duminică, 8 noiembrie 2009

Berlin 1

Anul asta se implinesc 20 de ani de la caderea zidului Berlinului. S-au scris reportaje in presa din toata lumea, s-au facut manifestatii, ma rog, ce se face in asemenea momente. Deoarece am fost si eu anul asta in Berlin ( in primavara), si daca tot am aflat si citit despre acest oras, vreau sa impart si eu cu voi impresiile mele, facand un scurt istoric al orasului, focusand pe dramaticul secol al 20-lea, pentru ca mai apoi sa incep cu prezentarea unor muzee care mi-au placut (mai toate). Nu o sa intru in detalii. O sa spun ceea ce m-a interesat pe mine..

In evul mediu timpuriu, pe teritoriul mlastinos al viitorului oras existau (cel putin) doua mici localitati separate de raul Spree. Unul din sate se numea Cöllin sau Cölln si se afla pe insula formata de doua brate ale raului. Cealalta localitate - Berlin - s-a dezvoltat in zona ocupata azi de Alexanderplatz si isi avea centrul in jurul biserici Sf. Nicolae (existenta si astazi in micul nucleu medieval - Nikolaiviertel -, in mare parte reconstruit in anii '80). Astazi aceasta biserica din sec al 13-lea este considerata ca fiind cea mai veche din oras. Stanga, ursul negru, stema Berlinului.





Ilustratii ale unui grafician neidentificat, prezentand evolutia zonei din jurul bisericii Sf. Nicolae.

Hanul Zum Nussbaum, considerata, prin traditie, cea mai veche casa din oras ramasa in picioare (până 1945). A fost reconstruită pe același loc in 1986-1987

Langa aceasta biserica se afla si cea mai veche casa a orasului (reconstruita dupa razboi), hanul "Zum Nussbaum" (La Nuc). Probabil, casa e de la sfarsitul veacului 15.
Dupa 1307 cele doua localitati se unesc si orasul devine membru al Ligii Hanseatice. In sec. al 14 Berlinul devine capitala statului Brandenburg, unul din multele state germane ce formau Sfantul Imperiu. (vezi Tezaurul Sfantului Imperiu). Aceste state din cadrul Sfantului Imperiu erau conduse de printi electori (Kurfürst), ce aveau dreptul sa il aleaga pe Imparatul german. Incepand cu mijlocul veacului al 15-lea si pana la 1918, Brandemburgul, cu capitala la Berlin e condus de Casa de Hohenzollern.

Berlinul pe la finele secolului al 16-lea. In centru dreapta,
turlele ascutite ale bisericii Sf. Nicolae

In sec. al 17-lea Marele Elector
Frederick Wilhelm da niste legi foarte misto (Edictul de la Postdam) prin care promoveaza o politica de toleranta si imigratie religioasa. Cu aceasta ocazie, peste 15 000 de hughenoti francezi se stabilesc in zona, jumatate din ei in Berlin. La 1700 aproape 20% din berlinezi erau francezi. In 1701 Berlinul devine capitala regatului Prusiei.
Panorama Berlinului 1n 1790

In timpul domniei lui Frederick Willian I (1713-1740) , zis regele soldat, este introdus serviciul militar obligatoriu si creste nivelul displicinei militare, armata prusaca devenind una din cele mai eficiente si puternice din Europa.

Palatul Regal


Cladirea Arsenalului (Zeughaus), construit pe la 1700,
azi sediul Muzeului de istorie al Germaniei
(Deutsches Historisches Museum)


Berlinul la 1740. Fortificatiile bastionare vor fi construite intai din lemn, apoi din caramida...


Berlinul e fortificat cu bastioane si zid de lemn cu 14 porti. In schimb sub conducerea regelui Frederic cel Mare (1740-1786), Berlinul devine o adevarata capitala a iluminismului. Prieten cu Voltaire a patronat artele si stiintele.

Statuia lui Frederic cel Mare


Cetatea Berlinului pe la 1800

Intrarea trupelul franceze prin Poarta Brandenburg.

In 1806, in timpul razboaielor napoleoniene Berlinul e ocupat de trupele franceze.
Insa in veacul al 19-lea Berlinul devine capitala si centrul economic al Imperiului German. Dezvoltarea e fulminanta. La 1900 orasul e unul din cele mai impozante din Europa si un gigant industrial.

Centrul Berlinului la 1844. clik pt marire

In 1841 regele Prusiei construieste pe o insula a raului Spree o zona dedicata artei si stiintei. Apare astfel Insula Muzeelor , un ansamblu impresionat de edificii inspirate din arhitectura antica si baroca menite a fi depoziatrele colectiilor regilor prusaci.

Proiect al Insulei Muzeelor


Aceste temple ale artei sunt proiectate de doi mari arhitecti berlinezi Karl Friedrich Schinkel si Friedrich August Stüler.

Insula Muzeelor, azi, intr-o ilustratie digitala.

Bode Museum

Vechea Galerie Nationala (Alte Nationalgalerie)





Muzeul de egiptologie din Noua Galerie Nationala (Neue Nationalgalerie).
Desen din sec al 19-lea

Neue Nationalgalerie, azi. Majoritatea muzeelor au fost inchise multi ani, in vederea restaurarii. Unele nu pot fi vizitate nici astazi, colectiile fiind expuse in cele deschise publicului.

Multe alte monumente impresionante din Berlin au fost proiectate de cei doi. La 1900 Berlinul, asa cum il vede Caragiale si cum il cunoscuse cu ani in urma Eminescu e absolut fascinant, cu monumentele, palatele, statuile, bisericile, garile, metroul, muzeele, tramvaiele etajate cu cai sau electrice, fabricile (da, si fabricile aveau arhitectura impresionanta) etc etc. Cred ca imaginile vor spune mai mult...

Palatul regal (Stadtschloss), resedinta regilor prusci. Acest monument spectatculos, ce incorpora si parti din castelul medieval al printilor electori, a fost demolat - in ciuda protestelor vest-germane - de guvernul comunist (era in Berlinul de Est) fiindca nu s-au gasit fonduri a fi restaurat dupa bombardamente .

In plus, pe terenul astfel curatat a fost ridicata de catre conducerea DDR o mizerie de cladire administrativa - Consiliul de Stat (Staatsrat der DDR).

In 2003 cladirea comunista a fost demolata, iar primaria Berlinului a decis reconstruirea vechiului Palat regal, o treaba nu tocmai usoara, dar nu imposibila pentru nemtii astia.
(foto din 1900)


In prezent toata zona e un imens santier. Se vor reconstrui 3 dintre vechile fatade iar interiorul va fi modern. (vedere aeriana de prin 1920)

Palatul si Memorialul imparatului Willhelm I (in dreapta - vezi in continuare)


Memorialul imparatului Willhelm I (Kaiser Wilhelm Nationaldenkmal) ; foto 1900. Afectata grav de razboi, ansamblul monumental nu a mai fost niciodata refacut.


Kaiser Wilhelm Nationaldenkmal

Berlinul catre 1900.

Planul Berlinului la 1908. clik pt marire

Biserica Kaiser Wilhelm pe la 1910 (Die Kaiser Wilhelm Gedächtniskirche). Grav avariata in 1945, o parte din biserica a fost conservata ca ruina.

Statuia lui Otto von Bismark. Se afla odinioara in fata Reichstagului.
Astazi se afla in parcul Tiergarten (fostul parc de vanatoare al regilor).

Cladirea Reichstag-ului pe la 1920. A fost deschis in 1864.


Gara Friedrichstrasse la 1895


O alta imagine a garii si a Friedrichstrasse


Faimoasa gara Anhalterbahnhof din Berlin. Deschisa in aceasta forma in 1880, a fost una din cele mai mari din Europa. Distrusa partial in timpul razboiului, a fost demolata complet in 1960, din motive politice si mai mult sau mai putin obscure (gen, o oferta f buna pentru caramizile din care era construita gara)


Postdamer Platz in 1905. Una din cele mai importante piete si intersectii din vechiul Berlin, a fost aproape rasa de pe fata pamantului in timpul asediului Berlinului. Prin centrul ei a trecut apoi zidul Berlinului iar zona a fost curatata de orice cladiri. Pana in 1989 Postdamer Platz nu mai era decat un maidan traversat de zid.


Bulevardul Unter den Linten (pe sub tei) la 1900


Alexander Platz


Molkenmarket si Spandauerstrasse. 1900.

Aceasta este prima parte a unui articol mai lung. Partea a doua o puteți citi aici! Pentru detalii despre aceste monumente, exista articole pe Wikipedia pentru fiecare monument discutat.

luni, 26 octombrie 2009

Gambrinus 2 (Caragiale si Jean Georgescu)

Am cumparat in urma cu cateva zile DVD-ul cu filmul lui Jean Georgescu "Mofturi 1900", realizat in 1964. Marele regizor a fost cel ce a pus in scena cel mai bine lucrarile lui Caragiale:

"Cel mai autorizat cineast român în materie de Caragiale, regizorul Jean Georgescu aprecia ca Nenea Iancu a fost Alfa şi Omega spiritului comic şi satiric al acestei naţii"dar si un mare scenarist, fara sa-si dea seama. El povestea vizual. La 1900 nascocea scenarii, nuvelele lui fiind, in fond, o suită de imagini conturate într-o naraţiune foarte cinematografică. Regizorul a valorificat cu brio această însuşire specială a scriitorului. Filmele sale, "decupate", parcă, de Caragiale însuşi, pătrund cu fine intuiţii în universul "cinematografic" al textului literar. In Mofturi 1900, sunte topite in şapte schiţe (O conferinţă, Diplomaţie, Amicii, O lacună, Bubico, C.F.R., Situaţiunea) in jurul ideii ca un eveniment daca nu trece pe la berarie , nu este eveniment. Gambrinusul cu moftangii lui cu palarie de pai savanti in problemele personale, ale tarii sau chiar ale universului intreg si o galerie fabuloasa de actori ai scenei romanesti." Citat de aici



Se stia ca Jean Georgescu era foarte atent la detalii, de la costum, la decoruri, mobilier, accent, etc. De aceea impresia ca aceste filme au fost realizate "in chiar vremea" lui nenea Iancu, este deosebit de pregnanta. Nu mica mi-a fost placerea cand am descoperit ca majoritatea scenelor se petrec intr-un decor ce prezinta simplificat panta strazii Ion Campineanu, beraria si casa Gambrinus (pe firma caruia e trecut Caragiale), beraria Teatrului, de la nr. 2 (unde-i azi B1TV), cu reclama la berea Luther. Vis a vis se recunoaste zidul ce sustinea platoul pe care era construit Teatrul, zid ce a supravituit pana prin 1990. Pe Calea Victoriei, cu maxima atentie, sunt reconstituite casele si firmele din epoca lui Caragiale. In stanga se vede Casa Vanic cu firma pravaliei de delicatese a lui Dragomir Niculescu, iar pe dreapta, la parterul Hotelului Continental, proaspat construit se citeste firma altui magazin de specialitati culinare ale unuia Serbanescu, firma vizibila si in fotografiile de epoca.

Magazinul de delicatese a lui Serbanescu de pe coltul Hotelului Continental


Zidul ce sprijinea platoul Teatrului. In film vazut din josul strazii Campineanu, in fotografie (din anii 30) un colt din acest zid.

Hotel Continental pe la 1900


Hotel Continental pe la 1936, in aceeasi perspectiva ca si in film...


Aceeasi zona, zilele trecute (oct 2009)

Trotoarul din fata Berariei Teatrului, concurenta berariei Gambrinus. Va dispare mai repede, pentru a face loc blocului modernist, cu turn si ceas, Adriatica...

In anii interbelici magazinul lui Serbanescu dispare si apare o Droguerie si un magazin al lui Schul. Ulterior va apare magazinul (de moda-probabil) Venus (vezi mai sus). Pravalia lui Dragomir Niculescu cea mai luxoasa in materie de delicatese din Bucuresti (caviar, vanat, sturioni, homari etc), isi va continua afacerea (pana in 1945) si dupa demolarea casei Vanic si inlocuirea ei cu blocul Generala, .


Vedere aeriana din 1934, cu localizarea vechilor cladiri de pe Calea Victoriei, str. Regala si I. Campineanu

Veche carte postala in care se poate citi firma "Beraria Teatrului" mai sus de
Gambrinus (casa galbena)
O alta imagine a casei Gambrinus de pe 1934. Scrisul "Gambrinus" de pe latura lunga a carciumii e ff asemanatoare cu ea din filmul lui Jean Georgescu

Am apreciat mult, pe langa interpretarea de exceptie (vezi Amicii sau Bubico), calitatea remarcabila a reconstituirilor. Lucru ce pare imposibil azi daca e sa ne gandim la doua filme de epoca recente, unul cu pretentii (Restul e tacere a lui Nae Caramfil) si Aniela care din punct de vedere al costumelor si decorurilor e jalnic si penibil.

Va recomand cu caldura sa vedeti filmul....

Citeste si articolul Gambrinus.



Hai noroc, monser!
(Ion Lucian - ff tinerel si Mircea Crisan- genial in acest scurt rol)