marți, 10 februarie 2009

Trista poveste a ultimilor sasi din Transilvania

Basilica gotica din Richiş

Voi posta din nou un articol al carui autor nu sunt eu dar la care subscriu in totalitate. E vorba de un sas din satul Richiş (germ. Reichesdorf) , la 4 km. de Biertan, jud. Sibiu. L-am cunoscut pe Johann Schaas in urma cu 2 ani (in 2006) cand am vizitat a 3-a oara extraordinara basilica gotica din Richiş. D-l Schaas mi-a deschis biserica si mi-a fost ghid vorbindu-mi despre motivul gotic al figurilor grotesti de oameni ce sunt raspandite in interiorul monumentului. Un batran hâtru, intelept si simpatic. Ilustrez acest articol cu imaginile facute cu acea ocazie in basilica din Richis, poate biserica cea mai bogata in sculptura dintre toate bisericie sasesti de sat. Privindu-le nu poti sa nu ramai fascinat de nivelul de cultura si civilizatie la care ajunsesera sasii in veacul al 14-lea. Daca un mic sat cu maximum 30-40 de case isi permiteau sa isi ridice o asemenea mini-catedrala gotica.



Fabula lui Hans despre iezenul fugarit de vulpe

de Ruxandra Hurezean
preluat HotNews.ro

De ce nu a reusit Romania sa umple golul lasat de sasi nici dupa 20 de ani? Si acum satele sasesti din Transilvania sint aproape goale. Casele, cindva dichisite, stau sa cada, iar din curtile sobre ale nemtilor de altadata, se aude astazi vorbindu-se tiganeste. Daca strabati Podisul Transilvaniei la ceas de toamna, cautind radacinile natiilor care i-au format cultura si civilizatia acestui tinut, pe nemti nu o sa-i mai gasesti. Johann Schaas din Richiş, unul dintre ultimii saşi din Transilvania, spune intr-o fabula istoria intreaga a unei etnii fugarite din Romania, asa cum vulpea l-a fugarit pe iezen.

Satul Richis (Reichesdorf); foto Dragos Matei


Am descoperit cu greu ultimii sasi din Richis, o familie care a plecat in Germania si s-a intors. Si alta care nu a plecat niciodata, desi toate neamurile din singele ei sint dincolo. Nu mai prea au cu cine vorbi limba lor, dar nici timp de vorbit nu prea au.

Cheie de bolta din basilica din Richis.

Johann Schaas din Richis cultiva pamintul singur: il ara, il seamana si culege roadele. De la el cumpara vecinii cartofi cu un leu kilogramul. Johanna ii cintareste in curte, in pune in plasa, vorbeste putin, ia banii si-i pune in sort. Hans si Johanna sint batrini, au miinile batatorite, sint uscativi, inalti, cu fete luminoase, ochi inteligenti. Amindoi trebaluiesc continuu pe linga casa. Johanna pune gogonele pe iarna, face laturile pentru cei doi porci, in timp ce Johann povesteste despre plecarea fratilor lui in Germania.

De ce au plecat sasii de la noi?

Johann Schaas Foto: Hotnews

„Am sa va spun de ce au plecat sasii. Am sa va spun o fabula. Imi pare rau ca aflati acest adevar de la mine. Nu mai am mult de trait. Trebuia sa spun cuiva ce gindesc de multa vreme. Nu stiu cine de pe lumea asta nu putea rabda sa afle ca eu exist, dar daca ati ajuns aici inseamna ca trebuia sa se intimple.

Asadar, pe dealuri traiesc un iezen si o vulpe. Iezenul are picioare scurte si groase, maninca doar ierburi si fructe, nu e carnivor. El sapa bine vizuinile. Vulpea are picioare subtiri si iuti, alearga repede, e vinatoare, are miros bun, dar nu sapa. In fiecare primavara iezenul isi face o vizuina.

Vulpea se teme de el. Se uita de departe, iar dimineata, se duce, pe furis, si-si face nevoile la gura vizuinii. Iezenului ii miroase, dar nu are ce sa faca. Vulpea se duce si a doua dimineata si face treaba urita. Si a treia. Pina cind, iezenul nu mai poate suporta mirosul si pleaca. Paraseste vizuina. Ii ramine vulpii. Vulpea este istoria, doamna, istoria care a facut la usa sasilor multe dimineti la rind.“


Diminetile vulpii
„In al doilea razboi mondial, sasii nostri au fost trimisi in Crimeea sa lupte. Asta a fost prima dimineata. S-a facut ceva intelegere cu statul german si au inceput sa-i trimita in concedii acasa. Cum ii trimiteau, ii incorporau in armata germana, in trupele SS. A doua dimineata.

Pe altii, bolnavi sau raniti ii trimiteau direct in Germania, de la ei au inceput sasii sa mai afle despre rudele de acolo. Dar armata germana le tatua grupa sanguina pe mina. Dupa ce s-au intors armele, sasii erau recunoscuti dupa insemnul de pe brat si considerati colaborationisti. A treia dimineata!

In 45, 46 si 47, sasii, pe motiv ca erau considerati colaborationisti au fost complet expropriati. Le-a fost confiscat totul, si paminturile, si animalele, totul! Doar femeile le-au mai ramas. Asta a fost a patra dimineata in care iezenul a suferit.



Au venit comunistii si sasii care, trebuie sa stiti, fusesera primii europeni improprietariti, (tocmai pentru ca li s-au dat paminturi au venit in Transilvania), nu mai aveau ce pretuiau ei foarte mult: proprietatile lor! In perioada comunista am muncit in constructii la IAS Medias, am mincat salam cu soia ca toata lumea. A venit revolutia si democratia. S-au dat paminturile inapoi, cele cu care se intrase in CAP.

Dar sasilor le fusesera confiscate proprietatile cu alt decret, inainte de infiintarea CAP-urilor. Cazul lor nu se incadra in lege! A cita dimineata? Iezenul nu a mai putut rabda. A plecat lasind casa lui de-o viata, porcii in cotete, gainile in voia sortii. A plecat.”



Tractorul lui Hans

„Cind ies dimineata in poarta casei, nu mai recunosc lumea. Ma intorc si ma urc pe tractorul meu, plec si muncesc. Muncesc pina cad de oboseala. Imi plac paminturile. Eu am avut noroc. Ai mei nu au intabulat pamintul inainte de `45 si nu le-a fost confiscat, apoi or intrat cu el in CAP si l-am putut recupera. Sase hectare. Le muncesc cu tractorul meu. Il vedeti? E un Ferguson! Aproape ca e facut de miinile mele.

S-a intimplat ca, dupa `90, nemtii au zis ca ne dau ajutoare daca facem asociatie. Eu nu vreau sa mai aud de asociatie si nu fac! Dar altii fac. La ei vin de toate, vin si trei tractorase, superbe! Eu ma duc si-l vad pe cel de fata. Zic, e minunat! Nu mai pot dupa el! Il cer, nu mi se da, e al asociatiei! Ma duc la Medias si-l cer, nu si nu!

Ma duc la Bucuresti si-l cer. Nu se poate! Intre timp, tractorasul sta in sopron, nu-l foloseste nimeni.Celelalte disparusera cu totul. Al meu ajunge fara roti, fara volan, fara multe. Il vizitez aproape in fiecare zi. Tractorasul tot mai prapadit.

La un moment dat nu mai au loc de el si-l scot din sopron afara, in ploaie. Curgea o strasina pe el. Trec anii, ma tot duc sa-l vad, doar gitul i se mai vedea din pamint. Imi venea sa pling de mila lui! Ce pacat imi spuneam, au trecut 10 ani si rugineste acolo, iar eu as fi putut munci pamintul cu el!

Intr-o zi, la conducerea Asociatiei vine un neamt destept. Afla de insistentele mele, ma cheama, imi da delegatie sa iau tractorul si-l iau. Il aduc acasa: era terminat. L-am refacut bucatica cu bucatica. Cit mi-l dorisem! El e camaradul meu. Cu el vorbesc nemteste, ma intelege…“.



Hans stie istorie, stie cum s-a facut reforma lutherana, cine era regele Geza sau cu cine a fost coleg la scoala Honterus. Hans este un mecanic pasionat. Are si o inventie, dar despre ea vrea sa pastreze tacerea… Hans nu este nici al Germaniei nici al Romaniei. Hans este un om care s-a eliberat de istorie. Un iezen care a sfidat vulpea.

De ce nu a plecat si iezenul Johann

„Sint citeva motive. Dar am sa va spun concentrat. Cunosc Germania. Am doi copii, amindoi cu rostul lor acolo. Am multe rude. Am fost in vizita la ei. Acolo au descoperit ca am cancer. Am hotarit, dupa operatie, in `93, ca vreau sa vin acasa la mine, la Richis.

Nu are rost sa va spun mai multe: cred ca astazi sint in viata pentru ca traiesc unde m-am nascut, intre dealurile astea grozave, pe paminturile mele, aici. Nu vreau sa spun cuvinte mari. Mai multe intelegeti domniile voastre si singuri.”

* In 9 noiembrie, acum 19 ani cadea zidul Berlinului. Spre lumea libera au plecat puhoaie, nu doar nemtii din fosta RDG, ci si cei ramasi de multa vreme in lagarul comunist. Exodul sasilor a inceput in anii '80 si a culminat imediat dupa ’89, cind satele din Transilvania au ramas pustii.

* La recensămîntul din 1910, saşii din România au atins numărul de 800.000, în 1930 au mai rămas 633.488 (4,44% din populația țării), iar după recensămîntul din 1992 s-a constatat că numărul acestora s-a redus la 119.462 (0,52%). La ultimul recensămînt din primăvara anului 2002, peste 60.000 de locuitori ai României s-au mai declarat încă, de naţionalitate germană (saşi, şvabi şi zipzeri).

Nota: Hans nu a stiut numele romanesc al animalului, insa, in incercarea de a se face inteles, a zis la un moment dat cuvantul Dachs (viezure, bursuc), dar poate fi vorba, dupa sonoritatea cuvantului (iezen), despre Wissel (castor). S-ar putea ca, in defintiv, sa se fi gandit la castor, dar a vorbit de viezure. Numai Hans stie ce o fi iezenul.

31 de comentarii:

razvan pop spunea...

dar de coloanele de la mosna, dar de picturile de la malangrav, dar de biserica nobiliara de la herina, dar de biserica nobiliara de la rau de mori sau de rotonda de la orastie ce ziceti. si ele sunt la fel de frumoase si extraordinare monumente. sa nu uit de Carta si a sa manastire.

Radu Oltean spunea...

Le stiu pe toate! In afara de biserica Candestilor de la Rau de Mori toate sunt monumente ale civilizatiei sasesti!

Lanternativa spunea...

Va multumesc pentru acest articol.

Ca unul ce am radacini sasesti, nu pot decat sa fiu mandru de urmele pe care acest neam le-a lasat in Siebenbürgen. Din pacate, istoria lui Johann nu este singulara... Multi dintre cei care "au ramas" si-au pierdut limba si multe dintre obiceiuri. Dar acest lucru este valabil si pentru multi dintre cei care "au plecat", ei fiind priviti in Germania ca un fel de jumatate de nemti. Ramane de datoria celor tineri sa-si regaseasca radacinile (care cred, sper, nu mor niciodata!).
Si da, vechile noastre sate sunt pline de tigani astazi...

Mi-am permis sa pun un link si pe blogul meu.

Cu respect.

P.S. As putea sa va rog pentru mai multe fotografii cu biserica gotica?

Radu Oltean spunea...

Am ster o serie de comentarii fiindca degenerasera in discutii ce nu-si aveau locul aici. Poate ca am fost si eu vinovat. M-am pripit si m-am inflamat.

Vali Molo spunea...

sunt in cautare de informatii despre satele sasesti, obiceiuri, monumente, povesti adevarate despre viata etc. in vederea realizarii unui documentar. Daca este cineva interesat,,, va multumesc.

Radu Oltean spunea...

@vali Molo
Solutia cea mai buna e sa pui mana sa calatoresti in cat mai multe sate sasesti: Biertan, Viscri, Cisnadie, Mosna, Prejmer etc...

altmarius spunea...

Domnule Radu Oltean, as vrea sa va rog sa-mi permiteti preluarea acestui articol (cu iconografie) pe altmariusistoric. Este un domeniu - din punctul meu de vedere foarte dureros - pe care l-as dori reluat, bineinteles sub numele dumneavoastra, si cu linkul respectiv

Radu Oltean spunea...

@altmarius
Il puteti prelua caci nu este al meu. Insa ilustratia e a mea (si introducerea). Oricum ar fi luati-l si impartiti-l!!Sa-l citeasca cati mai multi!

Bogdan Balaban spunea...

Interesanta povestea dar tare dureroasa..De la o vreme am inceput si eu sa mai colind prin satele de prin judet( eu sunt din Brasov ) si cam peste tot povestea asta se repeta. Sasii sunt pe cale de disparitie si din ce in ce mai tristi.

Cautind date despre biserici si fortificatii am dat de blogul tau, draga Radu. Iti urez succes in ceea ce ai inceput.

Houston spunea...

Înţelepciunea ţăranilor saşi se aseamănă cu cea a ţăranilor români. Să fie pe motiv de conlocuire sau să existe o înţelepciune rurală universală?

Radu Oltean spunea...

"Înţelepciunea ţăranilor saşi se aseamănă cu cea a ţăranilor români" - cu a UNORA dintre taranii romani. Filosofia taranilor din zonele sarace e mult diferita de cea a celor din zonele frumoase si bogate. Ia un taran din Baragan si compara-l cu unul de sub munte...

Houston spunea...

Ţărani de sub munte am văzut (deşi despre cei pe care i-am întâlnit n-aş putea spune că erau tocmai înţelepţi), dar din Bărăgan niciodată. Ţăranul de care ştiu eu e de prin părţile mele, ale Botoşanilor.

Sabina spunea...

Domnule Oltean

Referitor la sasii care au fost nevoiti sa plece din Romania in perioada comunismului , exista vreo statistica/lista de nume?

Radu Oltean spunea...

@Sabina
Cred ca e ceva dar nu sunt eu in masura sa stiu unde si cum. Vedeti pe la Sibiu, gasiti ceva, adresa Forumului Germanilor, la Bis Evanghelica, pe acolo...
Eu habar nu am...

valentin placintescu spunea...

sasi sant civilizatia occidentala pura pe teritoriul romaniei.saracia a dus la disparitia aproximativa a ei

valentin placintescu spunea...

se refera la bursuc sigur

Diana spunea...

Un articol extraordinar de bun si emotionant.

Emil K spunea...

Buna,
procesul de disparitie si de (cu tristete folosesc termenul) decimare a influentei acestei mici "etnii" imi face mie personal impresia ca este din ce in ce mai pregnant, de fapt nu ar trebui sa ma mire acest lucru deoarece reusesc ca macar o data pe an sa imi revad familia si prietenii si astfel am remarcat o deculturalizare pe ansamblu a populatiei.
Pe de alta parte nu exista vreun interes pentru mentinerea in viata (nici macar nu indraznesc sa ma gandesc la termenul de renovare) a ceea ce inseamna altceva decat ortodoxie si similar (teama de comparatie?)
Stiu ca exprimarea este dura insa am trait pe propria piele aceasta experienta...
Insa ma bucur pe de o parte ca totusi unii mai inoata impotriva curentului.
Intrebare retorica: cati credeti ca stiu ca exista un imn al Ardealului?

Numai bine din Fuerstenfeld, AT
Emil

P.S. Trist dar adevarat, am rezistat 1000 de ani si suntem exterminati in 20... asta numesc eficienta.

P.P.S. Absolut intamplator am dat de acest blog

Radu Oltean spunea...

@Emil

Mersi de comentariu. "Exterminarea " a inceput de mai ddemult. Anii 90 au fost finalul. Al 2-lea razboi a marcat inceputul sfarsitului. Deportarile in URSS, etc. Adevarul ca istoria sasilor incepe sa aiba o linie descendenta inca din sec 19, cand si-au pierdut privilegiile politico-administrative. A venit 1-ul razboi mondial, unirea cu Romania etc. Mai sunt multi oameni care redescopera mostenirea sasilor. Nu sunt asa putini...

cerasela spunea...

felicitari pt articol dar satele sasesti mai ai o sansa fundatia mihai eminescu a renovat citeva case pacat ca s-au dat tiganilor

Radu Oltean spunea...

Cerasela
O fundatie nu poate salva o comunitate ci doar cateva case. Si pune te rog semne de punctuatie, caci era sa nu inteleg nimic din ce ai scris...:)

Razvan spunea...

O descriere foarte subiectiva a migratiei sasesti, supra-incarcata emotional si facand abstractie de realitati si conjuncturi istorice si socio-economice. Pana la punctul la care auto-flagelearea continua a UNOR sasi si romani degenereaza in absurd si penibil. Nu se plang evreii si grecii cat se plang unii sasi: vai de mine i-a luat Germania in lanturi sau s-au defecat Romanii la usa lor si de-aia au plecat ei cu satele intregi inca de pe vreme lui Ceausescu si dupa aceea, nu ca nivelul de trai din Germania anilor '90 era de 17 ori mai ridicat ca cel al bietei Romanii. Auzi absurditate: nu a umplut statuol roman golul din satele sasesi! De cand este rolul statului sa faca inginerie sociala in a umple satele emigrate de buna voie? Dar everii? dar Grecii? Dar noi Romanii? Pe care sa le umple statul mai intai? Sigur ca este trist. Este trist ca ne pleca sasii, ca ne pleaca evreii, ca ne pleaca ungurii si ca ne pleaca tinerii romani. De toti trebuie sa fim tristi si sa facem ceva nu sa singularizam o comunitate si sa ilustram un proces social cu pseudo-fabule.

kyroptus spunea...

@Sabina
exista statistici bine puse la punct cu detalii ale zonelor unde si cati..., cat si perioada migratiei in Germania. Mai multe detalii le poti gasi pe:
http://www.siebenbuerger.de/portal/land-und-leute/siebenbuerger-sachsen/in-deutschland.php

In cazul in care nu te descurci prea ok cu limba lui Goethe, ai si harti cu reprezentari grafice.

Este trist intradevar, insa aici nu prea aveau cum sa evolueze, iar exodul lor incepuse cu anii 80, dupa revolutie a fost mai simplu.

@Vali Molo
detin o serie de informatii si sunt dispus sa le schimbam... insa sunt limitat la setle de pe aria mea, mai precis am din Localitatea Cund si Bahnea jud. MS.
Pot spune ca la mine in sat data de 29 iunie (sfinti Petru si Pavel) era sarbatoare mare la sasi, un obicei legat de copii era ca pe un stalp in centru se suia un domn care arunca pe jos porumb floricele (sau "cocos" cum i se spune la tara), iar copii mincau fara probleme. Cloputul turnului bisericii din Cund batea fix dimineata la 8 si seara la aceasi ora... Doamne cate exactitate mai putea fi!

Despre sasi este de mentionat ca mai multi istorici fac referire la venirea lor pe meleagurile Transilvanene odata cu cea de a 2-a jumatate a secolului XI fiind folositi de catre Maghiari ca si varf de lance (impruna cu secuii) ca si cucerire sistematica a micilor voievodate romanesti care se formau... Mai tarziu s-a demonstrat ca primi (sasi) erau adeptii contopirii pasnice in zonele unde intrau si mai degraba meticulosi decat barbari (motiv atestat de miile de localitati in care au trait frumos in comuniune spre deosebire de secui).

Nu sunt fanatic nationalist, studier pe puteriile propi doar, incercand sa fac o monografie a satului de unde ma trag am dat peste detalii si aspecte de acest gen.
Toate bune,
Dragos

Dan spunea...

Daca i-ati fi cunoscut mai bine, nu i-ati mai plange pe sasii plecati din Romania.
In primul rand, cand a inceput sa se imparta salamul cu soia in Romania, cine, care ar fi avut posibilitatea, nu ar fi intins-o in Germania?
Care cum a putut, in parte cumparati de statul german care avea nevoie de forte de munca si caruia ii era mai ieftin sa cumpere sasi de la Ceausescu, disciplinati, muncitori, vorbitori de limba, decat sa se tot complice cu turcii, grecii si alti imigranti, necesari la benzile rulante din Germania.
O data plecati jumatate din ei inainte de 1989, ceilalti care au mai ramas stingheri in satele lor, nu au mai asteptat mult, mai ales ca li se promisese si recunoasterea drepturilor de pensie romanesti in Germania.

Ca sa se pastreze ca neam peste 800 de ani, acolo in mijlocul Transilvaniei, nu a fost posibil decat printr-un nationalism cras, exacerbat. Xenofobia se deprindea in familie, de mic copil, odata cu evangelia lui Luther. Unii se mai lauda si acum cu stramosii lor medievali in timpul carora, la apusul soarelui, romanii si tiganii erau dati afara din cetatea saseasca, unde nu aveau voie sa innopteze.

Romanii mai sunt numiti si acum de catre unii dintre acestia opincari, ale caror biserici erau construite din cacat de vaca.

http://www.siebenbuerger.de/forum/allgemein/1365-institution-kirche/seite289.html

Acesta-i numai un mic exemplu unde rabufneste sovinismul unora necontrolat, in rest stapanesc arta sa spuna lucrurile printre cuvinte, convingerea lor fiind insa, romanii i-au calcat in picioare si de aceea au plecat, asa precum spune si in articol nenea cu vulpea lui.

In rest, sa auzim numai de bine.

Radu Oltean spunea...

@Dan
Ceea ce spui tu este corect intr-o anumita masura. Da, cetatile (orasele) sasesti erau doar ale lor. Nici ungurii nu aveau voie sa aiba proprietati in Bv, Sib, Sighi, Medias, Sebes sa. Da, erau ff nationalisti, fiindca erau o enclava mica pierduta intre romani si unguri. Sovini nu stiu sa fi fost decat in masura in care le erau in pericol drepturile; drepturi pt care au luptat din greu secole. Tot Ardealul si prin extensie Romania trebuie sa le fie recunoscatori pt tot ceea ce au facut timp de secole pt cultura si civilizatia din acest clt de lume. Romanii si ungurii deopotriva le sunt tributari in multe obiceiuri si traditii. Pierderea lor inseamna mult. Practic, i-am piedut pe putinii nemti pe care i-am avut langa noi. In rest, da, erau considerati de-a dreptul prosti ("prost ca sasul") in comparatie cu romanii din cauza corectitudinii exagerate..
Si sa nu mai dam exemple din Evul Mediu. Sasii au fost in ultima suta de ani ff apropiati de romani. Iar majoritatea romanilor au cuvinte de lauda fata de sasii care au fost langa ei

ariadna spunea...

Pentru toti nationalistii ortodocsi romani, care s-au exprimat aici,si pt.cei care, citind aceste randuri, se regesesc in aceasta ideologie!
1. sasii, ca si romanii, ungurii, evreii, tiganii etc, sunt cetateni cu drepturi depline ai acestei Romanii!
Ei au lasat in Tranislvania un bagaj cultural, important, inscris in patrimoniul universal. Astazi din cauza ignorantei, saraciei, mentalitatii xenofobe romanesti, s-a ajuns la o degradare importanta a acestui patrimoniu, care iata, devine mai interesant pentru straini decat pentru autohtoni!
Desi intram in extaz, cand filuletele televiziunilor straine fac reclama cetatilor si satelor sasesti din Transilvania, bagand in aceeasi oala intreaga Romanie!
2.noi romanii suntem atat de mandri de nationalismul nostru excesiv, desi nu acceptam asa ceva la ceilalti!
3.lasand la o parte unele "argumente" rau-voitoare ale comentatorilor a-toate-stiutori, povestea sasilor ardeleni este o realitate trista a felului cum noi romanii majoritari am stiut sa construim vremurile, redata cu inteligenta si bun simt de un om simplu si temerar.
4 pacatul e intr-adevar numai la nostru, pentru ca nu am facut nimic ca sa salvam de la ruinare aceasta bogatie, dupa plecarea sasilor!

garibaldi-diverse spunea...

Salut Radu
felicitari pentru blogul tau,stau cred de aproape o ora,si nu ma satur....
http://garibaldi-diverse.blogspot.com/2012/03/lagarele-de-munca-fortata-ianuarie-1945.html
...poate ca un raspuns pentru Sabina
Voi reveni cu placere
Cele bune
Eugen

bznabba spunea...

Comunismul a transformat tarile in inchisori de aceea evadarile reprezinta normalul. Trist este ca se va pierde un neam creator, limba saseasca stingindu-se nu peste mult timp.

Vlad spunea...

Si pietrele plang dar nu si domnul Schuster.L-am cunoscut la el acasa , in satul Vurpar( jud.Sibiu), unde predau geografie.In 1945 avea 19 ani.Intr-o noapte de ianuarie ,acest copil ,care n-a fost in razboi impotriva nimanui, a fost scos din casa parinteasca pentru a-si ispasi pacatul ,nu se stie care,intr-o mina de carbune din regiunea Donbass.
Imi povestea fara ura,fara emotie in glas ,fara lacrimi in ochi ce a trait in acei ani blestemati.Un barbat demn care nu s-a lasat invins de durere, a infruntat duhoarea mortii si ………..totusi, a tinut sa-si reaminteasca cum sarmana lui mama il implora pe secretarul de la primarie sa nu le ia toti cartofii din pivnita.Dupa atatia ani,glasul disperat al mamei i-a ramas in suflet.Ranile razboiului sunt demult vindecate dar……..mama.Au mers pe camp pentru radacini de sfecla pe care sa le fiarba ……si n-au batut la poarta nimanui,a secretarului oricum ar fi fost incuiata ,la fel ca si sufletul sau.

Amerkeloaiei spunea...

Dramele germanilor din Romania, sasi, svabi, a pornit de la planul Morgentau, secretar de stat SUA pe vremea lui Rousewelt. Dupa Stalingrad, cand devenea evident ca Germania pierde razboiul, se faceau planuri de cum va trebui sa arate Europa dupa razboi Unul din planurile cele mai oficiale,era cel al lui Morgentau. Dupa acest plan Germania va trebui revazuta, cea mai mare parte a populatiei va fi deportata in Africa pentru a o civiliza. O alta parte dintre germani urmau sa fie deportati in tarile victorioase pentru "munca de reconstructie". Planul nu a fost acceptat decat de catre URSS in ceeace priveste "munca de reconstructie" avnd ca pion pe Ana Pauker in Romania, care a creat o comisie pentru deportarea tuturor etnicilor germani intre 18 si 45 de ani. Planul a fost pus in aplicare incepand cu ianuarie 1945, sefa comisiei fiind o evreica, colaboratoare a Anei Pauker si care traieste acum in ... Germania cu o pensie data de catre Statul German. Restul de tari in care traiau etnici Germani i-au expulzat in Germania. Cei care s-au mai intors din URSS in Romania, s-au adaptat conditiilor Romaniei comuniste, fiind apoi vanduti (ca si evreii) de catre Ceausescu, Germaniei. Cei care au ramas au plecat in masa dupa 1990. Astfel, una din marile pierderi ale Romaniei,este pierderea germanilor si a evreilor. Consecintele le vedem astazi.

VIO spunea...

COMPLIMENTE, COMPLIMENTE PENTRU TOATA MUNCA DEPUSA !!!