luni, 13 aprilie 2009

Tare! Blocul - Han de pe str. Blanari

Stiti biserica de pe strada Blanari? Dar mai stiti unde era beciul clubului A? Ei bine intre biserica Sf. Nicolae Selari (azi pe Blanari) si iesirea Hanului cu Tei (daca intrii din Lipscani) era pe vremuri un han.


Construit initial de unu' Zamfir tocmai pe vremea lui Brancoveanu. Hanul asta a inceput sa cedeze pe la 1800, a suferit un cutremur ( la 1802) si un incendiu (la 1804), asa ca in locul lui s-a construit un altul in jurul anilor 1805-1809. Hanul fusese inchinat (adica daruit, dat pomana) de unul din vechii proprietari din veacul al 18-lea, manastirii Sarindari. Probabil, cum zice George Potra, fiindca se insanatosise dupa vreo boala grea prin rugaciuni la icoana "facatoare de minuni" a Manastirii Sarindari. Si ca semn de recunostinta i-a inchinat hanul... Uite asa adunau manastirile averi fabuloase in trecut. Fara sa faca nimic.
Cel ce a reconstruit hanul la inceputul sec. al 19-lea era negustorul Athanasie Dumitriu. Acesta e nevoit dupa 20 de ani, numai, sa vanda hanul si boltiile pravaliilor de la parter din cauza chiriei mult prea mari ce o platea manastirii cat si dobanzilor imprumuturilor ce le facuse pentru a reconstrui hanul.

Bucurestii la 1850
50-Hanul Zamfir/Simeon, 51-Biserica Sf. Nicolae Selari, 52-Hanul cu Tei


Aceeasi epoca ca mai sus. Hanul lui Zamfir pe planul Borrocyzn(cu rosu)



Hanul, in forma construita de Athanasie Dumitriu a supravietuit pana in anul 1935, cand a fost demolat.
Aici fac o paranteza. Tot acolo mai era un han. Hanul Simion, peste drum de Hanul cu Tei, pe Blanari. Se pare ca e vorba de acelasi han. Asa ca il voi numi Hanul Zamfir/Simeon.
Mai e ceva interesant de observat. Vechea strada Blanari ocolea pe 3 laturi parcela Hanului, cotind, cum veneai de la Sf. Gheorghe, la stanga, la dreapta si iar la dreapta, pana in dreptul bisericii.

Detaliu din planul cadastral al Bucurestilor din 1911. Zona strazii Blanari.


Fotografii ale corpului din dreapta, cu coloane, al Hanului. Colonadă mai era la corpul din spate, in timp ce pe stanga nu erau coloane, ci doar pravalii. La 1935, doar corpul din fund mai avea etaj cu geamlâc şi odăi de inchiriat (vezi poza generala de mai sus)


Din acest motiv a si fost demolat hanul, pentru indreptarea strazii. Vechiul traseu al strazii trecea prin actuala terasa din spatele Rapsodiei Romane.



Interesant e faptul ca arhitectul (G. Simotta) noului bloc construit dupa 1935 pe acel loc, a incercat sa pastreze memoria vechiului han. In curtea interioara a blocului a fost construita o colonada ce imita aproape perfect vechile coloane ale hanului.



Pana sa studiez cu atentie fotografiile vechi am avut convingerea ca au fost refolosite chiar vechile coloane de calcar. Totusi, nu. Cele noi au sectiunea poligonala, cele vechi erau rotunde. Dar amintirea hanului nu se opreste la colonada. Desi nu este exclus sa fie vorba de aceleasi coloane, curatate si făţuite, deoarece cele vechi erau mai groase si mai inalte decat cele noi.

Toate usile blocului construite sub coloane, sunt metalice si au exact aceeasi decoratie ca si vechile usi de pravalie ale Hanului Zamfir/Simeon. E de observat ornamentul vertical de pe usi, cu terminatii in semn de intrebare.

























Prin demolarea acestui han, Bucurestii au pierdut un monument remarcabil. Mai uitati-va o data la frumusetea acelor arcade si o sa imi dati dreptate...

Si in plus, am satisfactia de a fi fost primul care a observat continuitatea intre arhitectura vechiului han si blocul de langa club A (din tot ce am citit pana acum). Ca acum 60 de ani, poate mai erau oameni care mai stiau acest lucru, e altceva. Insa in prezent, cred ca nu mai are habar nimeni. Uite, am facut eu aceasta restituire si am pretentia sa fiu citat daca va apare vreo lucrare scrisa pe aceasta tema.

Vezi imagini suplimentare aici.




24 de comentarii:

Raiden spunea...

Bravo Radu!!
Habar n'aveam de un han pe-acolo. Stiu insa blocul. Are elemente decorative foarte interesante. In curtea interioara n'am intrat niciodata.

Vad ca ai inceput sa folosesti si tu Live Maps :D

brebe85 spunea...

Felicitari!

Pacat ca astazi e urat afara, m-ar fi tentat o plimbare in zona. Au fost unele momente in care m-am intrebat de e este deschiderea aia pe Blanari, destul de maricica pentru o zona atat de scumpa.

Radu Oltean spunea...

@Raiden
daca nu studiezi cu atentie afisul meu!! Ai fi descoperit acest han...
Da, Live maps e ff util. Si e bine daca poate fi salvat tot(salvat pe hard), fiindca Bucurestii se schimba de la o zi la alta si acele poze sunt deja istorie.
@Brebe
Chiar sa te duci. Vezi ca grilajul de la gangul blocului e de obicei inchis.
E, uite acum stii de ce exista acea "piateta" unde-i terasa. Se vede clar pe planul din 1911.

Cornel spunea...

Tare! Frumoasa munca de detectiv, ai de ce sa te mindresti. O sa privesc cu mult-atentie locul data viitoare cind ma nimeresc pe-acolo.

Antoaneta spunea...

Bravissimo si multumesc

Liviu Drugă spunea...

Chiar munca de detectiv. Frumos! :)

GIURGIU spunea...

Lucrurile merg innainte in peisajul urban al unui oras, dar arhitectul noii cladiri ce a luat locul hanului, a fost foarte inspirat si a procedat intr-un mod foarte elegant si inteligent. Jos palaria! ar trebui pusa aceasta poveste intr-un panou chiar acolo, langa acele "noi" coloane. :)
Putini intra in acele curti interioare care au totusi un farmec deosebit si o atmosfera greu de inteles dar...care atrage!
(eu propun intr-un viitor nu prea indepartat, sa ne adunam cativa si sa punem panouri cu aceste poveti in locurile cheie din Bucuresti, in zonele deosebite!) curiosii vor deveni simai curiosi, iar celorlalti li se va deschide apeptitul pentru povestile peisajului urban bucurestean! Pe scurt... blogul tau trebuie sa ajunga pe strazi, si vreau sa ajut! :)

Felicitarile mele pentru aceasta postare, inca o data... m-ai dat pe spate! :)

Raiden spunea...

@ GIURGIU - uite, vezi, asa DA avansare a unui oras, nu cum sustineai la articolul meu cu magazinul Cocor :)

Nu stiu ce efect ar avea o placa sau un panou acolo, chiar nu e apreciat asa ceva pe la noi. De obicei devin "suporturi" de grafitti sau sunt distruse - a se vedea exemplul panourilor cu date istorice amplasate in Centrul Istoric. S-a cam ales praful de ele.

Radu Oltean spunea...

@Raiden
Ba eu cred ca o placa ar fi foarte utila. Poate ar fi bine sa se implice un ONG cu sponsorizare caci de primarie nu sunt sanse. Si ar iesi o porcarie. Nu ar fi nevoie de eva gen panorile de pe Lipscani ci ceva ca placa din curtea palatului CEC.

Anonim spunea...

poti folosi si www.norc.ro (merge bine doar pe internet explorer) un fel de google street view pentru Bucuresti, Brasov, Sibiu...

poate gasesti si casa de pe strada Bolliac

Radu Oltean spunea...

@Anonim
A gasit deja pe norc si am si pus casa e pe Bolliac.

armyuser spunea...

Salut!

Extrem de interesant articolul tău!
Am vizitat și eu hanul zilele trecute, am intrat și în imobilul Simotta, drept pentru care am luat și câteva cadre.
Din revista Arhitectura (1937) am copiat și două foto cu imobilul. Dintr-una reiese că în curtea interioară ar fi existat un bazin rectangular cu patru broscuțe în colțuri.
Cadrele le găsești aici.

Radu Oltean spunea...

@armyuser
Salut!
As putea sa pun si eu poza cu , curtea interioara si bazinul cu brotacei? caci nu stiam de asta cum nu cunosteam nici autorul blocului (Simotta).

armyuser spunea...

Cum să nu, cele două copii sunt realizate de mine, însă fotografiile din revista Arhitectura nu sunt ale mele (sursa reiese din numele fișierului). Poți prelua și oricare din fotografiile mele, cu indicarea sursei.
De remarcat că G. Simotta a ales un stil "mediteranean" pentru anvelopa imobilului, stil care era la modă în anii domniei lui Carol al II-lea și care poate fi întâlnit frecvent în București. Fațada este în armonie stilistică cu colonada din patio.
Vezi și aici un alt exemplu de imobil desenat de G. Simotta.

Radu Oltean spunea...

armyuser
pai da, era la moda stilul zis "maur". Exemplul dat cu vila mediteraneana e tare misto!
Mersi de comentariu. E bun ca completeaza informatiile...

Mădălin spunea...

Unul din cele mai faine articole. Uite cate mai gasesc, ca nu ti-am parcurs niciodata blogul complet...
De locurile astea sunt legat, caci la terasa de care vorbesti, vis-a-vis de blocul de pe locul hanului, ma intalnesc in fiecare joi seara cu amicii din Kogayon :)
Asa ca demult observasem interesantele decoratii ale blocului interbelic de peste strada... Iar acum cateva luni, rasfoind intr-o librarie un album de prezentare a Resedintei Patriarhului din Dealul Mitropoliei (cea mai mare / cunoscuta realizare a arhitectului G. Simotta), am vazut intr-o poza, la "alte realizari", si blocul cu pricina de pe Blanari. Intr-adevar, a fost un om deosebit acest arhitect despre care se stiu prea putine...

Bogdan spunea...

Well

S astii ca s-au scris lucrari despre hanul Zamfir. La arhitectura la sectia de restaurare. Am avut doua colege Ioana Petrescu si Ileana Hapenciuc care s-au preocupat expes de zona asta. Si au ajuns la aceleasi concluzii ca tine.
Din pacate scoala de arhitectura nu prea publica lucrarile astea. Zac in sertare, sau au fost puse pe foc.

PS. Eu stiam din anul 4 (1996), de la prima lucrare de la restaurare ca in curtea loteriei o sa gaseasca o fundatie de biserica. :)

Radu Oltean spunea...

@Bogdan

Mersi foarte mult pentru comentariile tale interesante si pertinente. Ma surprinde sa imi spui ca, asemeni lucrarilor facute de tinerii arhitecti de la facultate, am descoperit aceleasi chestii interesante. De fapt ma surprinde ca aceste studii au ramas maculatura de sertar.

Anonim spunea...

Super, felicitari

Petru spunea...

O intrebare pun si eu. Este oare sigur Hanul lui Zamfir? sau al lui Simion? Eu cred ca nu este nici unul dintre cele doua.
Sa fie oare el construit de starostele negustorilor asa cum incearca George Potra in a sa carte Istoricul Hanurilor Bucurestene sa demonstreze? Fara discutie acolo era un han, dar al atribui lui Zamfir poate fi o ipoteza ce ridica semne de intrebare.
Nu o sa iau in discutie diverse afirmatii ale unor istorici care pozitioneaza hanul in diverse locuri ale strazii Blanari ci supun atentiei doar planul ridicat de R.A. Borroczyn editia din 1852 unde apar inscrise hanurile de capetenie ale orasului. Printre acestea si cel a lui Zamfir care are o pozitie ce nu corespunde identificarii facute de Potra. Chiar daca intre cele mentionate este singurul care nu are indicatia numelui scrisa pe plan, in legenda apare trecut caroul 6 literele DE. In consecinta cladirea hanului ar fi trebuit sa fie traversata de carourile topografice. Acestea insa se imbina mai jos de pozitia sugerata.

Hanul Simion este mult mai usor de identificat caci el, asa cum s-a intamplat in multe cazuri, a fost transformat in hotel, iar la sfarsitul secolului al XIX-lea purta denumirea de Otel Simion si se afla pe terenul care acum corespunde numarului postal 12 de pe Blanari, deci mai spre est.

Cat despre observatia facuta in legatura cu prezenta in cladirea proiectata de Simotta a obloanelor si coloanelor vechiului han am sa citez din cartea Arhitect Gheorghe Simotta, Bucuresti, Simetria, 2003, p. 12 (chiar daca citatul este cam lung am sa-l reproduc in intregime) "Aici a existat un vechi imobil servind de restaurant, cu coloane de piatra, cu usi si obloane metalice. Toti am fost de acord sa-l pastram, incalecand peste el cu noua cladire. Dar casa iesea din aliniere, ocupand jumatate din largimea strazii si Primaria a refuzat autorizarea. Masura a fost buna: zidurile fiind roase de umezeala, ne-am fi expus la accidente. Astfel numai coloanele din piatra si obloanele au fost inglobate in curtea interioara a noului imobil".

Radu Oltean spunea...

@Petru
Excelente si valoroase informatii!! Si am o mare satisfactie sa imi confirmati cu citatul din Simotta ca intr-adevar coloanele si obloanele sunt cele vechi. Chestie la care aveam mici dubii, dar mici. Acum e clar! Mii de multumiri! Ce ma bucur ca exista posibilitatea pe bloguri ca teoriile istorice sa fie permanent completate si imbunatattite de cititori.

Adriana spunea...

Adaug si eu citeva informatii la "dosarul Simotta". O cercetare pe are am intreprins-o in vremea din urma - referitoare la cele mai vechi muzee arheologice de sit din Romania - m-a condus pe drumuri nebanuite...Arhitectul G. Simotta a proiectat la inceputul anilor '20 primul muzeu arheologic (de sit) de la Histria. Lucrarea a fost pusa in opera in vremea directoratului lui Vasile Parvan, dar cindva in anul 1923 cladirea s-a darimat si a fost ulterior demolata din ordinul directorului Muzeului National de Antichitati (Vasile Parvan). Cu sarcasm, desenatorul din acea vreme al MNA, D. Pecurariu, comenta in legatura cu muzeul de la Histria ca "s-a darimat din cauza terenului slab, prost ales de directiune".

ariel spunea...

de undeva de peste ocean citesc si ma bucur sa cunosc pagini vechi de istorie a Bucurestiului. Aici/ Atlanta,USA, unul din putinele orase cu o istorie arhitecturala de peste 150 ani in USA/ exista o societate de prezervare istorica ce inregistreaza orice casa veche drept "historic site" : o nota minima, obligatoriu are anul de ridicare a constructiei, e afisata pe o placa de metal/ bronz/ pe fatada casei; din momentul in care un edificiu apartine acestui registru nu poate fi demolat, nu se poate face nici macar o lucrare de intretinere/ la stilul de constructie de aici = lemn la structura intr-o zona geografica unde TERMITELE sant la ele acasa/ e nevoie de multa ingrijire a acestor edificii/ fara permise speciale( care nu sant greu de obtinut! Inspectiile insa de verificare a lucrarilor sant!!). Poate cei tineri si entuziasti ar realiza asa ceva in RO. De notat ca aceste societati sant non profit organizations cu statut LEGAL nu depind de fonfurile primariei ci de cele stranse entuziasti prin forte proprii... primariile ??... nu ai doare pe cei de acolo ( aici sau in RO) de nimic decat de buzunarul lor/ de obice gol pentru asemena cauze .. Succes si continuati! Numai prin munca( voluntara a) entuziastilor se poate schimba ceva .. poate generatiile viitoare vor fi( sa speram ca stim sa educam bine copiii nostri) recunoscatoare!!

tib spunea...

O imagine din timpul daramarii Hanul lui Simeon (Zamfir) (1933) gasiti in cartea Istoricul Hanurilor Bucureştene de George Potra