Distrugerea castrului legiunii XIII Gemina din cetatea Alba

Planul cetatii Alba Iulia si a imprejurimilor pe la 1687(desen de Marsigli). Zidurile si forma sunt inca cele ale marelui castru al legiunii a XIII Gemina.

Planul cetatii stelate Alba Carolina (germ: Carlburg numita si Weissenburg), asa cum arata pe la 1737. Orasul antic Apulum a fost cel mai mare din Dacia romana, avand 2 castre, din care unul de legiune si 2 asezari civile din care un municipium. Urmele antice, bogate cu 100 de ani in urma au fost distruse aproape in totalitate in ultimii 20 de ani. La Muzeul Unirii din Alba nu se pastreaza nici macar un singur mozaic din nenumaratele care decorau bogatele locuinte ale asezarilor din Apulum [n. Art Historia].

Exista unele situri arheologice unice, pe care arheologii asteapta si o viata pentru a avea ocazia sa le studieze. Desi se cunoaste aproximativ, sau se banuieste asezarea unui loc de mare importanta arheologica , lipsa banilor, orgolii, lipsa tehnicii sau specialistilor amana ani si ani de zile inceprerea unei sapaturi care ar putea releva informati istorice de mare valoare. Asa cum este de exemplu ruina ingropata inca a manastirii cisterciene de  la Igris, din Banat. Sau a cetatii dacice de la Varful lui Hulpe. Sau a cladirii comandamentului roman (principia) din castrul de legiune din cetatea Alba Iulia. Ocazia nesperata s-a apropiat. Sansa a facut ca exact pe acel loc sa nu fie nimic construit. Sa fie un parc ce a fost vaduvit de cateva zeci de copaci. Cetatea e in mare restaurare. La mijloc se afla bani multi. Ar trebui sa se gaseasca suficienti pt cercetarea urmelor romane de acolo. Si nu numai romane, caci Alba Iulia e singura cetate din Ardeal locuita intre ziduri, neintrerupt, din epoca romana pana azi. Banii dati de episcopia catolica din Alba au finantat sapaturi arheologice ce au dus la descoperirea [ poate ]  celei mai vechi biserici crestine din Transilvania. Poate sub parcul din centru multe alte minuni asteapta sa fie descoperite. Insa lacomia edililor si a restauratorilor, ignoranta si lipsa de reactie a arheologilor de la Muzeul Unirii face ca ramasitele de sub parcul Custozza sa fie tratate superficial. Mai jos, articolul indignat al dlui Ioan Piso, arheolog romanist si fost director al Muzeului de Istorie al Transilvaniei din Cluj, coordonatorul sapaturilor de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Articol publicat aici. 
Radu Oltean

O crimă împotriva patrimoniului naţional

Prof. dr. Ioan Piso

 Faptele s-au petrecut la Alba Iulia. Totul a început cu încercarea de a se tăia arborii seculari din Piaţa Custozza, situată în plin centru istoric, între clădirea în care a fost decisă Unirea de la 1 decembrie 1918, universitate şi alte clădiri valoroase prin arhitectură şi semnificaţie. Însăşi distrugerea parcului este o dovadă de lipsă de înţelegere a structurii unui oraş european şi, mai ales, de lipsă de educaţie. Nu s-au mulţumit însă cu asta. Au distrus cel mai important monument roman din Dacia rămas încă necercetat şi nedezvelit.

Reconstituirea grafica a doua castre de legiune din Britania (sursa:Osprey military). Un castru de legiune trebuia sa ofere ca loc de campare si de locuire unui numar de cel putin 5000 de ostasi. In centrl castrului, in fara intersectiei celor doua drumuri principale se afla cladirea numita Principia ( nr 6 pe imaginea de sus) , adica Comandamentul castrului. Cladirea principala a Comandamentului (Principia) se numea Pretorium, locul unde se tineau banii, tezaurul si stindardele legiunii, inclusiv vulturul aurit. Tot acolo se afla si statuia imparatului in functie [n. Art Historia]

Ştiu ce vorbesc, fiindcă am lucrat ani de zile la Alba Iulia adunând toate cele aproape 1000 de inscripţii romane descoperite în anticul Apulum. Am citit toate rapoartele vechi de săpături şi am încercat să aflu locul şi contextul arheologic în care a fost descoperită fiecare piesă. Eu am fost şi cel care a descoperit elementele de fortificaţie ale coloniei Aurelia în Partoş şi care, împreună cu colegi din Cluj, am început acolo săpăturile. În cele din urmă, cele două volume de inscripţii din Apulum au fost publicate în 2001 la Paris în cadrul renumitului Institut de France şi circulă în întreaga lume ştiinţifică. Îmi pot, deci, permite să prezint situaţia arheologică a anticului Apulum.

Doua planuri ale unor castre de legiune din Europa. Pe plansa de jos la nr 1 este Principia si Pretorium-ul. In Transilvania si Banat au existat trei castre de legiune: Pottaisa (Turda), Apulum (Alba Iulia) si Bersobis (Berzovia, in Banatul de campie)[n. Art Historia} 

Istoria romană a aşezării a început sub Traian, când pe platoul Cetate a fost construit castrul legiunii XIII Gemina, a unităţii militare cel mai strâns legate de istoria Daciei. Zidurile castrului au continuat a fi folosite ca ziduri ale oraşului medieval. Cel mai bine s-a păstrat o porţiune de pe latura de sud a castrului. De altfel, atunci când au venit slavii, impresionaţi de perfecţiunea zidurilor din blocuri de calcar, i-au dat aşezării numele de Bălgrad (Oraşul Alb). La începutul secolului XVIII austriecii au lărgit fortificaţiile şi astfel a rezultat cetatea de tip Vauban, una dintre cele mai bine conservate din Europa. Să ne întoarcem însă la castrul roman. La sud-est de acesta se afla pretoriul, adică sediul guvernatorului Daciei. A fost parţial săpat în jurul anului 1900 de Béla Cserni, acelaşi care a întemeiat marele muzeu din Alba Iulia. Acest pretoriu măsura în jur de 6 hectare, fiind cel mai mare sediu de înalt funcţionar imperial din întregul Imperiu Roman. În jurul castrului se întindea pe o rază de 2 km o primă mare aşezare civilă, numită canabae. Dintr-o a doua aşezare civilă, situată la 2 km sud de castru, astăzi în colonia Partoş, a luat naştere sub împăratul Marcus Aurelius (161-180) municipium Aurelium Apulum, care sub împăratul Commodus (180-192) a devenit colonia Aurelia Apulum. Ocupa între ziduri circa 70 de hectare, fiind cel mai mare oraş al Daciei romane. Sub Septimius Severus (193-211) a luat naştere din canabae cel de-al doilea oraş, municipium Septimium Apulum. Este singurul caz din Imperiul Roman când în apropierea unui castru legiunar iau naştere şi coexistă două oraşe. Castrul, cele două oraşe, spaţiile locuite dintre ele, cimitirele foarte întinse ocupă în total o suprafaţă de circa 5 x 2 km. Avem de-a face cu cea mai întinsă aşezare romană din provinciile nordice al Imperiului.









Ce s-a cercetat şi ce poate fi arătat publicului din toate aceste minunăţii? Din pretoriul guvernatorului s-a păstrat un mulaj făcut de Béla Cserni. Pretoriul însuşi a fost acoperit îndată după primul război mondial de clădiri moderne. A mai rămas o mică porţiune în str. Munteniei, în care s-a intrat la începutul anilor 90' cu buldozerul. O colegă foarte harnică din Cluj încearcă de câţiva ani să mai salveze aici câte ceva. La revoluţie colonia Aurelia din Partoş era încă pe trei sferturi păstrată. Acum este totul distrus. Veneau noaptea excavatoarele, săpau fundaţiile, iar reţelele de crimă organizată preluau obiectele găsite; asta sub ochii îngăduitori ai poliţiei, ai procuraturii şi ai arheologilor. Municipium Septimium de pe platou a avut aceeaşi soartă. Au fost făcute aşa zise săpături de salvare, de fapt nişte secţiuni, care nu au avut alt scop decât pe acela de a se da cât mai repede certificatul de descărcare arheologică pentru ridicarea unui cartier. Cele două oraşe sunt, prin urmare, distruse. Ce s-a întâmplat cu castrul? Aici a fost săpată poarta de sud, mult prea puţin faţă de terenul avut iniţial la dispoziţie pentru săpături şi care se tot micşorează. Rămăsese foarte bine păstrată zona centrală a castrului în parcul Custozza şi jurul acestuia. Acum 25 de ani am văzut o mică secţiune fădută de arheologul Radu Heitel.

Planul castrului legiunii XIII Gemina suprapus pe imaginea satelitara a Cetatii Alba Carolina. In centru cladiria Comandamentului-Principia [n.Art Historia]

Planul cetatii Alba Iulia (Bălgrad, Ghyulafehervar) in 1711, desenata de Visconti . Ramasitele medievale ascunse in cetate sunt deseori la fel de importante precum cele romane. Pavarea si restaurarea cetatii ar fi trebuit sa fie ocazia asteptata de multi istorici si arheologi pt dezlegarea multor secrete legate de aceasta venerabila cetate. Ocazie ratata....Se pare ca toata lumea interesaza secretele cetatii, mai putin pe arheologii Muzeului Unirii si pe Primar..Si nici pe Ministerul Culturii.[n. Art Historia]
 

Zidurile clădirilor militare atingeau înălţimea de doi metri, iar acolo unde se terminau, începeau straturi arheologice compacte, care începeau la sfârşitul antichităţii şi continuau până în evul mediu. ţin minte o fântână, care începea pe zidul roman şi se oprea la jumătate de metru de actualul nivel de călcare. Unde se puteau găsi dovezi mai convingăoare ale continuităţii românilor decât aici? Ruinele cele mai importante se găseau însă în parcul Custozza. Ele aparţineau clădirii comandamentului legiunii (principia), se întindeau pe circa un hectar şi erau extraordinar de bine păstrate, ca nicăieri în Europa. Mai există un caz asemănător la Lambaesis, astăzi în Algeria. Ce cuprindea clădirea comandamentului? Înainte de toate un şir de clădiri monumentale, între care cea centrală se chema aedes principiorum. Era sanctuarul legiunii, în care erau păstrate stindardele şi acvila de aur, simbolul cel mai sfânt al unei asemenea trupe. În faţa acestor încăperi se afla o curte plină de monumente, iar în complex se intra printr-o poartă monumentală. Ei bine, toate acestea constituiau un tezaur de nepreţuit al arheologiei româneşti şi europene, aşteptând să fie într-o bună zi cercetat şi scos la lumină cu pricepere şi cu dragoste. A căzut însă victimă barbariei primăriei din Alba Iulia. Ceea ce nu au reuşit hunii, mongolii şi turcii, a reuşit primarul Mircea Hava.

Reconstituirea grafica a doua cladiri Principia. In ambele se observa camera unde se depozitau stindardele legiunii.[n. A-H]

Doua imagini ale unei Principia reconstruita pe temeliile originale intr-un castru rtoman din Germania-Saalburg, considerat cel mai restaurat si reconstituit castru roman.

De luni de zile excavatoarele şi buldozerele distrug centrul castrului din Apulum. De patru ori am fost martor al crimei. Astă vară erau distruse cu excavatoarele zonele din jurul clădirii comandamentului, fără ca vreun arheolog să fi fost de faţă. Materiale romane (cărămizi ştampilate, ceramică şi sticlă) zăceau pretutindeni, păzite de maidanezi. Ultima oară am fost acolo în 19 noiembrie, când am vizitat Alba Iulia cu un grup de masteranzi de la Universitatea din Cluj. Priveliştea din fostul parc Custozza era cumplită.

Vedere catre Parcul Custozza, foto din perioada interbelica

Parcul Custozza, scurt timp inaintea inceprii "reabilitarii" cetatii

Proiectul de restaurare al Piatetei

Muntii de piatra cubica ce nu mai au rabdare sa astepta sapaturile arheologice.Afacerile cu piatra cubica (import China cu granit artificial) , unele din cele mai rentabile si mai ticaloase din Romania.[nota Art Historia]

..

Partea de sud a pieţii era deja acoperită cu plăci stupide de beton, iar operaţiunea urma să continue în restul pieţii. Monumentele romane erau străpunse de ţevi de canalizare şi de alte instalaţii. Două excavatoare scoteau straturile de cultură dintre ziduri şi deasupra zidurilor romane. Unul dintre excavatoare s-a apucat apoi să demoleze un zid roman din cărămidă, iar un muncitor clădea cărămida. Celălalt excavator rupea blocuri dintr-un alt zid şi le încărca într-un utilaj. Niciun arheolog nu era de faţă. Operaţiunea a început la un moment dat să fie condusă de un arhitect, care ne-a spus politicos că nu avem ce căuta acolo. Mai puţin politicoşi au fost gardienii, care ne somau să plecăm, cică pentru siguranţa noastră. Sper că se refereau numai la pericolul reprezentat de utilaje.



Cui i-a păsat de modul în care trebuia să se desfăşoare o săpătură arheologică? Că o săpătură corectă trebuie să ajungă până în solul viu, că materialul trebuie cules pe contexte, că trebuie lucrat mai mult cu şpaclul, că trebuia cercetată cu cea mai mare grijă perioada de după retragerea oficială a romanilor? Cui i-a păsat de legile ţării, care apără patrimoniul naţional? Oare interesul autorităţilor în a distruge ruinele romane nu este mai presus de lege? La cine au ajuns banii din bugetul României pentru proiect şi pentru realizarea lui? Cine a importat plăcile de beton din China?
Se ştie că prefectul şi primarul de la Alba sprijină proiectul de la Roşia Montana. Nu li se poate cere ceea ce nu pot, şi anume să înţeleagă importanţa moştenirii istorice de la Alba Iulia. Sunt oare singurii vinovaţi? Ce-au păzit Direcţia pentru cultură, ce-a păzit procuratura, ce-a păzit Muzeul Unirii? Participarea acestuia la aşa zisele săpături a fost formală şi cu totul insuficientă. De ce nu a protestat? Se vorbeşte că, depinzând, în primul rând financiar, de Consiliul Judeţean, ar fi fost supus la presiuni, iar câţiva arheologi mai puţin conformişti au fost puşi pe linie moartă. De când am semnat protestul împotriva distrugerii Parcului Custozza simt că am devenit şi eu persona non grata la muzeul din Alba Iulia. Când va pricepe şi intelectualul român că rolul său în societate nu este numai acela de a supravieţui? Oricum, suprema autoritate ştiinţifică asupra „săpăturilor" de la Alba Iulia i-a fost conferită dlui Nicolae Gudea, profesor la Facultatea de Teologie Greco-Catolică din Cluj şi, ce-i drept, cunoscut şi ca arheolog. Latura sa morală o cunoaştem din apartenenţa la grupul aşa-zis independent, care sprijinnă proiectul de la Roşia Montană. Dacă acolo profesorul Gudea se străduieşte să demonstreze că galeriile romane pot fi decupate şi refăcute în altă parte, nu cred că nu mai poate dormi nopţile de grija castrului roman din Apulum.
Ce păzeşte Comisia Naţională de Arheologie? Nimic altceva decât bunele relaţii cu ministrul culturii şi cu cei de la putere, indiferent cine ar fi aceştia. Nu demult această comisie a dat în unanimitate un nou certificat pentru Muntele Cârnic de la Roşia Montană. Cum putea ea să protesteze împotriva distrugerilor de la Alba Iulia, adică împotriva actualei puteri?









Vinovatul principal este dl ministru Kelemen Hunor. A protestat pe bună dreptate şi a luat măsuri când nişte excavatoare au pus în pericol zidul cetăţii de la Sarmizegetusa Regia şi au muşcat din contextele arheologice. Era şi o ocazie bine venită de a le da o copită celor din opoziţie. Nu a avut însă nicio tresărire atunci când la Alba Iulia i-au fost cauzate patrimoniului României pagube de o mie de ori mai mari, numai că aici aici vinovaţi au fost oamenii puterii. Ce-i reproşez eu ministrului culturii nu-i că este ungur, ci că este politician ungur şi nu om de cultură ungur. Ne-am obişnuit însă ca miniştrii culturii să fie numiţi la noi dintre oamenii politici, ca să aibă şi ei un os de ros. Dacă dl Kelemen Hunor ar fi om de cultură, ar fi înţeles valoarea momumentelor romane de la Alba Iulia, aşa cum a făcut-o conaţionalul său, marele Béla Cserni. Sigur că este important şi ce sfetnici ţi-ai ales. Cine ar fi putut din anturajul său să-i atragă atenţia că la Alba Iulia excavatoarele înlătură dovezile istoriei poporului român? Dna Csilla Hegedüs, consiliera sa personală, sau dna Mihaela Ioana Kajtor, secretarul general al ministerului? Aceste doamne sunt mai pregătite să dea informaţii utile despre Transilvania Trust sau firma Artex decât despre patrimoniul istoric românesc.
Concluzia celor de mai sus este că niciodată în această ţară, nici chiar sub Ceauşescu, patrimoniul istoric nu a fost distrus la o asemenea scară şi cu atâta neruşinare. Primii vinovaţi trebuiesc căutaţi în rândurile celor care sunt plătiţi pentru a-l apăra.
Pentru a dovedi că nesimţirea nu are limite, primăria din Alba Iulia caută să facă din acest oraş, altfel plin de merite, capitală culturală europeană. După o asemenea agresiune împotriva culturii? Forurile culturale europene vor fi puse în temă cu tot ce s-a întâmplat acolo.
Cluj, 7 decembrie 2011

Prof. dr. Ioan Piso

 http://www.informatiadealba.ro/2011/07/07/poarta-praetoriumului-castrului-roman-a-fost-descoperita-si-ingropata/Am aflat pe căi neoficiale că muncitorii care realizează pietonalul estic din Parcul Custozza au descoperit poarta praetoriumului din castrul roman al legiunii a XIII-a Gemina. Descoperirea este cât se poate de importantă pentru Alba Iulia şi cu toate acestea este ţinută la secret: este vorba de clădirea conducătorului militar (praetor) al oraşului.
Muncitorii au acoperit deja poarta praetoriumului şi se pregătesc să toarne asfalt peste, iar apoi piatră cubică. Poarta a fost descoperită la aproximativ 20-25m lângă monumentul Losenau, înspre colţul de N-E al Parcului Custozza.
Pe această cale, facem un apel la transparenţă şi deschidere: jurnaliştii trebuie lăsaţi să intre peste tot unde se fac lucrări în Cetate; de asemenea, trebuie organizate săptămânal conferinţe de presă – este calea cea mai sigură pentru a împiedica distrugerile arheologice.
Cerem pe această cale un punct de vedere oficial conducerii Muzeului Naţional al Unirii din Alba Iulia, Direcţiei Judeţene pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional Alba, Primăriei Alba Iulia şi antreprenorului care lucrează în Parcul Custozza. Altfel vom rămâne cu impresia că se lucrează pe furiş, netransparent, că tot timpul se ascund anumite aspecte importante pentru istorici şi arheologi!  
Iulian Brok

A doua distrugere a Sarmizegetusei

Pentru cine nu a urmarit presa din ultimile zilei. Lumea culturala si in special cea a arheologilor si istoricilor vuieste datorita gravei agresiuni ce a avut loc asupra sitului arheologic Sarmizegetusa Regia de pe dealul Gradistea Muncelului. Este vorba de amenajarea unei parcari de 3000 metrii patrati in buza cetatii, prin excavarea dealului. Vinovat unic: presedintele consiliului judetean Hunedoara, Mircea Moloţ.


Rezultate:
-sfidarea grava a legii prin lipsa unui proiect pentru o amenajare intr-un sit arheologic de valoare nationala, dintr-un parc national, protejat UNESCO.
-distrugerea unei suprafete importante a asezarii civile dacice, in care in anii '50-'70 s-au excavat numeroase urme de locuinte bogate. Zona locuita in jurul cetatii si a terasei sanctuarelor, in antichitate, era foarte mare. Urme de locuinte sunt pe toate terasele artificiale de pe dealul Gradistea Muncelului. Prabusirea partiala a unor lespezi din zidul cetatii pe o lungime de 30 m.
-Facilitarea "turismului" motorizat in chiar buza ansamblului arheologic a tuturor vizitatorilor, lucru care va grabii distrugerea locului, care nu este pazit. In trecut situl era accesibil doar celor care reuseau sa urce o panta relativ usoara (15-30 min). Ceea ce era bine. Acum orice cocalar si ghertoi (urmas al dacilor bineinteles) poate urca pana in situl arheologic si sa se "incarce cu energii pozitive" .
-Frustrarea oamenilor normali, arheologi, istorici sau simplii pasionati de istorie ca nu se pot opune in nici un fel agresivitatii si arogantei politicienilor si partidelor, care scapa in mod constant nepedepsiti. De exemplu, conducerea muzeului din Deva (Muzeul Civilizatiei dacice si romane), pusa in functie recent, politic, de Mircea Molot, incearca sa musamalizeze afacerea (impotriva evidentei si a restului personalului din Muzeu).

Pentru a intelege mai bine si putin mai detailat, iata care este problema:


1. Din dispozitia Consiliului Judetean Hunedoara, o firma privata (cea care primeste toate contractele pe bani publici) a indreptat o portiune de teren (cca 3000 mp) la cativa metri de zidul Sarmizegetusei, pentru amenajarea unei parcari.

2. Conform bunului simt si al legislatiei privind regimul constructiilor, orice amenajare sau constructie se face pe baza de proiect, care este aprobat de organismele competente si in baza unei autorizatii.


3. Aceasta lucrare a fost facuta fara autorizatie pentru ca baronul de Hunedoara a considerat ca daca institutia pe care o conduce da autorizatia de construire, se intelelege de la sine ca lucrarea se poate face si ... eventual ceva mai tarziu, se pot obtine si avize si tot ce mai este nevoie.

4. Odata rezolvate verbal aceste ... formalitati si cu promisiunea primirii carutei de bani, firma agreeata a trecut la treaba intr-un timp record. Nici nu i-a mai pasat de autorizatie de amenajare, patronul are chiar tupeu si zice ca daca nu le-a spus Consiliul Judetean ca trebuie, inseamna ca nu trebuie. Au facut chiar din proprie initiativa niste trepte (extrem de grav) pe care nu le ceruse nimeni. Asta numai ca sa arate baronului de cata solictudine sunt capabili.

5. In cazul in care se facea totul legal, trebuia intocmit un proiect. Proiectul trebuia supus aprobarii Comisiei Nationale a Monumentelor. Serviciul Urbanism din cadrul Consiliului Judetean trebuia sa emita un Certificat de Urbanism prin care ar fi trebuit sa solicite mai multe avize.
Intre ele, unul de la Agentia de Mediu (sa nu uitam ca este vorba despre un Parc National inclus in planul Natura 2000, dar o sa mai vorbim despre asta), Iar altul de la Ministerul Culturii. Fiecare dintre cele doua institutii ar fi pus conditii, arhitectii ar fi observat ca prin aberatia realizata este modificat in mod agresiv aspectul monumentului si ar fi cerut modificarea lui.
Iar Ministerul Culturii ar fi mentionat ca tocmai in acea portiune afectata este locul in care incepe unul dintre cele mai mari cartiere civile ale Sarmizegetusei si ca este obligatorie cercetarea integrala a zonei inainte sa fie supusa unei interventii atat de agresive.
Mai mult, probabil ca ar fi impus realizarea amenajarilor in cu totul alt loc, in ideea ca acolo, in momentul in care se va hotara punerea in valoare a vestigiilor, este cel mai potrivit loc pentru reconstituirea unor locuinte.
Prin actiunea sa, presedintele Consilului Judetean a dat dovada ca e un mic, dar demn urmas al lui Ceausescu.

6. Este "interesanta" si lipsa de reactie a celor care se ocupa de Parcul Gradistea Muncelului-Cioclovina, acum, cand muncitorii, prin lucrarile astea neautorizate, au modificat peisajul. Sigur, nu trebuie sa ne miram prea tare, pentru ca in judetul Hunedoara si directorul Parcului este numit tot dintre oamenii agreati de presedintele Consiliului judetean, asa cum a fost numita si conducerea Muzeului civilizatiei dacice si romane din Deva.

Mircea Moloţ: "Nu ştiu, sincer, dacă era nevoie sau nu şi de o aprobare de la Comisia Naţională de Arheologie, dar mă gândesc că nu ar fi fost nevoie de aşa ceva pentru o parcare situată, până la urmă, în afara cetăţii în sine" .Animalul asta nu are nici cele mai elemntare informatii despre acest sit arheologic! Priviti mai sus ce se afla "in afara cetatii in sine". Urmele a zeci de locuinte dacice, construite pe terase artificiale (semicercurile). Din pacate aceste temelii de case nu pot fi conservate, dar urmele lor descoperite (si apoi acoperite) sunt de mare importanta deoarece acestea erau locuintele elitelor dacice.

Foto aeriana (din anii '80) a sitului arheologic de la Gradistea,
cu localizarea aproximativa a actualei parcari

7. Apropo de respectivul Muzeu. Muzeul ar fi trebuit sa aiba, ca institutie, o reactie clara in legatura cu evenimentele, (mai ales ca cea care a semnalat dezastul este o fosta directoare a acestui muzeu, Adriana Pescaru). Din pacate institutia nu a avut nici o reactie pentru ca directoarea muzeului (pusa politic de chiar baronul Molot) trebuie sa apere interesele jupanului, chiar impotriva interesului cetatenilor!!

Nu pot decat sa ma indignez si sa sper ca opinia publica (sper ca si justitia) ii va sanctiona macar pe cativa dintre "eroi" si pe cei care le tin partea.

8. Sintetizand, cred monumentului i s-a dat o lovitura groaznica. Cand te duci la Stonehedge te astepti sa vezi un anume tip de peisaj, nu parcari. Si oricine ai fi, descaleci si te apropii pe jos de monument.
Acolo, la Gradistea, prin vointa unui om care nu stie nimic despre monumente, imaginea a fost deformata brutal. S-a plasat mai sus de lege, a sfidat tot ce se putea sfida. Si incearca sa scape acuzand firma de constructii...
De fapt, ceea ce au facut acesti indivizi, dupa parerea mea, intr-o tara normala s-ar numi atentat la ratiunea prin care exista statul.

Pamant "muscat" cu excavatorul, acolo unde arheologii lucreaza cu pensula si spaclul

P.S. Mircea Ioan Molot, presedintele Consiliului Judetean Hunedoara este si presedintele organizatiei judetene PNL si este si membru in Consiliul National PNL, adica este dintre cei fara de care Crin cel fara de pacat a spus ca nu poate sa conduca partidul. Din motivul asta, cred ca viitor de intunecat are tara si daca scapam de Basescu si ai lui, ne asteapta oameni ca baronul de Hunedoara....


Mai jos un alt articol ce provine de aici: http://www.simpara.ro/Sarmizegetusa


SARMIZEGETUSA ÎN PERICOL!

Bolovanii din Munţii Orăştiei

Sâmbăta trecută mi-am petrecut după-masa în parcul palatului Laxenburg, una dintre numeroasele reşedinţe ale Habsburgilor în Austria. Fiecare colţişor de peisaj „englezesc", îngrijit şi coafat, emană nu doar respectul local pentru moştenirea culturală, ci şi interesul autorităţilor în fructificarea ei. Să văd faptul că a te mândri cu trecutul se manifestă în primul rând prin fapte şi nu prin vorbe mi-a lăsat însă şi un gust amar pe care l-am înţeles pe deplin abia când am ajuns acasă, unde mă aştepta o veste „bună": o parcare la zidul cetăţii. Trebuie să recunosc că a trebuit să citesc de mai multe ori articolul despre recenta intervenţie asupra sitului arheologic de la Sarmizegetusa Regia ca să conştientizez că nu este o glumă capitalist-surealistă. Obsesia românului pentru maşina parcată la scară face ravagii şi în afara oraşului. Făcând pentru un moment abstracţie de interesele obtuze a unor persoane în valorificarea comercială a locului prin profanarea sa, situaţia actuală pune sub două semne mari de întrebare competenţa actualei echipe a Ministerului Culturii de a-şi asuma responsabilităţile specifice.

În primul rând este inadmisibil faptul că, deşi este vorba de un monument cu valoare inestimabilă de pe lista patrimoniului UNESCO, Ministerul Culturii nu ştie ce se întâmplă în ograda sa, demarând anchete ulterior unor acţiuni ireparabile. Situaţia delicată a sitului, ca parte a parcului natural Grădiştea Muncelului-Ciclovina, face orice intervenţie legală aproape imposibilă, astfel fiind motivat şi faptul că monumentele sunt lăsate pradă „degradării pe cale naturală" - pasându-se cu nonşalanţă responsabilitatea între Ministerul Culturii, Ministerul Mediului şi Consiliul Judeţean. Cu toate că Sarmizegetusa Regia este o destinaţie de top a căutătorilor de comori, nici unii dintre (i)responsabilii mai sus numiţi nu pot găsi fonduri pentru o pază şi o monitorizare eficientă a sitului. Aceasta nu explică însă în totalitate faptul că lucrările la parcare au fost descoperite întâmplător de o delegaţie a comisiei naţionale de arheologie.

Utilajele de construcţie au ajuns la cetate pe un drum, au trecut prin nişte localităţi, au fost văzute de nişte oameni - presupunând că firma care se ocupă de amenajarea parcării / distrugerea sitului arheologic nu dispune de aparatură pentru teleportare. Îmi vine greu a crede că nici un localnic nu a aflat ce avea să se întâmple la cetate; şi cu toate acestea, nimeni nu şi-a pus nici un semn de întrebare, nu s-a aprins nici un beculeţ, nu s-a tras nici un semnal de alarmă. Aici se află al doilea eşec al Ministerului Culturii, care nu a reuşit - sau nu a încercat - să sensibilizeze populaţia locală faţă de problematica, importanţa şi potenţialul locului. Orice discuţie despre patrimoniu este derizorie, atâta timp cât cel pe care ar trebui să-l reprezinte, cel care ar trebui să fie mândru de el nu îi conştientizează importanţa. Toate dezbaterile în foruri înalte, între arhitecţi, arheologi, restauratori, artişti, urbanişti etc., sunt pur şi simplu în van, dacă localnicii, cei care ar trebui să fie mândrii de trecutul lor, sunt lăsaţi - sau daţi - de către „autorităţi" pe mâna unor investitori, care se vor a fii turbo-capitalişti - fericiţi cei ce-i conduc pe cei săraci cu duhul.

Cu toată legislaţia restrictivă care reglementează intervenţiile în parcul natural Grădiştea Muncelului-Ciclovina, o coloană de utilaje de construcţii a reuşit să ajungă la poarta capitalei dacice şi să sape până la jumătate de metru de zidul cetăţii, înainte de a fii „observată" de cineva - ce-i drept fără prezenţa stânjenitoare a unui arheolog, şi presupun că şi fără contribuţia inutilă a arhitectului şi a peisagistului. Ca termen - ce-i drept disproporţionat - de comparaţie temporală: în Zaragoza, Spania - oraş construit peste ruinele urbei romane - în cazul unei intervenţii arhitecturale, se calculează o durată de doi ani pentru întârzierile şi schimbările de proiect pricinuite de eventuale descoperiri arehologice. Spre exemplu, pentru forul roman, descoperit în urma unor lucrări edilitare în centrul oraşului, s-a amenajat un muzeu in situ, sub piaţa principală! Acolo urmele trecutului nu sunt doar parte din identitatea locului, ci şi din identitatea locuitorilor. Atâta timp cât acestea rămân separate în România, în primul rând datorită lipsei de educaţie şi de informaţie accesibilă populaţiei, şi mai ales populaţiei locale, direct afectate, ne vom mai ciocni întâmplător de parcări construite peste „cioburi vechi şi bolovani", de parcuri din care cresc blocuri, de cocioabe care ar fi putut să rămână case monument sau de resturi de trecut aruncate la grămadă de cupele escavatoarelor.

13.07.2011, Viena

Dipl.-Ing. Claudiu Silvestru

Vezi si aceste articole:
http://www.adevarul.rohunedoara-adevarul-sarmizegetusa_regia-poarta_de_vest-arheologi-drupo_sa-istorie-daci-buldozer_
http://www.evz.roscandalos-dorel-de-la-drumuri-a-turnat-asfalt-peste-cetatea-dacica-sarmizegetusa
http://hartacomorii.blogspot.com/2011/07/sarmisegetusa-cucerita-cu-buldorezul.html

Despre pileus si boneta frigiana

Din cate cunostem, inca din epoca bronzului, in intregul est al Europei, in Anatolia, Persia si stepele nord pontice si central asiatice s-a raspandit purtarea unor modele de caciuli conice de lana sau piele cu varful ascutit, deseori intors catre fata. Practic, dintre popoarele antice doar grecii, celtii, iberii si etruscii/romanii nu au adoptat purtarea acestor caciuli. In rest, germanicii, neamurile central si est europene, balcanice si apoi in tot Orientul Mijlociu si nordul Marii Negre pana dupa Marea Caspica pot fi identificate variatiuni ale fesului cu varf ascutit. Probabil ca acest model de caciula a fost raspandit de unele din popoarele indo-europene, la inceputul epocii bronzului, fiind eficiente in zonele cu vant si clima aspra (stepa sau montana).

Reconstituirea aproximativa a zonelor din Europa si Asia unde este atestata purtarea (in diverse forme) a caciulilor de tip "boneta frigiana"

Cele mai timpurii imagini ale acestor caciuli le avem de la poparele nomade de origine iraniana: triburile scitice dar si alte neamuri de razboinici calare, traitoare prin muntii si stepele dintre Marea Neagra si Caspica.. Scitii sunt un termen generic pentru triburile de nomazi calare de origine iraniana, ce traiau de la frontierele Europei pana inspre Mtii Altai.

Pentru popoarele anatoliene, precum lycienii, frigienii, bythinienii, troienii, cilicienii, lycaonii si altii, dar si pentru tracii din Balcani, boneta cu varf moale si intoarsa in fata era atat de caracteristica, incat grecii i-au reprezentat intodeauna pe acestia purtand-o. De altfel in iconografia greaca, erau reprezentati ca purtand boneta frigiana, reprezentantii tuturor popoarelor ne-grecesti, cu care acestia aveau contact. De altfel exista teoria cum ca popoarele din sudul Balcanilor (tracii arhaici), din jurul Marii Marmarasi si popoarele din Asia Mica precum frigienii, troienii, bytinienii, dardanii etc. erau strans inrudite (vorbeau limbi asemanatoare?).

Troianul Paris, cel ce va provoca razboiul din epopeea homerica apare intodeauna in operele de arta purtator de fes frigian. La fel, frigianul Ganymede. O dovada ca artistii greci ii vedeau ca fiind neamuri inrudite ca (si) cultura.

De asemenea pentru sciti fesul cu mot era la fel de caracteristic. Este drept ca la sciti caciula are aparatoare de urechi (impotriva vantului, probabil) si se innoda sub barbie, asa cum ne apare pe reliefurile de pe vasele de aur gasite in mormintele de sub kurganele din stepele Ucrainiei si pana in Mtii Altai .

Unele din cele mai vechi imagini cu asemenea fesuri apar in Persia, pe reliefurile de la Persepolis, capitala regatului achemenid, unde sunt sculptati reprezentantii diverselor neamuri ce aduc daruri regelui persan. Printre acestia se remarca sefii sciti, prezentati cu caciuli conice si aparatoare de urechi. Intr-un fel sau altul (preluata de la sciti?) caciula conica va deveni caracteristica si pentru neamurile tracice din care unele o vor duce pana in Asia Mica.

Aici-link despre imbracamintea din Persia Achmenida

Diverse imagini ale razboinicilor de stepa; sciti. Stanga sus: desen dupa relieful unui vas de aur descoperit intr-un mormant scitic din Ucraina (vezi si fotografia alb/negru din centru dreapta); dreapta sus-desen dupa o tesatura de lana scitica, mijloc stanga: statui persane reprezentand sciti; dreapta jos-statuie de arcas scit din frontonul templului Atenei din insula Eghina (incercare de reconstituire a picturii, realizata de specialistii Muzeului de arheologie din Munchen)

Sciti, in viziunea artistilor greci din sec 5-4 ien. British Museum

Detalii de pe un vas grecesc reprezentand razboinici sciti.(muz Arheo Munchen)

Emisiune filatelica ucrainiana-Scitii

1- Prizonieri parti; 2- capete ale unor statuete de Tanagra cu reprezentari de personaje din Asia Mica (Muz arheo Munchen) 4--Mormantul lui Antiochus I de pe muntele Nemrut (regatul antic Comagene, azi Turcia); 5-Detaliul unei statui de pe muntele Nemrut; capul lui Hercule. 6- Relief din palatul din Persepolis (azi Iran); 7- Detaliu

Mezii si persii aveau de asemenea in portul lor, caciula tuguiata. Imagini cu reprezentari ale nobililor din Iranul antic. Reliefurile provin de la Palatul lui Darius de la Persepolis.
Pictura pe lemn din dr sus provine din Tumului de la Tatarli si reprezinta o lupta intre persi si sciti. Placa de aur prezina un razboinic median (sau mez?)-Tezaurul de pe raul Oxus
Aici un articol tradus din rusa despre imbracamintea antica a persilor

Imagini de razboinici iranieni-persani in arta greaca (citeste acest articol)

Regele persan Darius, dupa pictura unui vas grecesc

Statuie din marmura colorata aflata la Luvru sub denumirea de "Prisonier perse". Poate fi in aceeasi masura si un "prisonier dac", dar nu avem nici o certitudine, deoarece bonetele erau identic figurate de sculptorii greco-romani.

Statueta de Tanagra reprezentand un Eros efeminat (conform inscriptiei) cu boneta frigiana. Desc. in Beotia, cca 200 i.e.n.

Attis - semi-zeu frigian, reprezentat cu boneta caracteristica ce poarta numele poporului sau. Aici, alt link.

Ganymede a fost un print troian devenit semi-zeu. Apare deseori insotit de un vultur ce il reprezinta pe Zeus. Ca toti locuitorii din Asia Mica (Troia e in Asia Mica) e prezentat cu caciula frigiana.

Castor si Polux.Stanga si dreapta jos, statui romane aflate pe dealul Capitoliului-Roma, Dreapta sus, sarcofag roman.

Luptatori participanti la razboiul troian. Vas rosu si figuri negre , sec 5 ien
(Mus. Antik. Munchen)

Paris - statuie romana - British Museum

Paris, statueta de bronz -Muz. de Antik. Munchen

Enea si fiul sau iesind din Troia in flacari. Relief roman. (Imi zice o cunostinta: Stii de ce sunt asa multe sculpturi de daci la Roma? Fiindca romanii ii considerau pe daci stramosii lor...Cum asa? intreb eu, deja banuind raspunsul...Pai, tracii au luptat alaturi de troieni, deci si troienii erau un fel de traci, deci Enea era trac, iar fiindca Enea e stramosul lui Romulus si Remus, iata legatura cu tracii. Dar de ce romanii nu au sculptat traci? De ce au sculptat daci si doar dupa razboiul cu Traian? Eee, n-ai inteles nimic! mi-a spus. Ideea nu e noua, in sensul ca exista teoria cum ca popoarele din Asia mica, precum frigienii sau chiar troienii erau inruditi cu tracii (tracii arhaici de la inceputul epocii fierului); dar a te folosi de ideea asta pt a explica prezenta statuilor de daci de la Roma, e cale lunga. )

Diverse imagini de pe vasele grecesti reprezentand amazoane - femei razboinice. In pofida teoriei (spusa de Herodot) ca tara amazoanelor se afla in Scitia (dupa gurile Dunarii, in stepele din N Marii Negre), nenumarate imagini si multe alte legende antice localizeaza amazoanele ca locuind in Asia Mica, in regatele Anatoliene. De aceea ele sunt prezentate purtand boneta frigiana, "marca" specifica a popoarelor din aceste zone.

Amazoane din Asia Mica cu bonete frigiene in lupta cu grecii; Detaliu de pe un relief de pe Mausoleul din Halicarnas (British Museum)

Amazoane sau femei razboinice persane; Vas grecesc cu figuri rosii (British Museum)

Moneda cu chipul unui rege part (citeste aici mai multe despre Parthia).
Boneta este in acest caz un semn de putere, la fel ca si la dacii de mai tarziu.

Arcul lui Septimiu Sever- Roma. Ridicat in memoria luptelor contra partilor. Reliefuri cu trofee incununate cu bonete parte.
Asemanarea extrem de mare intre reprezentarile partilor si cele ale dacilor a dus deseori la confuzii (vezi jos). Desi sunt practic identici cu imaginea dacilor, pe acest arc de triumf, sunt reprezentati PARTI!

Prizonieri parti de pe arcul de triumf al lui Septimiu Sever. Acestia sunt prizonieri parti!
Pe arcul de triumf sunt prezentate scene din luptele acestui imparat in Partia . Aceasta este o dovada ca acesti razboinici cu bonete sa fie de fapt parti si nu daci. In cazul acestui arc de triumf nu exista spolii (fragmente sculptate recuperate/refolosite de la alte monumente) ci toate elementele din decorul sculptat sunt originale si au legatura cu victoriile imparatului Septimiu Sever impotriva partilor.

Statueta de teracota reprezentand-o pe zeita Bendis (British Museum) sub aspectul zeitei vanatorii Artemis, cu care avea unele asemanari (inrudiri). Cultul lui Bendis a aparut in Atena in sec 5 ien si a fost raspandit atat printre tracii bogati din Grecia cat si printre greci.

Relief reprezentand-o pe zeita traca Bendis. Aspectul ei include o boneta frigiana, (boneta cu care artistii eleni ii reprezenatu pe traci, persi si popoarele anatoliene) si o blana de animal purtata peste peplum.

Orfeu (trac) in iconografia greco-romana e reprezentat intodeauna cu boneta frigiana (traca). Mozaicuri pavimentare originare din Tunisia, Siria, Antiohia-Turcia si (dr jos) catacombele Romei.

Orfeu in diverse alte reprezentari. Mozaic roman sec 2 e.n. in stg, vas grecesc sec. 4 i.e.n. in dr.

1 - imagini ale tracilor, găsite pe vase greceşti:

razboinici peltast- pedestrii traci cu un scut de forma semilunara (pelta-πέλτη)

boneta frigiana, asa cum apare in arta greacă.

6 - Reconstituirea unui razboinic peltast

Fragmente dintr-o placa de bronz ce decora un bogat harnasament . Descoperite intr-un mormant din Grecia. Apar personaje orientale, cu caciula specifica.

La traci caciula are prelungiri lungi peste urechi si aparatori de ceafa. Pe teritoriul tarii noastre a patruns probabil, in timpul migratiilor de la finele epocii bronzului, dinspre est, din stepele scitice. Coifurile getice (de aur si argint) cu ochi apotropaici, mai ales cele doua de aur, par inspirate din aceste tipuri de caciuli conice din blana de oaie cu blana pe exterior(e drept, fara varful indoit in fata).

Nu imi este clar daca aceasta forma de boneta a ajuns la geti si daci dinspre tracii sudici si din Asia Mica sau din nord-est, dinspre sciti.

In marea lor majoritate aceste bonete par facute din pasla de lana, desi uneori, probabil, erau facute, cum am spus mai sus, si din piele de oaie cu blana pe interior sau exterior, avand o singura cusatura pe mijloc, in spate.

Imagini de traci. Stg Sus - Statuie de trac (dac??) din palazzo Altemps din Roma. Moneda macedoneana, reprezentandu-l pe Enea (Cca 424-350 i.e.n.) , statueta de teracota a zeitei Bendis, detaliu din fresca de pe bolta momantului tracic de la Kazanlak. Unul din personaje poarta un coif de traditie traco-macedoneana (vezi mai jos)

Coifuri traco-macedonene din epoca elenistica, inspirate din forma bonetei frigiene, unele din ele copiind fidel o asemenea boneta.

stg - Fresca din templul lui Mithras - Mithreum-ul - de la Dura Europos (azi Siria). Costumele sunt caracteristice unor nobili din Orientul mijlociu (de traditie persana). Dreapta - Statueta de teracota reprezentand un razboinic calare part.

Statui si reliefuri de daci, asa cum apar sculptati de artistii Romei, dupa izbanda lui Traian asupra lui Decebal. Toate aceste sculpturi au decorat Forumul lui Traian. Bonetele apar divers reprezentate, mai inalte sau mai scunde. Pe Marea Friza Traiana (azi pe Arcul lui Constantin) bonetele nu au varful intors inspre fata (stg si dr jos)

La daci, asa cum stim, caciulile cu mot, numite de romani pileus, erau purtate doar de aristocratie. Ele sunt cunoscute in forma simpla, doar din sec. 1 d.Ch. gratie sculpturilor romane. Nu cunoastem forma mai veche a caciulilor getice, singura sursa fiind, asa cum zis mai sus, forma coifurilor traco-getice de metal pretios.

Dacii, asa cum apar reprezentati pe Columna Traiana. Bonetele sunt purtate doar de nobilime si, probabil de clasa sacerdotala(?). Aspectul lor este cunoscut exclusiv din monumentele din epoca traiana. Bonetele (pileus-ul) sunt fara aparatoare de urechi si ceafa si fara motul foarte inalt.

La romani, o asemenea boneta, asemanatoare cea frigiana, era purtata de scalvii eliberati, prin purtarea ei, acestia afirmandu-si libertatea, motiv pentru care a fost adoptatata in sec 18 de catre revolutionarii francezi sub numele de "bonnet de la liberte". Boneta frigiana a ajuns in sec 19 si 20 un simbol al libertatii si independentei si a fost pusa pe stegurile unor state din America de sud. Mai multe cititi aici. si aici.

Despre Boneta frigiana in heraldica aici.

Un alt personaj purtator de boneta este zeul oriental Mithra, de origine iraniana, ce apare in nenumarate reliefuri, sculpturi si fresce in tot Imperiul Roman. Vesmintele purtate sunt cele specifice nobililor persani iar pe cap poarta nelipsita boneta, ca indiciu al originii sale orientale.

Diverse icoane ale zeului Mithra. Imaginea sa este a unui erou civilizator in lupta cu fortele intunericului. El poarta intodeauna vesminte orientale/persane ca indiciu pentru obarsia sa estica (fata de Imp Roman)

Zeul Mithras in diverse reprezentari romane. Boneta sa nu are nici o legatura cu popoarele din Europa care mai purtau asa ceva. Asemenea bonete se purtau in tot Orientul Mijlociu.

Relief de pe muntele Nemrut din Turcia, reprezentandu-l pe regele Antiochus I al regatului Comagen si zeul Mithra, ambii imbracati in costume orientale somptoase .

O data cu aparitia crestinismului, se raspandeste in arta si tema Nasterii Mantuitorului si a magilor. Conform Evangheliei lui Matei, singura care ii mentioneaza, magii erau niste intelepti-regi, veniti din rasarit, sa se inchine nou nascutului "rege al iudeilor" si sa ii ofere daruri (aur, smirna si tamaie). Evanghelia nu specifica cati magi au fost ci doar numarul darurilor.

"Cuvântul Magii este o latinizare, la plural, a cuvantului grecesc Magos cuvântul (μαγος μαγοι- Magus, derivat la randul sau din limba avestan magâunô, adică casta religioasa în care Zoroastru s-a născut. Termenul se referă la casta preoteasca a zoroastrismului . Ca parte a religiei lor, aceşti preoţi au acordat o atenţie deosebită stelelor, şi au câştigat o reputaţie ca mari astrologi, la acel moment privita ca o ştiinţă. Practicile lor religioase şi utilizarea astrologiei au cauzat derivatele cuvantului Magi şi a dus -printre altele- la termenul modern magic ." pl.), venit din persana veche

sursa Wikipedia

Link despre iraniana veche

Cei trei magi intr-o reprezentare timpurie, pe un relief al unui sarcofag roman, aflat la intrarea in biserica San Lorenzo fuori le Mura din Roma. In iconografia crestina a primelor secole, magii sunt prezentati in haine persane si cu nelipsita boneta, ca semn al apartenentei la lumea orientala. Sec. 3 e.n.

Alte imagini de arta romana paleocrestina, in care magii sunt prezentati cu boneta persana. Secolele 3-5

Fresca cu sfintii martiri Anania, Misael si Azaria (cunoscuti ca cei trei tineri aruncati in cuptor) pictati intr-o fosta biserica crestina din Egipt, de la Wadi Sarga, sec 6. Desi iudei, cei trei tineri au fost educati la curtea regelui Nabuconodosor, ceea ce explica faptul ca sunt imbracati in stil persan (Bristish Museum)

Aceeasi sfinti, Anania, Misael si Azaria in cuptor, asa cum au fost pictati in catacombele din Roma.

Cei trei magi in fata lui Irod. Fresca din veacul 5 din biserica Santa Maria Maggiore din Roma. Magii sunt imbracati precum satrapii persani.

Detaliu de mozaic din biserica Santa Maria Maggiore din Roma.

Detaliu de tesatura egipteana de inspiratie crestina din sec 4. (British Museum)

Cei trei magi. Mozaic din basilica Sant Appolinare Nuovo din Ravenna, realizat in jur de 526. Detaliu din scena Maria si copilul inconjurat de ingeri. Magii poarta costume ale unor nobili persani iar forma bonetei lor nu are absolut nici o legatura cu dacii, asa cum au afirmat unii "pasionati". Este vorba de o asemanare, o coincidenta. Desi, cum am incercat in articol sa demosntrez, exista o origine oarecum comuna pentru toate aceste caciuli, dar este complet fortat sa atribui dacilor toate imaginile antice ce reprezinta bonete de acest tip. In lumea partilor si ai persilor boneta era la fel de caracteristica precum era la daci. Si este vorba de un cu totul alt spatiu cultural.

Pileus-ul nu era caracteristic numai dacilor, in acel mozaic e vorba de vesminte ale unor "intelepti din RASARIT", rasarit fata de Iudeea, deci dinspre Persia,dacii nu au nici o legatura cu acele fesuri, asa apar magii reprezentati in mai multe mozaicuri, reliefuri si picturi din mileniul intai.

Cei trei magi. Mozaic din basilica Sant Appolinare Nuovo din Ravenna, realizat in jur de 526. Detaliu din scena Maria si copilul inconjurat de ingeri.

Magii poarta costume ale unor nobili persani iar forma bonetei lor nu are absolut nici o legatura cu dacii, asa cum au afirmat unii "pasionati". Este vorba de o asemanare, o coincidenta. Desi, cum am incercat in articol sa demosntrez, exista o origine oarecum comuna pentru toate aceste caciuli, dar este complet fortat sa atribui dacilor toate imaginile antice ce reprezinta bonete de acest tip. In lumea partilor si ai persilor boneta era la fel de caracteristica precum era la daci. Si este vorba de un cu totul alt spatiu cultural.

Nici Strumfii nu sunt daci, desi poarta boneta frigiana!!! :-))

Atentie!! Majoritatea fotografiilor imi apartin. Nu vreau sa le vad pe nici un alt site/blog fara aprobarea mea. Un mesaj e suficient si e ff civilizat!

Preluat de pe http://daco-getica.blogspot.com/