Se afișează postările cu eticheta daci. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta daci. Afișați toate postările

vineri, 17 septembrie 2021

Poveștile Marelui Templu Circular de la Sarmizegetusa Regia.

Poveștile Marelui Templu Circular de la Sarmizegetusa Regia.





La cercetările de la Grădiștea Muncelului (adică la Sarmizegetusa Ragia) din anii 50-60 conduse de arheologul C.Daicoviciu, în interiorul templului mare circular au fost descoperite câteva din urmele putrede ale unor bârne groase de lemn, urme care formau în plan un cerc. Inițial se dezgropaseră doar câteva din aceste bârne. Bazându-se exclusiv pe desenele publicate de arheologi, dacopații epocii – influențați de teoriile NewAge pe de o parte și de protocronismul ceaușist pe de altă parte - s-au grăbit să declare că a fost descoperit un calendar dacic foarte sofisticat.

Planul marelui templu circular, situația săpăturii din 1950. După C. Daicoviciu și colaboratorii în ”Studiul traiului dacilor din Munții Orăștiei” în SCIV,II,1,1951 

Considerând că și în jumătatea nedezgropată trebuie să fie un număr egal și simetric de bârne de lemn, conspiraționiștii și protocroniștii din anii 60-70 au făcut calcule detaliate ale fiecărui bulumac de lemn „dovedind” înaltele cunoștințe de astronomie ale preoților daci. Când a fost dezgropat tot templul circular, complet câțiva ani mai târziu, s-au găsit cu totul alt număr de bulumaci ai cercului de lemn. Toate calculele și teoriile „calendarului dacic” s-au prăbușit ca un castel din cărți de joc. ?

Asta e doar una din poveștile Marelui Templu Circular.

Ulterior, în 1980, cu ocazia serbării a ”2050 de la crearea primului stat geto-dacic centralizat și independent sub conducerea lui Burebista” (o nebunie propagandistică-precum își mai aduc aminte unii) s-a dispus restaurarea hei-rupistă a ruinelor de la Grădiștea Muncelului-Sarmizegetusa Regia. La acel moment, sub influența lui Daicoviciu încă era neclar dacă cercurile de lemn formau un perete circular pe care se sprijinea un acoperiș. Ideea unor cercuri de piatră și lemn deschise sub cerul liber erau încă vehiculate, deși din ce în ce mai rar. Astăzi știm că templul mare circular era format din 2 cercuri largi din blocuri de andezit, o clădire cu pereți cilindrici, din bârne de lemn înfipte vertical unele lângă altele, tencuite cu lut fin și văruite, cu acoperiș conic și patru intrări și o a doua clădire de lemn, absidată (clădirea-potcoavă) aflată în interiorul celei rotunde și unde se afla – probabil – sanctuarul templului.


Cu acea ocazie, în 1980, arhitectul coordonator al restaurarii Cristian Călinescu și arheologii au imaginat un mod de a pune în valoare cercul și încăperea în formă de potcoavă formate de bârne de lemn (care erau invzibile la suprafața solului deoarece - normal - putreziseră). Să le marcheze cu bârne noi de diverse înălțimi. Vedeți mai jos fragmente dintr-un articol în care Călinescu explică - cam stufos - ce au vrut să facă:

”(...) A doua problemă de rezolvat era de a releva compoziția integrală a elementelor monumentului arătând, pe lângă elementele de andezit ale cercului mare și pragurile interioare de calcar, și elementele cercului și potcoavei din stâlpi de lemn ale căror urme se aflau în pământ. Nu mai puțin important pentru noi, era găsirea unui mod corespunzător de exprima volumetric, în spațiu, aceste urme.

Se cuvine, aici, să aducem unele precizări în privința datelor cunoscute din cercetarea anterioară despre stâlpii de lemn și implicațiilor pe care acestea le au în deciderea modalității de exprimare. Așa cum arăta C. Daicoviciu, stâlpii erau de lemn, adânciți în pământul antic (deci sub nivelul de funcționare al sanctuarului), la o adâncime de 1,30-1,45 m, fiecare având la bază un bloc de calcar, astfel că, împreună, constituiau o fundație de cca 1,60-1,70 m adâncime. Aceasta ar indica o înălțime deasupra terenului de cel puțin 3-3,50m.

(...) Revenind asupra modului de a reprezenta aceste urme adăugăm că, pe parcurs, s-au repus în discuție anumite date. Dacă asupra secțiunii stâlpilor nu există nici un dubiu, asupra înălțimii ce trebuia expusă au survenit îndoieli, fiind posibile în antichitate dimensiuni exterioare ale acestora atât de 3-4m cât și, la fel de bine, de 1m înălțime (...)

Plantarea unor replici de 1-1,20 m înălțime era dorită pentru a facilita o citire ușoară la nivelul ochiului vizitatorului (...).

Dar nici posibilitatea unor stâlpi înalți nu trebuia înlăturată. Așa încât ambele înălțimi, cea maximă și cea minimă, au fost reprezentate. Trecerea între aceste două a fost realizată prin intercalarea unor stâlpi de înălțime intermediară, descriind prin vârful lor, curbe parabolice în spațiu, din considerentul că în acest fel formele nou create se încadrează armonios, formelor sitului construit. Soluția a fost aplicată atât cercului cât și potcoavei(...)

Arh. Cristian Călinescu - Consolidarea, Conservarea și valorificarea complexului arheologic Sarmizegetusa-Grădiștea Muncelului. Revista muzeelor și monumentelor/Monumente Istorice și de Artă, nr. 1/1982




Problema este că această soluție nu a fost explicată nicăieri, nici pe vreun panou în situl arheologic, nici în vreo altă publicație sau articol. Textul lui C. Călinescu este singurul loc în care am găsit această explicație. De aceea, de peste 40 de ani, turiștii care vizitează situl UNESCO de la Grădiștea Muncelului își imaginează că dacii aveau temple formate din bârne de lemn înfipte în pământ ce descriu ”curbe parabolice în spațiu” ce se ”încadrează armonios” în formele sitului arheologic.


Marele templu circular. Fotografie din 2012, dinaintea înlocuirii stâlpilor de lemn. 

Și încă ceva ...

Vechile bârne au putrezit și acum 3-4 ani s-a pus problema înlocuirii lor sau gărirea unei alte soluții. Cu toate acestea, deși se știa că vechea prezentare era naivă și falsă, autoritățile locale și arheologii au fost de acord ca bârnele să fie înlocuite în 2017 exact ca în 1980, în aceeași formă și mărime.

Desenele sunt detalii din ilustrația cărții ”Dacia.Războaiele cu romanii” publicată la Humanitas. 

miercuri, 22 martie 2017

Amintiri din vremea lui Decebal

Explicații, vezi mai jos. Montaj foto de Adrian Pădure

Vorbind mai zilele trecute cu un prieten, am râcâit și discutat un pic despre una din multiplele fațete ale dacomaniei/dacopatiei. 


Este vorba despre legendele despre daci, toponimii legate de daci/geți, cultură moștenită direct de la daci și geți. 
Am studiat un pic subiectul. Dacii au reapărut abia în ultimii 300 de ani în conștiința românilor. Mai întâi prin intermediul elitelor ce au avut acces la cărțile de istorie occidentale* și abia în a doua jumătate a secolului al 19-lea au fost descoperiți de marele public și adoptați ca strămoși și părinți ai neamului românesc alături de romani.
In folclorul si mitologia populară românească dacii dispăruseră de mult. Abia reprezentanții Școlii Ardelene si scrierile unor cărturari patrioți de după 1850 au făcut loc dacilor în conștiința publică. Până atunci, NICI O AMINITIRE, POVESTE, LEGENDĂ SAU DENUMIRE TOPOGRAFICĂ legată de daci nu a supraviețuit în spațiul românesc. 
Este drept că unii boieri mai citiți (precum stolnicul C-tin Cantacuzino), auziseră încă din veacurile 17-18 de războaiele lui Traian din ”Dachia” și de locuitorii ei cei ”varvari, groși și viteji”. La fel, diverși călători străini din secolele 18 și 19 în drum prin Transilvania și Valahia observaseră latinitatea limbii române și bănuiau că românii sunt urmașii coloniștilor lui Traian.
* - Începând cu jumătatea sec. 16 fuseseră publicare Istoriile romane ale lui Cassius Dio


Asemănarea țăranilor actuali (cei din preajma anului 1900) cu dacii este una conjuncturală. În aceleași condiții de trai, spațiu geografic, climă, alimentație, oamenii se îmbracă  își construiesc case și au aceleși mod de viață. În această fotografie, din 1912, fotograful Romulus Vuia i-a pus pe țărani să își pună mantăile cu glugă în așa fel încât să copieze drapajele mantiilor și atitudinile unor daci de pe Columna lui Traian (vezi imaginea de la începutul articolului). Dar mantăile de lână sunt puse nefiresc față de cum erau purtate de țăranii hunedoreni. Fiindcă dacii de pe Columnă aveau mantii prinse cu fibule pe umăr și nu mantăi cu glugă. Practic, Romulus Vuia a creeat o fotografie ”fake”, ce vroia să dovedească identitatea (și continuitatea) dintre daci și țăranii actuali din jud Hunedoara. Într-adevăr, țăranii arată foarte arhaic, iar mantia cu glugă este aproape identică cu paenulla folosită de soldații romani și atestată în mai multe cazuri la ciobanii români din trecut. Însă chiar dacă acceptăm că e vorba de o moștenire antică e vorba de una ..romană și nu dacică. 
Cine se folosește de imaginea asta ca dovată de continuitate daci-români, nu poate decât să dea dovadă de naivitate. Valoarea acestei poze ca document istoric, este tot atât de „mare” ca o scenă din filmul Dacii de Sergiu Nicolaescu



Dar la nivelul poporului, românii habar nu mai aveau de daci. Și nu mai aveau habar de vreo 1500 de ani. Dacii au dispărut cu desăvârșire din amintirea autohtonilor. Nici nu știm cum își ziceau dacii ei înșiși, ci doar cum îi numeau romanii. Ei se numeau - probabil - fiecare după tribul lor, ideea de unitate națională, cu un nume etnic unic, fiind un concept modern, naționlist și fals în realitate. Numele de daci, Dacia îl cunoaștem exclusiv din scrierile romane, care aveau nevoie de etnonim unic (precum cel de sciți, sarmați, celți etc). 

Pe de altă parte, ceea ce este oarecum frustrant pentru ”patrioții” români preocupați exclusiv de dacism, plini de dispreț la adresa ”imperialiștilor” romani, este faptul că amintirea împăratului Traian a supraviețuit vremii. Se numesc troiene fortificațiile liniare antice din valuri de pământ (chiar dacă au sau nu legatura cu romanii) și prin extensie și grămezile de zăpadă viscolite (troiene de zăpadă). ”Bădița” Traian e pomenit cu duioșie în urările de anul nou (S-a sculat mai an, bădița Traian). De Decebal nu mai știa nimeni.

Chestia asta cu ”legendele dacilor” e una din fețele dacomaniei, care încearcă să ne facă să credem că în constiinta profundă a românilor a ramas amintirea dacilor, a lui Decebal sau a comorilor lui. Nimic mai fals! Nu a mai rămas nici o amintire și nici un element cultural dacic din epoca aia. Nici zig-zagurile pe cămeși sau ulcele de lut ars, nici obiceiuri pre-creștine ”de pe vremea dacilor”. 

Ceea ce suntem acum, suntem produsul cultural al ultimlor 4-500 de ani...Zigzagurile de pe ii, ciopliturile din lemn de la casele vechi, doinele, superstițiile și alte păgânisme, basmele, muzica populară, călușarii*, tot, tot au rădăcini doar în moștenirea medievală.

Nici o amintire populară nu coboară mai adânc către începutul evului mediu sau mai demult către epoca migrațiilor. De antichitate nu mai vorbesc. Cînd tu nu mai știi ce făcea tatăl străbunicului, de ce ți-ai aminti ce făceau strămoșii tăi de la anii 1600 sau 1400... 

* - Ca exemplu de cât de complicate pot fi unele lucruri și cum sunt ele simplificate în cheie ”naționalistă”: Călușarii! Toată lumea e convinsă că este un dans arhaic, moștenit - se poate altfel? - de la daci. Dar de ce de la daci? Numai dacii au trăit în vechime pe aceste pământuri? De ce nu ar fi o moștenire de la...cumani sau pecenegi? Aceștia au trăit pe la noi (cumanii în Moldova și Muntenia, pecenegii mai mult în Transilvania) mai bine de 250 de ani, au avut un cult al calului (erau călăreți de stepă) iar Călușul ar putea fi unul de tradiție războinică, precum dansurile căzăcești, georgiene sau cele din Asia Centrală. De ce trebuie ca orice așa zisă moștenire culturală străveche, ”ancestrală” să vină de la daci? Poate avem moșteniri ancestrale de la...avari! Sau de la vechii bulgari care pe 800-900 au stăpânit jumate din țară.

Amintirea dacilor la nivelul poporului a dispărut după cateva generatii de la dispariția numelui de Dacia. Eu zic că dupa 300, maxim 500 de ani, nimeni de pe aici nu mai știa ceva despre daci sau cine fuseseră ei.
Fara o cultura scrisă, locuitorii  nu aveau nici o posibilitate sa isi mai aminteasca ce se petrecuse înaintea străbunicilor. 
Iar momente dramatice, cruzimi, devastări, masacre au tot avut loc de-a lungul a peste 1000 de ani . De ce și-ar aminti localnicii, patriotic, peste secole, doar războaiele lui Decebal? 

De romani și Traian oamenii nu au putut să uite. Ruinele romane, dovezi palpabile, se știa că-s de pe vremea lui Traian. Cu romanii, dunărenii au tot avut contact. Bizantinii erau numiți tot romani. Ținutul Bulgariei de sud era numit „Romania” (Țara Romanilor, tradusă de otomani peste veacuri prin Rumelia). Țarigradul/Constantinopolul, orașul-regină, sediul împăratului creștin și al patriarhului era un oraș roman. 

De fapt, chestia asta nu o simplă dacomanie inocentă, o licență artistică, un subiect de povești pentru copii gen legenda, secretul, comoara, moștenirea dacilor/geților/ a lui Decebal/Dromihete/Dochia*/etc. Este un ”puiuț” al mitului național al CONTINUITĂȚII, care alături de cel de UNITATE sunt parte din fundamentele naționalismului românesc. Continuitatea ne spune că românii și doar românii sunt unicii descendenți ai autohtonilor din Carpați, din paleolitic și până azi, trecând neapărat prin daci. Și desigur, unicii îndreptățiți să existe și să stăpânească pe aceste pământuri (deci ceva ff serios, cu trimitere către geo-politică)... 
* - Dochia vine de la Sf. Evdochia, nu este o ”urmă” dacică)


Apoi toponimiile...Toponimiile geografice (ape, munți, dealuri, stânci, vârfuri) de la noi sunt în majoritatea cazurilor de origine slavă. Restul se împart între românești (gen Florești, Titu, Călărași, Pașcani, Focșani, Câmpulung), turcice (Teleorman, Caraiman, Bucegi), maghiare (Feldioara, Oradea, Suceava, Sighișoara, Saschiz), germană (Năsăud), turcă (Brăila, Megidia) și rarisim din latină (cele cîteva râuri : Olt, Mureș,Timiș etc si Constanța de la Constantiana/Kustenge; numele de Argeș vine din turcicul ”argis” = înălțime, colină  și nu de la un getic Argessos . Alba Iulia este o formă neo-latină, din Renaștere, traducere latină a numelui Gyula (Julia) și Feher=Alb (în evul mediu românii au numit-o Bălgrad iar ungurii Gyulafehervar). Morisena/Cenad este o formă latinizată medievală, nu antică. Comuna Berzovia din Banat, în care se află urmele unui castru roman (Berzovis) este o rebotezare din epoca comunistă (numele vechi, era Jidovin, nume des întâlnit în localitățile cu ruine)... Dar nimic, nimic dacic. 

Vei găsi în România nume gen ”troian” dar nu ”Movila Dacilor”, stânca lui Oroles, muntele Decibalus sau orice altceva de gen...Cele mai arhaice denumiri topografice de la noi provin din slavă.

Fiți foooarte prudenți când auziți despre ”legendele dacilor” din satele din împrejurimile cetăților dacice din Mții Orăștiei: Grădiștea de Munte, Luncani, Târsa ș.a. Gen ”bătrânii care auziseră de la moșii lor despre comoara lui Decebal”... Poate ”legende” moderne, ale traficanților locali de obiecte arheologice, extrem de numeroși în zonă. 
Puțini stiu că acele sate au fost fondate târziu, în sec al 18-lea. Oamenii n-au locuit în acele zone sute și sute de ani...Deci n-au cum să fie descendenții dacilor lui Decebal. Și nici păstrătorii ”secretelor” dacilor. Poate ai romanilor...
Când austriecii scotoceau primii la începutul sec. al 19-lea după aur la Sarmizegetusa, nu era picior de țăran prin zonă care să aibă habar de daci. Nimeni nu stia ce-s acele ruine si ale cui au fost. 

sâmbătă, 16 iulie 2011

A doua distrugere a Sarmizegetusei



Pentru cine nu a urmarit presa din ultimile zilei. Lumea culturala si in special cea a arheologilor si istoricilor vuieste datorita gravei agresiuni ce a avut loc asupra sitului arheologic Sarmizegetusa Regia de pe dealul Gradistea Muncelului. Este vorba de amenajarea unei parcari de 3000 metrii patrati in buza cetatii, prin excavarea dealului. Vinovat unic: presedintele consiliului judetean Hunedoara, Mircea Moloţ.


Rezultate:
-sfidarea grava a legii prin lipsa unui proiect pentru o amenajare intr-un sit arheologic de valoare nationala, dintr-un parc national, protejat UNESCO.
-distrugerea unei suprafete importante a asezarii civile dacice, in care in anii '50-'70 s-au excavat numeroase urme de locuinte bogate. Zona locuita in jurul cetatii si a terasei sanctuarelor, in antichitate, era foarte mare. Urme de locuinte sunt pe toate terasele artificiale de pe dealul Gradistea Muncelului. Prabusirea partiala a unor lespezi din zidul cetatii pe o lungime de 30 m.
-Facilitarea "turismului" motorizat in chiar buza ansamblului arheologic a tuturor vizitatorilor, lucru care va grabii distrugerea locului, care nu este pazit. In trecut situl era accesibil doar celor care reuseau sa urce o panta relativ usoara (15-30 min). Ceea ce era bine. Acum orice cocalar si ghertoi (urmas al dacilor bineinteles) poate urca pana in situl arheologic si sa se "incarce cu energii pozitive" .
-Frustrarea oamenilor normali, arheologi, istorici sau simplii pasionati de istorie ca nu se pot opune in nici un fel agresivitatii si arogantei politicienilor si partidelor, care scapa in mod constant nepedepsiti. De exemplu, conducerea muzeului din Deva (Muzeul Civilizatiei dacice si romane), pusa in functie recent, politic, de Mircea Molot, incearca sa musamalizeze afacerea (impotriva evidentei si a restului personalului din Muzeu).

Pentru a intelege mai bine si putin mai detailat, iata care este problema:


1. Din dispozitia Consiliului Judetean Hunedoara, o firma privata (cea care primeste toate contractele pe bani publici) a indreptat o portiune de teren (cca 3000 mp) la cativa metri de zidul Sarmizegetusei, pentru amenajarea unei parcari.

2. Conform bunului simt si al legislatiei privind regimul constructiilor, orice amenajare sau constructie se face pe baza de proiect, care este aprobat de organismele competente si in baza unei autorizatii.


3. Aceasta lucrare a fost facuta fara autorizatie pentru ca baronul de Hunedoara a considerat ca daca institutia pe care o conduce da autorizatia de construire, se intelelege de la sine ca lucrarea se poate face si ... eventual ceva mai tarziu, se pot obtine si avize si tot ce mai este nevoie.

4. Odata rezolvate verbal aceste ... formalitati si cu promisiunea primirii carutei de bani, firma agreeata a trecut la treaba intr-un timp record. Nici nu i-a mai pasat de autorizatie de amenajare, patronul are chiar tupeu si zice ca daca nu le-a spus Consiliul Judetean ca trebuie, inseamna ca nu trebuie. Au facut chiar din proprie initiativa niste trepte (extrem de grav) pe care nu le ceruse nimeni. Asta numai ca sa arate baronului de cata solictudine sunt capabili.

5. In cazul in care se facea totul legal, trebuia intocmit un proiect. Proiectul trebuia supus aprobarii Comisiei Nationale a Monumentelor. Serviciul Urbanism din cadrul Consiliului Judetean trebuia sa emita un Certificat de Urbanism prin care ar fi trebuit sa solicite mai multe avize.
Intre ele, unul de la Agentia de Mediu (sa nu uitam ca este vorba despre un Parc National inclus in planul Natura 2000, dar o sa mai vorbim despre asta), Iar altul de la Ministerul Culturii. Fiecare dintre cele doua institutii ar fi pus conditii, arhitectii ar fi observat ca prin aberatia realizata este modificat in mod agresiv aspectul monumentului si ar fi cerut modificarea lui.
Iar Ministerul Culturii ar fi mentionat ca tocmai in acea portiune afectata este locul in care incepe unul dintre cele mai mari cartiere civile ale Sarmizegetusei si ca este obligatorie cercetarea integrala a zonei inainte sa fie supusa unei interventii atat de agresive.
Mai mult, probabil ca ar fi impus realizarea amenajarilor in cu totul alt loc, in ideea ca acolo, in momentul in care se va hotara punerea in valoare a vestigiilor, este cel mai potrivit loc pentru reconstituirea unor locuinte.
Prin actiunea sa, presedintele Consilului Judetean a dat dovada ca e un mic, dar demn urmas al lui Ceausescu.

6. Este "interesanta" si lipsa de reactie a celor care se ocupa de Parcul Gradistea Muncelului-Cioclovina, acum, cand muncitorii, prin lucrarile astea neautorizate, au modificat peisajul. Sigur, nu trebuie sa ne miram prea tare, pentru ca in judetul Hunedoara si directorul Parcului este numit tot dintre oamenii agreati de presedintele Consiliului judetean, asa cum a fost numita si conducerea Muzeului civilizatiei dacice si romane din Deva.

Mircea Moloţ: "Nu ştiu, sincer, dacă era nevoie sau nu şi de o aprobare de la Comisia Naţională de Arheologie, dar mă gândesc că nu ar fi fost nevoie de aşa ceva pentru o parcare situată, până la urmă, în afara cetăţii în sine" .Animalul asta nu are nici cele mai elemntare informatii despre acest sit arheologic! Priviti mai sus ce se afla "in afara cetatii in sine". Urmele a zeci de locuinte dacice, construite pe terase artificiale (semicercurile). Din pacate aceste temelii de case nu pot fi conservate, dar urmele lor descoperite (si apoi acoperite) sunt de mare importanta deoarece acestea erau locuintele elitelor dacice.


Foto aeriana (din anii '80) a sitului arheologic de la Gradistea,
cu localizarea aproximativa a actualei parcari

7. Apropo de respectivul Muzeu. Muzeul ar fi trebuit sa aiba, ca institutie, o reactie clara in legatura cu evenimentele, (mai ales ca cea care a semnalat dezastul este o fosta directoare a acestui muzeu, Adriana Pescaru). Din pacate institutia nu a avut nici o reactie pentru ca directoarea muzeului (pusa politic de chiar baronul Molot) trebuie sa apere interesele jupanului, chiar impotriva interesului cetatenilor!!




Nu pot decat sa ma indignez si sa sper ca opinia publica (sper ca si justitia) ii va sanctiona macar pe cativa dintre "eroi" si pe cei care le tin partea.

8. Sintetizand, cred monumentului i s-a dat o lovitura groaznica. Cand te duci la Stonehedge te astepti sa vezi un anume tip de peisaj, nu parcari. Si oricine ai fi, descaleci si te apropii pe jos de monument.
Acolo, la Gradistea, prin vointa unui om care nu stie nimic despre monumente, imaginea a fost deformata brutal. S-a plasat mai sus de lege, a sfidat tot ce se putea sfida. Si incearca sa scape acuzand firma de constructii...
De fapt, ceea ce au facut acesti indivizi, dupa parerea mea, intr-o tara normala s-ar numi atentat la ratiunea prin care exista statul.

Pamant "muscat" cu excavatorul, acolo unde arheologii lucreaza cu pensula si spaclul


P.S. Mircea Ioan Molot, presedintele Consiliului Judetean Hunedoara este si presedintele organizatiei judetene PNL si este si membru in Consiliul National PNL, adica este dintre cei fara de care Crin cel fara de pacat a spus ca nu poate sa conduca partidul. Din motivul asta, cred ca viitor de intunecat are tara si daca scapam de Basescu si ai lui, ne asteapta oameni ca baronul de Hunedoara....


Mai jos un alt articol ce provine de aici: http://www.simpara.ro/Sarmizegetusa


SARMIZEGETUSA ÎN PERICOL!
Bolovanii din Munţii Orăştiei
Sâmbăta trecută mi-am petrecut după-masa în parcul palatului Laxenburg, una dintre numeroasele reşedinţe ale Habsburgilor în Austria. Fiecare colţişor de peisaj englezesc", îngrijit şi coafat, emană nu doar respectul local pentru moştenirea culturală, ci şi interesul autorităţilor în fructificarea ei. Să văd faptul că a te mândri cu trecutul se manifestă în primul rând prin fapte şi nu prin vorbe mi-a lăsat însă şi un gust amar pe care l-am înţeles pe deplin abia când am ajuns acasă, unde mă aştepta o veste bună": o parcare la zidul cetăţii. Trebuie să recunosc că a trebuit să citesc de mai multe ori articolul despre recenta intervenţie asupra sitului arheologic de la Sarmizegetusa Regia ca să conştientizez că nu este o glumă capitalist-surealistă. Obsesia românului pentru maşina parcată la scară face ravagii şi în afara oraşului. Făcând pentru un moment abstracţie de interesele obtuze a unor persoane în valorificarea comercială a locului prin profanarea sa, situaţia actuală pune sub două semne mari de întrebare competenţa actualei echipe a Ministerului Culturii de a-şi asuma responsabilităţile specifice.
În primul rând este inadmisibil faptul că, deşi este vorba de un monument cu valoare inestimabilă de pe lista patrimoniului UNESCO, Ministerul Culturii nu ştie ce se întâmplă în ograda sa, demarând anchete ulterior unor acţiuni ireparabile. Situaţia delicată a sitului, ca parte a parcului natural Grădiştea Muncelului-Ciclovina, face orice intervenţie legală aproape imposibilă, astfel fiind motivat şi faptul că monumentele sunt lăsate pradă degradării pe cale naturală" - pasându-se cu nonşalanţă responsabilitatea între Ministerul Culturii, Ministerul Mediului şi Consiliul Judeţean. Cu toate că Sarmizegetusa Regia este o destinaţie de top a căutătorilor de comori, nici unii dintre (i)responsabilii mai sus numiţi nu pot găsi fonduri pentru o pază şi o monitorizare eficientă a sitului. Aceasta nu explică însă în totalitate faptul că lucrările la parcare au fost descoperite întâmplător de o delegaţie a comisiei naţionale de arheologie.
Utilajele de construcţie au ajuns la cetate pe un drum, au trecut prin nişte localităţi, au fost văzute de nişte oameni - presupunând că firma care se ocupă de amenajarea parcării / distrugerea sitului arheologic nu dispune de aparatură pentru teleportare. Îmi vine greu a crede că nici un localnic nu a aflat ce avea să se întâmple la cetate; şi cu toate acestea, nimeni nu şi-a pus nici un semn de întrebare, nu s-a aprins nici un beculeţ, nu s-a tras nici un semnal de alarmă. Aici se află al doilea eşec al Ministerului Culturii, care nu a reuşit - sau nu a încercat - să sensibilizeze populaţia locală faţă de problematica, importanţa şi potenţialul locului. Orice discuţie despre patrimoniu este derizorie, atâta timp cât cel pe care ar trebui să-l reprezinte, cel care ar trebui să fie mândru de el nu îi conştientizează importanţa. Toate dezbaterile în foruri înalte, între arhitecţi, arheologi, restauratori, artişti, urbanişti etc., sunt pur şi simplu în van, dacă localnicii, cei care ar trebui să fie mândrii de trecutul lor, sunt lăsaţi - sau daţi - de către „autorităţi" pe mâna unor investitori, care se vor a fii turbo-capitalişti - fericiţi cei ce-i conduc pe cei săraci cu duhul.
Cu toată legislaţia restrictivă care reglementează intervenţiile în parcul natural Grădiştea Muncelului-Ciclovina, o coloană de utilaje de construcţii a reuşit să ajungă la poarta capitalei dacice şi să sape până la jumătate de metru de zidul cetăţii, înainte de a fii observată" de cineva - ce-i drept fără prezenţa stânjenitoare a unui arheolog, şi presupun că şi fără contribuţia inutilă a arhitectului şi a peisagistului. Ca termen - ce-i drept disproporţionat - de comparaţie temporală: în Zaragoza, Spania - oraş construit peste ruinele urbei romane - în cazul unei intervenţii arhitecturale, se calculează o durată de doi ani pentru întârzierile şi schimbările de proiect pricinuite de eventuale descoperiri arehologice. Spre exemplu, pentru forul roman, descoperit în urma unor lucrări edilitare în centrul oraşului, s-a amenajat un muzeu in situ, sub piaţa principală! Acolo urmele trecutului nu sunt doar parte din identitatea locului, ci şi din identitatea locuitorilor. Atâta timp cât acestea rămân separate în România, în primul rând datorită lipsei de educaţie şi de informaţie accesibilă populaţiei, şi mai ales populaţiei locale, direct afectate, ne vom mai ciocni întâmplător de parcări construite peste cioburi vechi şi bolovani", de parcuri din care cresc blocuri, de cocioabe care ar fi putut să rămână case monument sau de resturi de trecut aruncate la grămadă de cupele escavatoarelor.
13.07.2011, Viena
Dipl.-Ing. Claudiu Silvestru


Vezi si aceste articole:
http://www.adevarul.rohunedoara-adevarul-sarmizegetusa_regia-poarta_de_vest-arheologi-drupo_sa-istorie-daci-buldozer_
http://www.evz.roscandalos-dorel-de-la-drumuri-a-turnat-asfalt-peste-cetatea-dacica-sarmizegetusa
http://hartacomorii.blogspot.com/2011/07/sarmisegetusa-cucerita-cu-buldorezul.html

sâmbătă, 11 iunie 2011

Despre pileus si boneta frigiana






Din cate cunostem, inca din epoca bronzului, in intregul est al Europei, in Anatolia, Persia si stepele nord pontice si central asiatice s-a raspandit purtarea unor modele de caciuli conice de lana sau piele cu varful ascutit, deseori intors catre fata. Practic, dintre popoarele antice doar grecii, celtii, iberii si etruscii/romanii nu au adoptat purtarea acestor caciuli. In rest, germanicii, neamurile central si est europene, balcanice si apoi in tot Orientul Mijlociu si nordul Marii Negre pana dupa Marea Caspica pot fi identificate variatiuni ale fesului cu varf ascutit. Probabil ca acest model de caciula a fost raspandit de unele din popoarele indo-europene, la inceputul epocii bronzului, fiind eficiente in zonele cu vant si clima aspra (stepa sau montana).
Reconstituirea aproximativa a zonelor din Europa si Asia unde este atestata purtarea (in diverse forme) a caciulilor de tip "boneta frigiana"
Cele mai timpurii imagini ale acestor caciuli le avem de la poparele nomade de origine iraniana: triburile scitice dar si alte neamuri de razboinici calare, traitoare prin muntii si stepele dintre Marea Neagra si Caspica.. Scitii sunt un termen generic pentru triburile de nomazi calare de origine iraniana, ce traiau de la frontierele Europei pana inspre Mtii Altai.

Pentru popoarele anatoliene, precum lycienii, frigienii, bythinienii, troienii, cilicienii, lycaonii si altii, dar si pentru tracii din Balcani, boneta cu varf moale si intoarsa in fata era atat de caracteristica, incat grecii i-au reprezentat intodeauna pe acestia purtand-o. De altfel in iconografia greaca, erau reprezentati ca purtand boneta frigiana, reprezentantii tuturor popoarelor ne-grecesti, cu care acestia aveau contact. De altfel exista teoria cum ca popoarele din sudul Balcanilor (tracii arhaici), din jurul Marii Marmarasi si popoarele din Asia Mica precum frigienii, troienii, bytinienii, dardanii etc. erau strans inrudite (vorbeau limbi asemanatoare?).
Troianul Paris, cel ce va provoca razboiul din epopeea homerica apare intodeauna in operele de arta purtator de fes frigian. La fel, frigianul Ganymede. O dovada ca artistii greci ii vedeau ca fiind neamuri inrudite ca (si) cultura.

De asemenea pentru sciti fesul cu mot era la fel de caracteristic. Este drept ca la sciti caciula are aparatoare de urechi (impotriva vantului, probabil) si se innoda sub barbie, asa cum ne apare pe reliefurile de pe vasele de aur gasite in mormintele de sub kurganele din stepele Ucrainiei si pana in Mtii Altai .
Unele din cele mai vechi imagini cu asemenea fesuri apar in Persia, pe reliefurile de la Persepolis, capitala regatului achemenid, unde sunt sculptati reprezentantii diverselor neamuri ce aduc daruri regelui persan. Printre acestia se remarca sefii sciti, prezentati cu caciuli conice si aparatoare de urechi. Intr-un fel sau altul (preluata de la sciti?) caciula conica va deveni caracteristica si pentru neamurile tracice din care unele o vor duce pana in Asia Mica.



Diverse imagini ale razboinicilor de stepa; sciti. Stanga sus: desen dupa relieful unui vas de aur descoperit intr-un mormant scitic din Ucraina (vezi si fotografia alb/negru din centru dreapta); dreapta sus-desen dupa o tesatura de lana scitica, mijloc stanga: statui persane reprezentand sciti; dreapta jos-statuie de arcas scit din frontonul templului Atenei din insula Eghina (incercare de reconstituire a picturii, realizata de specialistii Muzeului de arheologie din Munchen)

Sciti, in viziunea artistilor greci din sec 5-4 ien. British Museum


Detalii de pe un vas grecesc reprezentand razboinici sciti.(muz Arheo Munchen)

Emisiune filatelica ucrainiana-Scitii



1- Prizonieri parti; 2- capete ale unor statuete de Tanagra cu reprezentari de personaje din Asia Mica (Muz arheo Munchen) 4--Mormantul lui Antiochus I de pe muntele Nemrut (regatul antic Comagene, azi Turcia); 5-Detaliul unei statui de pe muntele Nemrut; capul lui Hercule. 6- Relief din palatul din Persepolis (azi Iran); 7- Detaliu

Mezii si persii aveau de asemenea in portul lor, caciula tuguiata. Imagini cu reprezentari ale nobililor din Iranul antic. Reliefurile provin de la Palatul lui Darius de la Persepolis.
Pictura pe lemn din dr sus provine din Tumului de la Tatarli si reprezinta o lupta intre persi si sciti. Placa de aur prezina un razboinic median (sau mez?)-Tezaurul de pe raul Oxus
Aici un articol tradus din rusa despre imbracamintea antica a persilor

Imagini de razboinici iranieni-persani in arta greaca (citeste acest articol)

Regele persan Darius, dupa pictura unui vas grecesc

Statuie din marmura colorata aflata la Luvru sub denumirea de "Prisonier perse". Poate fi in aceeasi masura si un "prisonier dac", dar nu avem nici o certitudine, deoarece bonetele erau identic figurate de sculptorii greco-romani.

Statueta de Tanagra reprezentand un Eros efeminat (conform inscriptiei) cu boneta frigiana. Desc. in Beotia, cca 200 i.e.n.

Attis - semi-zeu frigian, reprezentat cu boneta caracteristica ce poarta numele poporului sau. Aici, alt link.

Ganymede a fost un print troian devenit semi-zeu. Apare deseori insotit de un vultur ce il reprezinta pe Zeus. Ca toti locuitorii din Asia Mica (Troia e in Asia Mica) e prezentat cu caciula frigiana.

Castor si Polux.Stanga si dreapta jos, statui romane aflate pe dealul Capitoliului-Roma, Dreapta sus, sarcofag roman.



Luptatori participanti la razboiul troian. Vas rosu si figuri negre , sec 5 ien
(Mus. Antik. Munchen)

Paris - statuie romana - British Museum

Paris, statueta de bronz -Muz. de Antik. Munchen



Enea si fiul sau iesind din Troia in flacari. Relief roman. (Imi zice o cunostinta: Stii de ce sunt asa multe sculpturi de daci la Roma? Fiindca romanii ii considerau pe daci stramosii lor...Cum asa? intreb eu, deja banuind raspunsul...Pai, tracii au luptat alaturi de troieni, deci si troienii erau un fel de traci, deci Enea era trac, iar fiindca Enea e stramosul lui Romulus si Remus, iata legatura cu tracii. Dar de ce romanii nu au sculptat traci? De ce au sculptat daci si doar dupa razboiul cu Traian? Eee, n-ai inteles nimic! mi-a spus. Ideea nu e noua, in sensul ca exista teoria cum ca popoarele din Asia mica, precum frigienii sau chiar troienii erau inruditi cu tracii (tracii arhaici de la inceputul epocii fierului); dar a te folosi de ideea asta pt a explica prezenta statuilor de daci de la Roma, e cale lunga. )

Diverse imagini de pe vasele grecesti reprezentand amazoane - femei razboinice. In pofida teoriei (spusa de Herodot) ca tara amazoanelor se afla in Scitia (dupa gurile Dunarii, in stepele din N Marii Negre), nenumarate imagini si multe alte legende antice localizeaza amazoanele ca locuind in Asia Mica, in regatele Anatoliene. De aceea ele sunt prezentate purtand boneta frigiana, "marca" specifica a popoarelor din aceste zone.


Amazoane din Asia Mica cu bonete frigiene in lupta cu grecii; Detaliu de pe un relief de pe Mausoleul din Halicarnas (British Museum)

Amazoane sau femei razboinice persane; Vas grecesc cu figuri rosii (British Museum)

Moneda cu chipul unui rege part (citeste aici mai multe despre Parthia).
Boneta este in acest caz un semn de putere, la fel ca si la dacii de mai tarziu.


Arcul lui Septimiu Sever- Roma. Ridicat in memoria luptelor contra partilor. Reliefuri cu trofee incununate cu bonete parte.
Asemanarea extrem de mare intre reprezentarile partilor si cele ale dacilor a dus deseori la confuzii (vezi jos). Desi sunt practic identici cu imaginea dacilor, pe acest arc de triumf, sunt reprezentati PARTI!

Prizonieri parti de pe arcul de triumf al lui Septimiu Sever. Acestia sunt prizonieri parti!
Pe arcul de triumf sunt prezentate scene din luptele acestui imparat in Partia . Aceasta este o dovada ca acesti razboinici cu bonete sa fie de fapt parti si nu daci. In cazul acestui arc de triumf nu exista spolii (fragmente sculptate recuperate/refolosite de la alte monumente) ci toate elementele din decorul sculptat sunt originale si au legatura cu victoriile imparatului Septimiu Sever impotriva partilor.

Statueta de teracota reprezentand-o pe zeita Bendis (British Museum) sub aspectul zeitei vanatorii Artemis, cu care avea unele asemanari (inrudiri). Cultul lui Bendis a aparut in Atena in sec 5 ien si a fost raspandit atat printre tracii bogati din Grecia cat si printre greci.

Relief reprezentand-o pe zeita traca Bendis. Aspectul ei include o boneta frigiana, (boneta cu care artistii eleni ii reprezenatu pe traci, persi si popoarele anatoliene) si o blana de animal purtata peste peplum.

Orfeu (trac) in iconografia greco-romana e reprezentat intodeauna cu boneta frigiana (traca). Mozaicuri pavimentare originare din Tunisia, Siria, Antiohia-Turcia si (dr jos) catacombele Romei.

Orfeu in diverse alte reprezentari. Mozaic roman sec 2 e.n. in stg, vas grecesc sec. 4 i.e.n. in dr.


1 - imagini ale tracilor, găsite pe vase greceşti:
razboinici peltast- pedestrii traci cu un scut de forma semilunara (pelta-πέλτη)
boneta frigiana, asa cum apare in arta greacă.
6 - Reconstituirea unui razboinic peltast
Fragmente dintr-o placa de bronz ce decora un bogat harnasament . Descoperite intr-un mormant din Grecia. Apar personaje orientale, cu caciula specifica.


La traci caciula are prelungiri lungi peste urechi si aparatori de ceafa. Pe teritoriul tarii noastre a patruns probabil, in timpul migratiilor de la finele epocii bronzului, dinspre est, din stepele scitice. Coifurile getice (de aur si argint) cu ochi apotropaici, mai ales cele doua de aur, par inspirate din aceste tipuri de caciuli conice din blana de oaie cu blana pe exterior(e drept, fara varful indoit in fata).
Nu imi este clar daca aceasta forma de boneta a ajuns la geti si daci dinspre tracii sudici si din Asia Mica sau din nord-est, dinspre sciti.
In marea lor majoritate aceste bonete par facute din pasla de lana, desi uneori, probabil, erau facute, cum am spus mai sus, si din piele de oaie cu blana pe interior sau exterior, avand o singura cusatura pe mijloc, in spate.

Imagini de traci. Stg Sus - Statuie de trac (dac??) din palazzo Altemps din Roma. Moneda macedoneana, reprezentandu-l pe Enea (Cca 424-350 i.e.n.) , statueta de teracota a zeitei Bendis, detaliu din fresca de pe bolta momantului tracic de la Kazanlak. Unul din personaje poarta un coif de traditie traco-macedoneana (vezi mai jos)

Coifuri traco-macedonene din epoca elenistica, inspirate din forma bonetei frigiene, unele din ele copiind fidel o asemenea boneta.

stg - Fresca din templul lui Mithras - Mithreum-ul - de la Dura Europos (azi Siria). Costumele sunt caracteristice unor nobili din Orientul mijlociu (de traditie persana). Dreapta - Statueta de teracota reprezentand un razboinic calare part.



Statui si reliefuri de daci, asa cum apar sculptati de artistii Romei, dupa izbanda lui Traian asupra lui Decebal. Toate aceste sculpturi au decorat Forumul lui Traian. Bonetele apar divers reprezentate, mai inalte sau mai scunde. Pe Marea Friza Traiana (azi pe Arcul lui Constantin) bonetele nu au varful intors inspre fata (stg si dr jos)
La daci, asa cum stim, caciulile cu mot, numite de romani pileus, erau purtate doar de aristocratie. Ele sunt cunoscute in forma simpla, doar din sec. 1 d.Ch. gratie sculpturilor romane. Nu cunoastem forma mai veche a caciulilor getice, singura sursa fiind, asa cum zis mai sus, forma coifurilor traco-getice de metal pretios.


Dacii, asa cum apar reprezentati pe Columna Traiana. Bonetele sunt purtate doar de nobilime si, probabil de clasa sacerdotala(?). Aspectul lor este cunoscut exclusiv din monumentele din epoca traiana. Bonetele (pileus-ul) sunt fara aparatoare de urechi si ceafa si fara motul foarte inalt.
La romani, o asemenea boneta, asemanatoare cea frigiana, era purtata de scalvii eliberati, prin purtarea ei, acestia afirmandu-si libertatea, motiv pentru care a fost adoptatata in sec 18 de catre revolutionarii francezi sub numele de "bonnet de la liberte". Boneta frigiana a ajuns in sec 19 si 20 un simbol al libertatii si independentei si a fost pusa pe stegurile unor state din America de sud. Mai multe cititi aici. si aici.

Un alt personaj purtator de boneta este zeul oriental Mithra, de origine iraniana, ce apare in nenumarate reliefuri, sculpturi si fresce in tot Imperiul Roman. Vesmintele purtate sunt cele specifice nobililor persani iar pe cap poarta nelipsita boneta, ca indiciu al originii sale orientale.

Diverse icoane ale zeului Mithra. Imaginea sa este a unui erou civilizator in lupta cu fortele intunericului. El poarta intodeauna vesminte orientale/persane ca indiciu pentru obarsia sa estica (fata de Imp Roman)

Zeul Mithras in diverse reprezentari romane. Boneta sa nu are nici o legatura cu popoarele din Europa care mai purtau asa ceva. Asemenea bonete se purtau in tot Orientul Mijlociu.
Relief de pe muntele Nemrut din Turcia, reprezentandu-l pe regele Antiochus I al regatului Comagen si zeul Mithra, ambii imbracati in costume orientale somptoase .


O data cu aparitia crestinismului, se raspandeste in arta si tema Nasterii Mantuitorului si a magilor. Conform Evangheliei lui Matei, singura care ii mentioneaza, magii erau niste intelepti-regi, veniti din rasarit, sa se inchine nou nascutului "rege al iudeilor" si sa ii ofere daruri (aur, smirna si tamaie). Evanghelia nu specifica cati magi au fost ci doar numarul darurilor.
"Cuvântul Magii este o latinizare, la plural, a cuvantului grecesc Magos cuvântul (μαγος μαγοι- Magus, derivat la randul sau din limba avestan magâunô, adică casta religioasa în care Zoroastru s-a născut. Termenul se referă la casta preoteasca a zoroastrismului . Ca parte a religiei lor, aceşti preoţi au acordat o atenţie deosebită stelelor, şi au câştigat o reputaţie ca mari astrologi, la acel moment privita ca o ştiinţă. Practicile lor religioase şi utilizarea astrologiei au cauzat derivatele cuvantului Magi şi a dus -printre altele- la termenul modern magic ." pl.), venit din persana veche
sursa Wikipedia

Cei trei magi intr-o reprezentare timpurie, pe un relief al unui sarcofag roman, aflat la intrarea in biserica San Lorenzo fuori le Mura din Roma. In iconografia crestina a primelor secole, magii sunt prezentati in haine persane si cu nelipsita boneta, ca semn al apartenentei la lumea orientala. Sec. 3 e.n.

Alte imagini de arta romana paleocrestina, in care magii sunt prezentati cu boneta persana. Secolele 3-5

Fresca cu sfintii martiri Anania, Misael si Azaria (cunoscuti ca cei trei tineri aruncati in cuptor) pictati intr-o fosta biserica crestina din Egipt, de la Wadi Sarga, sec 6. Desi iudei, cei trei tineri au fost educati la curtea regelui Nabuconodosor, ceea ce explica faptul ca sunt imbracati in stil persan (Bristish Museum)

Aceeasi sfinti, Anania, Misael si Azaria in cuptor, asa cum au fost pictati in catacombele din Roma.


Cei trei magi in fata lui Irod. Fresca din veacul 5 din biserica Santa Maria Maggiore din Roma. Magii sunt imbracati precum satrapii persani.


Detaliu de mozaic din biserica Santa Maria Maggiore din Roma.


Detaliu de tesatura egipteana de inspiratie crestina din sec 4. (British Museum)


Cei trei magi. Mozaic din basilica Sant Appolinare Nuovo din Ravenna, realizat in jur de 526. Detaliu din scena Maria si copilul inconjurat de ingeri.
Magii poarta costume ale unor nobili persani iar forma bonetei lor nu are absolut nici o legatura cu dacii, asa cum au afirmat unii "pasionati". Este vorba de o asemanare, o coincidenta. Desi, cum am incercat in articol sa demosntrez, exista o origine oarecum comuna pentru toate aceste caciuli, dar este complet fortat sa atribui dacilor toate imaginile antice ce reprezinta bonete de acest tip. In lumea partilor si ai persilor boneta era la fel de caracteristica precum era la daci. Si este vorba de un cu totul alt spatiu cultural.
Pileus-ul nu era caracteristic numai dacilor, in acel mozaic e vorba de vesminte ale unor "intelepti din RASARIT", rasarit fata de Iudeea, deci dinspre Persia,dacii nu au nici o legatura cu acele fesuri, asa apar magii reprezentati in mai multe mozaicuri, reliefuri si picturi din mileniul intai.


Nici Strumfii nu sunt daci, desi poarta boneta frigiana!!! :-))
Atentie!! Majoritatea fotografiilor imi apartin. Nu vreau sa le vad pe nici un alt site/blog fara aprobarea mea. Un mesaj e suficient si e ff civilizat!
Preluat de pe http://daco-getica.blogspot.com/