Demolarea casei de pe str. Traian nr. 224

Am fost foarte afectat când, astă iarnă, am observat că, într-adevăr, se demolează casa din str. Traian 224. Era ultima casă frumoasă, pe dreapta, cum vii de la Foişor, înainte să faci la stânga spre Moşilor (sau spre str. Eminescu şi Dacia) şi să dai de blocuri. Am aflat ulterior că foarte mulţi o admirau. Pe acolo trec autobuze (133) şi troleibuze (79, 86) şi lumea o vedea în fiecare zi.
Când a început să fie clar că va fii demolată, s-au făcut cereri, s-au facut petiţii, la Primărie, la Monumente Istorice. Casa a fost demolată (sau ce mai rămăsese din ea caci demolarea începuse din curte încă de mai demult) în februarie. Demolarea a fost evident ilegală. Voi posta o parte din textul d-lui Andrei Pippidi publicată în Dilema Veche (sper să nu se supere revista- scopul e nobil; aici tot articolul) pe acestă temă, însoţit de câteva fotografii, făcute pe grabă, de mine. Am impresia că sunt singurele poze ce s-au făcut cu acea ocazie.

"[...] Fără panou de şantier, deci ilegal, [...]. Se făcuse apel la Primăria sectorului 2, dar dl Onţanu n-a răspuns. Se ceruse intervenţia Comisiei Monumentelor Istorice, tot în zadar. Acel memoriu, în numele Fundaţiei Ileana pentru Artă Plastică şi Arhitectură Modernă în România, era semnat de acad. Dinu C. Giurescu şi de dna Luminiţa Batali. Nu este de prisos să se cunoască, deşi n-a putut împiedica nimic, conţinutul documentului: „Dorim să aducem în atenţia Comisiei Monumentelor Istorice imobilul de sfîrşit de secol XIX situat în str. Traian la nr. 244, la intersecţia cu o zonă care a pierdut deja, prin demolările neselective din anii ’80, întreaga sa expresie istorică, anume Calea Moşilor. Construcţia este un exemplar graţios al stilului eclectic şi este unică în Bucureşti prin expresia plastică, dar oglindeşte şi o gîndire arhitecturală de calitate“. După care se adăuga: „Constituie o locuinţă reprezentativă a unei familii din clasele superioare ale negustorilor. Imobilul, ce a rezistat foarte bine cutremurelor, este acum nelocuit şi se află în stare de abandon“, ceea ce, de regulă, înseamnă că se pregăteşte demolarea. Presimţirea s-a adeverit şi, o lună după încă un protest al istoricilor de artă, acea casă, datînd din 1889, nu mai există. Cine vede astăzi ce hidoasă a devenit Calea Moşilor nu-şi poate imagina peisajul urban de acum un secol, care, măcar parţial, supravieţuia înainte ca Nicolae Ceauşescu să-şi alinieze blocurile. Doar pe străzi afluente la artera centrală, ca Silvestru, Zece Mese sau Traian, ori, mai departe, Dimitrie Salmen, o casă veche şi un petec de grădină mai merită o privire. Dacă burghezia acelei epoci s-a stins, amintirea ei istorică este, în zilele noastre, zdrobită de excavatoare."

Ceea ce nu ştiu mulţi e că aprobarea pentru demolarea unei case vechi, chiar fără să fie monument istoric este dată de Direcţia pentru Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional a Municipiului Bucureşti. Această instituţie : "... îndeplineşte, la nivelul municipiului Bucureşti, atribuţiile Ministerului Culturii şi Cultelor în domeniul culturii şi artei, al cultelor, al protejării patrimoniului cultural naţional şi al valorificării şi dezvoltării elementelor ce definesc identitatea culturală a colectivităţii locale." Ha, ha!! Stiaţi că, teoretic, în atribuţiile lor intră şi identificarea şi pedepsirea abuzurilor faţă de patrimoniu????
Însă, în realitate, această instituţie e cel mai mare duşman al clădirilor de patrimoniu. Absolut toate casele vechi demolate în ultimii ani au semnătura directorului acestei instituţii, d-l Ştefan Damian, un mare iubitor de turnuri şi zgârie nori, un domn care " vrea progresul cu orice preţ". Dacă vom mai dori să salvăm vreo casă, aici trebuie protestat.
P.S. Dupa mai bine de un an de la distrugerea acesteia, casa a ajuns un adevarat simbol al distrugerii patrimoniului bucurestean, ea figurand pe un afis ce chema la un miting.