Planurile Bucurestilor ale lui Borroczyn

In vremea domnitorului Ghe. Bibescu si a lui Barbu Stirbey, au fost realizate primele planuri cadastrale de detaliu al Capitalei valahe. Cel ce a fost angajat de Primaria Bucurestilor sa realizeze acest proiect a fost maiorul rus, de origine austriaca, Rudolf Artur Borroczyn. Din anul 1847 provine, asadar, planul cadastral in 100 de planse mari. Este deosebit de valoros deoarece prezinta situatia orasului dinainte de Marele Incendiu din mai 1847.

Plansa reprezentand lacul Cismigiu, cu putin timp inainte de a fi amenajat de peisagistul vienez Meyer si manastirea Mihai Voda, cu mult timp inainte de deveni "Arhivele Statului" . Mai avea de "trait" inca 140 de ani, inainte de fi distrusa definitiv.

Detaliu : livezi si vii

In 1852 apare un al doilea plan, de data asta gravat, completat cu schimbarie intervenite intre timp si mult mai putin detailat deoarece e format din doar 4 planse.

Planul mic din 1852, din 4 planse lipite pe panza (rupt in mai multe bucati din cauza plierii)

Titlul planului din 1852

Centrul vechi de pe planul din 1852

Planul din 1847 s-a pastrat in 2 exemplare, unul aflandu-se in colectiile Muzeului Municipiului Bucuresti, iar altul, ceva mai bine conservat, in colectiile de harti ale Bibliotecii Academiei Romane.
Insa, foarte grav, la ambele exemplare lipseste plansa cu nr. 50, ce prezinta zona Pietii Bibescu (Unirii) si a fostei Curti Vechi. Topografia zonei poate fi insa reconstituita din planul mic, din 1852, chiar daca nu asa de detailat.
In orice caz acesasta plansa, cu nr. 50 e disparuta inca de la sfarsitul veacului al 19-lea.
Imediat dupa primul razboi, inginerul Cincinat Sfintescu (primul mare urbanist al Capitalei) face o copie "conforma cu originalul" a planului din 1847, pentru uzul Primariei. Vechiul plan era deteriorat si in plus era scris cu litere slavonesti. Aceasta copie este mult simplificata, doar alb-negru, deci mult mai usor de "citit". Pentrul uzul arhitectilor si istoricilor acest plan alb-negru circula in prezent in varianta digitala.

Plansa de pe planul Borroczyn redesenat de ing. C. Sfintescu. Zona de la poalele Cotrocenilor
(zona nelocuita dintr-o bucla aproape inchisa a Dambovitei, cu biserica Sf. Elefterie - vechi, evident - in mijloc)

Aceste planuri au si un mic minus. Nu au trecute numele strazilor. In schimb sunt localizate, livezile, crucile si puturile.

Piateta cu put cu cumpana (detaliu din planul 1847)

Bisericile Olari si Mântuleasa. Olari a fost prima biserica translata de la locul ei, cu ocazia sistematizarii Căii Moşilor

Manastirea Radu Voda, inca intreaga, bisericuta Bucur (paraclisul de cimitir al manastirii), cartierul tabacarilor (in jos, inconjurat de un canal al Dambovitei), biserica Dobroteasa, pe malul stang

Zona Pietii Universitatii, in urma cu peste 150 de ani

Zona hanurilor (explicatii pe plan)

Zona Palatul regal, Atheneul Roman, asa cum arata in vremea lui Bibescu Voda. E foarte interesant cum arata curtea domneasca stabilita inca din vremea lui Alexandru Ghica (din 1837) in casa stolnicului Dinicu Golescu. Resedinta mult marita va fi folosita pana in vremea lui Carol al II-lea. Pe locul Atheneului se afla o mica bisericuta, metoc al episcopiei Râmnicului.

Imaginile prezentate sunt din colectiile Muzeului Municipiului Bucuresti

Case vechi cu pridvor din Bucuresti

Metocul Manastirii Pasărea, de pe str. Popa Rusu,
azi ceainaria "La Metoc"

Aceeasi cladire de mai sus intr-o poza din anii '50

Unul din tipurile de case extrem de caracteristice ale Bucurestilor sfarsitului de veac 18 si primei jumatati de veac 19 sunt cele cu pridvor pe coloane de lemn si arcade in acolada. Aceste tipuri de case sunt, la origine, specifice zonei prahovene si muscelene si au ajuns la Bucuresti o data cu mesterii sau cu targvetii originari din acele zone. Probabil ca initial a fost o adaptare in lemn, chirpici si caramida subtire a caselor boieresti cu cerdac si foisor de tip brancovenesc. Casele cu acest tip de pridvor/cerdac acesta au fost foarte raspandite in Bucurestii sec. XVIII-XIX-lea, fiind regasite atat in curtile simplilor negustori si târgoveţi cat si ale orasenilor mai instariti.

Casa boiereasca cu cerdac spijinit pe stalpi de lemn, in mahalaua Sf. Apostoli. Aceasta casa apare ca dominanta in majoritatea stampelor si panoramelor Bucurestilor facute de pe dealul Spirii (Curtea Arsa). In spate se afla hanul Zlatari. Detaliu din panoramicul lui A. Reiser din 1864

Detaliu din panoramicul lui C.P. Szathmari facut din Turnul Coltei. Vedere catre Universitate si Palatul Sutu.

Detaliu din imaginea de mai sus cu o casa de secol al 18-lea aflata pe coltul gradinii palatului Sutu, cam pe unde se afla acum intrarea in Pasajul Universitatii

Acest tip de pridvor se regaseste si la unele biserici, cel mai bun exemplu pastrat fiind bisericuta Bucur. Inainte de restaurarea din anii 20 a bisericii Mihai Voda (azi translata de la locul ei) pridvorul era pe stalpi de lemn. De asemenea Hanul lui Manuc e cel mai spectaculos monument ce conserva pe toata lungimea curtii interioare asemenea cerdac cu stapi de lemn si arcade in acolada.

Biserica Mihai voda inainte de restaurare-fotografie de pe la 1916

Bisericuta Bucur

In judetul Prahova se pastreaza cateva case frumoase de acest tip ca dovada ca stilul acestor case are originea in aceasta zona (Muscel +Prahova). La Ploiesti se afla o celebra casa a unui bogat negutator, cunoscuta sub numele de casa Hagi Prodan, azi muzeul cu celasi nume . Casa a fost construita pe la 1785, decorata cu stucaturi pe la 1830. Tot in Ploiesti se afla muzeul I.L. Caragiale in casa Dobrescu datata tot pe la 1790.
La Valeni de Munte, ansamblul caselor lui N. Iorga sunt construite in acelasi stil. La Buzau cea mai veche casa din oras (1780) are un foisor si cerdac decorat cu stalpi de lemn.

Case de targoveti si negustori de sfarsit de veac 18 din jud. Prahova 1-Casa lui N. Iorga de la Valenii de Munte, 2-Casa Hagi Prodan, Ploiesti, 3-4 Casa Dobrescu, Ploiesti si din Buzau 5-Casa Vergu-Mănăilă

Un alt exemplu prahovean: Conacul Bellu din Urlati, azi muzeu

Alaturi de Prahova, zona musceleana abunda in asemenea tip de case, un exemplar remarcabil fiind Muzeul de Etnografie din Campulung

Studiind pozele vechi care mi-au cazut in mana am descoperit ca in Bucuresti se gaseau pana in anii 60 foarte multe asemenea case. In perioada 1960-1989 au fost demolate mai toate casele de valoare ce mai conservau aceste elemente atat de caracteristic bucurestene si totusi atat de pitoresti. Cu exceptia uneia, faimoasa "casa de târgoveţ" de pe calea Serban Voda nr 33. Din pacate nici una din celelalte demolate nu au fost, daca nu conservate in situ, macar mutate la Muzeul Satului sau oriunde in alta parte. Si ma refer la unul din cazurile cele mai nefericite, cel al casei -monument istoric - de pe str. Mircea Voda nr 51 (numerotarea ante demolare).

In zona Traian, Orzari, Matei Voievod se mai pastreaza totusi cateva exemplare din a doua jumatate a veacului al XIX-lea sau chiar mai tarzii.Casa veche cu pridvor ce se gasea in apropierea bisericii Sf. Ecaterina. Poza e de la inceputul sec. al 20-lea

Casa Procopoaiei. Casa boiereasca de tip cula din veacul al 18-lea ce se gasea pe Calea Plevnei, unde se gasea hipodromul regal, apoi "Casa Radio" (nu bag mana in foc ca acolo se afla)

Casa ce a existat pe str Agricultorilor fotografiata prin anii 70

Probabil aceeasi casa de mai sus reprodusa in cartea lui F. Dame "Bucurestii in 1906"

Casa ce a existat pe str. Olari 43. Demolata in 1947

Casa de pe la 1850 ce se afla pe str. Matei Voievod. Eu am cautat-o si nu am gasit-o dar nici nu m-am putut uita pana in fundul unor curti. Poza e din 1980.


Casa ce se afla pana in 1956 pe str. Maria Rosetti nr. 9, o casa deosebita ce ar fi meritat sa fie salvata

Tipuri de capiteluri de la stalpii cerdacurilor din Bucuresti:
1-casa din Mircea Voda 51 , 2- casa din Serban Voda 33, 3-de la casa din M.Rosetti 9

Faimoasa casa din str. Mircea Voda nr 51, una din cele mai frumoase exemplare de casa de targovet din Bucuresti. Demolata cu ocazia sistematizarii zonei in anii 1986-1987, fara a i se fii recuperat lemnaria, fara nici o incercare de a fii reconstruita intr-un muzeu

Alte 2 imagini de arhiva ale casei din str. Mircea Voda 51


Singura casa de acest tip, de mare valoare, din veacul al 18-lea (?) care a supravietuit in Bucuresti, cea de pe str. Serban Voda nr 33. Casa apartine Ministerului Culturii.

Casa veche cu pridvor si stalpi de lemn de pe str. Traian, un exemplar de casa deosebit de pitoresc ce a supravietuit de dinaintea domniei lui Cuza

Casa veche cu pridvor pe str Orzari. Fiind la strada a fost remarcata de multi ca avand un aspect arhaic si taranesc. Cel putin 2 persoane erau cconvinse ca e cea mai veche din oras. Nu e cea mai veche insa e foarte valoroasa ca arhitectura, desi culoarea si restaurarea lasa de dorit.

O data cu ieftinirea geamurilor, de pe la jumatatea veacului al XIX-lea, multe asemenea pridvoare si cerdacuri sunt inchise cu geamlâc, un tip de arhitectura de asemenea foarte caracteristic. Si acestea sunt din ce in ce mai rare.

Casa saracacioasa cu pridvor deschis pe Calea Calarasi. E remarcabil cat de scunda este!

PS Unele fotografii nu imi apartin si provin din diverse surse (fotografii din arhive, carti, reviste), inclusiv Net. Daca cineva isi descopera vreo imagine si nu e de acord ca am publicat-o imi cer scuze anticipat si o voi sterge sau ii voi pune numele.

DespreTurnul Colţei

Cea mai veche fotografie a turnului; 1856, foto L. Angerer

Despre Turnul Colţii s-a scris mult. Nu voi mai insista prea mult. A fost turnul clopotniţă (dar si foisor de foc) şi de intrare a mănăstirii Colţea. A fost construit în anii 1714-1715. În perioada 1835-1846 s-a demolat vechea mănăstire (unde funcţionase un spital, primul din Bucuresti) şi s-a construit al doilea spital din Bucureşti, în formă de potcoavă. Stânga: Desen după manuscrisul lui Ioan, fiul cojovarului Dobre, de la sfârşitul veacului 18
Mijloc: Reconstituirea făcută de mine (Radu Oltean), bazată pe imaginile alăturate şi fotografiile de epocă. Reprodusă în lucrarea "Bucureştii la 1847-1854"
Dreapta: Desenul slugerului N. Oteteleşanu. Tot de la sf. sec. al 18-lea. E cel mai clar şi corect desen de epocă al turnului

Biserica şi turnul au supravieţuit. Drept era că turnul pierduse etajul clopotelor în urma cutremurului din 1802. Sub această formă turnul va mai rezista încă 86 de ani. Avea o decoraţie bogată, de tip brâncovenesc, cu spectaculoasă balustradă sculptată şi ieşită pe console ornamentate cu figuri de lei şi o înălţime ce depăşea orice alt turn-clopotniţă din Muntenia.

Legenda spune la ridicarea turnului au participat şi câţiva soldaţi suedezi, probabil pietrari sau zidari în viaţa civilă, foşti combatanţi în lupta de la Poltava (din 1709 dintre suedezi şi ruşi; Poltava e în Ucraina). Nici gând ca turnul să fie construit doar de suedezi aşa cum am citit în mai multe locuri . Unii scriitori au spus chiar că ar fii fost o ctitorie a regelui suedez Carol al XII-lea. Aiureală! Personal mă îndoiesc şi de simpla participare a unor foşti soldaţi. Argumentul era că pe bolta gangului de la baza turnului erau pictaţi soldaţi suedezi. Numai că la începutul veacului al 18-lea uniformele europene erau foarte asemănătoare. Acei soldaţi pictaţi naiv puteau la fel de bine să fie austrieci sau ruşi sau mercenari valahi în armata suedeză, aşa cum mi-a sugerat d-l C. Rezachevici.
Cărturarul eleveţian F. Sulzer, musafir la curtea lui Ipsilanti, observă lângă intrare, zugrăviţi 2 ostaşi în uniformă cum e moda nemţească (tot el spune că ar fii auzit că ostaşii zugăviţi sunt suedezi dar altă confirmare istorică nu există).În fond puteau fii reprezentaţi şi austriecii din armata lui Eugeniu de Savoya ce jefuiesc oraşul în noiembrie 1716. Sau mercenari valahi din armatele străine...

Trei imagini de epocă ale turnului: stânga şi mijloc, fotografii făcute în prejma demolării (1888). Remarcaţi îngustimea uliţei Colţii;
dreapta: gravură de C. Doussault, reprezentând convoi de soldaţi răniţi ruşi din timpul războiului Crimeei - 1854 (au fost lupte şi pe teritoriul României)

În anul 1970, Muzeul Mun. Bucureşti va demara o săpătură arheologică, coordonată de dl Panait I. Panait. Cu acea ocazie i se dezgroapă temeliile, pentru ca după acoperirea gropii, aceste temelii să fie marcate cu piatră albă în pavaj. În anii 80, la o reasfaltare se acoperă aceste urme. Primăria ar trebui să le refacă şi eventual să facă şi un panou explicativ pe trotuar. Totuşi e acolo a existat un monument faimos al Bucureştilor. Poate cel mai faimos!
De vreun an de zile am descoperit în micul lapidariu de lângă biserica Stavropoleos două console ale balustradei ornamentale a Turnului Colţei (Colţii). Consolele, monolite, erau decorate spre exterior cu figuri groteşti de lei. O decoraţie rar întâlnită prin Muntenia.(click pe desene pt. marire)

Balustrada şi consolele de sprijin ale acesteia, decorate cu capete de leu

Cele două console de piatră de la Turnul Colţei aflate în lapidariul bisericii Stavropoleos

Părţi din balustrada decorată cu reliefuri - dacă nu ştiaţi - se află între coloanele pridvorului bisericii Colţea. Câte s-au păstrat întregi după prăbuşirea părţii superioare a turnului cu ocazia cutremurului din 1802.

Părţi din balustrada turnului Colţei încastrate între coloanele pridvorului bisericii. Remarcaţi vulturul bicefal cantacuzin...

Aş vrea să ştiu unde se mai păstrează elemente sculptate ale Turnului (dacă se mai păstrează). Am auzit că o pisanie s-ar afla în lapidariul Palatului de la Mogoşoaia. Se mai pot afla şi în beciurile Muzeului Colecţiilor sau în lapidariul MNIR. Turnul a avut o pisanie cu 2 lei afrontaţi şi pe partea estică, spre biserica.Pisania de pe estul turnului

Detaliu dintr-o faimoasă fotografie a lui C.P.Szatmary, în care se recunosc porţile Palatului Suţu, turnul Colţei cu pisania principală, soclul statuii spătarului Cantacuzino şi biserica

Foarte interesanţi şi îngeraşii călare pe vulturi de pe faţadă, precum şi cei de sub streaşina vechiului acoperiş! Par o influenţă barocă şi nu mi-am dat seama dacă erau ciopliţi în piatră sau erau de stuc.Fotografia de mai sus şi un detaliu al acelor putti călare pe vulturi ce decorau faţada

Ctitorul mănăstirii a fost stolnicul Mihail Cantacuzino. Mănăstiriea nu poartă numele ctitorului ci pe al vechiului proprietar al terenului şi a unei prime biserici, aflate pe acel loc, clucerul Colţea Doicescu. În 2007 săpăturile arheologice conduse de dl. arh. G. Mănucu Adameşteanu au identificat temeliile unei mici biserici de cărămidă, pe estul actualei biserici. Aceasta ar putea fii ctitoria lui Colţea şi e posibil ca cele 2 biserici să fii coexistat un timp.Vulturul bicefal cantacuzin pe relieful portalului bisericii Colţea

În 1864 sculptorul Karl Storck realizează prima statuie din Bucureşti, dedicată unei personalităţi istorice. Statuia lui Mihai Cantacuzino s-a aflat mult timp în faţa bisericii. la lărgirea bulevardului a fost mutată ţn curtea spitalului, în dreapta bisericii.

Spătarul Mihai Cantacuzino, sculptură a lui Karl Storck (1864)

Radu Oltean
P.S. Va rog nu folositi imaginile in scop comercial. Toate au copyright!!

No comment...