Hala Unirii

Fig. 1. Panoramă a Halelor Centrale realizată din colarea a 3 fotografii; anii '30

Unul in monumentele a cărei dispariţie o regret mult (alături de Măn. Văcăreşti, Mihai Vodă şi bis. Cotroceni) sunt Halele Unirii. Mai precis Hala Mare, ultima demolată dar şi cea mai veche, prima construită. Nucleul viitoarei Pieţe a Unirii, ca piaţă comercială, a fost Piaţa Mare, ulterior Piaţa Ghica (fig. 4 , 5), fondată în vremea Regulamentului Organic (1831-1832) peste râu de Hanul lui Manuc (la vremea aia cursul Dâmboviţei trecea pe sub zidurile sudice ale hanului). În vremea lui Cuza se construieşte Hala Mare (Centrala, Ghica) în scopul comercializării carnii. Este angajată firma unui antreprenor francez, Alfred Godillot iar ca model au fost luate halele din Paris (fig.2).

Fig. 2. Halele din Paris

Se va construi în imediata apropiere a vechii Primării (vezi fig. 4), chiar pe locul primei Pieţe Mari. La vremea ei era cea mai mare construcţie din capitală şi costase 1. 500.000 franci (fig. 7). Va fi terminată la 1872. Ulterior, în apropiere, se mai construiesc câteva hale. Cea de peşte în 1887, dotată cu bazine pentru păstrarea peştelui viu. Alături, având un plan semicircular, se construieşte în 1899, hala de păsări. Se vor mai construi în această perioadă, o hală de fructe (1883), o fabrică de gheaţă, diverse alte pavilioane pentru vânzarea zarzavaturilor şi brînzeturilor (fig. 1, 9). Ansamblul va fii numit Halele Centrale. În P-ţa Sf. Anton, se va mai construi în 1885 o hală de flori demolată în anii 60 ai sec. trecut.(fig.3)

Fig. 3. Piaţa de flori (fostă Piaţa din Lăuntru, azi P-ţa Sf. Anton)Fig. 3 bis - Piaţa de flori văzută de pe o clădire dispărută a unei
străzi dispărute : str. Bazaca
În zona fostei grădini a vechiului palat Brâncoveanu - Bibescu (fig. 4, 5) de la poalele dealului Mitropoliei (dipărut şi din amintirea colectivă dar despre care voi scrie un articol) se va construi Piaţa de legume, numită Piaţa Bibescu, o uriaşă incintă de zid aprox. pătrată cu intrări monumentale la mijocul laturilor şi la muchii (fig. 8). În interior se aflau 8 pavilioane metalice. Piaţa şi halele cu excepţia celei mari au fost demolate din dispoziţia lui Carol II, ocazie cu care se acoperă şi Dâmboviţa cu placă de beton (fig. 11-12) de la Piaţa Senatului (a Naţiunilor Unite - azi), până după P-ţa Unirii. Zona devenise insalubră şi destul de sordidă. Mai mult aici .

Fig. 4. Evoluţia Pieţei Unirii între 1850-2008

Structura halei marei era foarte interesantă. Se folosiseră grinzi groase de fontă cu profile în T sau H prinse cu buloane mari, aşa cum mai puteţi vedea la Hala Traian. Îmi pare rău că nu am dat peste unele desene cu secţiuni sau axonometrii de epocă, eventual chiar proiectele originale. Oare unde or fii? la Arhivele Naţionale?

Doresc cu acest articol sa completez informatiile deja existente pe Net, in primul rând articolelor scrise de "Raiden" în blogul Rezistenţa Urbană.
În plus doresc să lămuresc pe cei ce nu au prins Hala Unirii sau spitalul Brâncovenesc în picioare, unde se aflau cu adevărat aceste edificii. În fine am încercat să luminez puţin asupra evoluţiei asupra acestui spaţiu central al Capitalei din ultimii 150 ani.

Pentru ilustrare voi folosi câteva imagini cunoscute dar şi câteva inedite.

Fig.5. Piaţa Unirii în 1850 şi 1875


Fig.6. Regularizarea Dâmboviţei în anii 80 ai veacului al XIX-lea.
Râului i se taie câteva meandre şi se sapă o nouă albie, adâncă, pentru a fii evitate inundaţiile devastatoare.


Fig. 7. Hala Unirii 1927


Fig. 8. Piaţa Bibescu 1927


Fig. 9. Detaliu din fotografia aeriană a Capitalei 1927


Fig. 10. Vedere în lungul B-dului Regina Maria (fost G.Coşbuc)


Fig. 11. Primele lucrări de acoperire a Dâmboviţei ; anii 30


Fig. 12. Lucrările au avansat iar gârla e deja acoperită parţial cu un planşeu de beton. Vedere către zona unde se va construi 50 ani mai târziu Magazinul Unirea

Fig. 13. Vedere din P-ţa Sf. Gheorghe către Piaţa Unirii îm jurul anilor 1955.
Bulevardul este recent terminat...Pentru a fii construit s-au demolat o întreagă reţea de străduţe(precum str. Bazaca), în timp ce altele au fost secţionate, precum Calea Moşilor şi Şerban Vodă care porneau din P-ţa Sf Anton, Lipscani care pornea din faţa bisericii Sf. Gheorghe, Bărăţiei care se intersecta cu Lipscani în zona pasajului de azi,
Blocurile din estul P-ţii Sf Anton nu se construiseră, nici Magazinul Cocorul...
Fotografia e luată dintr-un album (adică carte) de fotografii ale oraşului de la finele anilor 50

Fig. 14.Vedere din blocul turn din P-ta Naţiunilor Unite în anii 80


Fig. 15. Zona unde s-a aflat Hala Unirii

P.S. -Vă rog, nu folosiţi imaginile în scop comercial

Casa de pe M. Rosetti colt cu V. Lascar nr.59

Îmi e tare dragă casa asta. O vad în fiecare zi. O admir de ani de zile cum stă ea nealiniată cu străzile de acum, dovadă a vremurilor când drumurile aveau altă direcţie. Are un gard frumos din fier forjat şi o mică curte în faţă. Până nu demult era o gradină frumos îngrijită şi avea un pitoresc tipic pentru Bucureştii din veacul 19.
A fost construită în anii '60 sau 70 ai secolului al XIX-lea judecând după faptul că lipseşte de pe planul Boroczyn dar e construită din cărămidă îngustă, cărămidă ce nu s-a mai folosit începând cu domnia lui Carol I.
Terenul a apartinut familiei Economu, Stoica fiind primul mentionat in ridicarea topografica a facuta de Borroczyin. Catre sfarsitul secolului al XIX-lea terenul se afla in posesia unuia dintre mostenitorii raposatului Stoica, M. Economu care trebuie sa cedeze primariei o bucata de teren pentru alinierea strazi Teilor (vechiul nume al stăzii V. Lascăr). Ridicarea topografica realizata in 1911 arata o schimbare a proprietarilor pe parcela fiind mentionat Tanase Dima (conf. studiului istoric realizat de arh. Petre Mortu, pentru care îi mulţumesc)

Nu est monument istoric dar se fac eforturi pentru a fii clasata si ...poate salvată. Pivniţele sunt fără îndoială mai vechi decât casa care e posibil să fii fost reconstruită prin anii 1880 cu vechiul material pe fundaţiile vechii case. Aşa se explică nealinierea la stradă.

Proprităreasa a cerut aviz de demolare (!). I s-a aprobat doar pentru corpurile din spate, dinspre strada Alexandru Donici vis a vis de cafeneaua Smart's. Imediat aceste corpuri au fost pus la pamânt. Pentru casă nu s-a dat aprobarea de demolare. Şi totuşi casa a rămas fără geamuri în spate. Gardul este prăbuşit într-o rână. În casă au apărut niste ţigani care locuiesc pe zi ce trece mai mulţi. Ziua nu prea îi vezi. Noaptea fac iureş pe acolo. Aduşi special pentru a distruge... O veche reţetă a demolatorilor care nu demolează ei înşişi. Lasă casa în paragină şi în plus mai aduc şi niste amărîţi să locuiască acolo în scopul de a grăbii distrugerea. la sfârşitul lui mai au jupuit şi nişte tablă de pe acoperiş, exact unde era degradarea mai mare, pentru a grăbii distrugerea!!!


Asta-i situaţia acum. Proprietarul doreşte să construiască un hotel cu proiectul realizat de S.C. B.B.M. Grup (arh. Alexandru Beldiman şi arh. Doina Butică). Proiectantul e recunoscut ca fiind unul de talent. Se vor păstra faţadele casei şi pivniţele şi va integrat intr-o construcţie modernă (S+P+3E+4E retras) adică hotel.

Problema gravă este că deşi instituţia d-lui Şt. Damian mi-a garantat pe mail că :

"În prezent, la imobil se realizează lucrările autorizate în baza avizului dat, fiind executate lucrările de desfiinţare şi urmând a se trece la lucrările de construire. Din corpul A au fost păstrate componentele care urmează a fi conservate şi integrate în noua construcţie.

Domnul arhitect Alexandru Beldiman ne-a confirmat că proiectul se execută în conformitate cu Avizul Direcţiei noastre, şantierul este supravegheat şi este exclusă ipoteza vandalizării de către persoane neidentificate."

casa este în continure vandalizată de persoane neidentificate. Dacă proprietarul e de bună credinţă de ce permite ţiganilor să îi jupoaie tabla de pe acoperiş şi să o distrugă. Ce şantier, ce supravegheat??




l








Iată nişte imagini făcute în a doua jumătate a lunii iunie, la 2 săptămâni după afirmaţiile dlui Ştefan Damian că la acea casă nu există persoane neidentificate care vandalizează




Localizarea casei pe un plan din anii '20

P.S. Acest articol e de domeniul trecutului. Casa e salvata dar va fi "imbracata" de un hotel modern. In toamna lui 2008 au inceput lucrarile. Insa putin a fost sa nu fie demolata.

Pactul pentru Bucuresti

Reproduc într-o formă accesibilă, ideile Pactului pentru Bucureşti redactat de reprezentantii celor 30 de asociatii si fundatii, pentru a fi semnat si asumat de politicieni. E bine ca acest text să fie prezent pe cât mai multe bloguri şi site-uri:

"Sa vedem cine are curajul sa se tina de cuvant.

Acesta este cuvantul pe care cetatenii il cer viitorilor
primari si candidatilor pentru consiliile locale,

si care ii obliga sa-si asume ceea ce

spun acestia la Televizor sau pe afisele electorale.

Clasa politica este chemata sa raspunda la apelul societatii civile

si sa semneze impreuna PACTUL PENTRU BUCURESTI
care merge pe rezolvarea CAUZELOR problemelor orasului!

EFECTELE le vedem cu totii, si le discutam intens in campanie!

dar rezolvarea CAUZELOR este de competenta clasei politice din administratia locala pe durata mandatului!

In Pact sunt urmatoarele cerinte pe care noi vrem sa le facem
obligatorii (prin petitie), ele trebuie sa devina hotarare de
consiliu local pana la 1 octombrie 2008:

- pana in 2010 trebuie refacut PUG-ul - Planului Urbanistic General care este legea de dezvoltare a Bucurestiului
- trebuiesc rezolvate dosarele de retrocedare - sa se stie odata cine e proprietar si primaria sa aiba clar ce ii apartine
- trebuie sa se desfiinteze Planurile Urbanistice Private care schimba regulile din PUG si apar astfel cladiri de 29 de etaje
langa biserici
- trebuie sa se imbunatateasca trasnportul in comun prin bilet comun metrou si ratb si prin extinderea metroului catre cartierele cu multi locuitori
- trebuie incurajati biciclistii si pietonii prin amenajari ale strazilor care sa ii favorizeze in detrimentul masinii
- trebuie sa existe acces pentru persoanele cu handicap in toate statile de metrou si in toate cladirile cu servicii pentru public
- trebuiesc demolate toate cladirile facute ilegal
- fara reclame pe cladiri
- trebuie dati afara toti responsabilii din primarii care au permis haosul actual
- in zona centrala sa nu poti parca mult timp, sa nu poti sa iti abandonezi masina, sa fie limitata in timp parcarea
- tarif diferentiat in functie de zona la parcare
- concurenta la administratorii de parcari pentru a combate monopolul
- centrele comerciale sa respecte autorizatiile de constructie si sa construiasca parcari
- interzise constructile in parcuri pe mai mult de 2% din suprafata parcului
- interzis panotajul publicitar in parcuri
- sa se pastreze spatile verzi existente, sa se faca unele noi
- Certificatul de Urbanism (CU) sa fie doar un document informativ standard
- orice lucrare publica sa fie facuta prin concurs
- mai mult spatiu verde, gardini parcuri, pana in 2012 trebuie sa avem 26 mp / locuitor,acum avem 8 mp/loc
- monitorizarea spatiului verde
- 600.000 de copaci pe strazile din oras
- inspectorii sa se autosesizeze cand sunt cazuri de poluare
- procedura de acordare a autorizatiei de constructie, sa fie clara, simpla
- sa fie respectate Comisiile Tehnice de Urbanism şi Amenajarea Teritoriului, ca ei sunt adevaratii specialisti
- Membrii Comisiilor Tehnice de Urbanism şi Amenajarea Teritoriului sa nu fie in conflict de interese si sa raspunda pentru ceea ce spun
- avizele sa se faca pe analize detaliate si pe studii de impact
-sa fie restructurat Centrul de Planificare Urbană care sa analizeze modul cum se dezvolta orasul
- sa nu mai se vanda terenurile scolilor si liceelor
- sa se reabiliteze bazele sportive, terenurile de sport, si sa fie mai multe
- sa fie lege "PUZ pe Zone Protejate" si sa se interzica demolările în Zonele Protejate şi în Zona Centrală pana la clarificarea valorii cladirilor
- sa existe un program special de sprijin al primariei pentru proprietarii de monumentelor istorice şi de cladiri cu valoare de patrimoniu
- daca proprietarul nu are grija de casa de patrimoniu, acesta sa fie expropriat pentru cauza de utilitate publica, cu despagubire

- sa se intocmeasca si sa se voteze in Consiliu Local “Carta alba a consultarii cetatenilor”

- sa fie publica procedura de contractare de servicii din banii primariei, precum si contractul cu documentatia tehnica aferenta
- sa fie publice modificarile la contractele in desfasurare

- sa apara pe site toti functionarii penalizati pentru nereguli, un colt al rusinii

- sa existe un birou la primarie unde sa poti vedea proiectele inainte sa fie votate in consiliu local

-sa fie afisate in zona de interventie proiectele sa le vada locuitorii zonei si sa aiba timp de reactie


Este foarte important sa transformam aceste cerinte intr-o lege (semneaza petitia),
ca sa responsabilizam primarii, consilierii, tehnicienii, functionarii !

Ei sunt angajatii nostrii, si astea sunt conditiile noastre, iar daca nu le plac, sa
paraseasca functia."

Demolarea casei de pe str. Traian nr. 224

Am fost foarte afectat când, astă iarnă, am observat că, într-adevăr, se demolează casa din str. Traian 224. Era ultima casă frumoasă, pe dreapta, cum vii de la Foişor, înainte să faci la stânga spre Moşilor (sau spre str. Eminescu şi Dacia) şi să dai de blocuri. Am aflat ulterior că foarte mulţi o admirau. Pe acolo trec autobuze (133) şi troleibuze (79, 86) şi lumea o vedea în fiecare zi.
Când a început să fie clar că va fii demolată, s-au făcut cereri, s-au facut petiţii, la Primărie, la Monumente Istorice. Casa a fost demolată (sau ce mai rămăsese din ea caci demolarea începuse din curte încă de mai demult) în februarie. Demolarea a fost evident ilegală. Voi posta o parte din textul d-lui Andrei Pippidi publicată în Dilema Veche (sper să nu se supere revista- scopul e nobil; aici tot articolul) pe acestă temă, însoţit de câteva fotografii, făcute pe grabă, de mine. Am impresia că sunt singurele poze ce s-au făcut cu acea ocazie.

"[...] Fără panou de şantier, deci ilegal, [...]. Se făcuse apel la Primăria sectorului 2, dar dl Onţanu n-a răspuns. Se ceruse intervenţia Comisiei Monumentelor Istorice, tot în zadar. Acel memoriu, în numele Fundaţiei Ileana pentru Artă Plastică şi Arhitectură Modernă în România, era semnat de acad. Dinu C. Giurescu şi de dna Luminiţa Batali. Nu este de prisos să se cunoască, deşi n-a putut împiedica nimic, conţinutul documentului: „Dorim să aducem în atenţia Comisiei Monumentelor Istorice imobilul de sfîrşit de secol XIX situat în str. Traian la nr. 244, la intersecţia cu o zonă care a pierdut deja, prin demolările neselective din anii ’80, întreaga sa expresie istorică, anume Calea Moşilor. Construcţia este un exemplar graţios al stilului eclectic şi este unică în Bucureşti prin expresia plastică, dar oglindeşte şi o gîndire arhitecturală de calitate“. După care se adăuga: „Constituie o locuinţă reprezentativă a unei familii din clasele superioare ale negustorilor. Imobilul, ce a rezistat foarte bine cutremurelor, este acum nelocuit şi se află în stare de abandon“, ceea ce, de regulă, înseamnă că se pregăteşte demolarea. Presimţirea s-a adeverit şi, o lună după încă un protest al istoricilor de artă, acea casă, datînd din 1889, nu mai există. Cine vede astăzi ce hidoasă a devenit Calea Moşilor nu-şi poate imagina peisajul urban de acum un secol, care, măcar parţial, supravieţuia înainte ca Nicolae Ceauşescu să-şi alinieze blocurile. Doar pe străzi afluente la artera centrală, ca Silvestru, Zece Mese sau Traian, ori, mai departe, Dimitrie Salmen, o casă veche şi un petec de grădină mai merită o privire. Dacă burghezia acelei epoci s-a stins, amintirea ei istorică este, în zilele noastre, zdrobită de excavatoare."

Ceea ce nu ştiu mulţi e că aprobarea pentru demolarea unei case vechi, chiar fără să fie monument istoric este dată de Direcţia pentru Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional a Municipiului Bucureşti. Această instituţie : "... îndeplineşte, la nivelul municipiului Bucureşti, atribuţiile Ministerului Culturii şi Cultelor în domeniul culturii şi artei, al cultelor, al protejării patrimoniului cultural naţional şi al valorificării şi dezvoltării elementelor ce definesc identitatea culturală a colectivităţii locale." Ha, ha!! Stiaţi că, teoretic, în atribuţiile lor intră şi identificarea şi pedepsirea abuzurilor faţă de patrimoniu????
Însă, în realitate, această instituţie e cel mai mare duşman al clădirilor de patrimoniu. Absolut toate casele vechi demolate în ultimii ani au semnătura directorului acestei instituţii, d-l Ştefan Damian, un mare iubitor de turnuri şi zgârie nori, un domn care " vrea progresul cu orice preţ". Dacă vom mai dori să salvăm vreo casă, aici trebuie protestat.
P.S. Dupa mai bine de un an de la distrugerea acesteia, casa a ajuns un adevarat simbol al distrugerii patrimoniului bucurestean, ea figurand pe un afis ce chema la un miting.

Noaptea Muzeelor la Cotroceni

Pe 17 mai/2008 am participat împreună cu grupul de reconstituire istorică "Regimentul 6 Dorobanţi", în cadrul programului Noaptea Muzeelor, la o acţiune foarte faină, la Muzeul Cotroceni. Camarazii mai vechi (şi mai instruiţi) au făcut de gardă la intrarea în palat, s-au oferit decoraţii "Trecerea Dunării" celor ce au fost anul trecut la Plevna, am dat onorul unei principese îmbracată în ofiţer de roşiori (răcnind "Sa traiţi Ateţă regală!!") şi ne-am retras cu torţe pe la 10 seara. În cadrul aceleiaşi ceremonii sold. Emil Boboescu a fost ridicat la gradul de fruntaş. Pentru a nu induce în eroare cititorii, trebuie să specific că tânăra principesă era o studentă invitată de d-l prof. Silvan-Ionescu (colonelul nostru) să joace acest rol. Iar anul trecut bulgarii chiar i-au invitat pe români la Plevna pentru a comemora 130 de ani de la cumplita bătălie. Pe vremea aia eu eram un simplu civil. Nouă ne-a păcut tare mult, mai puţin mişto a fost pentru vizitatori care au stat la nişte cozi teribile (200 m lungime) pentru a intra în muzeu.

În imaginile de mai sus respectul pentru Alteţa Sa nu prea e mare de la început deşi, ulterior garda de dorobanţi îi dă onorul ca la carte. Dacă sunteţi interesaţi despre "Asociaţia 6 Dorobanţi" clik aici.


P.S. Iata ordinele de zi concepute de prof. (col.) Silvan Ionescu cu ocazia decorării unora dintre dorobanţi, dintre cei ce au participt la aniversarea a 130 ani de la căderea Plevnei(Bulgaria):

"INALTU ORDINU DE DZI no.3 Ostasi! S'au scursu cinci luni de cand, pe 28 Noemvriu/10 Dechemvriu, Plevna a cazutu. Am fostu cu totii acolo shi ne'amu datu obolulu de sange in marea lupta. Abnegatiunea shi bratulu vostru otzelitu au contribuitu la acea Victorie cu care ne'amu pecetluitu Independintza. Pe 24 Ianuariu 1878 [2008], alta data de eterna amintire in istoria natzionale, amu instituitu Crucea TRECEREA DUNAREI, pentru a ve respleti bravura. Suntu distinshi cu ea urmatorii:
..........................[urmează numele ].........................
Ostasi! Sa purtati, cu mandrie, pe peptu, de acumu inainte, Crucea TRECEREA DUNAREI, caci binemeritatzi de la Patrie laurii gloriei.
Col. A.S. IONESCU
Commandantulu Reg. 6 Dorobantzi "Mihaiu Vitezulu"
Datu la Cotroceni la 17 Maiu 1878 [2008]"

Gravura din presa vremii. Atac la Plevna.

P.S. daca va intereseaza actiunile de reenactement (reconstituiri militare de epoca) uitati-va aici. Puteti deveni volintiri! E fun!

Biserica saseasca din Drauseni

INTRODUCERE

Mai puţin cunoscută marelui public, biserica evanghelică din Drauseni (germ. Draas), jud. Braşov, este una dintre cele mai valoroase monumente de arhitectură din România.

Localitatea este atestată încă din 1224 în diploma regelui maghiar Andrei al II-lea, prin care se stabileau drepturile şi obligaţiile saşilor. Drăuşeni e menţionat în acest document ca punctul extrem nord estic atins de colonizarea saşilor (Pamântul Crăiesc).

LEGENDA

O legendă săsească spune că atunci când primii colonişti germani au ajuns, pe Cibin, să întemeieze prima aşezare (Sibiu), au ales loc de biserică unde cei doi greavi (conducători şi lideri, din care unul Hermann) au jurat pe spadele lor înfipte încrucişat în pamânt ca neamul lor să apere şi să cultive pe veci acest pământ (s-au ţinut de cuvânt pînă acum 20 ani). Apoi cele două spade de jurământ au fost trimise în localităţile extreme ale pamântului regesc oferit lor: Orăştie şi Drăuşeni.

Şi au mai profeţit că atunci cand cele două spade vor dispare, va dispare şi neamul lor. Se spune că spadele s-au păstrat în bisericile celor două localităţi secole de-a rândul. Cea din Orăştie a dispărut la un moment dat, nimeni nu ştie când. Şi cea de la Drăuşeni a fost pierdută dar a fost rapid înlocuită cu o alta, o impozantă spadă de două mâini din veacul al XVII-lea. Din păcate şi
această spadă a dispărut în 1944, probabil în tumultul războiului. Ceea ce mai aminteşte de această legendă sunt spadele încrucişate de pe stemele Sibiului şi Orăştiei. (sus - 2 fotografii istorice. În stânga, spada de la Drauseni -Das Draaser schwert -şi paznicul ei, stânga - desen făcută de mine ilustrand întemeierea Sibiului)

SCURTĂ DESCRIERE

Actuala biserică, a fost construită cândva spre sfârşitul sec. al XIII-lea. Poate nu vă daţi seama ce înseamnă acest lucru! Adică cu apox. 100 de ani înainte de întemeierea Ţării Româneşti.

La origine biserica a fost o basilică cu 3 nave şi turn-clopotniţă pe vest. În sec. al XIV-lea nava principală (şi probabil corul şi absida) este îmbogăţită cu o pictură murală (pe zidul de sud se păstrează scene din legenda Sf. Ecaterina din Alexandria; pe peretele nordic sunt încă acoperite de tencuiala din vremea Reformei ;- puteţi vedea o imagine pe site-ul meu : www.historyarts.ro)
Pe partea vestică a turnului s-a construit un portal monumental, unic în arta romanică transilavană prin bogatia decorului. Ferestrele navei sunt tipic romanice, bifore, asemănătoare cu cele de la Caţa sau Rodbav. La biserică au lucrat pietrari bine şcoliţi deoarece sculptura decorativă a bisericii e bogată şi de bună calitate.

În veacul al XV-lea, conform săpăturilor arheologice, biserica este fortificată prin înzidirea absidei într-un turn dreptunghiular, prin înălţarea turnului clopotniţă şi –foarte interesant – ridicarea unor ziduri în continuarea navelor laterale către est şi vest. La mică distanţă de biserică către est, se construiesc 2 turnuri cu plan pătrat, iar catre vest, lipite de turnul clopotniţă, încă două turnuri. Foarte, foarte interesant căci această fortificaţie strâns lipită de biserică e unică şi atipică. Păcat ca nu s-a conservat.

În sec. al XVII-lea se construieşte actuala incintă de zid cu 6 turnuri. În aceeaşi perioadă se va demola probabil şi vechea fortificaţie de lângă biserică, inclusiv navele laterale.

DRAMA RESTAURĂRII

În anii 70 se doreşte restaurarea bisericii, se fac săpături arheologice şi proiecte. Valorosul mobilier pictat este scos din biserică şi dus la biserica Şura Mare de lîngă Sibiu (Imagini pe
www.historyarts.ro). Biserica rămâne goală, bună pentru a fii restaurată. Dar, ghinion, în '77 vine cutremurul şi Ceauşescu desfiinţează Direcţia Monumentelor Istorice. Toate proiectele de restaurare sunt sistate dar în biserică nu se mai poate sluji. După '89 biserica din Drauşeni intră într-un nou program de restaurare. Se încep importante săpături arheologice care identifică vechea fortificaţie din sec. al XV-lea, cronologia mormintelor şi un mic şanţ de apărare în sud est.

Lucrarile continuă foarte neprofesionist, se injectează betoane în zidăria bisericii, se sapă prea mult fundaţia unui turn care se prăbuşeşte în scurt timp. Este reconstruit aleatoriu (adică la plesneală) înpreună cu o porţiune de zid. Se face exces de ciment în condiţiile în care la restaurare ar fii trebuit folosit mai mult mortar de var. Cu aceeaşi ocazie este restaurată şi pictura murală de pe peretele sudic al navei ( legenda Sf. Ecaterina). Brusc banii de restaurare dispar şi lucrările se opresc aici. Biserica continuă să se degradeze...

În 2006 ministerul Culturii iniţiază un nou program de restaurare a unor monumente cu finanţare (parţială) de la Comisia Europeană. Biserica din Drăuşeni se află la loc de cinste între monumentele “norocoase”. ONMI (Oficiul Naţional al Mon. Istorice) organizează licitaţie pentru atribuirea şantierului de restaurare. Stupoare! Licitaţia e câştigată cu o sumă foarte mică de o obscură firmă din ...Bacău.

Informaţiile le am de la diverşi istorici şi arhitecţi din Sibiu, Braşov şi Bucureşti.

Cineva se plângea ca principalul criteriu pe care ONMI dă contractele de restaurare, este acela al preţului cel mai mic. Deci, daca cineva vrea să câştige un contract, se duce cu un preţ care o sa-i bată pe toţi prin micimea lui, ia contractul, şi deoarece oricum din suma respectivă nu se poate face nimic, atunci nu se face şi se alege DOAR cu banii. Data viitoare monumentul este scos de pe lista de restaurări, deoarece proiectul figureaza ca deja facut. Iar monumentul de la Drăuşeni NU POATE fii restaurat cu o suma care n-ar acoperii nici realizarea acoperişului.

În plus, patroana firmei câştigătoare, arh. Maria Moldoveanu, -spun gurile rele- pe lângă faptul că nu ştia nici unde se află pe hartă satul Drauşeni (da, a câştigat licitaţia fără să fii vizitat monumentul), dar nici nu avea habar ce vechime are acesta. În plus d-na architect nu a mai restaurat niciodată un monument din Ardeal, darămite unul de asemenea valoare. E drept ca câştigase mai înainte şi restaurarea Palatului Miko din Miercurea Ciuc. Dar asta e altă poveste la fel de dubioasă. De fapt, nici nu are pregătirea necesară căci d-ei a absolvit doar Facultatea de Construcţii - secţia Arhitectură - Iaşi – fiind conductor arhitect şi Facultatea de Ştiinţe Economice. Cu pregatirea de conductor arhitect d-ei NU ARE VOIE sa restaureze monumente în general şi cu atât mai puţin monumente de categoria A (de valoare naţională)!!

Si totuşi firme dânsei e agreată (foarte agreată..) de Min. Culturii. Deci, are voie să restaureze (a se citi distruge) monumente de valoare naţională. Aş dori să mă înşel, iar d-na arhitect să ne facă o mare surpriză.

Deşi în anii '90 se făcuseră săpături arheologice extinse (şi publicate) dânsa dorea să facă altele, noi. Noroc că nici un arheolog nu a vrut sa o “ajute”.

Bun! Pentru o restaurare trebuie un proiect. D-na Moldoveanu nu ştia din ce secol e biserica din Drăuşeni, darămite să mai facă şi un proiect. În acest caz s-a dus la Inst. Mon. Istorice din Bucreşti şi a cerut să cumpere proiectul de restaurare făcut în anii '90 de specialiştii acestui institut. De ce să facă alt proiect când cel vechi statea oricum degeaba în arhiva INMI? A platit o sumă infimă (10.000 euro) şi a rezolvat şi cu proiectul. Asta a fost în urmă cu un an iar şantierul de restaurare tot nu s-a deschis. Iar biserica continuă să se degradeze.

Îm schimb Ministerul Culturii e mândru nevoie mare şi se laudă peste tot cu ce restaurare grozavă va fii aici! CÂND, BĂ!??? Şi cu cine, băă??

FINAL PATETIC

Dar, stimată doamnă! Dacă veţi citi vreodată acest text... şi veţi şi restaura vreodată acest monument... Fiţi vă rog respectuasă cu această biserică. E tare bătrână! Are peste 700 de ani. Şi a fost martoră la drame cumplite. Deseori oamenii s-au ascuns în ea sperând în ajutorul lui Dumnezeu şi au murit năpraznic cu spada în mână, apărând-o. A văzut zeci de generaţii care s-au botezat în ea pentru a fii mai apoi înmormântaţi în jurul ei. A văzut molime care i-au umplut cimitirul, turci şi tătari nervoşi şi aprigi, ostaşi în zale şi jefuitori mai răi ca păgânii, a suportat cutremure, a fost văduvită de podoabele ei seculare, de mobilier, părăsită de preoţi şi enoriaşi şi lăsată, ca niciodată, în paragină de peste 30 de ani...

Singurul lucru care merge bine la biserică este orologiul din turn, întors şi îngrijit zilnic de localnici, majoritatea secui. Urmaşi ai celor ce au adus spada legământului de la Sibiu în urmă cu peste 800 de ani nu prea mai sunt. Acum 3 ani mai erau vreo 4....