Se afișează postările cu eticheta fotografii vechi. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta fotografii vechi. Afișați toate postările

luni, 28 noiembrie 2011

18 noiembrie-1 decembrie 1918



Pentru inceput va recomand sa cititi acest articol, unde se afla primul set de fotografii de la manifestatiile prilejuite de intoacerea familiei regale in Bucuresti la 18 nov-1 dec 1919. Aici reproduc un al doilea set...

In ziua de 18 noiembrie 1918, dupa calendarul vechi, iulian ( folosit inca in Regatul Romaniei) sau 1 decembrie dupa noul calendar-gregorian, folosit deja in Imperiul Austro-Ungar, in Bucuresti se desfasoare impresionante manifestatii si defilari ale armatei romane, in prezenta regelui si reginei si a inaltelor oficialitati militare si diplomatice. Romania iesise, nu bine, ci de-a dreptul excelent dintr-un razboi extrem de dur pe care practic il pierduse (vezi pacea de la Bucuresti-Buftea) . Romania isi continua sirul de sanse nesperate ale istoriei, nu numai prin castigarea si iesirea cu fata curata dintr-un razboi crancen, dar si dublandu-si teritoriul.


Generalul Henri Mathias Bethelote numai zahar si miere cand o saluta pe Regina Maria



De asemenea, Regina, pe peronul garii Mogosoaia, numai zambet...


Nelipsitul sobor de preoti pe B-dul Kisseleff


In Piata Victorie. In spate, Institutul Geologic (azi Muzeul Geologic)

Intrarea in Piata Palatului a familiei regale si a generalului Berthelot pe sub un arc de triumf construit langa hotelul Athenee Palace
Urmatoarele fotografii sunt facute de la etajul firmei foto (era si agentie foto pt presa) "Julietta". Aceasta se afla langa Capsa, vis-a-vis de Cercul Militar. Acest arc de triumf este al treilea identificat de mine, dupa cele de la intrarea in Piata palatului (langa hotelul Athenee Palace) si cel de la iesire (langa Hanul Kretzulescu).

Regele saluta si regina zambeste cuiva din public

Detalii din imaginea de mai sus. Ofiteri salutand cuplul regal si pe gen Berthelot, artizanul dotarii armatei romane cu echipament militar
Defilarea diferitelor corpuri de armata

Acesti ostasin cu caciuli de blana e posibil sa fie voluntari din alta tara...


O perspectiva interesanta a unei stradute ce o identific ca fiind fosta strada Sarindari (azi str. Ctin Mille) , de langa Cercul Militar.

Defilarea ostasilor francezi, faimosii "Poilu", care au luptat alaturi de armatele romanesti (vezi monumentul din Cismigiu)


La ce ar putea sa se uite publicul in sus? Artificii, avioane, dirijabile? Poamenii par incantati si entuzaisti

De asemenea, ostasi francezi

O trupa de cavalerie in fata carora oamenii din public isi scot palariile


Cu grenada pusa pe casca, acestia nu pot fi decat soldati francezi. Ostasii romani aveau pe casca cifrul Regelui Ferdinand

In curtea palatului regal (vezi si postarea asta)


Popor in Piata Palatului, detalii

In Piata palatului. In dreapta un colt din Fundatiunea Carol I. In stanga cladirea Jokey Club, demolata in anii 30 pentru largirea Pietii.

In Piata Universitatii, armata defileaza prin fata regelui, reginei si oficialitatilor. In dreptul statuii lui Mihai Viteazu se cnstruisera doua foisoare de lemn

Soldatii francezi mai pot fi recunsocuti dupa obiceiul ( devenit marca inregistrata ) de a-si ridica poalele mantalelor. Dupa razboi, mai multe firme romanesti au importat din Franta monumente standard, reprezentand soldati francezi, pentru decorarea centrelor comunelor si oraselor romanesti. Prea putini oameni faceau diferenta intre un "poilu" francez si un soldat roman. Astazi, daca vreti vedea in vreun centru de sat/comuna/oras un soldat din Primul Razboi cu poalele mantalei ridicate, si/sau cu grenada in flacari pusa pe casca, sa fiti sigur ca a fost importat din Franta.



Ostasi romani defiland cu drapelele de lupta cu vultur in varf



In extrema dreapta, statuia lui Mihai Viteazu


In dealul Mitropoliei, in fata bisericii

Regele la Mitropolie












luni, 28 martie 2011

castelul de la Cris-Mures

Nu departe de Sighisoara, pe o vale laterala fata de cursul raului Tarnava Mare se afla un vechi sat sasesc. Cris, in germana Kreisch si in maghiara Keresd. Tine de comuna Danes, iar in trecut a fost un sat cu statut mai neobisnuit in comparatie cu celelate sate sasesti din zona. Satul Cris, ascuns in capatul unei vai impadurite, asemenea satului vecin , Malancrav (ce apartinea de familia Appafy) , nu a fost un sat liber. El apartinea familiei nobiliare Bethlen, aripii Cris, dupa numele proprietatii (caci erau mai multe aripi ale familiei; vezi despre castelul Bethlen de la Sanmiclaus). Intre satele sasesti libere din imprejurimi, satul Cris era o enclava nobiliara, cu populatie mixta saseasca, ungureasca si romaneasca. Desi in acest sat nu gasim o impresionanta biserica fortificata, aici se afla unul din cele mai frumoase castele in stil renascentist din Transilvania.

Stema familiei Bethlen. Piatra pusa de Alexius de Bathlen, unul din ctitori de seama a ansamblului. In vremea lui se construiesc ( intre 1675 şi 1691) cele 4 bastioane si aripa de vest.

Aspectul castelului inainte de Primul razboi mondial.


In trecut, aproape nu exista carte monografica despre Ardeal in care sa nu apara o imagine a acestui faimos castel. In sec. 20 se tiparesc si carti postale dupa cu acest monument.

Gravura din sec al 19-lea

Dupa razboi (1949) castelul e nationalizat, jefuit de autoritati si de taranii localnici. Devine sediu al CAP-ului local. In anii 70 in curtea castelului se filmeaza scene din Enigma Otiliei. In anii 1976 CAP-ul este scos afara, iar castelul incepe sa fie restaurat. In 1977 Ceausescu desfiinteaza Directia Monumentelor Istorice iar castelul ramane parasit. CAP-ul nu mai revine inapoi. In 1991 castelul e o ruina. Acoperisurile sunt prabusite, molozul umple camerele interioare, vegetatia creste luxuriant. Necunoscuti scot cu ranga din grosimea zidului mai multe ancadramente renascentiste de piatra, care sunt lasate in iarba sau furate.


Imagini realizate scurt timp dupa razboi (al 2-lea), cand castelul devine sediu de CAP

In 1991 vizitez castelul si il gasesc asa cum l-am descris mai sus. Ma duc cu fotografiile la Directia Monumentelor Istorice, si nu stiu daca are vreo legatura, dar castelul intra intr-un program prioritar de conservare.

Acest set de imagini l-am realizat chiar eu in 1991 ,dupa 15 ani de lasare in paragina.



Faimoasa loggie, locul unde cu doar cateva decenii in urma,
contele Bethlen isi servea cafeaua de diminata...




La mijlocul anilor '90 castelul incepe a fi protejat de un acoperis nou iar ulterior incep lucrarile de restaurare -consolidare.

Castelul in 1994, dupa primele masuri de protectie initiata de Directia Monumentelor...

Ilustratie cu castelul realizata de subsemnatul pentru macheta unui timbru. Initiativa realizarii unui timbru cu Castelul Bethlen imi apartine. Este al doilea timbru in care este reprodus acest castel si singurul ce reproduce castelul unei familii nobile din Transilvania (excluzand cast de la Hunedoara).

Inainte ca restaurarea realizata de Ministerul Culturii sa fie finalizata, mostenitorii familiei (contesa Anikó Bethlen), revendica dreptul de proprietate asupra castelului. După procese ce au durat mai mulţ ani castelul şi parcul au fost restituite oficial în iunie 2007 ramurii ardelene a familiei Bethlen. Lucrările începute prin anii 1990 trebuiesc continuate, castelul trebuie să devină locuibil, ca să reintre în circuitul turismului cultural. In prezent mostenitorii (Anikó, Éva şi Ágnes Bethlen din Targul Mures) au infiintat Uniunea Pro Castrum Bethlen, care se ocupă cu restaurarea castelului, şi includerea lui în circuitul turistic. (vezi aici)

Imagini realizate in 2009. In jurul castelului s-a amenajat in sec 18-19 minunat parc in stil englezesc. In anii postbelici, dealul pe care e ridicat castelul a fost napadit de boscheti. Insa mai atrageau atentia unii copaci neobisnuiti. Multi din copacii exotici plantati cu multe decenii (sau poate secole) in urma mai supravietuiesc si azi.

Castelul poate fi vizitat daca il gasiti pe paznicul castelului, un localnic ce va poate fi ghid deoarece este plin de informatii .



In anul in care am revizitat castelul (2009) se curata cu atentie parcul din jurul castelului. Nu imi venea sa cred dupa ce cu peste 15 ani in urma vazusem castelul in pragul colapsului...


Vedere panoramica din turnul donjon.


Detalii din friza de soldati secui de pe donjonul cilindric.
In trecut acestia erau pictati, iar urme de culoare se mai ghicesc si azi...

Seria de timbre din 2008, in care apare si castelul Bethlen din Cris



Cea mai veche parte e donjonul cilindric cu cinci niveluri, de origine medievală. Pe faţada sa, la registrul superior, se află o friză decorativă constând dintr-un şir de basoreliefuri colorate ale unor războinici cu calpac, în mâna dreaptă purtând halebarde sau scuturi, iar mâna lor stângă este sprijinită pe mijloc. Nivelul al cincilea slujea ca punct de observaţie, cu cele opt ferestre arcuite. În peretele gros al turnului a fost practicată scara în spirală, ce făcea legătura dintre etaje. În secolele XVI.-XVII. donjonul a fost înzestrat cu ancadramente de uşi şi ferestre în stil renascentist.(citeste mai mult despre istoria castelului aici)

Imagini din parcul dendrologic. In parc era construit si un foisor de lemn ce se mai gasea
pana in anii 2000 aruncat langa statia de autobuz din sat.
Urmatoarele fotografii provin dintr-un set realizat cu putin timp inainte de primul razboi mondial.



Reconstituirea stemei heraldie a familiei Bethlen, asa cum am desenat-o pentru emisiunea de timbre de mai sus.

Detaliu de pe relieful cu stema lui Alexius Bethlen

Banca cu steme heraldice ce se afla in trecut in curtea castelului.
Azi acest relief se afla la sectia de Istorie a Muzeului Brukenthal din Sibiu.


Schita desenului de la inceputul articolului...


Stema din stuc, pe tavanul uneia din incaperi.

Capela, a carei minunata usa se mai gasea abandonata in 1991





Fotografiile prezinta un decor relativ sobru, fara opulenta, tipica pentru
resedinta de la tara a unui aristocrat ardelean de la inceputul veacului 20.



Multe din elementele de mobilier au ajuns dupa nationalizare, la Primaria din Sighisoara,
la muzeul local sau la unii particulari...

As fi curios sa aflu unde afla aceste tablouri. Sobele au fost sigur distruse deoarece eu am mai gasit prin '91 fragmente imprastiate prin subsol...



Lacul rotund, abia vizibil in anii '90. Curatat, de frunze si pamant, el este azi iarasi vizibil. In dreapta niste pietre funerare despre care nu stiu mare lucru (vezi si mai jos).



Film documentar in lb maghiara despre castelele din Transilvania. Bun! Subtitrat in romaneste!!! RETROPOLISZ
Vezi http://www.youtube.com/watch?v=_l9Q2XCGXJk&p=2AA5C4299AB5BB8D
http://www.youtube.com/watch?v=aLNqmXTwkQo&p=2AA5C4299AB5BB8D