Tezaurul SFANTULUI IMPERIU ROMAN de la Viena

Daca treceti prin Viena si din alt motiv decat acela de a face shopping la H&M si C&A va recomand sa vizitati una din cele mai vechi, mai spectaculoase si mai valoroase comori europene. In palatul imparatilor habsburgi, Hofburg, se afla cateva colectii-muzee remarcabile, precum colectia de arme si armuri, una din cele mai mari din lume. Iar la subsol, se afla tezaurul (Schatzkammer).
Iar acolo se pastreaza insemnele imperiale (Imperial Regalia - Reichskleinodien) ale Sfantului Imperiu Roman (SACRUM IMPERIUM ROMANUM).
Sfantul Imperiu a fost o uniune de teritorii din Europa Centrala din Evul Mediu timpuriu pana catre epoca moderna. In epocile de maxima intindere Imperiul a cuprins teritorii din nordul Italiei, Germania, Austria, Elvetia, Belgia, Olanda, Luxemburg, Liechtenstein, Franta, Cehia, Slovenia si Polonia. Primul sfant imparat al Imperiului a fost Otto al II-lea in 962. Ultimul a fost Francis al II-lea care a abdicat si a dizolvat Imperiul in 1806, in timpul razboaielor napoleoniene.


In camera tezaurului de la Palatul Hofburg se pastreaza de fapt doua tezaure ce reprezinta insemnele imperiale. Unul este cel numit "Nuremberger kleinodien" (bijuteriile de la Nuremberg), deoarece intre 1424 -1796 au fost pastrate in acest oras din Bavaria. Pana in 1424 insemnele imperiale au fost pastrate in diverse castele sau manastiri din Germania.

In stanga un portret al lui Carol cel Mare, pictat de Albrecht Durer, imbracat cu Insemnele Imperiale. Durer, locuind in Nuremberg, a avut posibilitatea de a studia tezaurul. In dreapta portetul lui Franz (FRancis) al II-lea, ultimul imparat al Sfantului Imperiu, invesmantat cu Imperial Regalia, insemnele imperiale
click pe ele pentru marire!!

Acest grup include coroana imperiala, părţi ale vesmintelor de incoronare ( Krönungsornat), globul crucifer (Reichsapfel), spadele de ceremonie (Reichsschwerts), crucea imperiala (Reichskreuz), Sfanta Lance, precum si alte relicve . Al doilea "lot" al tezaurului este cel ce provine de la Aachen (Aachener Kleinodien), unde s-a aflat pana la 1794. Acesta cuprinde asa numita "sabie a lui Carol cel Mare", in fapt o sabie de tip asiatic, probabil maghiara din veacul al 10-lea, Evangheliarul Imperial (Krönungsevangeliar) si Desaga-Racla a Sf. Stefan (Stephansbursa).

Desen din 1909, cu parti din Tezaur

Gravura din a doua jumatate a sec. al 16-lea cu insemnele imperiale de la Nurenberg

Coroana sfintilor imparati germani, este una din cele mai vechi coroane din Europa. A fost facuta probabil in veacul al 10-lea, in Germania. Aspectul arhaic este dat de prelucrarea primitiva a nestematelor (in numar de 144 si tot atatea perle), de forma octogonala si de iconitele realizate in tehnica cloissone, cu smalturi colorate, de influenta bizantina.

Coroana

Alaturi de coroana se pastreaza doua spade de ceremonie, remarcabil de bine pastrate. Gandul ca au fost tinute in mana la incoronare de toti imparatii germani iar lamele sunt lucioase si lustruite de parca ar fi fost realizate ieri, m-a impresionat.

Desene istorice ale spadelor imperiale, a Sf. Mauritius (Mauritiusschwert) si de Ceremonie (Zeremonienschwer). Stanga, gravura colorata a lui Johann Adam Delsenbach din 1751.
Dreapta, gravura din sec. al 17-lea din arhiva orasului Nurenberg

Cea mai veche spada (Spada Imperiala zisa si a Sf. Mauritius-Moritz) are o teaca de aur decorata cu ornamente in cloissone si reliefuri ale unor imparati germani, primul fiind Carol cel Mare (768-814) iar ultimul Henric al III-lea (1039-1056), in timpul caruia, probabil a fost facuta. Cea de-a doua spada (Spada de ceremonie - Zeremonienschwer) e ceva mai noua, din sec. al 13-lea si a fost facuta la Palermo pentru incoronarea imparatului Frederick II la 1220.


Crucea cea mare este un relicvar. Are un interior de lemn in care sunt pastrate bucatele din lemnul Sfintei Cruci (una din nenumaratele "adevarate Sfinte Cruci"), Sfanta Lance cat si alte relicve. Este deosebit de bogat impodobita cu perle si nestemate. A fost realizata in vremea imparatului Konrad al II-lea pe la 1025-1030.


Globul crucifer nu a fost singurul de acest tip ce a existat in acest tezaur. La Nuremberg au mai existat doua care s-au pierdut. Acesta este probabil de la sf. sec al 12-lea. Globul crucifer este unul din insignele cele mai importante ale unui monarh in Evul Mediu.

Globul crucifer (lat: Imperial Orb, germ: Reichsapfel). In dreapta miniatura din sec. al II-lea; Imparatul Henric al III-lea al Germaniei, cu sceptru si glob.

Sfanta Lance, zisa si Lancea Sf. Mauritius, este piesa cea mai veche dintre artefactele ce reprezentau insignele (Reichskleinodien sau Imperial Regalia) imparatilor germani. Se pastra intr-o cavitate a Crucii relicvar.
Conform unei legende a apartinut Sf. Mauritius, iar altei legende, cu mare priza la public, ar fi fost chiar lancea lui Longinus, cel ce l-a impuns pe Christos in coasta. In Evul Mediu au existat cel putin 4 "adevarate" lanci cu care a fost impuns Isus. In realitate, conform ultimelor studii, atat de istorie cat si metalurgice, lancea e din veacul al 7-lea, franca sau longobarda si a fost initial o lance port-stindard. In cursul istoriei lancea a fost rupta si legata cu sarma de argint.

Punctul de rupere a fost acoperit cu fier, argint si cu tabla de aur. De altfel se pare ca exista un cui de fier in interiorul lancii, cui ce ar provenii de la Rastignire. Mii de pelerini au vizitat-o la Nuremberg si la Praga unde s-a aflat o perioada.

Legendele si "istoriile" moderne postbelice sunt numeroase si prezentate in stilul "Codul lui da Vinci", fiindca subiectul vinde bine. Mai ales ca insusi Hitler a fost fascinat de lance si a luat-o de la Viena la Berlin, fiind returnata Austriei de catre generalul american G. Patton, dupa razboi. Si Napoleon si-a dorit-o dar nu a reusit sa puna mana pe ea. Oricum, obiectul e deosebit de pretios, chiar si numai datorita Istoriei extraordinate pe care a concentrat-o in peste 1300 de ani si a influentei pe care a avut-o asupra oamenilor in aceste secole. (Ar merge un "Indiana Jones si Lancea Destinului")

O alta Sf. Lance se afla in Armenia.
Vesmintele de incoronare sunt toate create la Palermo in veacurile 12-14-lea. Se remarca Dalmatica (Tunicella)-1140, Alba -1181, Mantia - 1133, Dalmatica cu vulturi, atelier german de pe la 1350, pe matase chinezeasca, brodata cu vulturi, manusi (Sicilia) -1220, pantofi, ultimile cu influente bizantine. Toate parca sunt rupte dintr-un basm, caci pe cat de spectaculoase si de opulente sunt, pe atat de vechi si totusi atat de bine conservate. Privindu-le, nu poate sa nu iti fuga mintea cu multe secole in urma, in epoca Cruciadelor, a cavalerilor, a imparatilor Europei.

Stanga tunica imperiala numita "Alba", mijloc Dalmatica, dreapta Dalmatica cu vulturi (Die Adlerdalmatika)...

Mantia de incoronare colorata in purpura

Un prieten (Georg Schoenpflugvon Gambsenberg) mi-ia trimis aceasta extraordinara miniatura din veacul al 12-lea reprezentand incoronarea la Roma a imparatului Heinrich VI. Il citez de aici:
"Autorul Documentului, Papa Coelestin III. in persoana, aici incoronandu-l pe Heinrich VI. ca Imparat al Sfantului Imperiu Roman. (descult!). Autor: Petrus de Ebulo 1196.
Observati..viitorul Imparat vine calare ; este intampinat langa Portile Romei (distinct de Vatican!) de un trimis al papei cel cu steagul cu cruce...apoi la usile Bisericii St. Petrus este intampinat de Papa Coelestin III., intra in Ecclesia Beati Petri, Biserica St. Petrus a Vaticanului....
Apoi apare in imagine descult, in vesmant-de-sac, dupa ziua de post si noaptea de veghere si rugaciune...I se spala mainile de catre papa si este uns primus mani...intai mainile cu Ulei-Sfant, cu mir..postea brachia apoi bratele...si asa mai departe..apoi ,primeste spada-cruce pe care banuiesc ca o saruta, si depune juramatul pe ea, dar aici nu arata totul, ...de fapt papa trebuia sa-i mai lege si pintenii, inainte de spada-cruce..ceea ce ar fi presupus ca viitorul Imparat se incaltase cumva intre timp..apoi, deja imbracat cu Mantia-de-Investitura, primeste sceptrul... apoi anulus, inelul..apoi ultima corona... "



Din tezaurul de la Aachen se remarca Desaga Sf. Stefan, de fapt un relicvariu (Stephansbursa) in forma de desaga de pelerin. Este o racla ce contine- se zice -pamant de la Ierusalim imbibat cu sangele Sf. Stefan. Este extrem de vechi, probabil o lucrare carolingiana din veacul al 9-lea.

Stephansbursa

De asemenea, deosebit de interesanta e sabia de tip asiatic, zisa "a lui Carol cel Mare".
Ornamentele manerului, garzii si tecii sunt foarte asemanatoare cu cele descoperite pe diverse artefacte ale maghiarilor arpadieni, ornamente de sorginte iranian-persana. In sec. al 10-11-lea maghiarii au realizat multe raiduri devastatoare in Austria si Germania. Cine stie in ce conditii aceasta sabie a ajuns in tezaurul de la Aachen?

Cum au ajuns aceste comori ale Germaniei la Viena? Pe fondul unei instabilitati politice provocata de razboaiele napoleoniene, atat piesele de la Aachen, cat si cele din Nurenberg ajung intr-un final (intre 1798-1801) sa fie duse la Viena, pentru o mai buna protectie. In 1806 Sfantul Imperiu este dizolvat. Din diverse motive, repatrierea tezaurelor catre Aachen, respectiv Nuremberg nu s-a produs, desi au existat incercari permanent. Astfel, Insemnele Imperiale Germane au ramas la Viena...
Ceea ce mi-a placut tare mult la tezaurul de la Viena a fost faptul ca pentru doar 3 euro mi s-a permis sa fac cate poze vreau.Chiar sa-mi lipesc aparatul de vitrina. Gardianul, amabil si tolerant...Cand ma gandesc ca la Muzeul National de Istorie din Bucuresti este extrem de greu sa fotografiezi tezaurul mi se face greata. Teoretic la MNIR se poate poza tezaurul contra unei taxe de 20 euro (!!!!), nu te poti apropia de vitrina, nu ai voie mai mult de o ora iar gardianul te trateaza ca pe un potential terorist.

Informatii suplimentare, interesante (in romana) mai gasiti aici>

Vulcanul de la Racos

M-am dus la început, prin 2008, în comuna Racoş (Alsórákos în maghiară) , o localitate din jud. Brașov, pentru a vizita castelul Bethlen de acolo, relativ recent parțial restaurat și părăsit scurt timp dupa aceea, înaintea finalizării lucrărilor. Adica s-a amânat continuarea restaurarii pana la o data ...necunoascută. Monumentul, unul din castelele renascentiste din Ardeal bine conservate şi deosebit de pitoresc nu pare să fie pe lista de interes a autorităţilor sau a Ministerului..hai să-i zicem al Culturii. 
Comuna, o localitate mare şi bogată în trecut, cu aspect de mic orăşel prin sec 19 și început de 20, este acum destul de ponosit, dar interesant de studiat ca arhitectura.  Este locuit în principal de secui şi de o comunitate importantă de ţigani... Nu am ştiut atunci câte alte minunăţii o să mai văd în acea zonă. Aşa am descoperit, din întâmplare rezervaţia geologică şi vulcanul de acolo. Ulterior, preocupat de istoria dacilor, am aflat că în defileul Oltului, din hotarul din amonte al Racoşului, spre Augustin, se afla o mare aşezare dacică, cu temple oarecum asemănătoare cu cele de la Sarmizegetusa Regia. Din păcate nu există structuri vizibile la suprafaţa solului. Am revenit în acest loc de încă 4 ori din 2008 şi de fiecare dată am fost impresionat...

Castelul Bethlen de la Racoşul de Jos. ( "Reşedinţă nobiliară fortificată, de mică amploare, construită în stilul Renaşterii transilvănene, în anul 1664. Incintă fortificată de plan pătrat, cu bastioane circulare la colţuri şi turn pătrat de intrare, tipică arhitecturii militare medievale târzii, anterioară castelului de pe latura de sud.După construirea castelului, sistemul de fortificaţii este completat cu o semiincintă cu bastioane pană."-dupa CIMEC; "... castelul din Racos a fost resedinta nobiliara fortificata a grofului Sukosd. Acesta primise domeniul respectiv de la Gabriel Bethlen, ca recompensa pentru servicii militare. "- mai mult aici)

Inscripţia cu stema familiei Bethlen, un şarpe încoronat cu un glob crucifer în gură,  deasupra intrarii principale

Oltul în defileul de la Racoş. În planul îndepărtat, dealul numit Tipia Ormenişului pe care au fost descoperite temple dacice

Vedere de pe Tipia Ormenişului către Olt şi stânca de calcar Piatra Detunată. 

La Racoş se poate ajunge comod cu trenul. E cam la mijlocul drumului intre Braşov şi Sighişoara. Cu maşina trebuie, in apropiere de Rupea si Hoghiz sa o luaţi lateral, spre stânga daca va duceti la Braşov, la dreapta daca veniti de la Braşov. Dupa 9 km de drum recent reparat,  sunteti in Racos, o pitoreasca localitate cu case traditionale de tip sasesc, desi acolo, majoritari sunt secuii. Nu cunosc situaţia actuală a drupului prin Mateiaş, foarte rău în 2011. Vezi harta de la finele articolului.

Prin apropiere trece Oltul care traverseaza M-tii Persani, un masiv de munti nu prea inalti dar deosebit de salbatici. In zona M-tilor Persani sunt localitati putine si paduri dese si neumblate. Doar soseaua DM1 ii traverseaza prin "Padurea Bogatii". Dar muntii se intind mult mai mult. Trebuie sa va uitati pe Google Earth.

Ei bine, în zona acestor munţi au avut loc cele mai recente activităţi vulcanice de pe teritoriul ţării noastre. Recente, vorbind la scara geologica. Adica acum aprox. 1 milion de ani, poate mai puțin, în zona au existat vulcani, care la Racoş au lasat urme atat de vizibile si de "proaspete" încât ai zice au au erupt în urma cu doar câțiva ani. Nu degeaba în capatul dinspre secuime a munţilor Persani se afla cele mai multe ape minerale, mofete, ape termale etc.

Vor urma o serie de imagini din cariera de la Racoş, completate cu poze  făcute pe pantele vulcanului Etna (Sicilia). Cele cu vulcanul Etna nu imi aparţin! Aşa, pentru comparație; 

Etna 2006

La Racos a existat un vulcan din din care s-a exploatat mult timp zgură. Acum nu se mai exploateaza deoarece e zonă protejată și e rezervație (Geoparcul Perşani). Peisajul rămas în urma exploatărilor e fantastic și deosebit de pitoresc . Iar pentru un pasionat de geologie, locul e perfect pentru a studia toate tipurile de zgură, cenuşi, piatră ponce, bombe vulcanice, bazalturi, lavă întarită etc. Toate arată de parcă s-ar fi răcit ieri.

Eu am fost acum cativa ani pe vulcanul Etna, unde peisajul (păstrând proporţiile) este foarte asemanator cu ce am vazut la Racoş. Acelasi tip de roci și de culori.

Vedere parţială asupra carierei din craterul vulcanului de la Racoş

Racoş - straturi de cenuşă şi zgură.

Racoş

Sectiune geologică a conului vulcanic de la Racoş şi zona de exploatare a tufului şi bazaltului (în dreapta). După un panou explicativ din centrul comunei Racoş.

Racoş

Toată comuna Racoş, inclusiv castelul este construită cu piatră ponce şi tuf vulcanic. La fel de solid ca orice piatra masivă dar mult mai uşor, datorită structurii spongioase produsă de bulele de gaz din timpul răcirii lavei. Seamană destul de mult cu structura pâinii bine crescute.

Etna 2006

Etna 2006

Piatră ponce, zgură, (scorie vulcanică) la Racoş

Racoş - plante crescute pe zgură

Racoş- lavă întarită, transformată parţial în bazalt

Etna 2006 (bombe vulcanice)

În apropiere de fosta carieră de zgură se afla două cariere de bazalt, în care exploatarea a încetat la începutul anilor 1990. Pe pereţii primei cariere sunt de văzut impresionante coloane de bazalt a căror spectaculozitate e stricată de un panou explicativ extrem de prost pus, exact în faţa lor.

 Panoul explicativ strică panorama coloanelor de bazalt

Un guşter tocmai ieşit în soarele primăverii, cu haine colorate de nuntă (verde aprins şi turcoaz pe guşă) dar cu botul murdar de noroi

 La câţiva paşi de prima cariera de bazalt se află cariera Brazi, o ”groapă” uriaşă în care s-a adunat apă. Peisajul este absolut fabulos şi impresionat. Nu-ţi vine să crezi că nu ştiai de asemenea loc din ţara ta. Lacul rezultat cu o apă verde a fost botezat Lacul de Smarald...

Deaupra lacului format în fosta carieră de bazalt Brazi

Lacul de Smarald

 În centrul comunei Racoş, în faţa castelului Bethlen, se află două interesante panouri explicative cu detalii despre geoparcul munţilor Perşani. Iată, le reproduc aici, pentru cei interesaţi de mai multe informaţii legate de această minunată zonă.

Duceti-va, o sa va placa. E ceva foarte special. In zona e de stat mai mult.