Pe strada Buzeşti, partea dinspre Piaţa Victoriei, veţi putea admira ce va devenii capitala noastră în următorii puţini ani. Aici, cerul se vede din ce în ce mai puţin, falnice clădiri de birouri răsar şi cresc una lângă alta. Locuri de parcare însă nu-s... Sunt mii de metrii pătraţi de spaţii de buissnes majoritatea încă ne date în folosinţă, dar oamenii îşi înghesuie maşinile (foooarte multe) pe străduţele laterale. Am înţeles că nu există locuri suficiente decât pentru jumate din angajaţi iar pentru vizitatorii respectivelor imobile de beton, aluminiu şi sticlă li se recomandă să vină pe jos.
Care-i treaba dezvoltatorilor imobiliari? Ei platesc o amendă la Primărie că nu au făcut parcări destule, dar îşi scot banii cu vârf şi îndesat din vânzarea clădirii (profit 100%). Apoi se cară în ţara lor (da ce credeaţi, că-s români?) să ne descurcăm noi după aia cum putem...
Vreo urmă de copaci? Nici gând!
Anastasia – year 21
Acum o lună
17 comentarii:
Da, zona Buzesti devine incet-incet avantpostul caldirilor de sticla. Trist ca pe langa ele mai sunt si case vechi.
Misto poza din revista interbelica. Nu au nimerit-o rau cu turnul, doar ca Bancorex e un pic mai spre Pta Anticarilor.
Da, mai sunt si ceva case vechi precum cele din zona Buzesti vechi, dupa Mac si pana in Cal Grivitei. E si o casa valoroasa in care a stat N Iorga si de care a scris Pippidi.
In legatura cu poza veche, mi-e ciuda ca nu mai stiu din ce carte e. Stiu ca am pozat-o la biblioteca Muzeului Mun Bucuresti.
fantastica imaginea !
incredibil, deci in anii 30 erau constienti de ce se va intampla... Cred ca erau mult mai constienti ca noi azi...
Din pacate nici ei nu si-au putut imagina ca se va face un bloc care va lua cerul CEC-ului, din cauza caruia nu vei mai putea poza cladirea...
e posibil ca poza sa fie din "realitatea ilustrata", superrevista interbelica. Sau din "boabe de grau".
Foarte posibil sa fie din Realitatea Ilustrata dar parca era dintr-o carte si din o revista. Am o amnezie totala...Nicidecum din Boabe de grau
Si eu sunt pentru pastrarea unor monumente, dar oricum trebuie sa evoluam, daca traim intr-un oras unde nu avem voie sa daramam o casa, apoi ne plangem ca n-avem bani. Chestia naspa e daca nu fac aia parcari (posibil sa le faca subterane). Nu ar trebuii sa le dea dreptul sa vanda cladirea daca nu au facut parcarile.
Radu, m-am gîndit în fel şi chip ce-ar fi de spus despre efortul pe care-l faci aici, căci simţeam nevoia ca ceva să fie spus, cel puţin din parte-mi, ca să-ţi confirm că, cel puţin pentru unii dintre noi, demersuri ca al tău nu cad în gol.
De fapt pentru cei care vizitează blog-ul tău nu prea mai e nevoie de argumente; din moment ce revenim aici sîntem deja sub umbrela aceloraşi preocupări iar urbea nostră ne e la toţi dragă, într-un fel sau altul. Numai că, întorcîndu-ne la străzile şi casele ei, ştii bine cum stau lucrurile: ajungi să te uiţi neputincios, te obişnuieşti cu timpul cînd vezi cum dispar una după alta şi treci, prins în vîrtejul treburilor cotidiene, murmurînd resemnat "another one bites the dust", vorba cuiva care a scris pe blog-ul tău.
Apoi, chiar dacă ne doare să vedem dispărînd case pe care le ştim, le întîlnim zilnic, ne sînt „vecini“, „prieteni“, prezenţe tăcute în calea deplasărilor cotidiene, ele sînt în mare parte anonime. Ele fascinează prin urmele demnităţii şi eleganţei ce le-a făcut să strălucească o dată dar sînt discrete, nu ne trag de mînecă în mod particular, fiecare printr-un ceva al lor anume.
Ceea ce faci tu şi alţii e un lucru grozav, pentru că le „re“-dai identitate, o biografie, acestor case şi străzi.
Le vedem, astfel, cu alţi ochi, cînd ştim cine / ce sînt, ele deja sînt preluate în patrimoniu afectiv propriu şi începe să-ţi pese de soarta lor.
Prin urmare, efortul ăsta de a le scoate din anonimat şi de a le da identitate (biografică, vizuală / ilustrată fotografic) pe care-l faci este salutar.
Fii convins că sînt mulţi ochi care urmăresc şi se bucură văzînd acestea, chiar dacă nu toţi au şi o voce şi nu se manifestă. Fără toţi aceşti anonimi care-şi iubesc fiecare în felul lui oraşul abia atunci ceea ce faci ar fi fost în zadar. Dar nu e în zadar, la fel cum nu e nici prea tîrziu pentru mulţi dintre noi să re-descoperim, cu uimire adesea, frumuseţea care ne tolerează, resemnată, nepăsarea de beton şi sticlă.
anonim:
Eu nu militez impotriva modernizarii si dezvoltarii orasului ci pentru conservarea putinului patrimoniu care a mai ramas din perioada lui Carol I. Orasul se poate dezvolta si fara a fii demolate case care dau identitate strazii, zonei, orasului. Vrei sa fie conservate "cateva" monumente?? Adica bloc, bloc, bloc, monument, bloc, bloc....pai asta nu mai e Bucuresti ci Hong Kong. Specificul orasului era cel de oras-gradina. Verdeata era cea care dadea farmec si racoare orasului. Distrugi verdeata si vezi ce e acum. Abia astepti sa fugi din oras.
c.h.:
Multumesc mult pentru aprecieri. Ai intuit bine care e scopul. Respecti altfel un monument cand stii ceva despre el. va recomand cartea lui Andrei Pippidi aparuta recent la Humanitas. Sunt articolele publicate de dansul in Dilema Veche in legatura cu distrugerea patrimoniului bucurestean.
A propos de cartea lui Andrei Pippidi, acum vad ca pe coperta ei se afla o casa de pe str. Clopotarii Vechi pe care am pozat-o si eu anul acesta prin explorarile mele, si nu am gasit nicaieri ce casa este. Lista Monumentelor istorice e atat de lacunara, in spatele simplului cuvant "casa" repetat acolo de mii de ori se ascund atatea... Le-am si scris odata, sa faca bine sa treaca numele fiecarei cladiri , sa nu mai lase nicaieri simplu "casa", ca sa fie mai bine individualizate si sa poata fi usor gasite. Dar , ti-ai gasit ! Nu am primit niciodata vreun raspuns de la INMI, si bineinteles ca nici acum...
O sa-mi iau negresit cartea !
Ce alte carti imi mai recomandati pe tema asta ? Cartea d-lui Majuru, "Bucurestii Mahalalelor", o cunoasteti ?
Madalin
Nu am citit Bucurestii mahalalelor desi am luat alta carte a lui Majuru dar nici p aia nu am citit-o inca...
dar am rasfoit-o si nu m-a dat pe spate. Adica nu am gasit informatii inedite sau deosebite.
Buna mi se pare Ceonologia Bucurestilor a lui Gh. Parusi. E scupa dar merita. Alta carte interesanta e una cu pozele lui Nicolae Ionescu. Mai srieti-mi si pe mail.
Va scriu aici pt. ca nu am posibilitatea de a va lasa un mesaj privat. Aveti sincera mea apreciere pentru blogul acesta, insa as dori sa va atrag atentia asupra unui detaliu inacceptabil din punctul meu de vedere. Sunteti un om de cultura, promovati un blog de cultura, aveti educatia necesara pentru a reprezenta un exemplu pentru ceilalti... motiv pentru care mi se pare o greseala enorma faptul ca nu stiti sa conjugati verbe precum "a fi" sau "a deveni".
http://www.verbix.com/webverbix/go.php?D1=5&T1=fi&H1=105
Comentariul acesta s-ar fi potrivit la fel de bine la multe postari anterioare sau ulterioare.
@Anonim
Cu umilinta si ochii in pamant va dau dreptate. Mi-am facucut un timp un reflex neconditionat in a pune doi de i la "a fii". La "a devenii" nici nu mi-am dat seama. Nu stiu de ce fac acest lucru. Cert e ca de la un timp am fost mai atent. Articolele sunt deseori scrise "la prima mana" si nu le mai citesc ulterior. Unii cititori imi mai atrag atentia, dar nu peste tot. Imi cer scuze, aveti dreptate, e inacceptabil...O sa incerc sa fiu mai atent. Nu stiu de ce fac aceasta greseala....
Ma bucur enorm sa vad ca reactia la comentariul meu este una demna de un om destept.
Concluzia: nu mai lasati articolele la prima mana pentru ca sunt foarte bine documentate, foarte bine scrise si e pacat sa apara greseli in fuga.
Keep up the good work!
in ilustratiunea cu cladirea cec, mastodontul acela pare sa fie palatul telefoanelor (cei drept a fost glorificat fata de realitate).
@Tiberiu
Nu, nu e palatul telefoanelor. E un zgarie nor american oarecare, un simbol al modernitatii pt acea epoca
Trimiteți un comentariu