de multe ori invaziile turcesti erau insotite si de tatari,si care erau mentionati prea putin si uneori chir deloc fiind anexe ale trupelor turcesti ,a caror invazie este consemnata de istorie desecole in principatele romane.

Andrei Prian spunea...

1. Radu Oltean, felicitari pentru initiativa si pentru disponibilitatea de a judeca istoria la rece, fara exaltari nationale si crize de paranoia, ca, din pacate, marea parte a populatiei tarisoarei noastre! As face si o completare la comentariul dumneavoastra:

2. Anonim, Tara Romaneasca si Moldova nu sunt amintite in Carmen Miserabile pentru ca nu existau inca. Principala stapanire extracarpatica din acea vreme se numeste, in sursele documentare, Cumania si este mentionata de Rogerius ca fiind pustiita de mongoli. Mai exista o sursa de care stiu eu, si anume Cronica Secreta a mongolilor, care ne parvine doar in forma persana, la care face apel si Victor Spinei, citata si de Djuvara in Thocomerius (intr-o succinta relatare a invaziei mongole, fara nici o legatura cu originea cumana su nu a Basarabilor, in caz ca se alarmeaza cineva). Aici se povesteste cum linia mongola condusa de Bocek, inainte de a trece muntii Yapraq Taq (Carpatii, probabil Meridionalii), trece pe langa "hotarul lui Miselav", nume rescris probabil dupa ceva slav, iar acest hotar e situat, aparent, undeva in viitoarea Valahie, cu populatie romana, pe langa alte adaosuri. Mongolii nu au atacat formatiunea, probabil in lipsa perspectivelor de prada insemnata, sau din ratiuni militare, viteza campaniei, etc. Dar stim ca atacul a fost planuit din timp de catre Batu-Han si marele militar Subotai, iar tinta era de la bun inceput regatul maghiar (din tinta asta a scapat doar regele, si asta destul de dificil si inconvenabil ca imagine). Cert este ca Ungaria a fost slabita enorm dupa invazie, si probabil ar fi devenit tributara ginghishanizilor, daca ostilitatile er fi continuat (au fost intrerupte de alegerile noului mare han la Karakorum). Daca mai are cineva informatii sau trimiteri bibliografice, as fi recunoscator!

Anonim spunea...

Foarte interesant articolul si interesanta dezbaterea. Din ce am aflat si eu pana acum intradevar popuatia de etnie romana s-a retras prin paduri care atunci erau mult mai multe decat acum si asa au reusit sa scape de urgia tatara care a afectat el mai mult asezarile mari si un exemplu elocvent este si Clujul care in perioada romana ajunsese la ragul de colonie iar dupa invazia tatara a ajuns sa fie o localitate fara mare importanta. Cat despre faptul ca ar fi disparut 1/3 din populatia zonelor pustiite de tarai eu ced ca au fost mai multi cei care au murit.

Anonim spunea...

Cert si trist este ca autorul nu face nici o referire la populatia romaneasca (vlachok, vlachi, blachi, etc), nici macar atunci cand tatarii ataca Aradul si Cenadul (vorbeste de slavi, cumani, unguri si chiar de ismaeliti). Partea cu localitatea de langa Alba, numita Frata, dupa limba locuitorilor, parca face un pic ca situatia sa nu devina chiar penibila pentru noi.
Nu stiu ce sa zic, dar poate ca romanii luptau alaturi de tatari sau ii conduceau prin Ardeal, vrand sa scape de stapanirea cumanilor sau a ungurilor.

Anonim spunea...

Ar mai putea fi o explicatie pt lipsa prezentei vlahi/olahi/blaci/ulaci-lor din relatarile lui Rogerius.Anume ei erau la ora aia prin sudul Dunarii pe linga albanezi,dupa dezastrul lasat de invazia mongola ungurii cheama tot omul ce poate tine in mina o sapa/tarnacop/sabie prin garantii date de regii unguri.In modul asta vin in Ungaria si ulacii.
Nici alte scrieri gen Gesta Hungarorum nu sint concludente visavis de prezenta vlahilor aici.Sa spui ca Menumorut,Salanus,Glad,Gelu...sint nume romanesti este fortat/hazardat

Anonim spunea...

Judecand "la rece" fara clisee nationalisto/patriotarde se poate spune ca 2 evenimente catastrofale pt.istoria civilizatiei universale au priit de minune formarii statelor romanesti:marea invazie mongola si primul razboi mondial.
Ar mai fi si momentul 1878,caderea Imperiului Otoman,alipirea complet artificiala a Dobrogei la Romania (la acel moment populatie romaneasca de 10%),proclamarea lui CAROL REGE,(pt.prima oara romanii au un rege pina acolo aveau doar principi/domnitori)
Fara marea invazie ungurii ajungeau pina la Bizant,io cred ca daca nu era marea invazie noi romanii nu existam azi nici macar ca popor,am fi fost total asimilati.
O parere of course.

Unknown spunea...

Si eu cred ca fenotipic, mai ales in Moldova sunt multe persosne cu trasaturi asiatice Un studiu genetic ar fi folositor si lamuritor...

Alexandru Cristian Surcel spunea...

Ţ, ţ, ţ... Ce ţi-e şi cu citatele astea fragmentare.

"Pe comitele oraşului

Ariscaldus, împreună cu şase sute de teutoni înarmaţi, luaţi pe alese, i-a

alăturat ostaşilor săi şi a început să vină cu ei dincoace de păduri.

Iară Bochter cu alţi regi au trecut râul numit Siret şi au ajuns în ţara

episcopului cumanilor. Învingând pe oamenii care se adunaseră la luptă,

prinseră a cuprinde ţara în întregime....” (ţara episcopului cumanilor se afla în sudul Moldovei de mai târziu şi documente anterioare inviaziei mongole arată că acesta se plângea regelui Ungariei de influenţa clericilor "schismatici" asupra majorităţii populaţiei; cum cumanii erau la acel moment păgâni, iar episcopul catolic avea pâinea şi cuţitul ca perspectivă de a-i converti, cine erau numeroşii schismatici?)

"Şi cum pădurile erau mari,

popor nenumărat stătea ascuns în ele; aşa că ţara s-a populat la cale de trei zile

şi fiece sat şi-a ales dintre tătari ca rege pe cine a dorit. După ce s-a făcut

aceasta, fiindcă era timpul secerişului, au strâns cu toţii recolta şi au adunat-o

în hambare împreună cu paiele şi cu fânul.... Şi-au ales cneji, adică balivi care

să facă dreptate, să le procure cai, animale, arme, daruri şi veşmintele

trebuincioase. Şi astfel gazda mea era dintre domnii aceştia şi conducea

aproape o mie de case. Şi erau aproape o sută de cneji. Aveam pace, târguri şi

fiecăruia i se dădea dreptate ce i se cuvenea ... Cnejii se adunau aproape în

fiecare săptămână...

Într-o împrejurare oarecare aproape toţi cnejii dădură ordin ca din

anumite case să vie în prezenţa acelora, cu daruri, bărbaţii, femeile şi copiii....” (Cneaz este un titlu feudal foarte interesant, pentru că nu este nici mongol, nici unguresc; ungurii preluaseră sistemul feudal occidental, în Transilvania secolului al XIII-lea, cu excepţia voievodului Transilvaniei, toţi nobilii care purtau titluri de sorginte slavă- cnezi, jupani, voievozi- erau români, la vremea aia încă recunoscuţi ca nobili chiar şi dacă erau "schismatici"; de abia în 1366, în răspuns direct la revolta lui Bogdan I, fost al Maramureşului şi devenit al Moldovei, regele Ludovic de Anjou a decretat că pentru recunoaşterea statutului nobiliar apartenenţa la catolicism este obligatorie)

Şi, ca să mergem direct la o sursă mongolă, äzl al Lah Räsid ed Din Suma istoriilor: " Şi Böcek mergând pe drumul Valahiei Negre (Kara Ulagh) prin munţii

acolo a înfrânt acest popor Ulagh (akam-i ulagh). Şi de aici a intrat în

pădurile şi munţii Yprak Tak Bayak Buk sau Babak Tok la hotarele lui Miselev

şi i-a înfrânt pe duşmanii care se aflau acolo gata de luptă.

Şi prinţii mergând pe aceste cinci drumuri pomenite au cerut în

întregime ţările Basghurzilor, Macarilor şi Sasanilor şi punându-l pe fugă pe

padişahul lor, pe Kelar, au petrecut vara pe râurile Tisa şi Tunha.

Şi Kadan a plecat în expediţie cu o oaste şi a cucerit ţările Takut Uyrad

şi Saran şi l-a pus pe fugă pe rege (Kiral) padişahul acestor ţări, până la ţărmul

mării. Iar când el s-a aşezat într-o corabie în oraşul Telekîn, care se află pe

malul mării şi a mers pe mare, Kadan s-a întors.

Şi el a luat oraşele românilor (ulakut) Tîrnin şi Kila, în urma unor

mari bătălii.

Şi vestea morţii Kaganului (Ogädäy) nu sosise încă la ei." (Aşadar, românii sunt de fapt menţionaţi cu subiect şi predicat în contextul marii invazii; poate nu de către un călugăr catolic care, la aproape patru decenii după Cruciada a IV-a, nu simţea prea multă consideraţie pentru "schismatici", dar chiar de către invadatorii mongoli)

Radu Oltean spunea...

Alexandru Cristian Surcel - Din citatele dvs Moldova era mai curand țara episcoului Cumanilor. Preoții schismatici puteau fi ff bine veniți din Bulgaria, în condițiile în care Muntenia si sudul Moldovei fusesera timp indelungat parte din țaratul bulgar. Tot în acel secol, (13) sub influența țaratului vlaho-bulgar de la Tarnova populatia nord dunareana este recrestinata slav. Pana atunci autohtonii (hai să le zic romanici) fusesera majoritar pagani si nu apartineau de nici un episcopat. In plus zona noastra era dominata politic si miltar de Cumani (apare in toate cronicile cu numele de Cumania), iar inainte de pecenegi (Patzinakia).

Apoi, termenul de cneaz (canesius cum zice la document) e un termen slav in conditiile in care cultura slava era ff prezenta si puternica in zona. Influenta venind atat dinspre Moravia cat si dinspe Bulgaria. Funcția de cneaz nu e musai sa fi neaparat a unui roman. In fond si Transilvania a fost voievodat, condusa de voievod, (termeni slavi) fara sa fi fost condusă de valahi. Puteau de ez sa fie si pecenegi împământeniți care locuiau în muilte locuri la un loc cu românii.

În legatură cu termenul ulakut nu am nimic de zis.. O însemna valah... Poate. Fiindcă se aseamănă cu temenul turcesc iflak? Hmm. Nu mă bag pe lingvistică dar pe de altă parte am învțat să fiu prudent cu bibliografia mai veche, mai ales cea are încerca să dovedească - ideologic și propagandistic - prezența românilor peste tot (a fost o politică oganizată în acest sens care trebuia să dea peste nas ungurilor, chiar cu riscul falsurilor, omiterilor sau exagerărilor). Revenind la localitățile menționate de mongoli, probabil e vb de localitati din sud si est. Poate fi Targoviste si Kilia? Sau poate orase genoveze de la Marea Neagra (italienii erau numiti uneori cu acelasi termen ca si românii). Eu sunt mai sceptic și mai prudent cu istoria prea patriotic prezntată căci am întâlnit atâtea aberații în zona asta în
cât...Asta dacă ne pasă de adevărul unor fapte de demult și nu o mitologie națională.

Anonim spunea...

si schimbari climatice http://www.realmofhistory.com/2016/05/28/mongols-retreated-europe-climatic-changes/

Anonim spunea...

O cruzime extraordinara care a schimbat istoria.

Anonim spunea...

Corect.

claudiu spunea...

Pentru cine este interesat, aici https://www.scribd.com/document/375207114/Cantecul-de-Jale-Carmen-Miserabilis-Rogerius-de-Apulia găsește textul latin plus traducerea lui Lisseanu din 1935 în română.

dadi spunea...

ce nu vreti voi sa spuneti e faptul ca tatarii de fapt erau strabunii nostrii :)) Acei Murza Stabunii lui Toma Alimos si Bassaraba