Gambrinus

Cine nu a auzit de faimoasa berarie bucuresteana citata deseori de Caragiale?

" Mergand asa, ajung [Mache si Lache] in Piata Teatrului...
Lache zice:
-Hai sa bem o bere la Gambrinus...
-Intarziem Lache...
-Lasa monser, stiu eu...Numa cate o bere..."
I.L.Caragiale - O lacuna (Universul 1900)

Insa lumea nu mai stie unde a fost Gambrinus. Unii isi imagineaza ca a fost beraria de la parterul fostului Hotel Cismigiu numit mai demult Hotel Palace, (mulţi ani părăsit si ruinat, între timp restaurat) de pe Bd. Elisabeta.

Hotel Palace, devenit apoi, dupa razboi, Hotel Cismigiu. A avut o carciuma botezata Gambrinus, dar nu acela a fost localul unde a baut bere nenea Iancu...

Nimic mai gresit!! Acea berarie a aparut la sfarsitul celui de- Al Doilea Razboi Mondial, tarziu, si a preluat numele vechii carciumi, ce existase pana la sfarsitul anilor '30 in Piata Teatrului. IN PIATA TEATRULUI, DA? In Momentele si Schitele lui Caragiale, dar si multe alte scrieri vechi se spune clar ca beraria Gambrinus se afla (aproximativ) vis a vis de Teatru si Hotelul Continental.

Teatrul pe la 1910. In prim plan, un tramvai cu cai care urca dinspre str. I. Campineanu

Asa arata Piata Teatrului in vremea lui Caragiale. Vedere catre sediul ziarului L'Independence Roumaine. In stanga inca nu se construise Hotelul Continental iar in dreapta, birjele ce asteptau in fata Teatrului.

De fapt beraria Gambrinus s-a aflat la parterul unui imobil cu doua etaje de pe panta strazii Ion Campineanu. Datorita acestei poze de prin 1935 va puteti da seama perfect unde se afla.

La intrebarea lui Cornel de la "Simply Bucharest" care auzise ca insusi Caragiale a fost proprietarul berariei in discutie am cautat si gasit aici un articol despre berariile bucurestene. Redau mai jos fragmentul referitor la Gambrinus si Caragiale, fragment care imi confirma si locatia - Str. Campineanu nr. 4:

"CARAGIALE, BERARUL. O altă berărie cu nume cunoscut este Gambrinus. Prima cu această denumire se afla pe strada Cîmpineanu la nr. 4, încă din 1901, unde patron era Caragiale. În 1906 se asociază şi cu Grigoraş Dinicu. Acest lucru a facut ca berăria Gambrinus să ajungă un adevărat “rai” al muzicii lăutăreşti. După plecarea lui Caragiale la Berlin nu se mai ştie cine a condus berăria… Prin 1926, fabrica Luther devine proprietara localului, dar cum se proceda pe atunci, îl concesionează. Astfel, fraţii Ionescu, bucătari fiind, reuşesc să readucă spiritul perioadei de început a berăriei. În plus, vara se organizează o grădină iar pe trotuar se puneau încă o duzină de mese de tablă. Pe estradă, mai ales iarna, aveau loc tot felul de concerte susţinute de către Grigoraş Dinicu, Jean Marcu, Jazzul Albaharz. Unele dintre aceste spectacole erau transmise în direct la radio. Totul a luat sfârşit în 1940-1941, când a fost demolată. “Actuala” berărie Gambrinus, mă rog, ce-a mai rămas din ea, de pe bulevardul Regina Elisabeta, a fost inaugurată în 1941. O altă caracteristică a berăriilor bucureştene era mobilierul masiv, din lemn de stejar. Astfel, mesele, scaunele, tejgheaua şi cuierul de la garderobă, uneori pereţii, aveau acelaşi numitor comun: lemnul de stejar, masiv, ornamentat. Din meniul berăriilor mai amintesc de ciorba de burtă, tuslmaua regală, mazărea bătută, şniţelul vienez, micii, tot felul de garnituri de cartofi pai, sfecla, varza roşie, orezul, cuşcuşul, pommes chips (cartofi prăjiţi tăiaţi în rondele foarte subţiri), brânzeturile etc."
autor necunoscut...?

Reclamă de la inceputul lui 1931  [revista Magazinul nr. 2/Ianuarie 1931]
. De la Dan Tudoroiu

La sfarsitul anilor '30 si inceputul razboiului a fost demolata si cladirea ce adapostise tip de aproape 50 de ani beraria Gambrinus, in locul ei construindu-se un bloc de raport cu 8 etaje, existent si azi. In 1944 centrul orasului a fost bombardat iar intreaga zona, care cuprindea si faimosul Pasaj Roman (de unde-i magazinul Muzica pana la cinema Union) a fost demolata si reconstruita. Doar blocul Adriatica cu turn si orologiu, si blocul - hai sa-i zicem Gambrinus -construite in stil modernist, au ramas dinainte de razboi, in acel cvartal.
In aceeasi zona, ceva mai jos, pe str. Ion Campineanu, in locul unde strada face o curba la dreapta se mai afla un monument disparut din amintirea bucurestenilor. Biserica Sf. Ionica, construita in acea forma pe la 1855.

Calea Victoriei in Pta Teatrului pe la 1929

Pta Teatrului pe la 1935

Acesta e locul unde s-a aflat beraria Gambrinus...

In aceeasi zona, ceva mai jos, pe str. Ion Campineanu, in locul unde strada face o curba la dreapta, se mai afla un monument disparut din amintirea bucurestenilor, alaturi de Pasajul Roman. E vorba de biserica Sf. Ionica, construita in acea forma pe la 1854, judecand dupa fotografia lui Ludwig Angerer facuta de pe acoperisul Teatrului cel Mare din 1856. O pomeneste chiar si Caragiale (ca tot am vobit de dumnealui mai sus) in "O noapte furtunoasa" cand descrie traseul lui Jupan Dumitrache de la Gradina "Union" (in zona unde se afla si azi cinema "Union") catre casa: "Ei! Apucam pe la Sfantul Ionica ca sa iesim pe Podul de Pamant [calea Plevnei] - papugiul cat colea dupa noi;...."

E greu de crezut ca pe locul blocurilor de azi din curba strazii Ion Campineanu se aflau aceste case si o biserica. Fotografie de pe la 1932. Interesant de observat strada ce trecea prin spatele Teatrului - str. Sf. Ionica -(azi parcarea hotelului Novotel)
si se continua cu actuala strada Otetelesanu.

Fotografia lui L. Angerer catre biserica Lutherana (punct de reper existent si astazi) in care se vede biserica Sf. Ionica construita in stil neogotic, cu influente ardelenesti,
desi era de rit ortodox. Foto din 1856.

Citeste si Gambrinus 2 (Jean Georgescu si Caragiale)