Despre Experimentul Piteşti

Acest articol nu este al meu dar il postez tocmai fiindca mi se pare important...Pe blogul lui Eugen Andronic ("Despre fotografie si alte lucruri importante") puteti citi intreg acest articol:


"Despre comunismul românesc nu se vorbeste cît ar trebui, iar cînd se vorbeşte există multe subiecte tabu sau, oricum, foarte delicate, de la dosarele "foştilor" şi pînă la metodele de tortură aplicate în lagărele şi închisorile de exterminare politică. Rememorarea unor evenimente, pătrunderea în esenţa lor, analiza obiectivă acum, după zeci de ani de cînd au avut loc, sînt lucruri absolut necesare pentru însănătoşirea socială a României. Nu vă miraţi că sînteţi agresaţi verbal, vizual sau chiar fizic zi de zi, pe stradă, în trafic, la TV, oriunde. Trăim consecinţele unei istorii deosebit de violente, care şi-a pus amprenta pe caracterul tuturor, care a schimbat un popor pînă în structura cea mai intimă. Şi atunci de ce să nu încerci să afli ce a fost, de ce să fii indiferent? Cum te poţi vindeca fară să ştii de unde ţi se trage?

Zilele acestea am fost şi încă sînt extrem de supărat. Adică revoltat de-a dreptul. Evenimentele de la Piteşti reprezintă "apocalipsa" în materie de teroare, tortură şi degradare umană, greu de comparat cu orice alt experiment făcut pe oameni, oriunde în lume. De aceea seria de 2-3 episoade propusă în martie n-a mai continuat. Nu e uşor să scrii despre aşa ceva. Tocmai terminasem de citit cartea lui Alin Mureşan, Piteşti. Cronica unei sinucideri asistate şi am crezut că va fi uşor de făcut o sinteză a celor citite. Cartea e, foarte probabil, cea mai completă şi obiectivă analiză a "Piteştiului". Dar timpul a trecut şi am realizat că a povesti despre Piteşti e ceva extrem de delicat. Ieşirea din acest impas s-a produs acum 2 zile cînd am descoperit site-ul
Experimentul Piteşti şi am aflat că a povesti real despre Piteşti e IMPOSIBIL în România de astăzi.

De ce? Dacă nu aveţi timp sa răsfoiţi site-ul, deşi vă recomand să citiţi interviurile şi să deschideţi toate documentele ataşate pe site, voi încerca aici să fac un rezumat. Regizorul Sorin Ilieşiu vrea să facă un documentar de lung metraj despre Piteşti. Şi are nevoie de bani, nu de o suma colosală, cum ar înghiţi, de exemplu, un film de Sergiu Nicolaescu. Suma e chiar ridicol de mică, e vorba de 100000 de Euro, bani cu care omul ar putea "salva" o bună bucată de memorie colectivă, a supravieţuitorilor de la Piteşti (există un deviz al filmului pus pe site, pentru cîrcotaşi). Au mai rămas în jur de 40 de supravieţuitori ai fenomenului Piteşti, cu vîrste între 80-85 de ani, oameni suferinzi şi care-şi duc viaţa de azi pe mîine. Domnul Ilieşiu a început să-i filmeze şi să le ia interviuri la o parte din ei, cu resurse proprii. Dar sînt multe de filmat şi de făcut. Iar banii nu prea mai sînt. Filmul a candidat in 2007 la concursul de sponsorizare organizat de Centrul national al Cinematografiei. A picat primul sub linie. Cineva din juriu sigur n-a "înteles" despre ce e filmul şi i-a dat note mediocre. Contestaţia depusă încearcă să-i lămurească pe diriguitorii banilor că un astfel de film trebuie să existe. Răspunsul comisiei e următorul: "Comisia decide: se respinge contestaţia formulată de domnul Sorin Ilieşiu, la data de...". Aici se găseşte documentul. Proiectul filmului a fost respins şi a două oară, la o sesiune similară de proiecte, tot primul sub linie, de data asta obţinînd note mult mai mici.

Citind aceste documente şi uitîndu-te la materialele de pe acest site nu poţi să nu înţelegi în ce hal arată România. Uitaţi de drumuri, demolări, vile de prost gust, defrisări şi mîrlănisme pentru o clipă. Gîndiţi-vă doar că după 20 de ani de cînd Ceauşescu a dispărut şi 59 de ani de la sinistrul episod Piteşti, rememorarea acestor lucruri nu trebuie făcută pentru că nu e dorită. Domnul Băsescu a condamnat comunismul într-o sală a Parlamentului României umplută de "foşti". Nu-mi vine să cred că el nu ştie de încercarea de a face acest film şi de lipsa banilor. Sau domnul ministru al culturii, Paleologu... Şi totuşi nimeni nu mişcă un deget. Mi-e scîrbă. De nedescris.
(în schimb ministerul culturii sprijină construirea monumentului Holocaustului, defrişînd un nou parc în Bucureşti...)

Uitaţi-vă, totuşi la bucăţile de film expuse pe site. Sînt greu de urmărit sau citit, dar e un efort care trebuie făcut. Aflăm prin ce au trecut aceşti adevăraţi martiri ai României în anii '50. Dar ce-o fi fost cu ei apoi, în anii de după? Cum traiesc ei astăzi, uitaţi de toată lumea? Povestea unuia dintre ei, Emil Sebeşan, e mai mult decît impresionantă, de-a dreptul incredibilă:

"...
Ăsta a fost un lucru foarte interesant: toţi tac despre Piteşti. Le-o fost frică. Eu vă spun din experienţă. Eu nevestei mele nu i-am spus ce-am păţit la Piteşti. Ca să vă spun aşa în paranteze chestia asta: după revoluţie am venit odată acasă şi-am găsit-o pe nevastă-mea plângând, şi-am zis: "De ce plângi?". Zice: "Mă, după 20 de ani de căsătorie trebuie să constat că tu n-ai avut încredere în mine.". "Cum adică n-am avut încredere în tine?". "Eu trebuie să aflu de la alţii ce-ai păţit tu la Piteşti? Tu nu mi-ai spus niciodată. Nici atâta încredere n-am avut." şi-atunci eu i-am răspuns simplu: "Măi nevastă, stai jos că-ţi explic imediat. Tu ai o soră, ai doi fraţi. Tu, dacă-ţi spuneam ţie, te duceai şi povesteai la soră-ta, la fraţii tăi. Fraţii tăi, soră-ta, povesteau la alţi prieteni de-ai lor chestia asta şi, zic eu, ajungeam la Securitate şi mă băteau iară de mă lua dracu. Vroiai tu asemenea lucru?". "Nu, bineinţeles că nu!". "Păi atunci, vezi? Mai bine n-ai ştiut. Aflii acuma. şi ce? Poţi să faci ceva? Poţi să ştergi ceea ce mi s-a-ntamplat acolo? Nu poţi. Aşa că fii liniştită. ...Nu că n-am avut încredere in tine..."
..."

Proiectul domnului Ilieşiu trebuie să continue. El are nevoie de bani, din donaţii sau din oricare alta sursă. Încercaţi să ajutaţi acest proiect, e pentru "sănătatea" noastră, a tuturor!
Publicat de Eugen Andronic"

Ma bucura sa sprijin un proiect misto, macar popularizandu-l...

Zilele Muzeului Militar- 10 Maiu la Museul Militar

Dragi cititori, va poftesc a veni la Zilele Muzeului Militar, in data de 9 si 10 Mai, la Muzul Militar National din Bucuresti. Intrarea libera, uniforme, manuiri si trageri cu arme de epoca, fasole cu carnati gatite cazon (moca!), tir cu pusti cu aer comprimat pentru copii, targ de vechituri etc etc. Recomand in special sa vina parintii cu copii (mai ales baieti) caci e fascinant si educativ. Participarea va fi nationala si internationala, deoarece vor sosi grupuri de reenactment din Oradea, Ploiesti si Bulgaria. Deschiderea e la 10 iar actiunile spactaculoase tin pana pe la 14. Acest program e valabil atat sambata cat si duminica. Muzeul ramane deschis pana pe la 18.

Salvati Parcul Circului

Fotografie luata de pe blogul http://criss-paradise.blogspot.com

Lacul Circului este singurul lac din Bucuresti unde cresc nuferi, lotusi si specii de floră mediteraneană. Acest ecosistem e perturbat de constructia turnurilor Eurotowers.

	Mai multe ziare, reviste si posturi tv au adresat deja problema. Conform estimărilor Administratiei Lacuri, Parcuri si Agrement în mai putin de o lună Bucurestiul va avea cu un lac mai putin. Asociatia Bucuresti, EcoCivica, Salvati Cismigiul si SchimbaLumea.ro organizeaza un miting de protest pe 17 mai.
	Foto de pe http://bucuresti.e-jurnal.ro/Salvati-Lacul-si-Parcul-Circului.html Asa arata acum lacul. Secat cu 1 m.
	Lacul Circului este singurul lac din Bucuresti unde cresc nuferi, lotusi si specii de floră mediteraneană. Cu toate aceasta, în curând vom putea spune că Lacul Circului a fost singurul lac de acest fel. Datorită constructiei clădirii de birouri Eurotower Cascade Park Plaza lacul seacă pe zi ce trece. Conform lui Radu Popa, directorul adjunct al Administratiei Lacuri, Parcuri si Agrement, fundatia clădirii, adâncă de 36 de metri, blochează izvoarele care alimentează Lacul Circului. Administratia Lacurilor s-a sesizat si a înstiintat deja Primaria Bucuresti si constructorul însă, în ciuda avertisementelor, firma de constructii nu a luat nici o masură, ci continuă neperturbată constructia.sursa imaginii:http://rolisor.blogspot.com Mai multe ziare, reviste si posturi tv, precum Academia Catavencu, Gândul, Adevărul si Antena 3, au adresat deja problema. Conform estimărilor Administratiei Lacuri, Parcuri si Agrement, citate de Academia Catavencu, în mai putin de o lună Bucurestiul va avea cu un lac mai putin.Fotografie facuta de CrisTina si luata de pe blogul http://rolisor.blogspot.com Asociatia Bucuresti, EcoCivica, Salvati Cismigiul si SchimbaLumea.ro doresc să organizeze un miting de protest, cu scopul de a trage un semnal de alarmă si de a atentiona autoritătile asupra consecintelor continuării constructiei în maniera iresponsabilă de până acum. Dacă doriti să vă alăturati protestului pe 17 mai si să vă implicati în salvarea unui lac unic, o Contactati-ne pe mail la parculcircului@schimbalumea.ro , o Vedeti discutiile de pe schimbalumea.ro despre problemă ( http://schimbalumea.ro/problems/... , o Confirmati-vă participarea pe Facebook o Dati de stire si altora care ar fi dispusi să se implice PS Daca proprietarii imaginilor imaginilor nu sunt de acord cu postarea acestora aici sa imi scrie si voi sterge imaginile. Va multumesc

Biserica din Ursani

Va deranjez cu inca o postare despre o minunata biserica de sat din imprejurimile orasului Horezu. Satul se intinde de-a lungul unei vai, a râuşorului Urşani. Tot Urşani se numeste şi satul. Biserica era inchisa cand am vizitat-o insa am putut studia pe indelete pridvorul decorat cu unele scene standard (Judecata de apoi, Adam si Eva, etc) dar si unele chestii noi, ca de exemplu doua portrete diferite ale sfantului Cristofor. Precum poate stiti unii din voi , Sf. Christophor (Purtatorul lui Christ in greaca - Χριστόφορος) e un sfant foarte des reprezentat in iconografia catolica (e patronul calatorilor), dar mai rar in bisericile ortodoxe ( e serbat pe 9 mai). Apare intodeauna ca un urias barbos care trece o apa cu Isus copil pe umar. In mod sigur e vorba de o legenda apocrifa si deformata in timp.


O alta legenda total diferita il prezinta pe Sf. Cristofor ca fiind un om urias si rau, din tribul mancatorilor de oameni , cu cap de caine (o influenta a lui Anubis, zeul egiptean cu cap de sacal?) care apoi s-a crestinat si a fost martirizat. O aiureala completa, pe care nu o inteleg nici preotii. Fiindca un popa din Rasinari imi spunea acum cativa ani o alta varianta locala, cum ca Cristofor era un barbat foarte frumos si pentru a nu cadea in ispita iubirii de sine s-a rugat la Dumnezeu sa il poceasca. Si i-a facut cap de ...oaie (??). Asa credea preotul din Rasinari. De oaie, fiindca zugravii de biserici nu pictau foarte clar capul de animal. Putea fi orice mamifer...


Ceea ce e remarcabil la pictura bisericii din Urşani (in pridvor) e neobisnuita "caligrafie" a picturii. Linii gratioase, demne de un adevarat miniaturist. Interesant de observat diversele pasari facute doar din linie ce apar in Paradis.


De asemenea in Paradis apare si o mica stema a Tarii Romanesti, o frumoasa declaratie de partiotism din partea talentatului pictor (locul valahilor e printre cei drepti, ar fi mesajul).

In imaginea generala de mai sus (4 poze mai sus), se vede in dreapta jos locul unde-i pictata acvila crucifera.

De remarcat, ca intodeauna, sunt animalele si diavolii pictati in zona Iadului.

Pe partea stanga, unde e raiul apar pictati un grup de ologi si "saraci", cum scrie deasupra


Diavolul in spagat...



Rac si diavol cu cioc...

Paganii... Eternii turci si evrei. Foarte frumos pictati. Remarcati liniile barbilor si ale turbanelor.

Nu stiu ce sfant e asta legat de coada calului (nu am inteles nici scrisul cu chirilice), insa mi-a adus aminte de pedepsele date "răilor" din basmele romanesti: "si l-au legat de coada unei iepe nebune, de nici praful nu s-a ales de el/ea"
P.S. Un cititor (Stefan - vezi la commenturi) mi-a tradus textul: "Patima apostolului Andrei"

Nelipsitii vanatori pictati de mesterii valceni pe multe din exterioarele pridvoarelor


eIn cimitirul din sat se gaseste mormantul d-nei Duca si o cruce comemorativa pusa de PNL in 1935 in memoria prim-ministrului I.G. Duca asasinat de legionari in 1933, pe peronul garii din Sinaia. I.G.Duca era proprietarul unei cunoscute cule din Maldarasti, cula Duca...

Citeste si "Fusei prin Oltenia" si " Tot prin Oltenia"

Casa din Cezar Bolliac 17, Bucuresti

Sunt extrem de suparat. Trist e putin spus. Sa va zic...
Deseori se intampla ca pe o strada veche sa existe o casa mai speciala, mai deosebita, cu un pitoresc iesit din comun. O casa care iese in evidenta prin ceva frumos. Pe strada Cezar Bolliac din sectorul 3 exista o asemenea casa. O casa veche boiereasca, de plan patrat, cu foisor de fier forjat in curte, de baut cafeaua. Casa nu e la strada ci la 20 m in mijlocul unei curti mari strajuite de copaci batrani din care se remarca 3 castani uriasi. Stand in apropiere m-am plimbat deseori pe acesta strada bucurandu-ma la vederea ei. Mi-o imaginam in interior cu mobila veche si grea din lemn masiv facuta la Viena in 1870, cu tablouri cu rame late si perdele de plus prafuit. In casa locuia un batran destul de ciufut. N-am avut niciodata curajul sa-l rog sa ma lase inauntru. Toata lumea de pe strada stia de casa cea veche. Anul trecut m-am necajit ca parea neingrijita si parasita. In urma cu 3 saptamani am ramas traznit! Casa disparuse!!!!! Fuseses demolata la inceputul lui martie intr-o perioada cand nu mai fusesem pe acolo. Stiti senzatia pe care o simti cand primesti vestea mortii unui bun prieten pe care nu-l banuiai bolnav? Asa am simtit eu! Un gol in burta si lacrimi in ochi. Si o revolta nesfarsita contra proprietarilor care din lacomie au facut aceasta crima. Le doresc, zau, sa pateasca ce-a patit aceasta casa!

Nici macar o poza n-am fost in stare sa-i fac, asa cum facusem in urma cu un an celei de pe str. Traian, o casa la fel de frumoasa dar de alt stil. Ma gandesc cum ne distrugem valorile, radacinile, mostenirea valoroasa, inlocuindu-le cu "valori" de genul jiji becali. E nasol de tot!! Suntem in cadere ca natie, cand asemenea case se demoleaza. E cea mai frumoasa casa demolata din ultimii 2 ani pe care am vazut-o. A si nu uit. Stefane Damian poate o veni vremea si pentru tine sa infunzi puscaria pentru cat Patrimoniu ai aprobat sa fie demolat! Ai fi in stare sa dai aprobare si pentru Ateneul Roman daca iti "iese" suficient. Caci trebuie sa ne modernizam, nu? Ce s-or agita unii asa pentru vechiturile alea de case?

Castanii batrani de care va ziceam. Bine ca nu i-au taiat si pe astia!!

Asta e ceea ce am vazut eu in acea zi, dupa ce 10 ani admirasem acea casa. Ma interesasem daca e monument istoric. Nu era din pacate... Tot ce nu e monument istoric declarat se poate demola in Romania fara nici un risc. Ce este monument istoric se poate lasa in paragina sau incendia fara nici un risc!

Datorita cititorilor care mi-au semnalat, am identificat pe norc.ro o imagine a acestei case. Poate ultima...

Va multumesc!

Revenind la strazile care au cate o casa mai deosebita, am observat ca in aceasta iarna o minunata casa de pe str. Pache Protopescu de vis a vis de ProTV de care am scris cu un an in urma a fost incendiata. Reteta clasica...Fara acoperis casa va cade mai repede.

Desi e in fata ProTV-ului, desi la aceasta televiziune s-a facut un excelent reportaj despre demolarile din Buc. , aceasta casa a fost ignorata de stiristii lor. De ce nu zic nimic despre casa asta? E chiar cea mai frumoasa de pe strada, chiar si acum distrusa...

Fusei prin Oltenia

Am stat in perioada Pastelui intr-un sat din marginea orasului Horezu, Olari. Sat in care - evident, sunt inca multi olari, sau, ma rog, ceramisti populari. In copilarie tatal meu, geolog, a umblat mult prin nordul Olteniei si m-a "tarat" si pe mine ba prin Maldarasti, ba prin Horezu sau Novaci. Am niste amintiri grozave, mai ales legate de baile facute prin Luncavaţ, Olteţ sau Gilort. M-am mai intors prin zona de vreo 2-3 ori in ultimii 8 ani, pasionat de bisericute, manastiri, cule sau alte monumente. Si acum am umblat sa descopar mai ales vechile bisericute de sat, putin cunoscute si extrem de pitoresti.
Judetul Valcea e foarte bogat in monumente si oricat as umbla tot nu ai cum sa e vezi pe toate.
Postarea asta nu e pentru cei care se duc pe la manastiri si biserici "in pelerinaj" sa pupe icoane si sa se inchine calugareste, pana la pamant. Ci pentru cei ce vor sa vada arta si cultura din "spatele" monumentului religios. Pai eram la manastirea Arnota.


Mica manastire cocoţată deasupra vaii Bistritei (din Valcea-a nu se confunda cu Bistrita din Moldova sau din Ardeal) ctitorita de Matei Basarab.

In aceasta manastire se afla chiar mormantul marelui voievod. Lespedea de marmura alba ce-i acopera mormantul e cioplita de cel mai mare sculptor ardelean (nascut in Slovacia) din sec. al 17-lea, sibianul Elias Nicolai.

Mormantul lui Matei Basarab, lucrare de exceptia a sculptorului sibian Elias Nicolai. Deasupra, cine are ochi sa vada, grupuri de arme, tunuri, tobe, trompete, steaguri. O buna sursa de documentare pentru armamentul epocii..

Iar fresca de langa mormant e una din cele mai izbutite portrete ale lui Matei Basarab. Am stat si am facut poze pe acolo vreo ora, timp in care au venit cateva grupuri (familii in general). Toti (dar toti) au fost preocupati sa-si scrie acatiste si pomelnice si nici macar unul (cu exceptia unui copil, curios la ce fac eu) nu s-a uitat la mormantul voievodal, daramite sa mai si citeasca traducerea inscriptiei.

Interesant calul asta vazut din spate. Zugravii ortodocsi evita in general perspectivele de acest gen. Tocmai de aceea e remarcabila acaesta imagine...

De obicei fotografiez intotdeaua ctitorii si neamurile lor
pictati in biserica, caci ma preocupa istoria costumului.
Aceasta jupanita Stanca are o ie - roba alba, minunat decorata in partea de jos.
Vezi detaliu mai jos.

Iar acesti soldati ce ilustreaza o scena din Vechiul Testament au un look foarte asemanator cu ostasii otomani din epoca.

LA MANASTIREA HUREZI

La manastirea Hurezi am fost de 2 ori zilele astea si mi-a placut extrem de mult. Totul a fost bine restaurat, fresca interioara e curata si luminoasa ca pe vremea lui Brancoveanu. Am primit permisiunea sa fac si cateva poze interioare. M-a impresionat portretul lui C-tin Brancoveanu, pictat cu mare grija intr-un stil evident brancovenesc-baroc. La fel ca si exceptionalele portrete ale Cantacuzinilor de pe peretele din stanga intrarii. Realismul de influenta baroca pe care s-a straduit sa il obtina pictorul in aceste portrete, e ceva nou in vechea pictura romaneasca.

In mod sigur, de portrete s-a ocupat unul dintre pictorii de frunte al ansamblului, poate chiar unul din cei doi coordonatori (au lucrat 12 zugravi la pictarea bisericii) ai ansamblului pictural, Constantinos si Ioan.

Ia uite ce printese frumoase avea Maria-sa

"În plus, aceşti pictori, cu ajutorul unor iconografi renumiţi, de exemplu arhimandritul Ioan - sareţul mănăstirii şi mare învăţat - au introdus în programul pictural imagini ale unor sfinţi autohtoni (Nicodim de la Tismana, Grigore Decapolitul), ca şi personaje din romanul religios Varlaam şi Ioasaf - tradus în româneşte după 1650 - şi viaţa Sfântului Constantin - patronul ctitorului -, chiar şi teme importante cu caracter moralizator şi escatologic: Judecata de apoi, Parabole (dintre care unele inspirate din literatura religioasă tradusă şi tipărită la acea epocă). " citat de aici.

Portretele Cantacuzinilor

E extraordinar de studiat fiecare detaliu din pictura. Poti descoperii o gramada de chestii interesante si parca ti-e mai usor sa iti fuga mintea si sufletul cu 300 de ani in urma . Pe mine, ca grafician, ma incanta teribil aceste detalii, ca sa nu mai vorbesc ca imi pot folosi ca sursa de inspiratie.








Scena reprezinta victoria lui Constantin cotra lui Maxentiu. Soldatii astia sunt excelenti ca documentare pentru costumele de ostasi din vremea lui Brancoveanu. Nefiind nimeni pasionat la noi de istoria uniformelor vechi, nimeni nu a observat aceasta pictura, aflata in pronaos. Adevarul e ca tehnica digitala de fotografiere e muuult mai prietenoasa in comparatie cu aparatele pe film. Cat păr mi-am smuls pe vremuri, de ciuda, cand descopeream acasa ca, dupa eforturi uriase, ratam fotografii din cauza expunerii gresite sau a tremuratului.

BIBLIOTIKI...Intrarea in biblioteca... Hmmm! Oare v-ati intrebat cate manastiri mai au azi biblioteca cu carti noi (adica nu cu ceasloave din vremea lui Caragea Voda)? Cati calugari mai citesc si altceva decat "Despre vise si vedenii" si "Viata lui Grigore Palamas"? Cate manastiri mai INVESTESC in carti de cultura generala (sau literatura) pentru luminarea sfintelor minti ale monahilor? Caci mai bogata ca acum n-a fost Biserica, cred, niciodata.

Uitati ce animale fabuloase gasesti zugravite la Judecata de Apoi...Crocodili, balauri, zodiac.
In alt loc e un celebru centaur cu familia lui. Tatal tine un sobolan in mana...



In spatele diavolului ce o tine pe "curva" e o soparla ciudata care seamana cu un amfibian din Paleozoic. Iar in spate, stanga se afla cei ce "dorm duminica", cand e slujba.



Stema Tarii Romanesti si a Moldovei sculptate pe Foisorul lui Dionisie..

Barbosii astia sunt sefii echipelor de zidari, pietrari si lemnari ai santierului manastirii Hurezi. Numele lor le-am tradus chiar pe poza. La fel ca si in portretele pietrarilor medievali Vucasin Caragea isi prezinta echerul ca semn al meseriei lui. La fel Manea, are firul cu plumb iar Istrate lemnarul, bardita. Este o raritate la noi ca mesterii sa se semneze si de-a dreptul unic sa se si portretizeze. Probabil ca insusi Brancoveanu a insistat ca numele si chipul lor sa ramana zugraviti, ca multumire pentru lucrarea lor.

Vedeti voi, in focul Leviathanului (balaurul ala urias in gura caruia sta Satan si Iuda) nu ajung atat necredinciosii ci ticalosii si hotii de zi cu zi (croitorul care te fura la material, crasmarul care boteaza vinul, morarul etc). Inclusiv imparatii tirani si popii "inselatori"...

Am urcat de mi-a iesit sufletul dealul din vestul manastirii in dorinta de a face o poza "de sus". Am ajuns in varful dealului si nu am gasit nici o "gaura" in frunzisul deja mare al padurii. Bombanind am facut aceasta poza. Iar lumina de apus a fost fabuloasa...Poate daca ma mai plimbam stanga-dreapta gaseam un loc dar nu mai aveam chef.

Vezi si " Biserica din Ursani" si " Tot prin Oltenia"