DespreTurnul Colţei

Cea mai veche fotografie a turnului; 1856, foto L. Angerer

Despre Turnul Colţii s-a scris mult. Nu voi mai insista prea mult. A fost turnul clopotniţă (dar si foisor de foc) şi de intrare a mănăstirii Colţea. A fost construit în anii 1714-1715. În perioada 1835-1846 s-a demolat vechea mănăstire (unde funcţionase un spital, primul din Bucuresti) şi s-a construit al doilea spital din Bucureşti, în formă de potcoavă. Stânga: Desen după manuscrisul lui Ioan, fiul cojovarului Dobre, de la sfârşitul veacului 18
Mijloc: Reconstituirea făcută de mine (Radu Oltean), bazată pe imaginile alăturate şi fotografiile de epocă. Reprodusă în lucrarea "Bucureştii la 1847-1854"
Dreapta: Desenul slugerului N. Oteteleşanu. Tot de la sf. sec. al 18-lea. E cel mai clar şi corect desen de epocă al turnului

Biserica şi turnul au supravieţuit. Drept era că turnul pierduse etajul clopotelor în urma cutremurului din 1802. Sub această formă turnul va mai rezista încă 86 de ani. Avea o decoraţie bogată, de tip brâncovenesc, cu spectaculoasă balustradă sculptată şi ieşită pe console ornamentate cu figuri de lei şi o înălţime ce depăşea orice alt turn-clopotniţă din Muntenia.

Legenda spune la ridicarea turnului au participat şi câţiva soldaţi suedezi, probabil pietrari sau zidari în viaţa civilă, foşti combatanţi în lupta de la Poltava (din 1709 dintre suedezi şi ruşi; Poltava e în Ucraina). Nici gând ca turnul să fie construit doar de suedezi aşa cum am citit în mai multe locuri . Unii scriitori au spus chiar că ar fii fost o ctitorie a regelui suedez Carol al XII-lea. Aiureală! Personal mă îndoiesc şi de simpla participare a unor foşti soldaţi. Argumentul era că pe bolta gangului de la baza turnului erau pictaţi soldaţi suedezi. Numai că la începutul veacului al 18-lea uniformele europene erau foarte asemănătoare. Acei soldaţi pictaţi naiv puteau la fel de bine să fie austrieci sau ruşi sau mercenari valahi în armata suedeză, aşa cum mi-a sugerat d-l C. Rezachevici.
Cărturarul eleveţian F. Sulzer, musafir la curtea lui Ipsilanti, observă lângă intrare, zugrăviţi 2 ostaşi în uniformă cum e moda nemţească (tot el spune că ar fii auzit că ostaşii zugăviţi sunt suedezi dar altă confirmare istorică nu există).În fond puteau fii reprezentaţi şi austriecii din armata lui Eugeniu de Savoya ce jefuiesc oraşul în noiembrie 1716. Sau mercenari valahi din armatele străine...

Trei imagini de epocă ale turnului: stânga şi mijloc, fotografii făcute în prejma demolării (1888). Remarcaţi îngustimea uliţei Colţii;
dreapta: gravură de C. Doussault, reprezentând convoi de soldaţi răniţi ruşi din timpul războiului Crimeei - 1854 (au fost lupte şi pe teritoriul României)

În anul 1970, Muzeul Mun. Bucureşti va demara o săpătură arheologică, coordonată de dl Panait I. Panait. Cu acea ocazie i se dezgroapă temeliile, pentru ca după acoperirea gropii, aceste temelii să fie marcate cu piatră albă în pavaj. În anii 80, la o reasfaltare se acoperă aceste urme. Primăria ar trebui să le refacă şi eventual să facă şi un panou explicativ pe trotuar. Totuşi e acolo a existat un monument faimos al Bucureştilor. Poate cel mai faimos!
De vreun an de zile am descoperit în micul lapidariu de lângă biserica Stavropoleos două console ale balustradei ornamentale a Turnului Colţei (Colţii). Consolele, monolite, erau decorate spre exterior cu figuri groteşti de lei. O decoraţie rar întâlnită prin Muntenia.(click pe desene pt. marire)

Balustrada şi consolele de sprijin ale acesteia, decorate cu capete de leu

Cele două console de piatră de la Turnul Colţei aflate în lapidariul bisericii Stavropoleos

Părţi din balustrada decorată cu reliefuri - dacă nu ştiaţi - se află între coloanele pridvorului bisericii Colţea. Câte s-au păstrat întregi după prăbuşirea părţii superioare a turnului cu ocazia cutremurului din 1802.

Părţi din balustrada turnului Colţei încastrate între coloanele pridvorului bisericii. Remarcaţi vulturul bicefal cantacuzin...

Aş vrea să ştiu unde se mai păstrează elemente sculptate ale Turnului (dacă se mai păstrează). Am auzit că o pisanie s-ar afla în lapidariul Palatului de la Mogoşoaia. Se mai pot afla şi în beciurile Muzeului Colecţiilor sau în lapidariul MNIR. Turnul a avut o pisanie cu 2 lei afrontaţi şi pe partea estică, spre biserica.Pisania de pe estul turnului

Detaliu dintr-o faimoasă fotografie a lui C.P.Szatmary, în care se recunosc porţile Palatului Suţu, turnul Colţei cu pisania principală, soclul statuii spătarului Cantacuzino şi biserica

Foarte interesanţi şi îngeraşii călare pe vulturi de pe faţadă, precum şi cei de sub streaşina vechiului acoperiş! Par o influenţă barocă şi nu mi-am dat seama dacă erau ciopliţi în piatră sau erau de stuc.Fotografia de mai sus şi un detaliu al acelor putti călare pe vulturi ce decorau faţada

Ctitorul mănăstirii a fost stolnicul Mihail Cantacuzino. Mănăstiriea nu poartă numele ctitorului ci pe al vechiului proprietar al terenului şi a unei prime biserici, aflate pe acel loc, clucerul Colţea Doicescu. În 2007 săpăturile arheologice conduse de dl. arh. G. Mănucu Adameşteanu au identificat temeliile unei mici biserici de cărămidă, pe estul actualei biserici. Aceasta ar putea fii ctitoria lui Colţea şi e posibil ca cele 2 biserici să fii coexistat un timp.Vulturul bicefal cantacuzin pe relieful portalului bisericii Colţea

În 1864 sculptorul Karl Storck realizează prima statuie din Bucureşti, dedicată unei personalităţi istorice. Statuia lui Mihai Cantacuzino s-a aflat mult timp în faţa bisericii. la lărgirea bulevardului a fost mutată ţn curtea spitalului, în dreapta bisericii.

Spătarul Mihai Cantacuzino, sculptură a lui Karl Storck (1864)

Radu Oltean
P.S. Va rog nu folositi imaginile in scop comercial. Toate au copyright!!

No comment...