Cetatea si biserica sasesca din Saschiz

Am stat vara asta (2008) 10 zile la Saschiz. Cunosteam comuna din anii '90 cand calatorisem prin mai toate satele sasesti (aprox 130 de localitati). Acum am studiat locul cu mai multa atentie. S-au schimbat multe. Au plecat sasii si au venit englezii. O fundatie, Adept , condusa de niste englezi fascinati de natura zonei se lupta pentru conservarea padurilor, pajistilor si satelor sasesti din zona colinara dintre valea Hartibaciului si valea Tarnavei Mari si pentru practicarea unei agriculturi durabile si traditionale. Pe aceste dealuri se afla cea mai mare zona impadurita din podisul Transilvaniei. Fauna si flora sunt bine reprezentate (sunt si ursi , cerbi, paduri cu stejari seculari). Aceasta zona, ce se intinde de pe la Sighisoara pana spre Medias si Agnita a fost locuita de sute de ani (700 de ani) majoritar de sasi. Padurile erau administrate de obstile satesti, motiv pentru care nu au fost taiate in dementa ci dimpotriva, protejate si ingrijite. Englezii de la Adept au fost atrasi de zona asta deoarece conserva o biodiversitate disparuta de mult la ei in tara. Si de aceea fac eforturi de a declara zona Tarnava Mare zona protejata. Misto! De cand e interesat printul Charles de zona o gramada de englezi se indragostesc de săsime.

Comuna Saschiz a fost in trecut una din cele mai bogate localitati sasesti. Numele german e Keisd. Ungurii i-au zis Szászkézd, adica Keisd-ul sasesc, de unde vine vine si numele romanesc(se citeste sas-chizd=saschiz). Inainte de veacul 13 in zona se aflau localitati secuiesti. La colonizarea sasilor, secuii s-au retras mai spre est si nord est.

Poza asta nu-i trucaj! Chiar asa se vedea ...

Biserica a fost terminata pe la 1493 pe locul alteia mai vechi. Noua biserica a fost construita in spiritul bisericii-reduit (ca si mai tarziu biserica din satul alaturat Cloasterf) menita sa fie si biserica si fortareata in acelasi timp. In veacul 17 este construit si uriasul turn, copie a celui de la Sighisoara, simbol a puterii economice a Saschizului. Sferturile de ora sunt batute de o statuie de lemn numite Bogdan ce tine un clopot in mana. Interesant nume, de origine slava, specific românilor. Dupa executie si costum, statuia nu pare mai veche de mijlocul sec. al 18-lea. Sub cornişă ca si la Sighisoara turnul a fost pictat cu frescă decorativă din care se mai ghiceste ceva in zonele cu tencuiala cazută.

Statuia Bogdan

In comuna sunt atestate documentar inca 6 biserici, capele si manastiri. Cu certitudine nu este cunoscut decat amplasamentul a 2 din ele (asa am citit undeva).
Inca din sec. al 14-lea satele din zona au construit o cetate pe dealul de deasupra Saschizului.

Cetatea dupa defrisarea padurii care o ascundea privirii

Cetatea e una din rarele cetati taranesti ale sasilor pastrate pana azi (alaturi de Rasnov, Rupea si partial Slimnic - un caz particular). Cetatea a fost bine intretinuta secole de-a randul fiind ingrijita inca in anii 40 ai secolului trecut. Dupa deportarea masiva a sasilor dupa 1945 si distrugerea ei de catre locuitorii ne-germani ai Saschizului, cetatea a cazut rapid in ruina si uitată. In limba romana nu exista nici o singura lucrare despre istoria sau arhitectura cetatii. Nu e nici macar citata in lucrari de sinteza. O situatie des intalnita cu foarte multe monumente remarcabile sasesti sau unguresti si secuiesti. Pana acum vreo 4 ani putini stiau de existenta ei din cauza ca era ascunsa de padurea deasa ce crescuse in jurul ei. Parca era castelul din "Frumoasa din Padurea Adormita".

Singura imagine de epoca pe care am gasit-o (probabil e facuta de unul din fratii Fischer de la Sibiu) prezinta cetatea intr-o stare bunicica. jos e in 2008.

In ultimii ani Primaria a taiat copacii si acum cetatea se vede din soseaua nationala ce traverseaza comuna. In interior e o fântână destul de adancă de care se leaga eterna legenda a tunelului care ajunge foarte departe.

Faimoasa fantana "cu tunel"

Turnul cu ceas din Saschiz si scara din grosimea zidului ce urca la primul cat

Pana in sec. al 19-lea comuna a fost faimoasa pentru ceramica sa deseori smaltuita in verde, rară si cautata de colectionari in zilele noastre. De altfel centrele de facut ceramica ale sasilor au disparut toate. Secuii de la Korund ce mai continua traditia ceramicii sasesti (dar si secuiesti, evident...).
Comuna e acum in patrimoniu UNESCO. Biserica era in restaurare. Desi e afisat un panou care spune ca e un santier al Ministerului Culturii, peste 3 sferturi din bani sunt din alte surse, inclusiv ale comunitatilor sasesti din diaspora. Cetatea mai are de asteptat desi cel putin 2 turnuri sunt in pericol iminent sa cada. Putinii turisti care urca la cetate habar nu au ce-i cu ea, habar nu au de sasi, habar nu au de nimic (am vorbit cu 4 grupuri si familii de-a lungul unei saptamani). Cum vin, asa pleaca. Cine e curios cu adevarat intra la centrul de informare turistica de langa turnul mare din Centru si acolo poate gasi niste pliante misto scoase de englezi (in vreo 4 limbi).

Biserica fortificata saseasca din Cloasterf

Am vizitat anul asta dupa o pauza de 10 ani biserica fortificata din Cloaşterf. Un sat mic de langa comuna Saschiz - jud Mureş.
Acolo se afla o foarte interesanta biserica fortificata! Numele satului vine de la sfantul patron al bisericii-Sf. Nicolae. Cum asa? pai in germana veche era numit Niklaus de unde vine Klos-dorf - numele german al localitatii. Probabil ca initial se numea Klaus-dorf. In comparatie cu majoritatea bisericilor sasesti construite in sec. al 15-lea si fortificate ulterior cand se ingrosase gluma din cauza invaziilor otomane, biserica de la Cloaşterf a fost conceputa inca de la inceput, din stadiul de proiect, a fi o biserica-cetate sau biserica-reduit, capabila sa faca fata unui mic asediu cu arme de foc. A fost construita la 1524 si face parte din ultimul si cel mai modern (la acea vreme) tip de biserici-cetate sasesti.


Biserica nu este un caz unic. In comuna alaturata, Saschiz, se afla o mult mai mare biserică construita in acelasi stil. La Dupuş, lânga Biertan, se află o biserica identică cu cea de la Cloasterf, proiectată de acelasi meşter. Iar langa Sebeş, la Boz puteti vizita o alta biserica din aceasi familie, desi gurile de aruncare verticale nu se sprijina pe contraforţi ci pe console, ca si la turnurile cetatii Sibiu.
Biserica se putea închide cu un gratar cu glisare vertica-numit herse.
Incinta e patrulatera si are 3 turnuri cu acoperisul intr-o singura apa, inclinata spre interior (in pupitru) spre a nu oferii dusmanului ocazia de al incendia sau distruge (pe acoperis). Ferestrele de tragere sunt adaptate armelor de foc.
Mobilierul interior e fabulos. Este din sec. al 17-18 si e in stil baroc popular. Pe unele panouri pictate ale stranelor sunt reprezentate biserici fortificate fanteziste.



Numai si pentru acest lucru si merita a fi vizitata biserica.




Cetatea a fost putin restaurata de Mihai Eminescu Trust iar langa turnul clopotnita (de veac 19) e amenajata o camera de oaspeti amenajata cu mobilier traditional sasesc.




In sat nu mai sunt mai deloc sasi.

Muzeul din Constanta

Am trecut prin Constanta cand m-am intors de mare. Am vizitat din nou Muzeul de Arheologie. Am fost placut surprins ca au schimbat aranjamentul muzeului. Au aparut si ceva exponate noi prin care se remarca mormantul bogat al unei patriciene romane din Tomis, care se adauga la cel vechi descoperit mai demult langa Mangalia.

Doua imagini ale "noului" mormant bogat descoperit si expus la Muz. de Arheologie. Eu as fii folosit craniul original restaurat. In cazul in care ar fii fost total sfaramat as fii pictat-patinat craniul de plastic sa nu para chiar asa de material didactic.

Craniul si diadema faimoasei doamne de la Neptun-Mangalia, primul mormant roman descoperit intact si expus integral cu tot inventarul funerar la Muzeul din C-ta.


M-a dezamagit teribil aspectul zonei vechi a orasului (Peninsula). Foarte multe case vechi lasate in paragina, inclusiv o sinagoga. Foarte putine case mai au olane, si mai putine mai au aspectul care dadea in trecut un aspect levantino-meditaranean orasului.


La distrugerile caselor de veac 19 si inceput de 20 se adauga totalul dispret al tuturor constructorilor privati sau publici vis a vis de patrimoniul antic ingropat. In spatele Edficiului cu Mozaic e un parculet (spre sosea si port) lasat in paragina, plin cu marmuri si pietre antice aruncate aiurea. Gunoi.

In parculetul de la picioarele edificiului cu mozaic se afla cateva cornise de marmura extraordinare, cat si masive placi de pavaj aruncate in gunoi.


Termele romane de la capatul autobuzelor de mai incolo, tot spre faleza sunt complet inundate de gunoi si buruieni. Conducerea Muzeului de arheologie se lupta cu disperare pentru a mai salva ce se poate si a descarca arheologic nenumaratele situri. Pentru Primarie si constructori (vezi scandalul "parcarea Mitropoliei") este un adevarat blestem faptul ca orasul are un asemenea patrimoniu arheologic. Parcul arheologic din centru, cel cu fragmentele de marmura expuse peste tot, este distrus. Aproape toate fragmentele arhitectonice antice sunt daramate de pe soclurile lor iar parcul e teribil de jegos.

Parcul arheologic arata jalnic. Cand eram mic eram fascinat de el. In fiecare an, cand mergeam la mare il vizitam cu emotie. Aici fusese o cetate antica!


In timp ce Mazare cumpara super proprietati in Brazilia. Ce treaba are el cu Constanta?

Nasol de acest oras minunat.

Cum s-a distrus Constanta in ultimii 20 de ani. Piata Ovidiu in trecut si azi...

1 decembrie 1918 - Bucuresti

In plina vara, pe temperaturi de 38 grade C la umbra, am pus mâna pe nişte poze tare interesante. E vorba de intrarea triumfală a Regelui Ferdinand, reginei Maria, gen. Berthelot şi a altor figuri politice şi militare în Bucureşti la 1 decembrie 1918.
Aşa cum au zis mulţi, Ziua Noastră Naţională nu e nici prea călduroasă (ca 10 mai sau 23 august), nici nu pică bine în calendar şi nici nu prea e a întregii ţări.... Cert e că la Bucureşti, la 1 dec. 1918 a fost nebunie, veselie, toată lumea era beată de fericire şi mândrie.

Regele Ferdinand este întâmpinat la gara Mogoşoaia. Un ofiţer o ajută pe MS Regina Maria să coboare din tren...

Cuplul regal pe sos. Kiseleff, în drum spre centrul oraşului

De-a lungul şoselei unităţi de soldaţi dau onorul la trecerea familiei regale, generalilor şi politicienilor

La intrarea în P-ţa Palatului (vechiul palat), în dreptul hotelului Athene Palace (la acea vreme cu o decoraţie art-nouveau) a fost ridicat un arc de triumf. În dreapta lui Ferdinand stă generalul Henri Mathias Berthelot .

De remarcat în aceste detalii de mai sus, entuziasmul celor din dreapta, cât şi zdenţele de panglici dintre şinele de tramvai
 Citeste si articolul acesta despre aceeasi defilare din Bucuresti 

Un alt arc de triumf, aflat la capatul dinspre hanul Crezulescu al Caii Victoriei. Clădirile ce apar în imagine au fost demolatela sfarsitul anilor30 pentru lărgirea Pietii Palatului . În poză, pe lângă soldaţi apare o biciclistă

În P-ţa Palatului mulţime de oameni. Pentru bucureşteanul de azi zona e complet nefamiliară. Singura clădire care mai supravieţuieşte în zonă din acea perioadă e Biblioteca Universitară (fostă Fundaţia Carol I) care însă nu apare în această poză (e în dreapta ).

Curtea Palatului cu soldaţi şi ofiţeri în aşteptarea sosirii regelui. În spate, stânga, Fundaţia Carol de care am vorbit mai sus.

Scene din curtea Palatului. Intrarea fanfarei... Flori, muzică, entuziasm, glorie, eroii noştri, România reîntregită. În Moldova însă rămăseseră mii de soldaţi măcelăriţi...

Discursuri măreţe la statuia lui Mihai Viteazul. La poza de mai sus se observă tribuna oficială, la dreapta statuii lui MV. La stânga imaginii, călare, se află prinţul moştenitor Carol (al II-lea). La fotografia de jos se recunosc turlele bisericii ruse, însă lipseşte corpul de clădire în sfert de cerc din spatele Palatului Suţu (în stanga imaginii).

Nu îmi place să fiu patetic, nici excesiv de patriotard, dar setul ăsta de poze chiar m-au impresionat. Cred că a fost una din cele mai mari explozii de entuziasm ale Bucureştilor din tot sec. al XX-lea. Şi chiar aveau de ce, neică. Când mă gândesc la parăzile din ultimii ani de 1 dec. ... Îmi vine să ... la gîndul că unii politicieni de azi (nu ştiu de ce îmi vine în minte Vadim) încă se mai folosesc de relizările lui Ferdinand şi a armatei române ca să pozeze în mari patrioţi.
 Citeste si articolul acesta despre aceeasi defilare din Bucuresti

PS Un cititor mi-a recomandat articolul din Romania Libera despre scrierile Reginei Maria legate evenimentele descrise (Decembrie 1918, prin ochii Reginei Maria)

Şi în final o poză de la locul faptei, o poză cu câţiva ofiţeri dintr-un batalion de la Mărăşeşti - 1917, destul de relaxaţi la chip. Relaxaţi dar categoric nezâmbitori, precum cei de la Bucureşti; când mă gândesc la ce capete găurite de gloanţe, picioare şi mâini zburate de schije sau burţi cu maţele afară au vazut ăia...

P.S. Multi cred ca la 1 decembrie 1918 s-a infaptuit Unirea. Nici gand !!!! La 1 dec. 1918 a intrat regele Ferdinand in Bucuresti venind de la Iasi, iar la Alba Iulia, in cadrul Marii Adunari Nationale a fost adoptata Rezolutia citita de Vasile Goldis, care la punctul 1 prevedea unirea tuturor romanilor din Transilvania, Banat si Tara Ungureasca cu Romania. Asta se sarbatoreste la 1 decembrie! In 1919 romanii inca se luptau in Ungaria, intrau in Budapesta etc. De abia din 1920 (dupa pacea de la Trianon) se produce efectiv Unirea Ardealului cu regatul Romaniei (!!!), lucru care s-a dovedit foarte dificil din pct. de vedere administrativ, monetar, economic in general, dand nastere pt mai multi ani la nenumarate abuzuri din partea noii administratii romanesti (formata din politicieni regateni).
Incoronarea regelui Ferdinand ca rege al Romaniei Mari, la Alba Iulia, a avut loc abia in 1922!!

Imagini cu copyright!!! va rog nu reproduceti!!