marți, 17 iunie 2008

Bucureştioara şi Preziosi


Am mai cumpărat azi două cărţi în care o cunoscută acuarelă a pictorului Amedeo Preziosi, cel ce a pictat Bucureştii la invitaţia lui Carol I în anii 70 ai veacului al XIX-lea, e trecută în virtutea inerţiei ca reprezentând pârâul Bucureştioara. Printre autorii recenţi ce au făcut această localizare greşită se află dl. Adrian Silvan Ionescu, Adrian Majuru, Alexandru Ofrim dar şi mulţi alţii în tot atâtea lucrări despre Bucureşti.
Acest pârâu este cel mai cunoscut afluent al Dâmboviţei şi apoape orice bucureştean a auzit de el. Ceea ce nu ştiu marea majoritate a oamenilor este că acest pârâu nu prea mai exista (ca prezenţă vizibilă şi supraterană - ca să zic aşa) în a doua jumătate a sec. al XIX-lea. Practic nici un plan al Bucureştilor nu prezintă cursul Bucureştioarei. Nici măcar planul Borroczyn din 1847. Şi ar trebui să îi dăm crezare căci acel plan e deosebit de detailat. N. Vătmanu a reconstituit cursul acestui pârâu intrat în legendă, ca pornind din balta de la Icoanei, trecea pe lângă biserica Batiştei, prin spate pe la Colţea (unde era balta Cucului) şi mahalaua Scaunelor unde se umplea de mizeriile măcelarilor, apoi traversa Calea Moşilor, se ducea prin spatele bisericii Udricani, unde se vărsa în Dâmboviţa cam pe unde e acum clădirea Bibliotecii Naţionale de pe b-dul Decebal, oarecum vis a vis de bisericuţa Bucur.
Cursul s-a colmatat înainte de 1847, iar albia probabil a fost acoperită de gunoaie, moloz, construcţii şi grădini. Nici vorbă să mai existe acest pârâu la 1869, şi încă atât de lat precum apare în acea acuarelă. Şi totuşi de zeci şi zeci de ani, toţi autorii, dar absolut toţi, care au reprodus această imagine au numit-o ca reprezentând Bucureştioara. Toţi au fost derutaţi de îngustimea râului din pictură, neacceptând că acea apă ar putea fi chiar Dâmboviţa, în condiţiile în care sunt destule elemente care identifică acel loc ca fiind Pţa Mare.

Documentându-mă temeinic pentru afişul meu cu Bucureştii la 1847-1854 am identificat exact locul reprezentat, folosindu-ma de alte imagini cât şi de planul Borroczyn.

Detaliu din desenul meu cu localizarea aproximativă a locului de unde a schiţat Preziosi desenul după care a făcut aquarela. Reconstituirea mai e utilă
pentru înţelegerea topografiei zonei.

Râul în cauză e Dâmboviţa. În zona Pieţei Mari, Dâmboviţa era extrem de îngustă, dar nu atât de îngustă precum e prezentată. Preziosi era interesat să umple desenul cu viaţa de stradă şi nu cu gârla. În altă gravură a lui M. Foucault ce reprezintă intrarea lui Carol I în Bucureşti, Dâmboviţa e - dimpotrivă - excesiv de lată. Gravura e făcută după schiţele lui Foucault, într-un atelier din Paris. Multe detalii sunt supradimensionate precum palisada ce ţinea malul apei. Şi nici podul nu e prea corect făcut. Nici aceasta nu e situaţia reală. Deşi elemente reale sunt destule.

Gravura făcută după un desen al lui Foucault (originalul nu îl cunosc). Dâmboviţa e excesiv de lată, dar se recunosc pereţii curbi de lemn al barăcilor din Pţa Mare (în stg), Hanul lui Manuc şi turla Bisericii Sf. Anton-Curtea Veche

Adevărata situaţie a lăţimii gârlei o cunoaştem din pozele lui Angerer. Oricum apele creşteau primăvara în timp ce vara erau mici.

Fotografie a lui Ludwig Angerer din 1856 făcută de pe podul ce făcea legătura între str. Şelari şi viitoarea Cale a Rahovei. Clădirea din stg. e Hanul lui Manuc, latura vestică, în faţă e podul spre str. Bazaca, pod vizibil din unghiul opus (spre amonte) în celelalte 2 desene

Acuarela lui Preziosi e făcută în atelier după schiţe făcute din spatele Primăriei din Pta Mare. În stânga se văd tarabele curbe ale pieţei, aşa cum le vedem şi în gravura lui Foucault.
În planul îndepărtat se vede turla bisericii Curtea Veche uşor de recunoscut după bila de pe cupolă.

ss

Turla bisericii Sf. Bunavestire-Sf.Anton-Curtea Veche aşa cum apare la Preziosi, Angerer, Foucault. Era singura biserică din Bucureşti ce avea o asemenea bilă în vârf.

s
Exteriorul corpului de prăvălii (dinspre râu) ale Pţei Mari. La Preziosi e vizibil că sunt curbe aşa cum apar şi pe plan

Biserica avea acest aspect din timpul restaurării în stil neogotic de după Incendiul din 1847. În faţa bisericii se recunosc luminatoarele Hanului lui Manuc. Urmează podul de lemn ce ducea către Str. Bazaca, pod ce apare şi pe gravura lui Foucault, căt şi pe poza lui Angerer, dar văzut de pe podul din amonte de Han (ce unea str. Şelari cu calea Craiovei, Rahovei).


Podul de la str. Bazaca. Văzut din jos şi din sus de pod



Planul zonei Pţei Mari la 1854. Situaţia era asemănătoare şi la 1869. Cu roşu -stg.-unghiul de vedere al aquarelei lui Preziosi, cu verde -centru- unghiul pozei lui Angerer, cu violet unghiul gravurii după Foucault

În plus aglomeraţia de oameni şi animale ce indică clar un târg, casele mari, cu etaj, înghesuite, ce nu prea existau în nici un alt loc din Bucureşti şi cu atât mai puţin pe malul unei ape sunt argumente în plus pentru a localiza acea aquarelă lângă Pţa Mare din faţa Hanului lui Manuc , după curba de aproape 90 grade ce o făcea Dâmboviţa, de pe colţul străzii Municipul, cum apare pe harta lui Pappassoglu. La 2 ani după pictarea acelei acuarele pe locul Pţii Mari se va ridica Hala Mare.

15 comentarii:

Raiden spunea...

Interesanta ipoteza si excelenta demonstratie. iti dai seama ca putina lume are habar de Bucurestioara sau de configuratia Pietei Mari de dinainte de 1880.

Acuarelele lui Preziosi sunt documente foarte valoroase. Panorama din Turnul Coltei si perspectiva catre Baratia sunt alte lucrari remarcabile ale sale, cred ca le cunosti.

Raiden spunea...

Off-topic: Multumim de link, te-am pus si noi la blogroll.

Radu Oltean spunea...

Mersi mult Raiden. Sa stii ca nu iti seama de detalii din astea de finete decat cand chiar lucrezi ca mine la identificarea unei cladiri si pe urma sa o desenezi. Si cum pricepi atunci chestii pe care istoricilor le-au sacpat??La fix le pricepi!
Tot nu am reusit sa intram in legatura pe mail!

Anonim spunea...

Foarte interesanta observatia Dvs. S-ar putea sa aveti dreptate.
Alexandru Ofrim

Radu Oltean spunea...

D-le Ofrim
Sunt bucuros ca ati gasit crdibila teoria mea. Eu sunt convis de adevarul ei caci am studiat zona cu maxima acribie.
Va multumesc ...

adrian craciunescu spunea...

Corecta demonstratia. Si eu remarcam de mult faptul ca planurile orasului nu indica acel curs de apa care trebuie sa fi fost foarte firav din moment ce il acopereau oamenii cu depozite de moloz (documente in arhive despre neajunsurile acestui fapt pe strada Radu Calomfirescu). Constatam faptul ca in imaginea din 1860 a bisericii Batistei nu se vede presupusul traseu al paraului desi el era indicat a fi trecut prin preajma pe strada Calderon de astazi ...

Branxu spunea...

standing ovations!!!
adevarata, corecta si exemplara analiza .

eu am incercat sa refac traseul bucurestioarei pe planul boroczyn dupa elemente topogeografice si urban morfologice si nu pre iese. pe undeva in calea mosilor se blocheaza.

mai lucrez la ea.

Radu Oltean spunea...

@Bogdan
A incercat istoricul Vatamanu. Poate stii. Daca nu, iti trimit eu propunerea cursului acestui parau. A fost publicata demult.

Radu Oltean spunea...

@Bogdan


Iti recomand sa folosesti planurile cadastrale militare din 1890-1911 fiindca acolo apar curbe de nivel. In functie de curbele de nivel cauta panta si albia. Eu am incercat sa reconstitui cursul Bucurestioarei astfel in zona din spatele spit Coltea (vechiului spital...).

Nicole Preston, USA spunea...

stimate domn Oltean,
Excelenta documentare. Felicitari! Citesc cu mare placere si admiratie tot ce scrieti in Art Historia.

Maria spunea...

Cu mii de multumiri pentru toate materialele prezentate.Cu tot respectul pentru munca multa si de migala pe care o faceti.FELICITARI!
(In "Bucurestioara....",cu iertaciune de la dumneavoastra,pentru rigurozitate: cladirea Bibliotecii Nationale se afla pe B-dul Unirii.)
Pace si bucurie!

alphred spunea...

In documentele vremii cursul de apa era numit Cacata, mult mai tarziu numindu-se Bucurestioara. Arunca lumea gunoiul acolo pentru ca oricum din mahalaua Scaune (de macelari) se aruncau maruntaie de animale, care puterezeau in apa respectiva. Cercetarile ulterioare si lucarile de canalizare si traseu de gaze naturale au descoperit un sol "unsuros" si greu mirositor. Traseul este cel descris: undeva in zona Rosetti mergand pe Hristo Botev spre Calea Mosilor. Se pare ca acea linie prezenta oarecum si marginea Bucurestiului daca luam in considerare ca putin mai sus avem sa ajungem la Bariera Vergului.

Unknown spunea...

Felicitari pentru "ancheta"! Un material important pentru mine. E posibil sa stiu pe unde mai curge Bucurestioara... un prieten care sta pe strada Vasile Lascar langa Piata Rosetti imi povestea mai demult ca in urma unei adanci excavatii in fata blocului in care locuieste ar fi observat pe fundul gropii prin gaura din bolta unui arc din caramida (posibil un tunel de vechi de canalizare) reflexii de lumina date de o apa curgatoare. E posibil, canalul daca fost tras in lungul strazilor, a deviat de la cursul sau paraul, care trecea prin apropiere din cate am observat aici: http://www.b365.ro/media/image/201202/w620/Harta-bucurestioara-FINAL.jpg
Din ce stiu eu nu poti opri/seca un izvor, poti sa il preiei si sa il controlezi.
Succes is spor in continuare!

Radu Oltean spunea...

@Victor N. Fiti prudent cu atribuirea apei din vehiul cancal de caramida cursului subteran al vechii Bucurestioara. Nu uitati ca Bucurestioara dispăruse pe la începutul dec al 19 lea. Iar cele mai vechi canalizari de acel gen sunt după 1870.

Unknown spunea...

Campeanu F. Locuesc pe strada pescaria veche nr. 19 si de aproape 40 de ani urmaresc cursul apei vara cind ploua torential si am observat ca are un traseu de curgere care corespunde directiei unei ape curgatoare care pare a fi Bucurestioara. In dreptul biserici Razvani se ramifica in doua directii 1 - Stelea 2 - Sfantu gheorghe vechi.