Deseori cand ne gandim la Bucurestii din anii interbelici avem o imagine idealizata de explozia de civilizatie care marca capitala Romaniei Mari in anii '30. In mahalale si suburii exista, insa, o lume sordida, deseori extrem de saraca, lume care era prezenta si in centru, mai ales in zona pietelor, balciurilor si ale pravaliilor de vechituri. Marele fotograf care a fost Nicolae Ionescu, (de ale carui poze sun pline cartile despre "Bucurestiul de odinioara" sau circula pe net in nestire, fara a fi insa niciodata semnate cu numele autorului) realizat nenumarate instantanee cu oamenii amarati din Bucuresti.
Majoritatea imaginilor surprinse de-a lungul anilor 1925-1935 sunt facute in zona halelor si a Pietii Bibescu, pe cheiul Dambovitei, la Obor (Targul Mosilor), la pravaliile de vechituri din cartierul evreiesc, in carciumi de mahala sau la groapa de gunoi din spatele cimitirului Bellu, numita Valea Plangerii. Pentru cine nu stie, teritoriul actualului Parc al Tineretului a fost pana la inceputul anilor '60, cand a fost amenajat ca parc, un maidan sordid. In anii interbelici era groapa de gunoi si tigani amarati, cei mai saraci dintre saraci, isi duceau zilele in cocioabe improvizate, cautand in gunoaie.
Explicatiile pozelor sunt inspirate de textele scrise chiar de mana autorului pe spatele acestora.
Una din nenumaratele familii de tarani gonite de saracie, isi cauta norocul in Bucuresti (1929)
Foto: Nicolae Ionescu
Gospodarie saraca de mahala
Fiecare cartier avea "dulapul" sau (scranciobul). De Pasti, plata era un ou rosu.Aici, in Calea Calarasi-1927
"Dreg la ghete si papuci" instalati pe cheiul Dambovitei...(1932)Foto:N.Ionescu
Scormonind dupa deseuri la conducta cu apa menajera dinspre Dambovita (pe poza nu scrie nimic; asa era botezata imaginea de cei de la MMB, de unde am reproducerea). Dar eu cred ca femeile spala rufe cu apa curata ce vine din panza freatica, printr-un izvor.
Un invalid de razboi langa biserica Domnita Balasa (1932). Foto: N. Ionescu
Detaliu al imaginii de mai sus.
Cizmar ambulant
Cobzar batran in zona Pietei Unirii (Bibescu)
Taietori de lemne
Flasnetar cu papagal (posibil sa nu fie din Bucuresti aceasta poza). Foto: N.Ionescu
Flasnetar cu barba alba si baietan descult
Nesgustorie cu carpe vechi la Taica Lazar (zona cu pravalii de vechituri dincartierul evreiesc - actuala strada Baia de Fier)
La Taica Lazar
Pantofi vechi si reparati la Taica Lazar. Toate fotografiile apartin lui N. Ionescu
Noroaie teribile la Mosi-Obor
Lipoveni la ceainarie in Dudesti (1924)
Rampa de gunoi din "Valea Plangerii", in spatele Cimitirului Bellu, azi Parcul Tineretului.
Cautatori de gunoaie in "Valea Plangerii". Foto:N.Ionescu
Asemenea ca mai sus
Adunatori de cutii de conserve goale in zona "Vaii Plangerii". In planul indepartat se poate recunoaste silueta Crematoriului.
Pregatire de nunta in Vitan (1929) Foto:N.Ionescu
Interior dintr-o "casa" in Groapa lui Ouatu (zona Grant)
Tigani ursari
88 de comentarii:
Foarte impresionante fotografiile...
cam asta probabil ca era şi contrastul din Belle Epoque la care fac referire toate acele pps-uri ce circula în neştire pe net: micul Paris în sus şi în jos, marele sat nicăieri.
Parca nu se mai termina...
Excelent, ca de obicei.
exceptionale unele dintre poze! ai idee ce aparat si ce fel de clisee folosea?
imi place aia cu malul Dambovitei ca se vede vechea balustrada care e identica in raport cu aia de pe faleza Cazinoului din Constanta ... Ce-or fi facut cu piesele scoase? Asta ma intreb si despre vechile copertine din Gara de Nord sau, mai ales, cu componentele de la vechea Hala a Unirii atat de imbecil distrusa.
revenind la saracie se pare ca scormonitul in gunoaie e o traditie iar cautatul in conducte se potriveste cu aurolacii de azi. treaba cu noroiul e deja peisaj cultural ...
Absolut tulburatoare fotografiile. Nu stiam de zona Tineretului, e foarte interesant ce am aflat.
Multumesc!!
@ ADRIAN - stalpii vechi ai balustradelor de pe Splai au fost refolositi, dar intre balustrade au fost adaugate elemente care "infrumuseteaza", din cate stiu.
La fel, pe surse, am auzit ca Hala Unirii, dupa ce a fost demontata, ar fi fost reasamblata altundeva, in strainatate. E la nivel de zvon.
@Radu
Foarte reuşitǎ colecţie de imagini. Dar ea dovedeşte şi altceva : din pǎcate, lumea şi imaginea oraşelor româneşti nu s-a schimbat prea mult în ultima sutǎ de ani. Statul, societatea, a ştiut întotdeauna de aceşti amǎrâţi, dar s-a prefacut mereu cǎ nu-i vede.
Ştii bine din reportajele TV şi ai vǎzut chiar cu ochii tǎi cǎ gropile de gunoi sunt şi azi asaltate de sǎrǎcime, talciocurile cu vechituri se înfiripǎ şi azi prin cartiere, unii veterani de rǎzboi şi unii foşti campioni olimpici mor în mizerie uitaţi de toatǎ lumea.
De ce contrastele au fost totdeauna mai flagrante în Bucureşti? Fiindcǎ mereu capitala a atras sǎrǎcimea satelor şi a provinciei: firimiturile rǎmase de la cei avuţi sunt aici mai mari şi mai suculente.
Cred cǎ aceastǎ situaţie nu se va îmbunǎtaţi curând, atâta vreme cât existǎ bugetari cu venituri de 50 de ori salariul minim.
Cât despre noroi şi mizeria strǎzilor, ea a fost pânǎ târziu familiarǎ chiar în centrul Bucureştilor: abia aşezat în Palatul Domnesc (casa Golescu), principele Carol vede în spate, pe fereastrǎ, instalat un cort ţigǎnesc şi alǎturi, doi porci tǎvǎlindu-se veseli în noroi. În aceiaşi ani, Ulysse de Marsillac care locuia în Casa Resch, vizavi de Teatrul cel Mare, ca sǎ poatǎ merge la spectacol cheamǎ o trǎsurǎ sǎ-l treacǎ strada, cǎci noroiul pe Podul Mogoşoaiei era adânc de douǎ palme.
Cât despre ţigani, aceşti vechi conaţionali şi concitadini ai noştri, nu cred cǎ le vom înţelege niciodatǎ firea şi apucǎturile. Pe cartea lor de vizitǎ a stat scrisǎ dintotdeauna libertatea absolutǎ, lipsa oricǎrei constrângeri legate de mersul zilnic la şcoalǎ sau la serviciu. În copilǎrie, prin anii ’60, în cartierul meu locuia o familie de vreo 10 ţigani; când vreunul din cei 8 puradei nu vroia sǎ se potolescǎ, mama ţigancǎ îl ameninţa aşa: “Mǎ! dacǎ nu stai la un loc te dau la şcoalǎ!!!”. Ameninţarea îşi fǎcea efectul pe loc, mersul la şcoalǎ fiind perceput de cel mic, probabil, mai îngrijorǎtor decât casa de corecţie sau puşcǎria.
Sǎ auzim de bine!
@Dan
Bun comentariu, ca de obicei..
Am retinut chestia cu mizeria din spatele casei Golescu (Palatul Domnesc) si amenintarea catre puradel: Daca nu te potolesti te dau la scoala!!! De retinut...
impresionant. o serie de nota 10.
putin offtopic, daca cineva s-ar incumeta sa faca azi un experiment similar, rezultatele ar fi foarte asemanatoare...
Saracia si sordidul la superlativ. Exceptionale imagini!
Si ASR Principele Radu al Romaniei spunea ca "pe locul unde sunt astazi Palatul Elisabeta si Muzeul National al Satului Dimitrie Gusti erau mlastini in 1935."
Relus Muresan
Pai lacurile Colentinei s-au asanat in vremea primarului Dem Dobrescu la inceputul anilor 30. Pana atunci zona arata ca orice lac oarecare din campie, complet neamenajat. la intrarea in Muz satului este o piatra care aminteste de aasanarea acestor lacuri
Asa cum ne-ai obisnuit , inca un articol remarcabil ! Felicitari !
Am totusi o nedumerire : eu stiam ca Groapa lui Ouatu a fost pe locul fostului stadion "23 August ", iar in acest articol apare cu o alta locatie.
Poti clarifia putin acest subiect ?
@Teo
Nu inteleg de ce s-a raspandit ideea ca Groapa era la stadion. Era intre fostul Bd 1 Mai si calea Grivitei. http://bucuresti-strictsecret.blogspot.com/2007/11/bucurestiul-este-ambianta-esentiala.html
http://www.romlit.ro/viaa_ca_o_panoram
Vezi daca scrie ceva in aceste linkuri gasite la repezeala.
@Radu & teo17
***Este o confuzie; pe locul Circului de Stat (Globus), in apropierea Stadionului Dinamo, a fost, incepand cu anii 1865-1870, Groapa lui Tonola, folosita de Fabrica de caramida a lui Max Tonola. Strada care azi se numeste Dinu Vintila, paralela cu Barbu Vacarescu, pana la inceputul anilor '50 s-a numit Aleea Tonola, in amintirea cunoscutului industrias.
***Groapa lui Ouatu si Groapa Cutarida erau vecine si se situau in zona actualului Parc al Copilului, la E de Cimitirul Sf Vineri, la intalnirea Caii Grivitei cu Filantropiei. Prima isi avea numele de la un proprietar din cartier, Constantin Ouatu. A doua isi datoreaza numele inginerului Nicolae Cutarida care a deschis aici prin 1880 o fabrica de caramida si a extras material argilos, creand groapa (ca si Tonola langa fabrica sa). Ambele erau cunoscute ca adaposturi ale talharilor, hotilor si tiganilor nomazi (cand cauta pe cineva, politia cauta intai aici). Intre anii 1928-1934 ambele gropi au fost acoperite, cedand locul locuintelor muncitoresti de la Atelierele Grivita. In 1947-48 a aparut si Parcul Copilului.
***Groapa lui Tonola NU putea fi folosita ca refugiu de raufacatori, fiindca Jandarmeria Rurala isi avea sediul chiar pe coltul dintre Barbu Vacarescu si Stefan cel Mare.
@Dan
Deci am localizat bine Groapa lui ouatu.
Dar nu inteleg de ce au aparut pe net informatii ca aceasta groapa ar fi fost pe locul stadionului National. GRopi mari, initial de lut pt caramida, ulterior umplute cu apa sunt mai multe. Oare Balta Alba nu tot asa s-a format??
The pictures are truly moving but I see no reason to denigrate the or minimize the Belle Epoque because the rising tide left some ships behind.
Foarte realist blogul nimic de zis.
Parca stiam ca era ceva mai mult in legatura cu Bucurestiul Vechi decat pozele romantate care circula pe net.
Adica cu alte cuvinte: din totdeauna au fost unele zone sarace in Buc.
@Anonim
Romania had great economic difficulties after WW1. Governance in the new provinces annexed to Romania (Transylvania and Basarbia) was imposed with difficulties. He followed the economic crisis. Romania's economy started to "move" only after 1934.
"Belle Epoque" refers to 1900. Use of this term is anachronistic for the '20s era.
@Mihai
da, dintodeauna au fost zone sarace in Buc. Mai sunt si acum (dar nu ca atunci). Dar nu ai mai vazut pozele astea. Le-am pus ca sa le vezi si sa stii, nu ca impresionez pe nimeni. A fost o epoca, e istorie...
vezi ca in revista Urbanismul(serie noua) nr. 4, care cred ca e si ultimul, o sa gasesti o istorie interesanta despre Balta Alba
Sunt niste poze cu adevarat tulburatoare aratand cat de departe era Romania de tarile occidentale,dar cand ne referim la Bucurestii interbelici la modul idealizat ne referim mai ales la perioada 1934-1939 care a fost o perioada de dezvoltare reala din toate punctele de vedere.Pacat ca a fost o perioada de numai 5 ani prea putin pentru a ajunge o tara bogata cu o clasa de mijloc majoritara.Sigur erau multe inechitati sociale dar eram pe o panta ascendenta.
@Alexandru
Exact! Ai zis bine...
Excelent ca de obicei, multumesc frumos!
O mica adaugire: din cate stiu eu, "Groapa lui Ouatu" vine intr-adevar de la numele proprietarului, numai ca proprietarul nu era tocmai roman... mai precis, proprietarul terenului respectiv era un cetatean britanic si ruda apropiata a inventatorului motorului cu aburi, domnul James Watt. Prin romanizarea numelui "Watt" s-a ajuns la acest "Ouatu" neaos romanesc. Nici macar nu-i singurul exemplu de romanizare sui-generis. La fel s-a intamplat in cazul generalului Berthelot, devenit "Burtalau" in "traducere" romaneasca, sau cazul palatului de la Ciumbrud (proprietarul isi dorea un nume cu rezonanta nobiliara autentica, asa ca si-a denumit propria locuinta dupa numele palatului regal de la Chambord)
@Dorin
Misto chestia cu Watt. E de tinut minte! Mersi si pt celelalte informatii.
Romanizarea cuvintelor straine e un capitol in sine, plin de pitoresc.
Impresionante poze dintr-un trecut care, in imaginarul majoritatii, e vazut ca pe ultima sclipire a civilizatiei la noi... Imaginile astea arata ca nimic nu se poate descrie intr-o singura culoare...
Buna treaba!
P.S. Coincidenta face ca azi sa pun si eu pe blog un post care trateaza tot saracia, asa cum apare ea atat in mentalitatea arhaica romaneasca, cat si in zilele noastre.
@Liviu
Am citit articolul tau. Interesant! Ar merge un serial sau macar inca un episod...
@Radu Ma bucur ca ti-a placut articolul. Da, voi continua ideea - mi s-a mai sugerat acest lucru.
Sunt perfecte imaginile, o realitate pe care am reprimat-o in memoria coleciva, e drept cand auzi pe cineva vorbind de perioada interbelica idealizeaza foarte mult si romantizeaza imaginea.
Incredibil cat de multe imagini ne-ai oferit , un adevarat ce cantareste cat zece carti.
Cu sinceritate iti spun ca in Giurgiu sunt imagini similare astazi si sunt sigur ca si in Bucuresti.
Parcurile din Bucuresti in mare parte au fost ori mlastini, ori gropi de gunoi, iar Tineretuli a fost nu doar groapa de gunoi menajer ci si multe fabricute cu chimice deversau pe acolo cate ceva.Un exemplu cunoscut este chiar Cismigiul. Nu a existat nici o strategie cum nici astazi nu exista, pur si simplu unde nu s-a putut construi a aparut un spatiu verde.
Imi permit sa spun judecand din perspectiva peisajului urban si a vietii sociale ca blogul tau este o sursa cu adevarat valoroasa pentru perioada recenta.
@Giurgiu
Mersi ca apreciezi. Eu am avut norocul de a avea accesul la fondurile de foto vechi, la care s-a adaugat pasiunea. Combinatia asta a dat blogul asta. Scuze ca nu am mai dat nici un semn de viata. Am lucrat mult...
Groapa lui Tonola era defapt mahalaua Plumbuita si colcaia de infractionalitate cauza fiind bineinteles ...saracia
Groapa lui Oatu isi mai poate trage denumirea de la groapa de gunoi din capatul caii Grivitei. Chestia cu Watt imi aduce aminte de un banc, dupa intoarcerea armelor contra Germaniei si semnarea (asa-zisului)armistitiului cu trupele aliate, Maria Tanase a scos un cantect al carui referen era "Sus curu zvelt Marioara" in cinste presedintelui Franklin D. Roosevelt.
@Freesys
Mersi mult de completari
Eu stiam ca melodia Mariei Tanase era" salta Leano curu' svelt":)
Excelent postul, uimitor. Nu asociam bucurestiul interbelic in asemenea masura cu saracia, imaginile pe care le vedem cel mai des arata cel mult o saracie crunta.
O sugestie legate de poze: nu ai putea pune si numele autorului pe ele? Stiu ca presupune o munca, dar merita...
cu prietenie si placerea recitirii
Olahus
@Olahus
pai am scris in mai multe locuri ca apartin lui Nicolae Ionescu; chiar am insistat in introducere.
Minunata colectie. Ce mult mi-as dori sa vad un album de calitate superioara cu cat mai multe poze ca astea, cu toate nu se poate, dar cu cat mai toate, ca sa fortez limba romana. Bravo. Ce ma bucura cel mai mult e pasiunea depusa. Blogul dvs. e recomandat in blogul meu de cel putin 1 an.
Mersi Darie
Bine... sintagma "saracie lucie" nu avea pe acea vreme conotatia care o are astazi.
De altfel, nivelul de trai al acelei vremi era mult mai scazut in intreaga Europa - nu doar in Romania-. Abia prin anii 40' se observa concret trecerea de la sec XIX la sec XX - daca pot formula astfel .
Chiar si asa, cand vad aceste fotografii cu acei oameni cu berete nu pot sa-mi inlatur gandul care imi spune ca pe undeva atunci era mai frumos . Mai simplu, mai arhaic, mai dezinhibat si in acelasi timp mai candid.
@raffa
Da,aveti dreptate in ce ati spus.
Mesaj de la Dorel sters din gresala de mine:
"Copilaria,adolescenta si tineretea mea le-am petrecut in Bucuresti,undeva aproape de parcul Carol (care arata diferit la vremea aia fiind martor vizual la mutilarea lui).In toti acesti ani traiti in Romania mai exact Busuresti, am fost martor la distruderea a zone intregi care reprezentau intrun fel sau altul vechiul Bucuresti.Din punct de vedere istoric toate orasele mari din lume au atras oamenii in cautare de munca.Numarul lor crestea mai repede decit posibilitatea de a gasi si un spatiu de locuit aceasta discrepanta creind mizeria.In ceace priveste noroiul canalizarea apa curenta la cismele pe strazi ,in Franta Napoleon a inceput curatirea si sistematizarea Parisului regina Victoria sa apucat de Londra,prin 1870 a inceput si la New York si asa mai departe.In toate perioadele istoriei suburbiile marilor orase a existat si exista inca acea viata insalubra degradata focare de boli si crime.Vezi marile orase din Sud America,Asia Africa India si altele.La noi Regele Carol intii a inceput cu lumea politica inpreuna organizarea tarii a marilor orase +capitala.Aceasta activitate a continuat sub Carol al doilea si generalul Antonescu pina la alungarea din tara a Regelui Mihai.Partea comunista a continuat curatirea capitalei dupa interesele lor si tot dupa interesele lor au darimat ce au vrut si cind au vrut modificind istoria Bucurestiului si a Tari dupa placul lor.Gestul Dumneavoastra de a cauta si publica adevarata istorie a Bucurestiului si nu numai este la inaltimea PASIUNI pe care or ce ROMIN adevarat vi-o simte in sufletul lor va sustine si se bucura FELICITINDU-VA.Cu mult respect .Pe curind.-Dodel NY."
UN ARTICOL DE-A DREPTUL FASCINANT!
IMI PERMITETI SA-L REPRODUC PE BLOGUL www.cersipamantromanesc.wordpress.com.
Cititorii ar avea numai de castigatsi fara indoiala ca am fi mai fericiti din aceasta cauza si eu si dv..
Da, fotografiile sunt din Realitatea Ilustrata (revista scoasa de Adeverul).
Ar fi totusi decent sa spuneti si celorlati blogger de unde sunt!
@Anonim
De ce nu va semnati?
Pozele nu sunt din Realitatea Ilustrata ci din diverse surse precum fondul de foto veche a Muz de Ist Bucuresti si mai ales al Academiei Romane. majoritatea- am mai spus- apartin marelui fotograf Nicolae Ionescu...
Ma bucura faptul ca acest articol a avut atit de multe comentarii.
Nu pot spune ca imi plac fotografiile. Dar sint extrem de instructive. Adevarate documente. Merita o circulatie cit se poate de larga.
Cu permisiunea proprietarului blogului, pe care o astept cu nerabdare, as vrea sa le pun si pe blogurile mele, dar si aiurea, pe unde pot.
http://baldingers.blogspot.com/2010/12/south-central-la.html
si cum este cu los angeles astazi in centru?!
vezi aici poze cu cei care traiesc in corturi si poza urmatoare cu cei care dorm pe trotuare.
daca vrei iti umplu blogul cu d-astea de peste tot din vestul luminos insa facute acum nu prin anii 30!!!
http://blogs.uscannenberg.org/danielle_nieman/2008/08/a-world-apart.html
http://socialisimo.tumblr.com/post/737944893/skid-row-in-la-this-is-what-a-free-market
http://www.digitalcinemareport.com/news-indiepix-screening
http://jonahproject.org/index.php?Itemid=56&id=40&option=com_content&task=view
ica citeva poze din los angeles facute recent. cartierul se numeste skid raw. mai sint destule de astfel de locuri in orasul asata si altele unde albii nu pot intra pt ca echivaleaza cu sinuciderea.
Mi-a placut tare mult articolul ,dar am fost atras mai mult de titlul articolului"Saracie lucie "in Bucurestiul interbelic. Cu titlul nu am fost de acord. Era foarte normal ca sa existe si partea urita a lucrurilor. Bucurestiul si nu numai a avut dintotdeauna o populatie eterogena. nu putea fi toata lumea bogata. Cautati sa vedeti mahalalele Parisului inainte de 1914 si veti constata cu surprindere ca si acolo exista partea urita a lucrurilor.
@Anonim
Ok, la ei e rau, la noi a fost rau, dar acum e bine.
Hei , Anonime, ideea e legata de prezentarea unor fragmente de istorie. Daca simtul tau patriotic e lezat, e problema ta. Nu asta era ideea in legatura cua ceste poze. Si pune si un nume, oricare...
În acea perioadă a fost o criză mondiala, similară cu cea de acum. Au fost valuri de sinucideri și s-a murit de inaniție. Ca de obicei, cei mai afectați sunt cei care abia găsec ceva de muncă și de mâncare. Imagini ca acestea se găsesc și acum, trebuie doar să ne uităm în jurul nostru un pic mai atent.
Nu-mi place acest articol fiind tendentios...
Sunt din Gura Oborului (Calea Mosilor) si am prins multe din figurile din imagini, noroaiele si oborul de care noroios cam de pe locul actualei Primarii Sector 6...
Dar in 1945 se terminasera modernele Hale Obor (chiar si pt azi), mai exista si Hala de Peste si era o bogatie si varietate de alimente ieftine...disparute azi...Erau alimentate cu garnituri de tren, trecute prin Gara Obor...
Sa fim mandri ca intre 1932-39 s-a realizat intreaga salba de lacuri cu parcuri dejurimprejur, de pe Valea Colentinei...cu escavari de cuve imense-stavilare-poduri-ecluze...de catre UCB, cu viteza americana...
Iar Valea Plangerii fusese concesionata in 1940 prin contract UCB-ului, pt a fi groapa de gunoi 25 de ani, urmand ca apoi zona sa fie transformata in parc - conform proiectului deja facut...Si chiar in 1966 a aparut Parcul Tineretului...
Tot antebelic incepuse materializarea proiectului de Parc Olimpic al lui O.Doicescu...ce urma sa se intinda dela Bariera Vergului, pana la Fundeni...prima parte deja fiind executata: Parcul Vergului, Teatrul de Vara "Arena Ferdinand", saparea cuvei stadionului, bretea de apa intre lacurile Tei si Fundeni...
Si mai sunt multe amaraciuni...
In poza in care se vede Dambovita
si dvs. credeti ca se spalau rufe, defapt este o singura conducta pe care se aruncau deseurile de la abator. Aceste femei le culegeau, le spalau si apoi le consumau sau vindeau produse pe baza de... (O stiu din sursa sigura)
De unde este prima poza? Cea in care se vede Palatul telefoanelor pe fundal.
@Bulan
Ceea ce vezi in prima poza nu mai exista azi. E Piata palatului. Cladirea din dreapta e Palatul regal, fost Conac Golescu, fost a lui Cuza, Carol 1, Ferdinad si primii ani ai lui Carol 2, care a construit actualul Palat. In stanga e o cladire care flanca Fundatiunea Carol si care a fost demolata in 38 sau 39 pentru largirea Pietii. Pe locul caselor care se vad pe Calea Victoriei in continuare e azi un bloc un pic curb facut in 38, vis a vis de fostul Magazin Muzica
Aceste fotografii ma duc cu gandul la romanul "Groapa" al lui Eugen Barbu . Acolo sunt evocate "mahalalele" Bucurestiului . Ma bucur ca am gasit imaginile!
Da asa este te duce cu gandul la "Groapa2 lui Eugen Barbu. Parca ar fi poze pentru cartea lui.
Pe langa el mai sunt si alti scriitori care povestesc despre saracia din Bucuresti asa cum scriu si despre lumea bogata a Bucurestilor. Mircea Eliade de exemplu. Lumea traia intr-o saracie crunta. Iar cautatul in gunoaie ia facut pe unii milionari in franci elvetieni. In zilele noastre sau facut firme care sa caute in gunoaie. Iar hainele vechi in occident nu le mai arunci la gunoaie ci in locuri special amenajate de unde sunt luate si duse in magazine de vechituri unde cei saraci le platesc. Deci prea mult nu s-a schimbat iar una peste alta imaginile sunt GROZAVE. Felicitari
Deoarece sunt bucureştean de 77 de ani pot certifica autenticitatea fotografiilor şi a istoriilor gropilor Ouatu şi Cuţarida, lângă care (relativ) m-am născut şi am trăit până în 1968. Sunt corecte şi afirmaţiile privitoare la groapa Tonola şi aleea omonimă (unde s-a dezvoltat în anii 60 un institut de criminalistică vestit până la FBI prin specialiştii şi metodele folosite)
Foarte interesant. Legat de dilema Ouatu ... sa mai maresc si eu controversa putin. Bunica-mea imi povestea cand eram mic o intamplare legata de gropile de gunoi unde astazi se afla stadionul Farul din Constanta si blocurile din apropiere. Povestea ca in copilarie trebuia sa treaca pe langa gropile astea in drum spre scoala si ii era frica pentru ca erau pline de tigani. Partea interesanta e ca in povestea ei le numea tot "Gropile lui Ouatu".
flasnetarul cu papagal este pozat in targul Mosi,actuala piata obor,ca sa va convingeti cautati,,flasnetari" veti vedea acelasi personaj insotit de un alt flasnetar,pe fundal apare biserica ce a fost demolata cu ocazia construirii halei obor,Horia Creanga http://images.search.yahoo.com/search/images;_ylt=A0PDoS6pX39P8zkAUtuJzbkF?p=flasnetari&fr=ytff-ytbm&ei=utf-8&n=30&x=wrt&y=Search
@tinu
Poza aeriana este exceptionala!!!! De unde a aparut? Este prima poza de acest gen pe care o vad (cu Mosii). Mersi ff mult. Moara respectiva mai exista? Si o sa fie demolata? Pai e la Ontanu in ograda..
Tinu
Aveti dreptate. Desi am vazut multe poze cu Mosii, nu am inteles bine topografia zonei niciodata. pana acum.
Nu mai numiti "biserica " acea cladire. Ci mai curand "capela".
http://desmond.imageshack.us/Himg9/scaled.php?server=9&filename=cadastrubucuresti1911de.jpg&res=landing
http://armyuser.blogspot.com/2010/01/capitala-din-avion-1926.html
@Tinu
Mai e posibil ca acea "capela" sa fie Pavilionul regal construit in vremea lui Carol 1. O sa mai caut informatii pe aceeasi tema. Un edificiu de cult e cam ciudat si neavenit acolo.
Vazand aceste imagini cred ca peste 50 de ani groapa de gunoi de la Glina o sa fie parc...
De remarcat ca si pe vremea aia magraonii erau asociati cu saracia lucie. Ziceti voi ca nu s-a preocupat nimeni de ei si ca d-aia au ramas asa. Eu zic ca gresiti. Pur si simplu asa sunt ei. (ca si africanii de altfel). Slava Domnului ca exista UE si ca in fiecare an emigreaza mii de ciordeles.
"Groapa lui Ouatu": de langa Podul Grant - daca nu gresesc, era pe locul lutariei de unde sa scotea lut pt. a face caramizi pt. casele din zona. In prezent pe acest loc e Parcul Copiilor - parcul "Ciresari" intre bld. 1 Mai si Calea Grivitei, mai sus mai sus de Piata Domenii pe stanga. In anii 60 au astupat groapa si au incercat sa construiasca ceva blocuri, dar solul fiind f.rau - au renuntat si au facut un parcpana la urma.
Sa fim seriosi. Nu este vina nimanui ca unul este sarac, ci doar a celui s-a complacut in acea situatie. Cum iti asterni asa dormi. Nu ti-a placut scoala atunci trebuie sa te astepti la o viata mai grea. Cand vorbesc de scoala ma refer la invatarea unei meserii, nu neaparat sa ajungi academician, desi sunt destule cazuri.
Tatal meu a venit in Bucuresti la virstade 11 ani, si-a facut o meserie, a trait mult mai bine decit pe vremea comunistilor! Puturosenia nu ajuta in viata. Majoritatea celor din poza sunt tzigani. Si azi ei merg prin aceleasi noroaie. Le place.
Sincer, jumatate din oamenii prezenti in pozele astea sunt tigani. Permiteti-mi sa cred ca nu ACESTA era standardul de viata al intregii populatii a Bucurestiului Interbelic. Ba mai mult, daca ma duc acum in Ferentari, s-ar putea sa arate cam la fel.
Cu referire la fotografia „Scormonind dupa deseuri”:
Imaginea datează probabil din anii 20 - 30. Ceea ce vă voi povesti se referă la perioada 1954÷1965.
În Londra există „pasionaţi” care scormonesc mâlul de pe malurile Tamisei în perioada de reflux.
La altă scară şi în alt context, o îndeletnicire asemănătoare a existat şi în Bucureşti.
Mi-am petrecut copilăria şi adolescenţa, până în 1974, în zona „Parc Moara Vitan” aproape de podul peste Dâmboviţa de la Vitan-Bârzeşti. De-a lungul „gârlei”, între podul de la Depoul ITB Splai şi cel de la Vitan existau trei canale colectoare care deversau apele uzate în principalul colector – Dâmboviţa.
Primul şi cel mai „râvnit”, se găsea pe malul drept în zona întreprinderilor SIN şi AMIT şi deservea în exlusivitate Abatorul. Celelalte două se aflau pe malul stâng şi flancau podul de la Vitan.
Privind dinspre Vitan, cel din dreapta era mai nou. Avea secţiunea dreptunghiulara de circa
3 m. pe 2 m. Se afla în dreptul depozitului IRVA (Întreprinderea de Recuperare şi Valorificare a Ambalajelor) şi deversa cu viteză un debit foarte mare, o adevarată cascadă al cărei jet trecea binişor de mijlocul Dâmboviţei şi care depunea în jur adevărate insule de mâl „bogat” în fel de fel de chestii, unele de mare valoare. Aici îşi aveau locul de muncă „pasionaţii” care strecurau aceste depuneri cu ajutorul unor lopeţi mari (gen inima lui Stalin) găurite. Un vecin care făcea parte din „breaslă”, dealtfel un om de toată isprava, a stat mulţi ani la Vacareşti din cauza unor „cocoşei” (monede din aur) „dobândiţi” pe aceasta cale şi nedeclaraţi.
Canalul din stânga podului era mai vechi, deversa un debit modest, avea secţiune ovoidală cu înălţimea de circa 2 m. şi era protejat de un capac imens din fonta ţinut în poziţia deschis de nişte lanţuri metalice ancorate în mal. Acest capac a produs şi o victimă. Canalul nu prezenta „interes comercial”.
Cu totul altfel stăteau lucrurile la colectorul Abatorului (la Canal). Aici activitatea era controlată de nişte „iniţiaţi” care utilizând site metalice din plasă pescuiau din apele uzate diverse „cărnuri”, inclusiv pachete cu carne adevărată, bine ambalate si care erau „evacuate” pe această cale din Abator. Asta până „s-a prins” Miliţia şi a început să supravegheze şi această activitate. Canalul avea secţiune circulară cu diametrul de circa 1,5-2 m. şi evacua continuu un debit important.
Revenind la fotografie, ea prezintă, în epocă, activitatea de recuperare a „valorilor” din colectoarele Bucureştilor. Cel din imagine nu este al Abatorului – este pre mic. Cel mai probabil este un colector zonal, din cartierele limitrofe, care deversează apele uzate direct în Dâmboviţa şi nu într-o magistrală colectoare. Cu puţin efort şi folosind ca reper „podişorul” (aşa se chema în cartier) din planul doi, se poate localiza zona. Astfel de poduri metalice, pietonale, au fost caracteristice porţiunii cuprinse între podul Şerban Vodă şi podul Vitan. Eu am mai apucat unul în dreptul intersecţiei dintre strada
Doamna Chiajna şi Splaiul Unirii (mal stâng). Era o lucrare inginerească dar şi de artă. A dispărut cu ocazia lucrărilor de betonare a albiei şi cred că în avântul „remodelării” României a luat drumul topitoriilor deşi putea fi refolosit cu uşurinţă.
Să auzim de bine!
Electricescu
Electricescu
Exceptionala relatare! va multumesc foarte mult pentru aceasta contribuitie cu adevarat valoroasa la istoria periferiei bucurestene... Cu toata stima si va mai astept cu asemenea amintiri...
Sărăcia şi ţiganii
Motto: Sărăcia nu are etnie
Am citit cu atenţie opiniile exprimate în legătura cu etnia săracilor din fotografiile lui Nicolae Ionescu. Le respect pe toate, chiar dacă parţial/total nu sunt de acord cu unele dintre ele.
Cum doar Dumnezeu poate deţine adevărul absolut, cred că fiecare dintre noi deţinem adevăruri parţiale. Ne rămâne doar să le punem fără patimă, cu echilibru, unul lângă altul şi să clădim astfel scara pe care să ne apropiem cu încă un pas de adevărul spre care năzuim.
Cred de asemenea că o opinie este cu atât mai valoroasă cu cât aceasta exprimă o experienţă personală.
Ţiganii de azi nu-mi sunt „aproape de suflet” şi nu pot îngădui comportamentul şi atitudinea lor faţă de tot ceea ce înseamnă integrare socială.
Pe de altă parte însă îmi este clar că transformările care au bulversat România începând din 1947, le-a rupt şi lor echilibrul fragil construit în perioada interbelică.
„Genetica” le-a transmis libertatea de mişcare şi o oarecare libertate interioară care, utilizate cu discernământ, pot fi benefice. Le admirăm în filme, în muzică, în literatură etc.
Schimbările experimentale, bruşte şi conştient sau inconştient necontrolate le-au indus ţiganilor o nouă libertate: aceea de a nesocoti normele sociale.
Iată de ce, eu unul, nu pot fi tranşant atunci cănd judec "cazul ţiganilor", am îndoieli şi mă pierd adesea în nuanţele acestuia.
Să auzim de bine!
Electricescu
Nu se gaseste nimeni care sa laude perioada comunista, care a construit asa de mult si a eliminat practic mahalalele? A reusit sa dea de lucru chiar si la o buna parte din tigani.
Domnule Electricescu, imi plac comentariile de pe bloguri, si tin sa va informez ca eu am si pseudonimul 'electricescu' din data de 29.03.2012.
:-)
Frumoase fotografii. Parte de istorie.
Personal as investii energie in Bucurestiul de azi pt. cel de miine. De 20 de ani sper sa aud lucruri pozitive despre tara si orasul in care m am nascut si in care mi am petrecut tineretea. Micul Paris e un termen care ma face sa ma simt mindru pt.ca vreau cu disperare sa ma simt si eu mindru de ceva legat de Ro sau Buc.
Tot respectul pt. autor si fotografie.
Bucurestiul a atras saracimea provinciei.... Pe asta de unde ai scos-o? Dar aia capabili si care.nu aveau unde sa se dezvolte in orașele de provincie sunt buni? Eu am venit din provincie dar primul lucru pe care l-am facut? Din saracia mea am luat apartament de 4 camere in Floreasca....nou.....cu banii jos!
Saracie a fost si va fi intotdeauna, asa, si? Si atunci, ca si acum, precum se vede, cei rupti in coor se-mpuiaza fara numar, c-asa e-n tenis, iar "indienii" nostri nu se dezmint niciodata. Cerseau, furau, cautau in gunoaie atunci, ca si acum. Whats the big frigging difference, cum spunea un clasic in viata?
Ecelent articol cà redea realitatea generalà, si nu numai vederele din calea Victoriei si a familiei regale... O descriere remarcabilà de aceastà mahalaua e de gàsit in cartea lui Paul Morand, Bucuresti, colindând mahalaua cu Bràiloiui care cautà musicà popularà, Morand face o splendidà descriere de astfel de sàràcie... Si este o alta bunà descriere in carte lui Gregor von Rezzori Memoria unui antisemit...
Când aud cà perioda interbelica a fost perioda de aur imi vin sà mà enerveze....
fals ...Bucurestiul are si partile lui pitoresti de mahala , d etiganie , ca orice capitala pana la urma .Aici nu exista nicio fotografie de pe calea Victoriei sau centru , cu lumea corespunzatoare.Tin sa amintesc ca nemtii in timpul ocupatiei din 1917 , faceau in mod premeditat fotografii cu tot ce avea mai prost bucurestiul , exact pentru a-i compromite pe romani.acum aceste fotografii saunt cautate de colectionari. Bonica Bogdan.
Atentie ! Groapa lui Ouatu si Groapa Cutarida erau in vecinatate, dar nu foarte aproape. Gorapa lui Ouatu se afla undeva la piciorul Podului Grand, in spatele cimitirului Sf. Vineri. http://www.stelian-tanase.ro/mahalaua-dracului-zisa-filantropia/
In rest, ce sa spun ?! Felicitari pentru munca depusa si pentru preocuparea de a transmite mai departe aceste informatii si istoria pe care onor' edilii capitalei o ignora cu succes. Felicitari !!!
Articolul, dar mai ales selectia fotografiilor merita toata consideratia. Cred ca numai intamplarea face ca demersul autorului sa fie datat intr-o zi neagra pentru perioada dominata de regimul Basescu. O zi care adauga durere imaginilor zguduitoare din articol. O zi care adancea saracia in Romania. 10 mai 2010 este ziua in care salariile tuturor romanilor au fost ciopartite, in care s-a incercat taierea pensiilor si asa mizerabile, in care o mare parte din venitul cinstit al functionarilor, profesorilor, medicilor si personalului sanitar, al militarilor etc au fost insusite in mod samovolnic de stat.
Lumea sudista, unde saracimea avea loc sa se aciuiasca, sa supravietuiasca. Aici la munte ,rar vedeai oameni atat de sarmani,murdari si desculti.Iernile lungi si geroase,toamnele vesnic ploioase, nu-i prea indemna la adastare: iar cei ce voiau o bucata de paine, trebuiau sa taie lemne, pe la oameni, sau in cel mai bun caz erau angajati ca porcari si dormeau undeva la marginea localitatilor pe langa animale.Fugeau de oameni dar si oamenii ii goneau, cainii ii simteau de departe dupa mirosul specific.Ca copil ii vedeam mai ales pe la targuri,cand mancau de la oameni milosi. Norocul lor a fost totusi regimul ceausist care i-a mai strans de pe drumuri, le-a dat locuinte la bloc (vai de acestea si vecinii lor !) si i-a obligat sa faca minim 7 clase si sa munceasca. Alt regim nu a reusit aceasta performanta ,oricare au fost sau sunt vremurile
Steff
Saracie lucie in Bucurestii de odinioara??
Saracie lucie in anii depresiei era de la Pacific si pana la Atlantic si de la Atlantic pana la Urali. Totusi Romania a dus-o cu mult mai bine in acea perioada decat multe tari din lume.
Anonim..A dus-o mai bine e ff relativ. Tarile industrializate au suferit din cauza somajului. In Romania, unde peste 80 din populatie traia in mediul rural, normal ca nu au murit de foame, ca o ceapa degerata tot mai gaseau la tara. Dar faptul ca aveam o tara preponderent agrara cu o taranime aflata la nivel medieval de trai, nu cred ca e o mandrie...
a avea o tara preponderent agrara e un lucru foarte bun. Cine are agricultura are din ce trai.
Poze din Suedia 1915-1930
http://miriamskafferep.com/nagot-att-se-fram-emot/
Nu cred că exemplul cu pozele din suedia este cel mai bun. După cum se vede în subsolul paginii, este vorba despre o retrospectivă privind ținutele sport feminine ale vremii. Cu siguranță putem găsi imagini similare în România. Ar fi interesante pozele cu modul de trai al suedezilor care au ales să emigreze în America. Idem pentru ardeleni (pentru comparație).
Nu e nici un secret ca Bucurestiul atragea saracimea din toate partile tarii care veneau "sa-si incerce norocul" - din cauza asta se umplea marginea de Bucuresti cu ei. La fel ca in ziua de azi - toti moldovenii, ardelenii etc dau navala in Bucuresti, pe care-l injura in sus si in jos, stii cum se zice "le pute de Bucuresti dar de plecat nu pleaca". De ce ar veni in Bucuresti cei care aveau situatie buna? Saracimea din mahalaua Bucurestiului nu reflecta taranimea in general. Dupa primul razboi mondial, toate tarile au dus-o greu. In Berlin, pana sa vina nazistii la putere, se vindeau sobolani si porumbei in piete - la atata saracie se ajunsese intr-o "capitala europeana". Ca tot vorbim de mahala, Nicolae Minovici muncea din greu sa-i ajute in perioada asta. Lucrurile nu erau roz, dar totul mergea spre bine. Sper deosebire de azi, cand toti postam poze si ne plangem ca babele dar nimeni nu face nimic
Felicitari pentru articol.
Dumnezeu ne-a facut asemanatori in trup si suflet,dar nu si in I.Q.
Asa e peste tot in Omenire.
Cei capabili o duc oricum,ceilalti...pe langa ei.
După părerea mea, titlul articolului este total neinspirat. Sună jignitor şi duce la înterpretări greşite. În fiecare colţ al lumii, "există o lume sordidă, deseori extrem de săracă." Din păcate, şi astăzi există oameni săraci căutînd prin gunoaie.
Cativa tigani care cauta si traiesc prin gunoaie arata ceva care a existat dintotdeauna si nu inseamna neaparat saracia lucie a Bucurestiului. Ma asteptam sa vad altceva.
Andy baiatule. .numai sarac nu erai tu....du-te de unde ai venit si spala-te cu apa rece pe creier...
Daca nu trecea epoca comunista peste RO tot saraci eream si azi !
Cu cateva excepti romanul nu face treaba decat cu dictatura !
Prosti nu suntem ne descurcam dar suntem lasi si munca e grea !
Trimiteți un comentariu