O cronică necunoscută din vremea lui Mihai Viteazul - Recenzie

 

O cronică necunoscută din vremea lui Mihai Viteazul. Nurenberg – 1603 de Hieronimum Ortelium Ausgustanum, tipărită de Johan Lanszenberger, în tipografia lui Johann Sihmachers, ed. pr. prof. dr. Vasile Oltean, traducere de prof. Hans Butmăloiu, Sibiu, Editura Andreiana 2019

Recenzie

În urmă cu câțiva ani presa tabloidă titra despre descoperirea uluitoare a unui manuscris medieval unic, de o mare valoare, despre „prima cronică a lui Mihai Viteazul”. Iată câteva asemnea titluri:

- Arhive „de aur”, descoperite de un om cu har. Preot cu sclipire de geniu salvează istoria neamului

- O cronică germană a lui Mihai Viteazul, necunoscută până acum în România, a intrat recent în posesia Muzeului ”Primei școli românești” din Scheii Brașovului.

- Cunoscut drept „preotul cu sclipire de geniu”, Vasile Oltean a rămas surprins când a descoperit modul în care era perceput Mihai Viteazul de oamenii din jurul său și de meticulozitatea cronicarilor.

- Una dintre descoperirile sale de răsunet este Cronica germană a lui Mihai Viteazul, scrisă în timpul vieții domnitorului. ”Cronica lui Mihai Viteazul de la Nuremberg este prima cronică scrisă despre domnitorul român al Unirii, tipărită la 1603, adică la un an și jumătate după mortea lui Mihai. Evident, lucrarea a fost concepută în timpul vieții lui Mihai Viteazul” ne- a declarat Vasile Oltean.

-„Atitudinea față de Mihai Viteazul (n.r. – l-a surprins cel mai mult). E scrisă de nemți. Nemții scriu cu pozitivitate față de Mihai Viteazul, sunt corecți și cinstiți. Nu-l critică, nu-l acuză, spun toate întâmplările. Eu cred că cei doi cronicari nemți erau din echipajul de luptă al lui Mihai Viteazul, erau foarte intimi. Cred că erau mercenari”, a mai împărtășit părintele Oltean.

Preotul-muzeograf-profesor Vasile Oltean este directorul micului muzeu Prima Școală Românească din curtea bisericii Sf. Nicolae din Scheii Brașovului. Domnia sa este o persoană bine cunoscută, care se bucură de o bună apreciere în rândul publicului. I-au fost dedicate numeroase articole în presă și e apreciat ca un mare patriot, un mare luptător aflat în slujba culturii românești, descoperitor de cărți și documente vechi, scriitor și editor de lucrări științifice. În realitate sfinția sa este un adevărat impostor în ale istoriei, un entuziast semidoct și iubitor de glorie și faimă, ce nu respectă nici o regulă științifică, atât în ceea ce privește muzeografia cât și scrierea și publicarea textelor, fiind în realitate un desăvârșit pseudo-istoric protocronist și ultra-naționalist. Păcatele părintelui muzeograf  sunt mai multe trebuind să mai enumăr și lipsa de modestie (față de cercetarea științifică), mândria, aroganța și suficiența. Lucrările scrise de dumnealui nu se ridică deasupra gândirii unora ca Dan Puric, Ion Coja, Daniel Roxin, generalii Dogaru sau Chelaru. Părintele Oltean este foarte sensibil la publicitate, reușind să lase presei și vizitatorilor imaginea unui cărturar fin, ce scoate de sub ”colbul timpului” neprețuite cărți și tipărituri de valoare inestimabile legate de istoria neamului, valori pe care se străduiește neostenit să le aducă sub ochii publicului iubitor de istorie. 

Cea mai gogonată poveste s-a petrecut după ce omul a descoperit în colecția Bisericii Sf. Nicolae o carte tipărită în 1603 la Nürnberg.

În realitate Cronica de la Nürnberg e cunoscută tuturor istoricilor români. Pasajele privitoare la Mihai Viteazul și la evenimentele în care a fost implicat - au fost editate şi traduse în limba română, în urmă cu 36 de ani. Ele se regăsesc în volumul editat de Direcţia Generală a Arhivelor Statului şi Biblioteca Centrală de Stat, Mihai Viteazul în conştiinţa europeană, vol. II. Cronicari şi istorici străini. Secolele XVI-XVIII. Texte alese, Bucureşti, 1983, p. 44-69.

Apoi figura lui Mihai Viteazul este, în contextul lucrarii, puțin vizibilă. Autorul cronicii trateaza mai bine de 200 de ani de istorie a luptelor cu turcii. Mihai Viteazul e un personaj secundar în carte. Unul printre mulți alții. Lucrarea nu a stârnit foarte mult interesul istoricilor români deoarece este o compilație din alte lucrări, fiind astfel un izvor secundar. Istoricii au preferat să se aplece asupra izvoarelor primare. Practic tot ce declară părintele Oltean e impostură și ingnoranță. Cum poți spune: ”O cronică germană a lui Mihai Viteazul, necunoscută până acum în România”? Nu este nici a lui Mihai Viteazul și nici necunoscută. Din sutele de pagini ale lucrării, Mihai Viteazul abia este pomenit în câteva, ca participant la Războiul cel Lung.

Paragraf unde este menționat Mihai Voievod

Lucrarea nu este nici o mare raritate, mai multe exemplare originale găsindu-se în bibliotecile din România. Pe plan internațional, se găsesc numeroase exemplare, (în biblioteci sau chiar pe piața de carte veche). Câteva biblioteci oferă gratis, online, pdf-ul originalului scanat pagină cu pagină. In urmă cu câțiva ani, o editură germană a publicat cartea în facsimil, în ediție de lux. Deci nici vorbă de ” prima cronică scrisă despre domnitorul român al Unirii” sau ” cea mai veche monografie a lui Mihai Viteazul din lume”.

Lucrarea lui Ortelius a fost reprintată în facsimil, fiind disponibilă pentru 26 euro, ediția cu coperți normale sau 189 euro cu coperți de piele 

Cartea despre care vorbim este o tipăritură (nicidecum un „manuscris” cum au titrat tabloidele românești). Autorul, notar la curtea imperială habsburgică, este Hieronimus Oertl (latinizat Ortelius) nascut la Augsburg (1543-1614) de unde și supranumele de Augustanus.

El a fost încurajat să scrie la sugestia cumnatul său, Johannes Sibmacher, un faimos artist (gravor pe cupru) din Nürnberg, cel ce semnează și numeroasele ilustrații cu portrete, scene de bătălii și asedii. În legătură cu gravurile din carte, istoricii români s-au aplecat cu mai mult interes deoarece prezintă lupte și vedute de cetăți aflate pe teritoriul României. De exemplu, cea mai veche panoramă (în mare parte fantezistă) a Timișoarei, apare aici.

Prima imagine a Timișoarei (în mare parte fantezistă deoarece creștinii nu aveau acces în orașul aflat sub ocupația otomană), așa cum a ilustrat-o Johannes Sibmacher

Cartea purta titlul: „Cronologia sau descrierea istorică a tuturor luptelor și asediilor localităților și cetăților, de asemenea confruntările și războaiele, din Ungaria de Sus și Jos și Transilvania, cu turcii, din Anul 1395 până în prezent”. Titlul prescurtat al lucrării apare și pe colofonul paginilor de început: Kronica des Ungerischen. Kriegwesens

Ortelius narează luptele dintre Regatul Ungariei si Imperiul Otoman in secolele XIV-XVI, (și apoi a Habsburgilor, care „apar în poveste” dupa 1526, când au preluat "de jure" Coroana Sfantului Stefan). Lucrarea  vorbește despre luptele acestora cu turcii începând cu Bătălia de la Nicopole (1396) și până la Războiul cel Lung (1593-1606), război în care se încadrează și acțiunile lui Mihai Viteazul. Cartea a fost in succes în epocă, de aceea a fost reeditată de mai multe ori, cu adaosuri. La început, Ortelius s-a ocupat doar de perioada de până la 1592. În 1602 au apărut 2 ediții. Apoi s-au adăugat continuări în edițiile din 1603, 1604, 1607, 1613. Ultima ediție completată a fost publicată în 1665 de Martin Meyer la Nürnberg. (sursă biografică )

Lucrarea este una de compilație, multe evenimente contemporane lui fiind preluate din ziarele epocii, acele foi tipărite numite aviso, care prezentau pe scurt evenimentele politice din epoca. Preotul Vasile Oltean nu are habar de edițiile mai vechi ale cărții și își imaginează că autorul german și-a adunat informațiile trăind în anturajul lui Mihai Viteazul.

După ce pr. Oltean s-a plâns în presă că – ”România nu găsește 16.000 de lei pentru a tipări o carte excepțională: Cronica necunoscută a lui Mihai Viteazul” cumva, s-au găsit niște mii de euro care au dus publicarea unei ediţii „neştiinţifice, plină de stăngăcii şi amatorisme, cuprinzând o traducere greoaie, cu destule carenţe şi o ediţie facsimilată mai mult decât îndoielnică. (...) Fără să fie o ediţie ştiinţifică pentru specialişti sau o lectură uşoară pentru pasionaţii de istorie, publicarea lucrării de faţă a transformat o cantitate imensă de hârtie în simplă maculatură.”(Liviu Câmpeanu)

Fiindcă cartea editată de preotul din Scheii Brașovului este un monument de incompetență din toate punctele de vedere. Medievistul sibian Liviu Cîmpeanu, care a făcut cărții o recenzie dură, (publicată în Anuarul Institutului de Cercetări Socio-Umane Sibiu, 2019) adună câteva din nenumărate gafe și greșeli. Nu voi relua decât câteva din observațiile adunate de dl. Cîmpeanu. Astfel aflăm că e vorba de o cronică „în limba germană gotică”. Editorii find atât de inculți încât confundă fontul de literă folosit (gotic) cu limba. „Dialectul în care a fost scris textul este Frühneuhochdeutsch, folosit în spaţiul german la vorbit şi scris, între 1350-1650.” (Liviu Cîmpeanu). Limba gotică nu mai era vorbită de pe mai bine de 1000 de ani.

Una din paginile de început ale ediției din 1603 (sursa)

Traducerile prof. Hans Butmăloiu sunt deseori incoerente. Liviu Cîmpeanu, bun cunoscător al germanei medievale dând câteva exemple. ”Traducere Butmăloiu: „Însă după ce Împăratul tucesc Solyman voievodului alungat se învoi ca cu ajutor să se înfăţişeze, voievodul atât de îndelung şi mult mişcă pe Solyman, încât cu război se hotărî personal să-l investească înapoi” (p. 48). 

Traducerea pasajului de mai sus este însă următoarea: „Dar după ce împăratul turcesc Suleyman i-a promis voievodului alungat [Ioan Zapolya] să-i acorde ajutor, voievodul a stăruit atâta timp pe lângă Suleyman, până când acesta s-a decis să-l investească şi să-l reinstaureze în domnie personal, cu puterea oştii” (traducere Liviu Cîmpeanu).”

Autorii au lipsuri istorice grave, confundând cele trei Cetăți Albe din Europa Centrală și de est: Griechisch Weissenburg (=Nandorfehérvár=Belgrad/Cetatea Albă Grecească adică ortodoxă) și Stulweissenburg (=Székesfehérvár=Alba Regală/Cetatea Albă de Scaun) imaginându-și în ambele situații că e vorba de Alba Iulia (=Gyulafehérvár = Bălgrad/ Cetatea Albă a lui Gyula). 

Nu poți scoate masive cărți de izvoare istorice făcând gafe de asemenea gen.

Cartea este o maculatură după chipul și asemănarea preotului Vasile Oltean, un diletant cu veleități de mare savant patriot.

Despre pileus si boneta frigiana

Din cate cunostem, inca din epoca bronzului, in intregul est al Europei, in Anatolia, Persia si stepele nord pontice si central asiatice s-a raspandit purtarea unor modele de caciuli conice de lana sau piele cu varful ascutit, deseori intors catre fata. Practic, dintre popoarele antice doar grecii, celtii, iberii si etruscii/romanii nu au adoptat purtarea acestor caciuli. In rest, germanicii, neamurile central si est europene, balcanice si apoi in tot Orientul Mijlociu si nordul Marii Negre pana dupa Marea Caspica pot fi identificate variatiuni ale fesului cu varf ascutit. Probabil ca acest model de caciula a fost raspandit de unele din popoarele indo-europene, la inceputul epocii bronzului, fiind eficiente in zonele cu vant si clima aspra (stepa sau montana).

Reconstituirea aproximativa a zonelor din Europa si Asia unde este atestata purtarea (in diverse forme) a caciulilor de tip "boneta frigiana"

Cele mai timpurii imagini ale acestor caciuli le avem de la poparele nomade de origine iraniana: triburile scitice dar si alte neamuri de razboinici calare, traitoare prin muntii si stepele dintre Marea Neagra si Caspica.. Scitii sunt un termen generic pentru triburile de nomazi calare de origine iraniana, ce traiau de la frontierele Europei pana inspre Mtii Altai.

Pentru popoarele anatoliene, precum lycienii, frigienii, bythinienii, troienii, cilicienii, lycaonii si altii, dar si pentru tracii din Balcani, boneta cu varf moale si intoarsa in fata era atat de caracteristica, incat grecii i-au reprezentat intodeauna pe acestia purtand-o. De altfel in iconografia greaca, erau reprezentati ca purtand boneta frigiana, reprezentantii tuturor popoarelor ne-grecesti, cu care acestia aveau contact. De altfel exista teoria cum ca popoarele din sudul Balcanilor (tracii arhaici), din jurul Marii Marmarasi si popoarele din Asia Mica precum frigienii, troienii, bytinienii, dardanii etc. erau strans inrudite (vorbeau limbi asemanatoare?).

Troianul Paris, cel ce va provoca razboiul din epopeea homerica apare intodeauna in operele de arta purtator de fes frigian. La fel, frigianul Ganymede. O dovada ca artistii greci ii vedeau ca fiind neamuri inrudite ca (si) cultura.

De asemenea pentru sciti fesul cu mot era la fel de caracteristic. Este drept ca la sciti caciula are aparatoare de urechi (impotriva vantului, probabil) si se innoda sub barbie, asa cum ne apare pe reliefurile de pe vasele de aur gasite in mormintele de sub kurganele din stepele Ucrainiei si pana in Mtii Altai .

Unele din cele mai vechi imagini cu asemenea fesuri apar in Persia, pe reliefurile de la Persepolis, capitala regatului achemenid, unde sunt sculptati reprezentantii diverselor neamuri ce aduc daruri regelui persan. Printre acestia se remarca sefii sciti, prezentati cu caciuli conice si aparatoare de urechi. Intr-un fel sau altul (preluata de la sciti?) caciula conica va deveni caracteristica si pentru neamurile tracice din care unele o vor duce pana in Asia Mica.

Aici-link despre imbracamintea din Persia Achmenida

Diverse imagini ale razboinicilor de stepa; sciti. Stanga sus: desen dupa relieful unui vas de aur descoperit intr-un mormant scitic din Ucraina (vezi si fotografia alb/negru din centru dreapta); dreapta sus-desen dupa o tesatura de lana scitica, mijloc stanga: statui persane reprezentand sciti; dreapta jos-statuie de arcas scit din frontonul templului Atenei din insula Eghina (incercare de reconstituire a picturii, realizata de specialistii Muzeului de arheologie din Munchen)

Sciti, in viziunea artistilor greci din sec 5-4 ien. British Museum

Detalii de pe un vas grecesc reprezentand razboinici sciti.(muz Arheo Munchen)

Emisiune filatelica ucrainiana-Scitii

1- Prizonieri parti; 2- capete ale unor statuete de Tanagra cu reprezentari de personaje din Asia Mica (Muz arheo Munchen) 4--Mormantul lui Antiochus I de pe muntele Nemrut (regatul antic Comagene, azi Turcia); 5-Detaliul unei statui de pe muntele Nemrut; capul lui Hercule. 6- Relief din palatul din Persepolis (azi Iran); 7- Detaliu

Mezii si persii aveau de asemenea in portul lor, caciula tuguiata. Imagini cu reprezentari ale nobililor din Iranul antic. Reliefurile provin de la Palatul lui Darius de la Persepolis.
Pictura pe lemn din dr sus provine din Tumului de la Tatarli si reprezinta o lupta intre persi si sciti. Placa de aur prezina un razboinic median (sau mez?)-Tezaurul de pe raul Oxus
Aici un articol tradus din rusa despre imbracamintea antica a persilor

Imagini de razboinici iranieni-persani in arta greaca (citeste acest articol)

Regele persan Darius, dupa pictura unui vas grecesc

Statuie din marmura colorata aflata la Luvru sub denumirea de "Prisonier perse". Poate fi in aceeasi masura si un "prisonier dac", dar nu avem nici o certitudine, deoarece bonetele erau identic figurate de sculptorii greco-romani.

Statueta de Tanagra reprezentand un Eros efeminat (conform inscriptiei) cu boneta frigiana. Desc. in Beotia, cca 200 i.e.n.

Attis - semi-zeu frigian, reprezentat cu boneta caracteristica ce poarta numele poporului sau. Aici, alt link.

Ganymede a fost un print troian devenit semi-zeu. Apare deseori insotit de un vultur ce il reprezinta pe Zeus. Ca toti locuitorii din Asia Mica (Troia e in Asia Mica) e prezentat cu caciula frigiana.

Castor si Polux.Stanga si dreapta jos, statui romane aflate pe dealul Capitoliului-Roma, Dreapta sus, sarcofag roman.

Luptatori participanti la razboiul troian. Vas rosu si figuri negre , sec 5 ien
(Mus. Antik. Munchen)

Paris - statuie romana - British Museum

Paris, statueta de bronz -Muz. de Antik. Munchen

Enea si fiul sau iesind din Troia in flacari. Relief roman. (Imi zice o cunostinta: Stii de ce sunt asa multe sculpturi de daci la Roma? Fiindca romanii ii considerau pe daci stramosii lor...Cum asa? intreb eu, deja banuind raspunsul...Pai, tracii au luptat alaturi de troieni, deci si troienii erau un fel de traci, deci Enea era trac, iar fiindca Enea e stramosul lui Romulus si Remus, iata legatura cu tracii. Dar de ce romanii nu au sculptat traci? De ce au sculptat daci si doar dupa razboiul cu Traian? Eee, n-ai inteles nimic! mi-a spus. Ideea nu e noua, in sensul ca exista teoria cum ca popoarele din Asia mica, precum frigienii sau chiar troienii erau inruditi cu tracii (tracii arhaici de la inceputul epocii fierului); dar a te folosi de ideea asta pt a explica prezenta statuilor de daci de la Roma, e cale lunga. )

Diverse imagini de pe vasele grecesti reprezentand amazoane - femei razboinice. In pofida teoriei (spusa de Herodot) ca tara amazoanelor se afla in Scitia (dupa gurile Dunarii, in stepele din N Marii Negre), nenumarate imagini si multe alte legende antice localizeaza amazoanele ca locuind in Asia Mica, in regatele Anatoliene. De aceea ele sunt prezentate purtand boneta frigiana, "marca" specifica a popoarelor din aceste zone.

Amazoane din Asia Mica cu bonete frigiene in lupta cu grecii; Detaliu de pe un relief de pe Mausoleul din Halicarnas (British Museum)

Amazoane sau femei razboinice persane; Vas grecesc cu figuri rosii (British Museum)

Moneda cu chipul unui rege part (citeste aici mai multe despre Parthia).
Boneta este in acest caz un semn de putere, la fel ca si la dacii de mai tarziu.

Arcul lui Septimiu Sever- Roma. Ridicat in memoria luptelor contra partilor. Reliefuri cu trofee incununate cu bonete parte.
Asemanarea extrem de mare intre reprezentarile partilor si cele ale dacilor a dus deseori la confuzii (vezi jos). Desi sunt practic identici cu imaginea dacilor, pe acest arc de triumf, sunt reprezentati PARTI!

Prizonieri parti de pe arcul de triumf al lui Septimiu Sever. Acestia sunt prizonieri parti!
Pe arcul de triumf sunt prezentate scene din luptele acestui imparat in Partia . Aceasta este o dovada ca acesti razboinici cu bonete sa fie de fapt parti si nu daci. In cazul acestui arc de triumf nu exista spolii (fragmente sculptate recuperate/refolosite de la alte monumente) ci toate elementele din decorul sculptat sunt originale si au legatura cu victoriile imparatului Septimiu Sever impotriva partilor.

Statueta de teracota reprezentand-o pe zeita Bendis (British Museum) sub aspectul zeitei vanatorii Artemis, cu care avea unele asemanari (inrudiri). Cultul lui Bendis a aparut in Atena in sec 5 ien si a fost raspandit atat printre tracii bogati din Grecia cat si printre greci.

Relief reprezentand-o pe zeita traca Bendis. Aspectul ei include o boneta frigiana, (boneta cu care artistii eleni ii reprezenatu pe traci, persi si popoarele anatoliene) si o blana de animal purtata peste peplum.

Orfeu (trac) in iconografia greco-romana e reprezentat intodeauna cu boneta frigiana (traca). Mozaicuri pavimentare originare din Tunisia, Siria, Antiohia-Turcia si (dr jos) catacombele Romei.

Orfeu in diverse alte reprezentari. Mozaic roman sec 2 e.n. in stg, vas grecesc sec. 4 i.e.n. in dr.

1 - imagini ale tracilor, găsite pe vase greceşti:

razboinici peltast- pedestrii traci cu un scut de forma semilunara (pelta-πέλτη)

boneta frigiana, asa cum apare in arta greacă.

6 - Reconstituirea unui razboinic peltast

Fragmente dintr-o placa de bronz ce decora un bogat harnasament . Descoperite intr-un mormant din Grecia. Apar personaje orientale, cu caciula specifica.

La traci caciula are prelungiri lungi peste urechi si aparatori de ceafa. Pe teritoriul tarii noastre a patruns probabil, in timpul migratiilor de la finele epocii bronzului, dinspre est, din stepele scitice. Coifurile getice (de aur si argint) cu ochi apotropaici, mai ales cele doua de aur, par inspirate din aceste tipuri de caciuli conice din blana de oaie cu blana pe exterior(e drept, fara varful indoit in fata).

Nu imi este clar daca aceasta forma de boneta a ajuns la geti si daci dinspre tracii sudici si din Asia Mica sau din nord-est, dinspre sciti.

In marea lor majoritate aceste bonete par facute din pasla de lana, desi uneori, probabil, erau facute, cum am spus mai sus, si din piele de oaie cu blana pe interior sau exterior, avand o singura cusatura pe mijloc, in spate.

Imagini de traci. Stg Sus - Statuie de trac (dac??) din palazzo Altemps din Roma. Moneda macedoneana, reprezentandu-l pe Enea (Cca 424-350 i.e.n.) , statueta de teracota a zeitei Bendis, detaliu din fresca de pe bolta momantului tracic de la Kazanlak. Unul din personaje poarta un coif de traditie traco-macedoneana (vezi mai jos)

Coifuri traco-macedonene din epoca elenistica, inspirate din forma bonetei frigiene, unele din ele copiind fidel o asemenea boneta.

stg - Fresca din templul lui Mithras - Mithreum-ul - de la Dura Europos (azi Siria). Costumele sunt caracteristice unor nobili din Orientul mijlociu (de traditie persana). Dreapta - Statueta de teracota reprezentand un razboinic calare part.

Statui si reliefuri de daci, asa cum apar sculptati de artistii Romei, dupa izbanda lui Traian asupra lui Decebal. Toate aceste sculpturi au decorat Forumul lui Traian. Bonetele apar divers reprezentate, mai inalte sau mai scunde. Pe Marea Friza Traiana (azi pe Arcul lui Constantin) bonetele nu au varful intors inspre fata (stg si dr jos)

La daci, asa cum stim, caciulile cu mot, numite de romani pileus, erau purtate doar de aristocratie. Ele sunt cunoscute in forma simpla, doar din sec. 1 d.Ch. gratie sculpturilor romane. Nu cunoastem forma mai veche a caciulilor getice, singura sursa fiind, asa cum zis mai sus, forma coifurilor traco-getice de metal pretios.

Dacii, asa cum apar reprezentati pe Columna Traiana. Bonetele sunt purtate doar de nobilime si, probabil de clasa sacerdotala(?). Aspectul lor este cunoscut exclusiv din monumentele din epoca traiana. Bonetele (pileus-ul) sunt fara aparatoare de urechi si ceafa si fara motul foarte inalt.

La romani, o asemenea boneta, asemanatoare cea frigiana, era purtata de scalvii eliberati, prin purtarea ei, acestia afirmandu-si libertatea, motiv pentru care a fost adoptatata in sec 18 de catre revolutionarii francezi sub numele de "bonnet de la liberte". Boneta frigiana a ajuns in sec 19 si 20 un simbol al libertatii si independentei si a fost pusa pe stegurile unor state din America de sud. Mai multe cititi aici. si aici.

Despre Boneta frigiana in heraldica aici.

Un alt personaj purtator de boneta este zeul oriental Mithra, de origine iraniana, ce apare in nenumarate reliefuri, sculpturi si fresce in tot Imperiul Roman. Vesmintele purtate sunt cele specifice nobililor persani iar pe cap poarta nelipsita boneta, ca indiciu al originii sale orientale.

Diverse icoane ale zeului Mithra. Imaginea sa este a unui erou civilizator in lupta cu fortele intunericului. El poarta intodeauna vesminte orientale/persane ca indiciu pentru obarsia sa estica (fata de Imp Roman)

Zeul Mithras in diverse reprezentari romane. Boneta sa nu are nici o legatura cu popoarele din Europa care mai purtau asa ceva. Asemenea bonete se purtau in tot Orientul Mijlociu.

Relief de pe muntele Nemrut din Turcia, reprezentandu-l pe regele Antiochus I al regatului Comagen si zeul Mithra, ambii imbracati in costume orientale somptoase .

O data cu aparitia crestinismului, se raspandeste in arta si tema Nasterii Mantuitorului si a magilor. Conform Evangheliei lui Matei, singura care ii mentioneaza, magii erau niste intelepti-regi, veniti din rasarit, sa se inchine nou nascutului "rege al iudeilor" si sa ii ofere daruri (aur, smirna si tamaie). Evanghelia nu specifica cati magi au fost ci doar numarul darurilor.

"Cuvântul Magii este o latinizare, la plural, a cuvantului grecesc Magos cuvântul (μαγος μαγοι- Magus, derivat la randul sau din limba avestan magâunô, adică casta religioasa în care Zoroastru s-a născut. Termenul se referă la casta preoteasca a zoroastrismului . Ca parte a religiei lor, aceşti preoţi au acordat o atenţie deosebită stelelor, şi au câştigat o reputaţie ca mari astrologi, la acel moment privita ca o ştiinţă. Practicile lor religioase şi utilizarea astrologiei au cauzat derivatele cuvantului Magi şi a dus -printre altele- la termenul modern magic ." pl.), venit din persana veche

sursa Wikipedia

Link despre iraniana veche

Cei trei magi intr-o reprezentare timpurie, pe un relief al unui sarcofag roman, aflat la intrarea in biserica San Lorenzo fuori le Mura din Roma. In iconografia crestina a primelor secole, magii sunt prezentati in haine persane si cu nelipsita boneta, ca semn al apartenentei la lumea orientala. Sec. 3 e.n.

Alte imagini de arta romana paleocrestina, in care magii sunt prezentati cu boneta persana. Secolele 3-5

Fresca cu sfintii martiri Anania, Misael si Azaria (cunoscuti ca cei trei tineri aruncati in cuptor) pictati intr-o fosta biserica crestina din Egipt, de la Wadi Sarga, sec 6. Desi iudei, cei trei tineri au fost educati la curtea regelui Nabuconodosor, ceea ce explica faptul ca sunt imbracati in stil persan (Bristish Museum)

Aceeasi sfinti, Anania, Misael si Azaria in cuptor, asa cum au fost pictati in catacombele din Roma.

Cei trei magi in fata lui Irod. Fresca din veacul 5 din biserica Santa Maria Maggiore din Roma. Magii sunt imbracati precum satrapii persani.

Detaliu de mozaic din biserica Santa Maria Maggiore din Roma.

Detaliu de tesatura egipteana de inspiratie crestina din sec 4. (British Museum)

Cei trei magi. Mozaic din basilica Sant Appolinare Nuovo din Ravenna, realizat in jur de 526. Detaliu din scena Maria si copilul inconjurat de ingeri. Magii poarta costume ale unor nobili persani iar forma bonetei lor nu are absolut nici o legatura cu dacii, asa cum au afirmat unii "pasionati". Este vorba de o asemanare, o coincidenta. Desi, cum am incercat in articol sa demosntrez, exista o origine oarecum comuna pentru toate aceste caciuli, dar este complet fortat sa atribui dacilor toate imaginile antice ce reprezinta bonete de acest tip. In lumea partilor si ai persilor boneta era la fel de caracteristica precum era la daci. Si este vorba de un cu totul alt spatiu cultural.

Pileus-ul nu era caracteristic numai dacilor, in acel mozaic e vorba de vesminte ale unor "intelepti din RASARIT", rasarit fata de Iudeea, deci dinspre Persia,dacii nu au nici o legatura cu acele fesuri, asa apar magii reprezentati in mai multe mozaicuri, reliefuri si picturi din mileniul intai.

Cei trei magi. Mozaic din basilica Sant Appolinare Nuovo din Ravenna, realizat in jur de 526. Detaliu din scena Maria si copilul inconjurat de ingeri.

Magii poarta costume ale unor nobili persani iar forma bonetei lor nu are absolut nici o legatura cu dacii, asa cum au afirmat unii "pasionati". Este vorba de o asemanare, o coincidenta. Desi, cum am incercat in articol sa demosntrez, exista o origine oarecum comuna pentru toate aceste caciuli, dar este complet fortat sa atribui dacilor toate imaginile antice ce reprezinta bonete de acest tip. In lumea partilor si ai persilor boneta era la fel de caracteristica precum era la daci. Si este vorba de un cu totul alt spatiu cultural.

Nici Strumfii nu sunt daci, desi poarta boneta frigiana!!! :-))

Atentie!! Majoritatea fotografiilor imi apartin. Nu vreau sa le vad pe nici un alt site/blog fara aprobarea mea. Un mesaj e suficient si e ff civilizat!

Preluat de pe http://daco-getica.blogspot.com/