vineri, 23 aprilie 2010

Timisoara otomana



Cucerita de otomani in 1552 devine unul din marile orase turcesti din Europa Centrala (si de Est). In 1716 este asediata si cucerita de trupele imperiale conduse de printul Eugeniu de Savoya si pe locul cetatii otomane se edifica o uriasa cetate stelata cu 9 bastioane si 3 randuri de fortificatii moderne. Orasul pierde treptat orice urma a stapanirii turcesti devenind un oras cu aspect baroc. Dupa 1890 cetatea este demolata. Poate niciodata in istoria urbanistica a marilor orase din Romania, un oras nu a trecut prin atatea schimbari radicale.

Dorind sa reconstitui ambele Timisoare (otomana si austriaca) m-am lovit de o lipsa cvasi-totala a bibliografiei si iconografiei. Am descoperit ca interesul istoricilor romani ( cu 2-3 exceptii ) si muzeelor pentru istoria Timisoarei era nul. Istoria otomana a Banatului si Timisoarei , asa cum apare in cronici, a fost editata abia in 2005 si o datoram istoricului Ioan Hategan. Gratie arhitectului Mihai Opris (singurul preocupat de istoria urbanistica a Timisoarei in anii 70-80, dar si acum) am putut avea acces la unele materiale inedite din arhivele Vienei. Tot datorita lui am aflat de existenta la Muzeul Militar din Bucurestia a unora dintre planurile militare ale cetatii austriece.
Am descoperit cu dezamagire ca in Timisoara nu se stia mai nimic despre cetatile Timisoarei, nici macar printre istorici. Lipsa de promovare si descurajarea studiului in “vechiul regim” a monumentelor si istoriei altor natii (maghiari, otomanii din Banat, austrieci, germani[svabi], sarbi, in acest caz) a facut ca documentarea pt aceste lucrari sa fie dificila iar rezultatul cu atat mai valoros. In acest articol am spicuit fragmente din istoria de 162 de ani a stapanirii otomane in Timisoara, o epoca extrem de putin cunoscuta, chiar si printre pasionatii de istorie, extrasa din cartea lui I. Hategan.

Cele mai multe vedute ale Timisoarei arata ca cel de mai sus, complet eronate caci sunt copiate unele dupa altele, fara a se verifica niciodata pe teren.


Incepand cu 1521 otomanii cuceresc pe rand Belgradul, Orsova, Severinul apoi intreaga Ungarie in urma bataliei de la Mohacs. Transilvania si Banatul raman neocupate de turci dar intra sub suzeranitatea acestora. Fara a mai intra in detalii politice, mentionez ca in urmatorii ani, ca reactie la implicarea armatelor imperiale austriece in Transilvania si Banat, turcii isu propun sa cucereasca Timisoara si intreg Banatul. In 1551 o armata otomana de 80.000 oameni asediaza fara succes Timisoara.
" La 22 aprilie 1552 o armată de 160000 de oameni sub comanda lui Ahmed–paşa pleacă de la Adrianopol, la 27 iunie 1552 ajunge în faţa Timişoarei iar două zile mai târziu cetatea este împresurată.

Cronicarul otoman Mustafa Gelalzade:
Cucerirea fortăreţei (Timisoara/Demeşvar)
"Timişoara este o cetate pizmuită in lumea aceasta şi avea turnuri şi ziduri foarte puternice, fiind cu neputinţă de a fi trecute. De aceea era greu să se poată pune mâna pe ea. Ea este cea mai însemnată şi cea mai putemică dintre cetăţile tării Transilvaniei. Uneltele ei de pază sunt desâvrşite, turnurile sunt înalte, iar în ceea ce priveşte rezistenţa este proverbială... La poalele fortăreşei curgea ca un torent de primava râul numit Timiş (Dimeş) şi împrejurimile lui erau acoperite cu mlaştini şi stufăriş."
Se construiesc poduri peste râu iar mlaştinile sunt acoperite cu lemn şi scânduri. În luptele ce urmează turnul de apă care făcea legătura între oraşul propriu-zis şi castel e distrus, zidurile avariate iar o mică trupă de 1000 de oameni ce vine în ajutorul asediaţilor e nimicită.
Garnizoana ce apara Timisoara e formata din 1000 calareti maghiari, 200 haiduci, 300 cehi, 250 spanioli, 150 germani, 750 husari, 100 englezi, 250 osteni ai orasului si altii.

Asediul otoman al unei cetati crestine.
Miniatura otomana din secolul al 16-lea

.In 3 iulie are loc un teribil asalt al otomanilor asupra fortificatiilor nordice, aparate de spaniolii lui Mendoza, si la cele sudice, aparate de spaniolii lui Castelluvio; ienicerii ataca peste ruinele primelor fortificatii. Dupa 4 ore de asalt, condus de Mustafa Tenbel, beiul de Nicopole, turcii se retrag. Aparatorii reocupa ruinele si incep munca de reconstructie a zidurilor prabusite (citate din "Vilayetul de Timisoara" de I. Hategan).

Dupa nenumarate astfel de atacuri, comitele Ştefan de Losoncz nu mai are altă soluţie decât să negocieze predarea cetăţii. În urma negocierilor cu Ahmed-paşa acesta promite apărătorilor că pot părăsii cetatea distrusă cu toată artileria şi averea lor. Astfel, la 30 iulie 1552 soldaţii, civilii şi răniţii ies din cetate încrezători în vorbele paşei însă acesta îşi încalcă jurământul şi toţi supravieţuitorii, în frunte cu Ştefan de Losoncz, sunt măcelăriţi de către ieniceri. Acest episod marchează începutul unei noi epoci pentru cetatea Timişoarei. Oraşul capătă nu numai un caracter oriental, ci va ocupa şi un loc important în campaniile otomanilor în Europa centrală." citat de aici


O cunoscuta veduta cat de cat corecta a Timisoarei, in care se pot recunoaste, in stanga castelul, iar in dreapta cetatea (orasul fortificat), din care se remarca casa paşei.


Timp de 162 de ani istoria acestui oras se va lega de cea a Imperiului Otoman. Aici se nasc si mor mii si mii de turci, ostasi, negustori, mestesugari, intelectuali. Banatul este teatrul a nenumarate lupte intre crestini si musulmani.
Iata cum descrie Henrik Ottendorf aspectul orasului otoman "Dimeşvar" la 1663:
„Oraşul Timişoara, care-şi are numele de la râul Timiş şi de la cuvântul var care pe ungureşte înseamnă cetate, este situat dincolo de Dunăre şi de Tisa [...] . Puţine din casele oraşului se văd de departe, doar turnurile moscheilor, fiind aşezat pe şesul întins şi, în mare parte, acoperit de pomii grădinilor din jurul oraşului.


O vedere inedita dar foarte corecta a Timisoarei, in timpul stapanirii otomane,
realizata de H. Ottendorf (click pt marire)


Orasul a fost construită înaintea accestora (otomanilor, N.N.) de către regii maghiari.
In suburbie, către răsărit şi miazănoapte, pe o milă aproape de jur împrejur, se întinde un câmp mare şi neted unde mai mulţi ani la rând şi-a făcut tabăra Ali-paşa. In dosul acestui câmp se află o pădure şi un tufăriş scund care se întinde spre Denta pe patru mile: aici sunt şi diferite poduri căci Timişul străbate aşezările fiind foarte întortocheat.
Pe bună dreptate Timişoara este împărţită în trei părţi: cetatea, oraşul şi suburbiile, care de asemenea sunt de două feluri şi o parte a lor se numeşte Insula, iar cealaltă Oraşul rascian (oraşul ortodocşilor N.N.).
Castelul (Castelul Huniazilor, N.N.), situat către miazăzi, este o clădire veche, în patru laturi cu un zid şi patru turnuri puternice, păstrate, înconjurată din toate părţile de mlaştini adânci şi de râul Timiş. Afară, în faţa castelului este un turn mare, în patru laturi care, asemenea celorlalte, este unit de castel printr-un zid şi are o poartă mare şi, în faţa acesteia, un pod peste care trebuie să treci ca să intri în cetate. După descrierea lui Ortelius a asediului Timişoarei acesta pare să fie turnul de apă care, aşezat între cetate şi oraş şi, cucerit primul de către turci, a fost una din cauzele predării căci prin aceasta, legătura dintre oraş şi castel este tăiată. In castel sălăşluieşte caimacanul paşei de Timişoara sau guvernatorul.


Detaliu din desenul meu cu castelul separat de un canal de partea cea mai veche a cetatii, separata la randul ei de restul cetatii.


Oraşul este înconjurat de un zid cu palisade puternice, înalte, din împletitură de nuiele lipită cu lut, în numeroase locuri zidit puternic în acest fel şi umplut cu pământ, astfel încât stau pe el piesele de artilerie.[...]

Sectiune prin fortificatiile cetatii Timisoara

Cea mai detailata harta a Timisoarei realizata de Perette, inginer-sef trupelor imperiale.Originalul se afla la Viena.

In mijlocul orasului este o raspantie pe capriori deasupra si acoperis de scanduri care se numeste Bazar sau piata iar aici in bolti se vand tot felul de marfuri.
Detaliu din harta de mai sus (planul Perette). Cetatea si castelul.

Desenul meu. Detalii aici


Suburbia se imparte in doua: Insula si Orasul rascian (ortodox).
In ceea ce priveste moscheile din Timisoara, sunt cu totul 8, mari, cu minarete inalte, construite dupa obiceiul lor si acoperite cu tigla, iar turnurile cu plumb.


Minaretul fostei moschei din Pecs, Ungaria


[...]A cincea moschee e in suburbie, in apropiere de poarta hanului si la santul orasului: este o moschee noua, frumoasa, se numeste Seditzametschie (moscheea lui Seidi, N.N.), cladita de catre Seidi Ahmed pasa, care a fost strangulat in urma cu 2 ani de catre Ali pasa la ordinul imparatului turc, iar mormantul sau sta in curtea bisericii, la capatai cu un stalp de piatra cu turban.

Desenele a doua pietre tombale turcesti descoperite la Timisoara si pastrate la Muzeul Banatului

Locuitorii orasului sunt toti turci. Crestinii locuiesc in suburbii.
Deoarece [...] se gaseste putina vita-de-vie, care nu produce cat este nevoie, [...] caci-desi turcilor le este interzis vinul - ei il beau pe ascuns-[...]


Ienicer


Tiganii, ale caror ocupatii sunt binecunoscute fiind fierari, muzicanti, geambasi, iar in unele localitati se lasa folositi in locul calaului.
In afara suburbiei[...] locuiesc niste dervisi sau calugari turci, langa mormantul unuia dintre sfintii lor. Pe unul din acesti dervisi l-am vazut la Poarta Azapilor. Cumpara paine din banii cersiti si hranea cu aceasta vrabiile, care il cunosteau si erau atat de blande incat i se asezau pe cap" (citat din "Vilayetul de Timisoara" de I. Hategan).


Mausoleul si mormantul lui Ali Gaza Pasa din Babadag, Dobrogea. Probabil ca asa arata si mormantul sfantului de la Timisoara, unde locuiau dervisii-cersetori.

Se naste in 1674 la Timisoara Ali fiul lui Mehmed, autorul Cronicii despre viata lui Djafer, beilerbei de Timisoara.


Centrul cetatii Timisoara asa cum am incercat eu sa il reconstitui, dupa planuri si descrieri. Am studiat de asemenea orasele balcanice ce s-au aflat in Imperiul Otoman si au pastrat elemente de urbanism oriental.


In 1683 Timisoara este atacata de austrieci care ataca cu grenade si sapa tuneluri subterane unde plaseaza mine. Munca artificierilor otomani e continua si acestia reusesc sa neutralizeze mai multe mine austriece. Asediul ramane fara rezultat.


Haiduci unguri, mercenari ai trupelor neregulate din Transilvania (cu alt sens decat lotrii, banditi sau luptatori impotriva stapanirii). Deseori trupe de haiduci se luptau cu garnizoanele otomane din Timisoara, Caransebes, Lipova etc


In 1689-1690 imperialii asediaza din nou Timisoara. Peste 2000 de locuitori ai cetatii ,ramasi fara mijloace de trai, mor de foame si frig in iarna lui 1689. Un lup fura o fetita din fata portilor cetatii iar Ali aga, comandantul aparatorilor de la poarta Forforosa il ucide cu flinta, salvand fetita.
In 1691comandantul creştin al cetatii Lipova îşi trimite caii la paşune iar 150 de spahii îl prind şi-i duc la Timişoara cu toată opozitia unor trupe creştine. Comandantul îi trimite o scrisoare beilerbeiului, cerându-i calul său preferat. Paşa îi trimite, iar acesta ii trimite doua carute pline cu unt, miere, orez, faina albă şi 10 ocale de cafea. Cum Timişoara se afla de peste un an incercuita — in sensul larg al termenului, de duşmani, paşa împarte aceste daruri populaţiei înfometate.


Recosntituiri ale costumelor ostasilor otomani (ieniceri in special) din veacurile 16-18 publicate in faimoasele carti editate de Osprey-Military


1695-Sultanul Mustafa al III-lea viziteaza Timisoara. Muhafâzul Topal Husein pasa si alti 9 beilerbei si notabili si impreuna cu cadiul, dascalii, predicatorii, si seicii din Timisoara, precum si agalele de osti ale vilayetului, ostasii localnici, ienicerii, armurierii, tunarii, spahii si populatia cetatii l-au salutat pe padisah.

Armura de parada a sultanului Mustafa al III-lea, pastrata la palatul Topkapi din Istanbul.



Edificiul unora din baile turcesti (hammam) pastrate la Budapesta, din timpul stapanirii otomane. Si la Timisoara sunt atestate 3 asemenea bai...

In 1697 dintr-o scrisoare a sultanului aflam de de insula de pe Dunare numita Sanţul Mare sau Adakaleh, care are o garnizoana de 36 ostasi si e comandata de Ibrahim pasa. Insula Adakaleh cu populatia sa turca, a ramas pana in anii 60 ai secolului 20 o enclava a epocii in care Banatul a fost al otomanilor, un fenomen sociologic si etnologic deosebit de valoros!



Casa imamului din Babadag, o arhitectura raspandita - in mod sigur - si in Timisoara acelor vremuri


Intre anii 1683 şi 1698 la Timişoara au funcţionat ca poefi şi caligrafi muezinul Nabi Celebi, Mustafa bei si Mehmed Celebi. Cronicarul marturiseşte că datorită asediilor, luptelor, foametei, plecărilor la alte slujbe etc., dintre timişorenii musulmani nascuţi aici, dacă mai traiesc zece. Unul dintre cei mai cunoscuţi era predicatorul Hasan efendi, despre care se spuneau multe poveşti. Cu 10 zile inainte de a muri el a decis să rostească în fiecare zi o predica intr-o alta moschee. Zis şi facut. In cea de-a zecea zi el a tinut predica in moschea cea mare şi, inainte de a incepe, a spus ascultatorilor că aceasta va fi ultima sa predică. A rostit-o, s-a dus acasă şi a murit.


Hogea

Cel mai renumit este Selim Dede, pol al gnosticilor si meşter al interpretării Coranului. Vestit este şi muftiul Ismail Efendi. Acestia şi alţii alcătuiau atunci la Timişoara un pol al culturii religioase, dar nu numai, islamice, oameni de a căror cuvânt ţineau seama şi beilebeii.




1699 - Muhafâzul (comandantul) de Timişoara îi scrie marelui vizir despre lucrările de mărire a şanţurilor din faţa cetăţii.
1701-la Timişoara, în cetate se ridică o noua geamie unde predică Ahmed Efendi cu 35 akce salariu zilnic.
1703 - cafeaua baută la Timişoara provine din Yemen şi dacă la Istanbul costă 4 piaştrii, aici costă dublu. La Timişoara trăieşte un negustor persan, Veli bey, care traduce din greacă operele antichităţii pentru beilebeiul local.

Beilerbei

1705 - Firman al sultanului către domnul muntean (Brancoveanu) sa trimita la fortificarea Timisoarei 60 de care si 600 de oameni.
1707 - Mustafa, aga tunarilor, ii cere marelui vizir sa trimita la atelierul de fabricat tunuri din cetate, lingouri de fier, vergele de pusti si alte scule de la atelierul mare din Istanbul.

Tunuri turcesti pastrate in Timisoara, ingropate cu gura in jos.

1716-la Timisoara sunt trimisi 18 ostasi hambragii-priceputi in confectionarea bombelor.
Armata imperiala care porneste asediul Timisoarei e compusa din 44.879 infanteristi, 50 tunuri de camp si 87 tunuri de asediu, 14 escadroane de cavalerie, etc. Garnizoana otomana are cca 16.000 oameni si 150 tunuri.


Planul asediului Timisoarei. Desen digital de V.Capotescu




august -octombrie- Incepe asediul Timisoarei. 3000 de soldati sapa transeele sub focul otoman. Otomanii ataca naoptea cu faclii intr-o mana si sabii in cealalta dar sunt respinsi. Continua lucrarile genistice iar regimentul de dragoni Schonbrun respinge al doilea atac otoman. Se instaleaza baterii de artilerie cu tunuri si mortiere care bombardeaza tot frontul. Apar sparturi in zidurile cetatii. Se amplaseaza mine pe directiile de iesire a asediatilor si se ridica poduri peste santurile palisadelor.



Planul asediului Timisoarei intr-un desen contemporan cu evenimentele


Bombardarea Timisoarei pe un plan de epoca

Cuirasa printului Eugeniu de Savoya expusa la Muzeul militar din Viena.


Eugeniu de Savoya pe campul de lupta
(e vorba de un alt asediu decat cel al Timisoarei)


Semnarea armistitiului intre conducerea otomana a Timisoarei si Eugeniu de Savoya


Aceeasi scena de mai sus, intr-o alta reprezentare. In spate, o prezentare a asediului...

Asediul Timisoarei

La sfarsitul lui septembrie ( pe ploaie continua) trupele lui Wurtemberg cuceresc centura exterioara a cetatii. Bombardament continuu zi si noapte.
12 Octombrie - Pe zidurile cetatii se ridica steagul alb al capitularii. In cortul printului Eugeniu de Savoya se semneaza actul de capitulare al garnizoanei otomane. Tuturor soldatilor si populatiei musulmane le este permisa parasirea cetatii cu armamentul individual si 1000 de carute pentru transportul avutului lor.
17 Octombrie otomanii pasasesc definitiv cetetea Timisoarei.


Statuia printului Eugeniu de Savoya de la Budapesta


Statuia printului Eugeniu de Savoya de la Viena


Pictura romantica cu reprezentarea capitularii garnizoanei otomane a Timisoarei



Planul Timisoarei si un proiect de fortificare a suburbiilor orasului


Aproape orice urma a prezentei turcilor in Timisoara va dispare o data cu construirea marii cetati stelate, de catre imperiali.


Suprapunerea planului cetatii medievale pe planul modern al orasului
va urma
Bibliografie:
Ioan Hategan - Cronologia Banatului-Vilayetul de Timisoara (Timisoara 2005)
Mihai Opris - Timisoara-Monografie urbanistica
Valentin Capotescu - Cetatea Timisoarei
Linkuri:

Citeste si articolul Timisoara austriaca

miercuri, 14 aprilie 2010

Batalia de la Przemysl reconstituita la Terezin



Am fost recent in Cehia intr-un orasel aflat la 50 de km de Praga, unde peste 250 de pasionati de reconstituiri militare, in costume de epoca, au reinviat asediile de la Przemysl. Sa explic. In august 1914 armata rusa (tzarista) cucereste fortareata de la Przemysl, in sudul Poloniei, in Galitzia (Poloniei. A nu se confunda cu Galicia spaniola).

Scena din batalia de la Przemysl. Dintr-o revista de epoca

Prizonieri rusi dupa batalia de la Przemysl, martie 1915


Intre octombrie 1914 si 22 martie 1915 fortele austro-ungare supun orasul unui crancen asediu la sfarsitul caruia Przemysl cade din nou in mainile acestora.

Soldati germani in timpul asediului de la Przemysl

Fortareata (sf de sec 19) de la Przemysl, dupa asediul trupelor germano-austro-ungare


La Terezin, in Cehia, se afla o cetate stelata de tip Vauban tarziu (sf sec al 18-lea), foarte bine conservata, unde incepand de anul trecut, grupurile de reconstituire militara din Cehia, Slovacia, Polonia, Romania, Rusia etc, se intalnesc pentru a comemora acele crancene batalii din Polonia, din Primul Razboi Mondial.

Cetatea Terezin, in santurile careia s-a desfasurat reconstituirea bataliei.

Eu fac parte din Asociatia de reconstituire militara "Regimentul 6 Dorobanti" din Bucuresti si impreuna cu camarazii "de arme" am facut aproape 1500km (dus intors) pentru a participa la una din cele mai impresionante spectacole de reenactment (termenul englezesc pt reconstituirile istorico-militare). Pentru o mai buna intelegere a fenomenului, citeste acest articol.


Desi in realitate la batalia de acum 95 de ani nu au participat si trupe romanesti, noi am participat totusi, atat datorita bunelor relatii cu colegii cehi cat si datorita faptului ca in lagarul de prizonieri care a fost acolo in timpul Primului Razboi, au murit si nenumarati romani.Depunerea unei coroane la monumentul mortilor din Primul si al Doilea Razboi Mondial. Ceremonial simplu, sobru, coroana din frunze de tuia, fara flori. Extrem de decent.

Descrierea urmatoare apartine istoricului Horia Serbanescu istoric la Muzeul Militar National "capitanul" nostru:

Detaşamentul românesc participant la acest eveniment a fost alcătuit din 14 reenactori echipaţi în costume de epocă, după cum urmează: 2 ofiţeri, 5 puşcaşi şi 1 soră medicală de la Asociatia6Dorobanti (Bucuresti) şi 5 puşcaşi şi 1 soră medicală de la Asoc. Datina Strabuna(Oradea). Din cauza sosirii cu întârziere la Terezin, detaşamentul românesc nu a putut participa la acţiunile comemorative din seara zilei de 9 aprilie şi, mai ales, nu a putut să participe la petrecerea camaraderească pe care ne-o pregătiseră colegii cehi din Brno. Aceştia ne aşteptau cu un butoi de bere excelentă (la dozator) şi cu "trataţia" corespunzătoare pentru ca berea să alunece mai uşor Wink. E drept că am reuşit, în parte, să recuperăm în ziua următoare şi să ne revanşăm cu palinca oferită cu dărnicie de colegii orădeni...
Grupul romanilor in pregatire pentru o poza de grup

Infirmierele noastre...

click pe imagini pt marire

Diverse imagini cu "ostasii" romani, inainte de "lupta"

Bucataria de campanie



Pe strazile orasului, in drum catre monumentele mortilor din Terezin (printre care si prizonieri romani). Aici grupul de reenactori cehi din Brno (prietenii nostrii) in uniforme ale voluntarilor cehi (vezi culorile alb-rosu de pe sepci) din armata rusa.


General prusac si general roman (istoricul Adrian Silvan Ionescu)

Bucatar cu sortz imprimat cu soldatul Svejk...


Al doilea bucatar






Ostasi prusaci


În rest, acţiunea propriu-zisă a fost una deosebit de intensă şi solicitantă din punct de vedere fizic (cu numeroase acţiuni de atac şi contra-atac), care ne-a pus serios la încercare capacitatea fizică. vezi aici Armele (carabine Mosin-Nagant md. 1938 şi 1944, fără baionetă) şi muniţia aferentă (cca 65 cartuşe/om) ne-au fost puse la dispoziţie gratuit, pe cheltuiala autorităţilor din Terezin.

Pustile ne-au fost date pe buletin. La ei, asociatiile de reconstituire militara pot colectiona fara probleme zeci sau sute de arme de epoca fara mari formalitati. La fel, regimul armelor si munitiilor e mult mai relaxat decat la noi.

S-a tras din belşug, ca la bătălie, într-un ritm infernal, din fericire fără incidentele de tragere produse de muniţia de proastă calitate, de anul trecut.

Dupa incetarea luptei o gramada de copii au invadat "campul de batalie" pentru a strange tuburile de cartuse oarbe, imprastiate peste tot.

Batalia a avut 2 momente distincte. La inceput armata rusa, aliata cu romanii cuceresc cetatea, austro-ungarii cer pace. Apoi locurile se schimba iar noi si rusii suntem infranti iar cetatea e recuperata de primii...:)
Foto: Bogdan Iorga (vezi si aici)





Uniforma ostasului cu fes este al bosniecilor musulmani ce au luptat in
armata austro-ungara



Cel tintit de ostasul german sunt eu...


Rusii cuceresc cetatea


Mai multi "soldati" au facut show, luptand corp la corp sau lasandu-se
"impuscati" in mod spectaculos





Zgomotul a fost infernal, majoritatea avand puse, discret, dopuri in urechi. Noi nu am avut, asa ca ne-au tiuit urechile ore intregi dupa incetarea luptei (cel putin mie)



Ostasii romani au facut senzatie cu castile metalice, model francez (Adrian). In realitate, in 1915, armata romana inca nu avea aceste casti, aduse mai tarziu datorita lui M. Berthelot.



Niciunul dintre participanti nu este soldai adevarat. Totul e facut din pasiune iar costumele sunt realizate din bugetul personal cu mare atentie pentru corectitudinea fiecarui detaliu. Sunt multe grupuri care nu reconstituie neaparat armata natiei din care fac parte. Niciunul dintre participani nu era nici rus si nici german, austriac sau ungur(insa comenzile se dau in limba uniformei pe care o imbraci). De exemplu colegii din Brno si-au facut uniforme de infanteristi romani din al Doilea Razboi Mondial si la reconstituirile acestui razboi joaca rolurile armatei romane.

In planul doi se pot observa caciulile uriase al "cazacilor".

"Ofiterul rus" era foarte convingator in acest rol, impartind cu voce puternica ordine.

Unul din colegii de la Oradea, se lasa "impuscat". Un voluntar ceh din armata romana si un coleg roman il duc catre infirmiere.

Se ordona o retragere. Lupta a fost un continuu atac, retragere, contraatac...


La reconstituire au fost folosite 4 mitraliere de epoca in perfecta stare de functionare,
si 3 tunuri.




Spectacolul a beneficiat de aportul unor artificieri care au plantat cateva zeci de "bombe" si fumigene in pamant sau in diverse colturi ale cetatii.







Pentru prima dată, la o acţiune a asociaţiilor noastre au participat şi infirmiere, echipate în costume de epocă. Ele au primit "botezul luptei", în timp ce acordau îngrijire "răniţilor" români, deşi zgomotul împuşcăturilor şi al exploziilor, amplificat şi de incintele în care se defăşurau luptele, le terorizase, la propriu, pe cele două colege ale noastre... Cu prilejul întâlnirilor cu diverse grupuri de reconstituire istorică, am stabilit noi contacte de colaborare, care se vor concretiza, sperăm, în viitoare acţiuni comune, în România şi în străinătate, unele din acestea fiind stabilite ferm de pe acum...


Defilarea finala

Din pacate si la acest capitol, al jocului de-a razboiul de epoca, (o excelenta forma de a invata istoria, atat pt participanti cat si pentru privitori), Romania este codasa in Europa. Daca la noi in tara exista 3 grupuri specializate pe istoria sec 19 si 20, unul pe antichitate (Terra Dacica Aeterna), un grup de husari secui si cateva grupuri modeste pe medieval (modest documentate), in Bulgaria, Rusia, Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia pasionatii de reenactment sunt cu sutele si de cea mai buna calitate. Si acopera toate epocile istorice. Nu mai vorbesc de Europa occidentala.


Alte fotografii: album 1, album 2, album3, album 4,

O alta postare cu un text excelent si sincer, a camaradului de arme, Bogdan Iorga, puteti citi aici.


Gulasul facut la cazan a fost de exceptie....