tag:blogger.com,1999:blog-40704466634061180962024-03-13T20:08:15.644+02:00art historiaBlogul graficianului Radu Oltean.Radu Olteanhttp://www.blogger.com/profile/03675988262035408790noreply@blogger.comBlogger185125tag:blogger.com,1999:blog-4070446663406118096.post-34781531226747146012023-06-19T13:33:00.004+03:002023-06-19T13:33:42.366+03:00ISTORIA PRIMULUI ȚARAT BULGAR (secolele VI-XI)<br /><br /> <br /><div class="separator"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgFPdJTdRtLq_uUmnZSgl3GW4oLbRQMv-VrFp0yX-a1BKaDTZgc6IqKPJa-yiWqkdy8CSY7Jd949OHO2NkWVh0fDPKZhI6T4h5iNEcfGQ9JxlQ8v7qEnASOSzHke6s1Qd7qUOMOffIsTg0Jam7eyIMCbrAIYdOwb73qiEC0m5xHv3CKqg9W-NIWTEUx/s1816/c%C4%83l%C4%83re%C8%9B%20incizat%20Basarabi%20Murfatlar.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em; text-align: center;"><img border="0" data-original-height="1636" data-original-width="1816" height="576" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgFPdJTdRtLq_uUmnZSgl3GW4oLbRQMv-VrFp0yX-a1BKaDTZgc6IqKPJa-yiWqkdy8CSY7Jd949OHO2NkWVh0fDPKZhI6T4h5iNEcfGQ9JxlQ8v7qEnASOSzHke6s1Qd7qUOMOffIsTg0Jam7eyIMCbrAIYdOwb73qiEC0m5xHv3CKqg9W-NIWTEUx/w640-h576/c%C4%83l%C4%83re%C8%9B%20incizat%20Basarabi%20Murfatlar.jpg" width="640" /></a></div><br /><br /><span style="font-family: times;">INTRODUCERE </span><div><span style="font-family: times;">Mi-am propus să prezint istoria veche a Bulgariei, deoarece aceasta a avut o importanță covârșitoare și asupra teritoriilor noastre, nord-dunărene. Nicicând, până după anii 1990 (și nici după aceea) , istoria țaratelor bulgare nu a fost discutată limpede în spațiul românesc, inițial, în interbelic din cauza sărăciei informației arheologice (care au început să apară după anii 1950) iar apoi, în comunism din cauza ideologiei.</span><div><span style="font-family: times;"> <br />În comunism, relațiile/influențele/dominațiile țaratelor bulgare în spațiul nord-dunărean au fost realmente ocultate cu bună știință, un subiect tabu. Întâi, fiindcă aceste relații erau incompatibile cu teoriile naționaliste românești ale „unității și continuității”, apoi fiindcă se considera că discutarea liberă a conexiunilor medievale prea strânse între cele două spații geografice, ar putea duce la formularea de...pretenții teritoriale. Da, știu, este neobișnuit pentru noi să înțelegem azi, dar nu trebuie uitată Dobrogea, care a făcut parte integrantă din cele două țarate bulgare (Primul Țarat 681-1018, Al Doilea Țarat 1185-1258) și pe teritoriul căreia se află numeroase monumente care vorbesc despre asta. </span></div><div><span style="font-family: times;"><br /></span></div><div><span style="font-family: times;">Din comunismul românesc sunt înregistrări scrise ale unor ședințe între arheologi și politruci care discutau despre cum să împace descoperirile arheologice cu teoriile legate de etnogeneza românilor, relațiile cu puterile vecine (Bizanțul, Bulgaria, Ungaria) cum ar trebui formulate aceste teorii, atât în lucrarile științifice cât și în zona de popularizare, în așa fel încât să fie conforme cu mitologia istorică națională.</span></div><div><span style="font-family: times;"> <br />Pe de altă parte, nici naționalismul bulgar de epocă comunistă nu a ajutat deloc, ideologia istorică de până în 1989, negând existanța unei populații romanice (vlahi în speță) pe teritoriile țaratelor medievale.</span></div><div><span style="font-family: times;"><br /></span></div><div><span style="font-family: times;">Din cauza lipsei de informații arheologice în spațiul internațional, nici istoricii străini nu puteau lucra altfel decât brodând teorii pe marginea izvoarelor scrise, foarte puține și sărace. Mai ales pentru spațiul țării noastre. Fiindcă din cauza sărăciei de surse scrise – mai ales pentru evul mediu timpuriu-epoca Primului Țarat Bulgar - arheologia era și este singura care poate aduce informații relevante.</span></div><div><span style="font-family: times;"> <br />După deceniul anilor 90, istoriografia ambelor țări a intrat pe făgașuri din ce în ce mai normale, ajungându-se, pe an ce trece, să avem acces la studii de istorie din ce în ce mai bune și mai echilibrate.<br />Fiindcă postările de facebook nu pot fi lungi, o să încerc să fac un serial, adunând la finele fiecărei postări linkurile episoadelor precedente. Asta e o introducere. Vedeți următoaele postări. </span></div><div><br /></div><div>Imaginea de la început - un călăreț - grafiti din ansamblul monastic medieval timpuriu de la Basarabi-Murfatlar (sec 9-10)</div><div><br /></div><div>ÎNCEPUTURILE</div><div><br /></div><div><div><span style="font-family: verdana;"><br /></span></div><div><table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjabdjclT6Qx0EmMbpvEyz_SFgLUYu3qVz1_Nfx0DsU19vUNN8LX7dl03R3XmleycyaKznIDc5SPrWiXS1-2QBQff6wwT-cdQx8FxAelNTBdSVo09CVBK6nkEhed5HiSSLlf_Qsg6Qctvh9ub4cfFlkGGuOjx1m9z-hYmrbDJ35QOeZDWo4E7kD1GDJ/s1651/Christa%20Hook%20R%C4%83zboinici%20ai%20Stepei.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="512" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjabdjclT6Qx0EmMbpvEyz_SFgLUYu3qVz1_Nfx0DsU19vUNN8LX7dl03R3XmleycyaKznIDc5SPrWiXS1-2QBQff6wwT-cdQx8FxAelNTBdSVo09CVBK6nkEhed5HiSSLlf_Qsg6Qctvh9ub4cfFlkGGuOjx1m9z-hYmrbDJ35QOeZDWo4E7kD1GDJ/w640-h512/Christa%20Hook%20R%C4%83zboinici%20ai%20Stepei.jpg" width="640" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span style="text-align: start;">Războinici de stepă (sec 6-8). Ilustrație de Christa Hook. Osprey Publishing.</span><br style="text-align: start;" /></i></td></tr></tbody></table><br /><span><br /><span style="font-family: times;">Numele vecinilor noștri de la sud a fost moștenit de la o populație turanică, ce vorbea o limbă turcă, asemeni pecenegilor, cumanilor și mai târziu a otomanilor. Istoria protobulgarilor poate fi urmărită în trecut până în veacul al 5-lea când grupurile de nomazi turci făceau parte din confederația hunică.</span></span></div><div><span style="font-family: times;"><br />În veacul al 6-lea triburile bulgare făceau parte din Haganatul Turcesc de Vest (sau confederația celor 10 săgeți), un imperiu de nomazi turcici ce se întindea de la hotarele Chinei până după Marea Caspică la vest. Centrele lor de putere erau pe teritoriile actualor țări Kyrgystan și Uzbekistan.</span></div><div><span style="font-family: times;"><br />În veacul al 7-lea, pe teritoriul de azi al Ucrainei, Haganatul de Vest, se învecina la vest cu marele imperiu Avar care se întindea până în marginile Austriei de azi. Numai că puterea politică a ambelor imperii nomade se apropia de sfârșit. Profitând de asta, un han al bulgarilor din familia Dulo, Organa, a devenit șeful tribului proto-bulgar al utigurilor ( pe la anul 610), iar în 617 a reușit să-i unească pe utiguri cu celălalt trib proto-bulgar, kutriguri. Pe la 628, Organa și nepotul său Kubrat s-au răzvrătit împotriva Haganatului Avar.</span></div><div><span style="font-family: verdana;"><br /></span></div><div><span style="font-family: verdana;"><br /></span></div><div><table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh_Fdi1w1PCQ9fscL_Yig9rWiehKZgObs9PjxtRWah07qT4FBo1hHzV4wkhRywd-ZHDfzP1cCIW7X69aiUR1oXyKWNH6flY4-TQk6YAMAXe4bWtCsBLvfoSCXC7CIezycd4WxHICQYcksoH5JD5NCgGB2aziKkkTMx3t7FjgLkEoKzOwQr5wVWkFFDI/s2048/Bulgaria%20Mare%20harta.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="1294" data-original-width="2048" height="404" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh_Fdi1w1PCQ9fscL_Yig9rWiehKZgObs9PjxtRWah07qT4FBo1hHzV4wkhRywd-ZHDfzP1cCIW7X69aiUR1oXyKWNH6flY4-TQk6YAMAXe4bWtCsBLvfoSCXC7CIezycd4WxHICQYcksoH5JD5NCgGB2aziKkkTMx3t7FjgLkEoKzOwQr5wVWkFFDI/w640-h404/Bulgaria%20Mare%20harta.jpg" width="640" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="text-align: start;"><span style="font-family: helvetica;"><i>Am făcut o hartă care acoperă cca 50-60 de ani de istorie. De la formarea statului Bulgaria Mare pe perioada vieții lui hanilor Organa și Kubrat și apoi disoluția lui sub loviturile kazarilor și împrăștierea fiilor lui Kubrat.</i></span><br /><br /></span></td></tr></tbody></table></div><div><span><span style="font-family: verdana;"> </span><br /><span style="font-family: times;"><b>HANUL KUBRAT</b></span></span></div><div><span><span style="font-family: times;"><br /></span></span></div><div><span><span style="font-family: times;">Iar în 632, s-au separat și de sub autoritatea Haganatului turcesc de Vest. În luptele care au urmat cu Haganatul de Vest, Organa a fost ucis iar Kubrat a rămas unicul conducător al unui mare regat care pornea de la malurile Mării Caspice și cuprindea tot sudul de azi al Ucrainei până pe linia fluviului Nipru, la vest. Bizantinii – de la care avem cele mai multe informații despre acest subiect - au numit țara asta Bulgaria Mare, Megálē Voulgaría, sau Patria Onoguria.</span></span></div><div><span style="font-family: times;"><br />Despre hanul Kubrat se crede – conform unei cronici scrise de episcopul copt (etiopian) Ioan de Nikiu, că era creștin. Ioan de Nikiu zice că un anume Ketrades (presupus ca fiind Kubrat) a fost botezat și crescut la Constantinopol „în măruntaiele creștinismului”. Mai târziu, i s-ar fi acordat titlul de patrician de către împăratul bizantin Heraclius I.</span></div><div><span style="font-family: times;"><br />O altă cronică bizantină vorbește de o delegație condusă de un anume „suveran al poporului hun” care a sosit la Constantinopol cu cerere către împăratul Heraclie I de a trece la creștinism. Împăratul i-a primit de bunăvoie pe „huni”, botezându-i pe toți. Se crede că acest text poate descrie botezul unchiului lui Kubrat, a hanului Organa, ocazie cu care și nepotul său, Kubrat s-ar fi creștinat.</span></div><div><span style="font-family: times;"><br />Această creștinare a avut un rol strict politic, pentru câștigarea bunăvoinței și sprijinului Constantinopolului, hanii bulgari nefiind interesați de a face prozelitism creștin printre ai lor.</span></div><div><span style="font-family: times;"><br />Kubrat a purtat lupte violente cu avarii la vest și cu hazarii (kazarii) la nord. Hazarii (tot un trib turcic semi-nomad) își construiseră, pe „ruinele” Haganatului turcesc de Vest un puternic imperiu comercial prin care controlau Drumul Mătăsii. Dar a purtat războaie și cu arabii și persanii (în colaborare cu Bizanțul)<br />Potrivit lui Theofan Mărturisitorul , înainte de moartea sa, Kubrat și-a sfătuit cei cinci fii, Batbayan, Kotrag, Asparuh, Alcek și Kuber, să nu se despartă pentru a se apăra cu mai mult succes împotriva altor popoare, dar aceștia n-au reușit să-și țină promisiunea dată tatălui lor. Kubrat a murit în jurul anului 665. Fiul său cel mare, Batbayan, a preluat stăpânirea Marii Bulgarii, dar aceasta s-a dezintegrat în cele din urmă, probabil între anii 665-668. În 668, statul condus de Batbayan a căzut sub puterea hazarilor.</span></div><div><span style="font-family: times;"><br /></span></div><div><span style="font-family: times;"><b>COMOARA LUI KUBRAT?</b></span></div><div><span style="font-family: times;"><br /></span></div><div><span style="font-family: times;">În 1912, în satul Mala Pereșcepina din apropierea Poltavei (Ucraina), niște copii au găsit, sub un mic tumul, o fabuloasă comoară din epoca migrațiilor. Era formată din sute de obiecte din aur și argint cu o greutate totală de peste 50 kg. Tezaurul conținea numeroase vase și obiecte de podoabă și port din diverse epoci și culturi, persane, bizantine, avare etc. Interesantă e și patenă (tavă rotundă pe care se punea pâinea sfințită) de argint, cu o mare monogramă chi-ro, ce aparținuse unui episcop creștin al Tomisului (Constanța) din veacul al 5-lea. În cursul veacului al 7-lea o alianță slavo-avară au devastat atât de cumplit orașele grecesti de pe litoralul pontic, încât viața urbană a dispărut definitiv în Dobrogea. Cumva, 100 de ani mai târziu, un obiect jefuit de la Tomis a fost îngropat în acest mormânt din mijlocul Ucrainei. </span></div><div><span style="font-family: verdana;"><br /></span></div><table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjj3py6qZaa-p1jkWwD2xH21wqczAuE-LL4paCK8d0R9WaW5vFFNLlIbxi6mfaOci-BHAD_w-JT8SgNogO9zMVihdNSFM8creQTy2LCA6w02CJuPNSqUCrMsXjFWLaSOL_L76VJMN976bYUp1XA3hy7sQH4r6XpCR6wKwx15gakRfEId0uA62Ttx0h-/s1062/Patena%20episcopului%20Tomis.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="1062" data-original-width="1029" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjj3py6qZaa-p1jkWwD2xH21wqczAuE-LL4paCK8d0R9WaW5vFFNLlIbxi6mfaOci-BHAD_w-JT8SgNogO9zMVihdNSFM8creQTy2LCA6w02CJuPNSqUCrMsXjFWLaSOL_L76VJMN976bYUp1XA3hy7sQH4r6XpCR6wKwx15gakRfEId0uA62Ttx0h-/w388-h400/Patena%20episcopului%20Tomis.jpg" width="388" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i>Patena episcopului Paternus al Tomisului, sec. 7, găsită în tezaurul funerar de la Mala Pereșcepina. Muzeul Ermitaj, Sankt Petersburg</i></td></tr></tbody></table><div></div><div><span style="font-family: verdana;"><br /></span></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhDCMM1QFTteZmd-l27BshLpDlG-k9GvMj-gM2irarsewdCfKhnbAri70dcyGf-8a3HILIH6ILpzoTyZGq59Hcvu1nbdW0CwqhkiAPmsRqqBc85QrtjvtpV3oLIi6_-alevmrp83yYGi-TsUOOYbHVVfetB66Z8whGKoUEHHiItNdq3elZ3nnwuq5hM/s1408/inelele%20hanului%20Kubrat%20Ermitaj.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="536" data-original-width="1408" height="244" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhDCMM1QFTteZmd-l27BshLpDlG-k9GvMj-gM2irarsewdCfKhnbAri70dcyGf-8a3HILIH6ILpzoTyZGq59Hcvu1nbdW0CwqhkiAPmsRqqBc85QrtjvtpV3oLIi6_-alevmrp83yYGi-TsUOOYbHVVfetB66Z8whGKoUEHHiItNdq3elZ3nnwuq5hM/w640-h244/inelele%20hanului%20Kubrat%20Ermitaj.jpg" width="640" /></a></div><div></div><div><span style="font-family: verdana;"><br /></span></div><div><span style="font-family: times;">Ceea ce a datat și identificat comoara ca fiind - foarte probabil – tezaurul funerar al hanului Kubrat, au fost trei inele de aur cu monograme. Pe unul scrie Kubrat, cu litere grecești (XOBPATOY) iar pe altul scrie ”Kubrat patrician” (XOBPATOY ПATPIKIOY), indicând demnitatea lui, aceea de ”Patrikios” pe care o dobândise în lumea bizantină. Comoara a fost recuperată pațial și se află azi la Muzeul Ermitaj.</span></div><div><span style="font-family: verdana;"><br /></span></div><table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiYLrecqfI0Oh1pzrdUYOlwRna7X-2ccibAv8hQ2avY17XMjerM7ZNpt1qhVXrJm1h2CflihhLLhpY2AJn3hvKSJFDhCHojp9hMgnl9IWwzuEMZUFXurRIgHnCk2TFRqrGdrs59zJIYJcS9i-PaFPnYuSwK1RNbNjyIhia8CEzm6fUBiwsJbRMfMLps/s866/sabia%20Kubrat%20Ermitaj.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="866" data-original-width="709" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiYLrecqfI0Oh1pzrdUYOlwRna7X-2ccibAv8hQ2avY17XMjerM7ZNpt1qhVXrJm1h2CflihhLLhpY2AJn3hvKSJFDhCHojp9hMgnl9IWwzuEMZUFXurRIgHnCk2TFRqrGdrs59zJIYJcS9i-PaFPnYuSwK1RNbNjyIhia8CEzm6fUBiwsJbRMfMLps/w328-h400/sabia%20Kubrat%20Ermitaj.jpg" width="328" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i>Sabie cu mînerul și teaca din aur descoperită în același mormânt din Ucraina. Atribuită, de asemnea lui Kubrat. </i></td></tr></tbody></table><div></div><div><span><br /><span style="font-family: times;">Ce s-a întâmplat cu urmașii lui Kubrat? Despre Batbayan am zis mai sus.<br />Kotrag, al doilea fiu s-a mutat în nord, în bazinul fluviului Volga, unde a întemeiat un regat numit ”Bulgaria de pe Volga” și a adoptat islamul ca religie de stat. Hanatul a rezistat până în evul mediu târziu, când a fost distrus de Ivan cel Groaznic (în sec 16). Sunt considerați, alături de vechii mongoli, strămoșii tătarilor de pe Volga. Azi, pe acele locuri e Republica Tatarstan (în Federația Rusă) cu capitala la Kazan.</span></span></div><div><span><span style="font-family: times;"><br /></span></span></div><div><span><span style="font-family: times;"><b>ASPARUH</b></span></span></div><div><span style="font-family: times;"><br />Asparuh, al treilea fiu i-a condus pe o parte din proto-bulgari, care au antrenat și grupuri mari de slavi, către vest, la gurile Dunării. Va purta lupte cu kazarii, avarii și bizantinii și în final va fonda un stat în Balcani (voi reveni în alt episod).<br />Kuber a condus alte triburi proto-bulgare în Pannonia avară, dar mai apoi s-a stabilit în Macedonia, pe care a cucerit-o de la bizantini și a fondat un mic regat. Împreună cu slavii și alți localnici a asediat cetatea Salonicului dar nu a reușit să o cucerească . Ulterior, teritoriile lui Kuber au fost anexate de Hanatul Bulgariei.<br />Fiul cel mic al lui Kubrat, Alcek ar fi ajuns și el în Pannonia avară iar de acolo s-ar fi refugiat cu un mic grup de bulgari în sudul Italiei, în regiunea Beneventum (conform lui Teofan Mărturisitorul).</span></div></div><div><span style="font-family: verdana;"><br /></span></div><div><br /></div><div><table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgRTUfnnnybdLnkno7wPi1ChLvTZrer4qX2t-lseMAzZtkKlX52Bmq9FrJzlbZahbvGDsYkIU_MrmezS2wcASzed0ef-lvy5dQtwekPDXL-lfXMJPWZjwYzO05SQLV7uhsz89ciqtXMjB_GpfuzyoCq5HHcTX3OjOlOdnt_EFxU9dGs8WwRsCiHccRH/s2048/R%C4%83zboinic%20S%C3%A2nnicolaul%20mare%20viena.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="2048" data-original-width="1748" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgRTUfnnnybdLnkno7wPi1ChLvTZrer4qX2t-lseMAzZtkKlX52Bmq9FrJzlbZahbvGDsYkIU_MrmezS2wcASzed0ef-lvy5dQtwekPDXL-lfXMJPWZjwYzO05SQLV7uhsz89ciqtXMjB_GpfuzyoCq5HHcTX3OjOlOdnt_EFxU9dGs8WwRsCiHccRH/w546-h640/R%C4%83zboinic%20S%C3%A2nnicolaul%20mare%20viena.jpg" width="546" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i>Războinic de stepă, așa cum este figurat pe unul din vasele de aur din tezaurul avar de la Sânicolaul Mare/jud Arad (descoperit în 1799) și aflat azi la Kunsthistorishe Museum. Imaginea este un izvor iconografic neprețuit cu privire la aspectul și echipamentul unui războinic turanic al stepelor din veacurile 6-7.<br /><br /><br /></i><div style="text-align: left;"><span style="font-family: times;">După prăbușirea Bulgariei Mari din nordul Mării Negre sub loviturile hazarilor, Asparuh, al treilea fiu al hanului Kubrat, însoțit de grupuri de bulgari onoguri și kutriguri, a trecut Niprul spre vest. Forțat de presiunea hazarilor, și-a continuat drumul spre gurile Dunării, unde cu acordul bizantinilor, a trecut fluviul, cu condiția să se stabilească pe aproape și să fie cuminte. În această perioadă numeroase grupuri de slavi sunt asociați (probabil că și cu forța) grupului de proto-bulgari.</span></div><div style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></div><table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjo3mwgcKlwwC4QKM8IQAbh6Zw2lFEzivdL_vJ3bhf80fVCaD2D8o0JhSHhRpYPpS8gYJsKf7VYKsBGyowUosSiTHWYTKy0yG9vFy9xfilthBmsehAaVO8DCziPIakuQ5GFtmaVJibG0FAefULJtTL1jqpX8aVeE_PICuNbTTouLKMsqZaoyk_43sdF/s2048/primul%20%C8%9Barat%20bulgar%20harta.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="2048" data-original-width="1775" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjo3mwgcKlwwC4QKM8IQAbh6Zw2lFEzivdL_vJ3bhf80fVCaD2D8o0JhSHhRpYPpS8gYJsKf7VYKsBGyowUosSiTHWYTKy0yG9vFy9xfilthBmsehAaVO8DCziPIakuQ5GFtmaVJibG0FAefULJtTL1jqpX8aVeE_PICuNbTTouLKMsqZaoyk_43sdF/w554-h640/primul%20%C8%9Barat%20bulgar%20harta.jpg" width="554" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption"><div style="text-align: center;"><i>Harta acoperă circa 200 de ani de istorie. (aprox 670-900). Nu toate elementele și evenimentele de pe această hartă sunt contemporane unele cu altele.</i></div><div style="text-align: center;"><i><br /></i></div><div style="text-align: center;"><br /></div></td></tr></tbody></table><div style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit;"><b>TRECEREA DUNĂRII</b></span></div><div style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></div><div style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit;">O sursă de epocă vorbește că bulgarii s-ar fi așezat pe o insulă mare a Dunării (in Deltă, între brațe?), dar arheologia a identificat o mare circumvalație, o fortificație circulară dublă formată dintr-un val de pământ, în jurul localității Niculițel, de lângă Isaccea (al cărui nume antic nu îl cunoaștem), care închidea între meterezele sale câteva sute bune de hectare. Arheologii cred că oamenii lui Asparuh au construit-o și s-au stabilit temporar în interiorul acesteia. Vezi poză</span></div><div style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></div><div style="text-align: left;"><table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEijaekM5K8O6kz78_VlDI_aNiys2Xq-2oYp_hYoeiG225ttmXpU9IuLb4qdxcy67Fqcdj9qkHr02IIPzAu-9B7RG144t19gD7WH623d00QLStxS-Dc4T83aX_o0Vk-6zlMAmKG5Q4q4f_P6QocRWHs2EQJHo_f3WFiz3WMR8Q7xsJuEFB-VchesYBW-/s1742/circumvala%C8%9Bia%20de%20la%20niculi%C8%9Bel.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="1742" data-original-width="1432" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEijaekM5K8O6kz78_VlDI_aNiys2Xq-2oYp_hYoeiG225ttmXpU9IuLb4qdxcy67Fqcdj9qkHr02IIPzAu-9B7RG144t19gD7WH623d00QLStxS-Dc4T83aX_o0Vk-6zlMAmKG5Q4q4f_P6QocRWHs2EQJHo_f3WFiz3WMR8Q7xsJuEFB-VchesYBW-/w526-h640/circumvala%C8%9Bia%20de%20la%20niculi%C8%9Bel.jpg" width="526" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption"><div style="text-align: center;"><i>Traseul circumvalației (fortificație circulară) atribuită bulgarilor lui Asparuh,</i></div><div style="text-align: center;"><i>de la Niculițel, jud Tulcea</i></div></td></tr></tbody></table><span style="font-family: inherit;"><br /></span></div><div style="text-align: left;"><span style="font-family: times;">Trebuie înțeles că Dobrogea și tot teritoriul Bulgariei de azi era la acel moment parte din Imperiul Bizantin. Hotarul cu „lumea barbară” era pe Dunăre.<br />Ulterior, forțând înțelegerea cu bizantinii, Asparuh și-a întins controlul până în cel mai îngust loc dintre Dunăre și Mare de pe teritoriul Dobrogei, unde a construit un alt val de pământ, de data asta liniar, de 61 km, menit să împiedice sosirea rapidă a unei eventuale mari armate de cavalerie bizantine (vezi poza).</span></div><div style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></div><div style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></div><div style="text-align: left;"><table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgRlEAf0k3e-2IYg5PDHvh_we6eBcPObWoOx-ueLoCpzuRqziAOzaKMA6zmkqsQsYLaoKFqQjR9_xr6xudQ1YK0RmmOlUqOwiHDpSMhFxH9SXFqBP3kh5bY1Ylpkl4jhAvD05JLaShkodecOMW3lWRJoAvJ8dFn1zmal3JpIq0afImSbGhzgCS3khTr/s2048/valurile%20dobrogene%20radu%20oltean.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="798" data-original-width="2048" height="250" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgRlEAf0k3e-2IYg5PDHvh_we6eBcPObWoOx-ueLoCpzuRqziAOzaKMA6zmkqsQsYLaoKFqQjR9_xr6xudQ1YK0RmmOlUqOwiHDpSMhFxH9SXFqBP3kh5bY1Ylpkl4jhAvD05JLaShkodecOMW3lWRJoAvJ8dFn1zmal3JpIq0afImSbGhzgCS3khTr/w640-h250/valurile%20dobrogene%20radu%20oltean.jpg" width="640" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption"><div style="text-align: center;"><i><br /></i></div><div style="text-align: center;"><i>Traseul celor trei valuri care traversează Dobrogea în zona ei cea mai îngustă. Cel mai vechi, cu roșu, este atribuit epocii lui Asparuh, fiindcă este îndreptat împotriva unui inamic ce ar fi putut veni din sud (bizantinii). Celelalte două valuri sunt atribuite bizantinilor, după prăbușirea Țaratului Bulgar și după ce au preluat controlul Dobrogei. Posibil să aibă legătură cu războiul rus'-bizantin, al lui Sviatoslav de Kiev (968–971)</i></div></td></tr></tbody></table><span style="font-family: inherit;"><br />Stăpân peste mai toată Dobrogea, Asparuh a obligat triburile locale de slavi, dar și pe cele de la nordul Dunării (așa zic documentele, că în Muntenia locuiau cele ”7 triburi slave”) să i se supună, să îi plătească tribut și să îl însoțească în campaniile militare. Cu armatele astfel organizate, și folosind Dobrogea ca bază de atac, Asparuh a început să facă raiduri de pradă în sudul Balcanilor.<br />Împăratul bizantin Constantin IV Pogonatul (adică Bărbosul), n-a putut întreprinde nimic că era ocupat cu luptele contra arabilor în Anatolia. Iar după ce i-a învins pe arabi, bizantinii n-au prea mai avut energie. Drept care au fost înfrânți crunt de bulgari în Bătălia de la Ongal, dată undeva în nordul Dobrogei, pe lângă Dunăre, poate chiar la Niculițel (680). După acest dezastru pentru bizantini, a fost semnat un tratat prin care Imperiul ceda Dobrogea și provincia Misia (adica tot spațiul dintre Balcani și Dunăre- vezi harta) dar fără orașul Ordessos (Varna) de pe coasta Mării Negre . Restul orașelor (Histria, Tomis-Constantia, Callatis, Ulmetum, Ibida, Halmyris, Dinogetia, Tropeaum și altele) fuseseră oricum definitiv devastate cu ceva decenii în urmă de o alianță slavo-avară și nu prea mai rămăsese mare lucru din ele.<br />Astfel s-a format nucleul hanatului bulgar din Balcani, din care făceau parte și teritoriile nord dunărene controlate politic de triburile slave, supuse bulgarilor. Adică Muntenia și Oltenia. Vedeți harta de mai sus. </span></div><div style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></div><div style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit;">HANUL TERVEL</span></div><div style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit;"><br />După Asparauh a urmat hanul TERVEL care mai lărgit un pic teritoriul hanatului spre sud. Lui Tervel – bănuit a fi fost creștin, precum bunicul lui, Kubrat – i-a fost oferit, de către împăratul bizantin, titlul de Caesar. Titlu care slavizat a dat numele de țar. Dar primul rege bulgar care-și va lua titlul de țar va fi Simeon, vreo 280 de ani mai târziu!<br />Epocii lui îi este atribuită sculptarea celui mai impresionant monument artistic al hanatului bulgar: Călărețul de la Madara. Un basorelief uriaș, cioplit pe o faleză naturală de gresie, reprezentând un călăreț bulgar ce ucide un leu, urmat de un câine. De jur împrejur e o inscripție în limba greacă ce-l slăvește pe Tervel. Există opinii că la origine ar fi fost o sculptură elenistică a cavalerului trac, transformată în epoca lui Tervel. Nu e sigur dacă a fost așa...Monumentul, aflat în patrimoniul UNESCO apare pe toate monezile bulgărești și e un simbol național.</span></div><div style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></div><div style="text-align: left;"><table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgWrnYTuMq-Xcni_SEGY70zaU4_LHJv6NOMCxlhVzVrNgyHQdYjRQlGqotMhTdft6wJN_qEnF1aOePLxsXW8oE-etiHdGhhsO0Wv7W9qb5D2m3-pNXXe42dzZurVLH0RngnxjqVjrbYNJyblTUKj_1XPkH4JNTsTRzr3RcmSJlJ_VkyZ8JD1rj3tfPD/s2048/c%C4%83l%C4%83re%C8%9Bul%20de%20la%20madara.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="2048" data-original-width="1698" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgWrnYTuMq-Xcni_SEGY70zaU4_LHJv6NOMCxlhVzVrNgyHQdYjRQlGqotMhTdft6wJN_qEnF1aOePLxsXW8oE-etiHdGhhsO0Wv7W9qb5D2m3-pNXXe42dzZurVLH0RngnxjqVjrbYNJyblTUKj_1XPkH4JNTsTRzr3RcmSJlJ_VkyZ8JD1rj3tfPD/w530-h640/c%C4%83l%C4%83re%C8%9Bul%20de%20la%20madara.jpg" width="530" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption"><i><br />Desen din anii 1920 al Călărețului de la Madara.</i><br /></td></tr></tbody></table><span style="font-family: inherit;"><br /></span></div><div style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit;"><br />În apropierea călălărețului a fost fondată capitala Pliska. O incintă poligonală uriașă cu val de pământ și șanț ce închide o suprafață de 21 kilometri pătrați, în interiorul căreia s-a dezvoltat o mare așezare. Ceva mai târziu în mijlocul acestei incinte, hanii bulgari au construit - sub influență bizantină - o cetate cu ziduri masive de piatră. În interiorul ”citadelei” de piatră, au fost descoperite palate impresionante, edificii religioase (temple păgâne și biserici – după adoptarea creștinismului în sec al 9-lea), drumuri și piețe pavate, apeducte subterane prin conducte de ceramică. Hanii bulgari au dorit o capitală care să rivalizeze cu Constantinopolul. Va devenii cel mai mare oraș „barbar” din Europa din afara lumii romane (bizantine).</span></div><div style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></div><div style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit;"><b>HANUL KRUM</b><br /><br />În perioada războinicului han KRUM (800-814) controlul regatului s-a întins mult spre nord, până în Transilvania. Avarii care stăpâneau de mai bine de un secol Pannonia și Transilvania fuseseră învinși de Imperiul Franc (Carolingian). Da, care ajunsese până pe la Tisa. Profitând de situația asta, Krum a organizat o campanie contra avarilor pe care i-a zdrobit definitiv, ocazie cu care a adus sub controlul Bulgariei, Transilvania și valoroasele sale mine de sare.<br />Probabil asta este epoca când a fost îngropat faimosul tezaur avar de aur descoperit la Sânicolaul Mare și aflat azi la Kunsthistorishe Museum din Viena.</span></div><div style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></div><div style="text-align: left;"><table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjUYet1DcA6en9Nw51WpihzF_ET1McNXrlzlNvjHrkp30nd-Cjugz0IEE2eiq0QhauQx_0JyMpI22RG6r8D36CKUxfChKjMxWGTEyZpToxzUDBQl7ftATS3gKE3hBtLmycihtrTpMFEp8Mjq5_SsoH80yytVS00xyfoO8qXOtfMt3AdWYU-jZXEBZV0/s1417/tezaur%20sannicolaul%20mare2.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="718" data-original-width="1417" height="324" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjUYet1DcA6en9Nw51WpihzF_ET1McNXrlzlNvjHrkp30nd-Cjugz0IEE2eiq0QhauQx_0JyMpI22RG6r8D36CKUxfChKjMxWGTEyZpToxzUDBQl7ftATS3gKE3hBtLmycihtrTpMFEp8Mjq5_SsoH80yytVS00xyfoO8qXOtfMt3AdWYU-jZXEBZV0/w640-h324/tezaur%20sannicolaul%20mare2.jpg" width="640" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="font-family: inherit;"><i>Tezaurul avar cu obiecte de tradiție iraniană, descoperit în 1799 în localitatea Sânnicolaul Mare (Nagyszentmiklós), azi în jud Arad.</i></span></td></tr></tbody></table><br /><span style="font-family: inherit;"><br />În 811, împăratul Nikefor al Bizanțului a pornit o uriașă campanie contra bulgarilor. A cucerit capitala Pliska pe care a devastat-o cumplit, ucigând în același timp toată populația locală. Continuînd campania prin munții Balcani, armata romană a fost surprinsă într-o trecătoare și zdrobită. Împăratul a fost ucis în luptă. Furios pentru masacrele de la Pliska, hanul Krum i-a tăiat capul împăratului Nikefor și după a defilat cu el ridicat într-o sulită, a pus să fie fiert, iar craniul, poleit cu aur a fost transformat într-o cupă de băut. O epică umilire post-mortem! Și un obicei răspândit la popoarele stepei.</span></div><div style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></div><div style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit;">Un an mai târziu, în 812, Krum a inițiat el o campanie contra bizantinilor, a devastat sudul Traciei și s-a oprit sub zidurile Constantinopolului în fața cărora a făcut o demonstație de forță, fără însă să încerce vreun asediu. Încercările de a face pace cu bizantinii au dat greș și furios, Krum a ars numeroase biserici și mănăstiri culminând cu asedierea și cucerirea Adrianopolului. A luat de acolo peste 10.000 de prizonieri adrianopolitani și i-a colonizat la nordul Dunării, pe teritoriul Munteniei.</span></div><div style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></div><div style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></div><div style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit;"><br />Săpăturile arheologice din jurul Bucovului (marginea Ploieștilor) au descoperit câteva așezări neobișnuite din acea perioadă. Locuitorii acestor sate aveau - conform descoperirilor - un mod de viață superior și oarecum diferit de al celor din alte așezări contemporane. În general arheologii sunt de acord că așezările de la Bucov ar fi putut fi ale deportaților din Adrianopol.</span></div><div style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit;"><br />Istoricul și profesorul Florin Curta a mai observat ceva. În mai multe așezări cercetate în câmpia Munteniei, au fost descoperite tuburi ceramice pentru aducțiune de apă, inclusiv multe rebuturi. Identice cu cele folosite în capitala Pliska. Deoarece în satele necăjite din Muntenia nimeni nu folosea acele tuburi pentru așa ceva, a concluzionat că aceste sate produceau tuburi pentru a le exporta la sudul Dunării. Dar ce? - s-ar putea întreba unii – la Pliska nu se puteau produce conducte de ceramică? De ce s-ar exporta peste Dunăre tuburi ceramice din Muntenia, către un oraș aflat la peste 200 km distanță? Profesorul Curta argumentează că asemenea obiecte de ceramică aveau nevoie de arderi la temperaturi de peste 1000 de grade, ceea ce însemna un consum uriaș de lemn. Iar la sudul Dunării lemnul nu era atât de abundent pe cât era necesar. Și era nevoie de o cantitate industrială de tuburi. Posibil – aș adăuga eu – ca și calitatea argilei să fi fost mai bună la nordul Dunării. Puteți citi acest articol <a href="https://www.academia.edu/73552385/Bulgaria_beyond_the_Danube_water_under_the_bridge_or_is_there_more_in_the_pipeline">aici</a></span></div><div style="text-align: left;"><br /></div><table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgg-lhwHgJkiAVNietXvVj5eOxVFlfI9wVsTtJHQSMX14zcab7cGP6OAMXoD0eRR8CayiKq8iY8JLco4thUP4eY64onPBC4-B054m85dVhO5BpS3W0KX-ahJAgxvfSGEmrei6JS_Sxrg7fnXh2D5R8aY-AEKNTm3v5qW8Tz-P7d6Ct5pQRBg5UnEu9p/s1824/intrarea%20pliska.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="1216" data-original-width="1824" height="426" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgg-lhwHgJkiAVNietXvVj5eOxVFlfI9wVsTtJHQSMX14zcab7cGP6OAMXoD0eRR8CayiKq8iY8JLco4thUP4eY64onPBC4-B054m85dVhO5BpS3W0KX-ahJAgxvfSGEmrei6JS_Sxrg7fnXh2D5R8aY-AEKNTm3v5qW8Tz-P7d6Ct5pQRBg5UnEu9p/w640-h426/intrarea%20pliska.jpg" width="640" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption"><i>Una din intrările în citadela centrală a orașului Pliska. Un obiectiv interesant de vizitat în Bulgaria. Și usor accesibil de pe autostrada catre Varna.</i><br /></td></tr></tbody></table><div style="text-align: left;"><br /></div><div style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit;">Un alt monument asociat cu stăpânirea bulgară la nordul Dunării se află tot în jud. Prahova, probabil legat tot de drumul sării dinspre Transilvania către Dunăre. La intrarea în trecătoarea Slon-Vama Buzăului, una din cele mai vechi pasuri transcarpatice, a fost ridicată o cetate monumentală (cu 3 faze de construcție). Ultima fază denotă o zidărie de tradiție balcanic-bizantină din blocuri de piatră frumos cioplite ce alternează cu rânduri de cărămida mare, pătrată. Specialiștii s-au întrebat de ce era exploată sarea din Transilvania când existau saline și în sud, chiar în Prahova. Probabil că erau exploatate și salinele din sud, însă nevoile țaratului erau mari, iar în Balcani nu exista sare deloc. Nu trebuie uitat că sarea era o marfă de importanță vitală, numită și „aurul alb”. Puteți citi un articol despre cetatea de la Slon și arheologia legată de această epocă în jud Prahova <a href="https://www.cetati.medievistica.ro/pagini/Castelani/texte/Slon/Slon.htm">aici</a></span></div><div style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></div><div style="text-align: left;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhzc42Y5nHx2k9AXV7Dn18W7TQCek_sST2OcY-80qSoxJt9EEzXlRgTV1Lhy0RPnHJFdPDmvZLs5xzawPgVQSegAl9--P8zZB0p9MWwT2X6Bo1I2kLL_CF7xzbMslOOtP1HBvo5dcXpFZmF8XQ2Xqmz_wfKWVXyW8s_mEpllq4Cialna-iAIy-Ovuv_/s2048/cetatea%20slon%20radu%20oltean.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1353" data-original-width="2048" height="264" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhzc42Y5nHx2k9AXV7Dn18W7TQCek_sST2OcY-80qSoxJt9EEzXlRgTV1Lhy0RPnHJFdPDmvZLs5xzawPgVQSegAl9--P8zZB0p9MWwT2X6Bo1I2kLL_CF7xzbMslOOtP1HBvo5dcXpFZmF8XQ2Xqmz_wfKWVXyW8s_mEpllq4Cialna-iAIy-Ovuv_/w400-h264/cetatea%20slon%20radu%20oltean.jpg" width="400" /></a></div><div><br /></div></div></td></tr></tbody></table></div> <br /><br /><b> SECOLUL 9</b></div><div><b><br /></b></div><div><br /></div><div><b><br /></b>După moartea războinicului han Krum (814), cel ce a împins hotarele hanatului, după înfrângerea avarilor, până dincolo de Mureș, în Transilvania, i-a urmat hanul Omurtag. <br /><br />Ostilitățile cu bizantinii au continuat. În vremea lui Krum, în cursul războiului cu împăratul Nikefor, Pliska fusese devastată cumplit, drept care Omurtag a restaurat și reconstruit temeinic orașul. <br /><br />Hanul Presian care l-a urmat pe Omurtag a cucerit Macedonia, anexând-o Bulgariei. <br /><br />Țarul Boris a domnit din 852 până în 889 și din nou pentru scurt timp în 893. În 862 a încercat o negociere cu Biserica romană pentru a adera la creștinism. Dorința lui era să nu accepte creștinismul grecesc pentru ca țara sa să nu devină dependentă în vreun fel de Imperiul Bizantin, inamicul său. Îngrijorați de acest demers, bizantinii, aliați cu Moravia Mare, și cu croații, i-au declarat război lui Boris. În acest război Boris a ieșit înfrânt și a pierdut influența politică de la Dunărea de mijloc în favoarea moravilor (Moravia Mare a câștigat teritorii între Dunăre și Tisa). În paralel Bizanțul a ocupat Bulgaria, dar încep negocierile, sunt semnate tratate de „pace veșnică” , și obligația lui Boris de a adopta creștinismul de rit răsăritean (dar nu și să se supună Bisericii bizantine). <br /><br /><b>CREȘTINAREA BULGARIEI</b><br /><br />La Sinodul IV de la Constantinopol (869 – 870), „problema” bisericească bulgară a fost rezolvată: s-a înființat o eparhie bulgară cu sediul în Pliska, subordonată direct Patriarhiei Constantinopolului. Hanul Boris a fost botezat cu numele de Mihail. Biserica bulgară avea să aibă șapte mitropoliți și să fie organizată după modelul bizantin. La 24 decembrie 879, Sinodul a decretat ca Patriarhia Constantinopolului să nu mai hirotonească în Bulgaria chiar dacă s-ar face o asemenea cerere. În practică, aceasta înseamnă că Biserica bulgară devenea independentă (deși sub supremația Constantinopolului). Ceea ce oricum a fost un uriaș succes diplomatic al lui Boris. <br /><br />Și totuși creștinarea Bulgariei nu a fost o treabă simplă. O revoltă a unei mari părți a aristocrației bulgare contra convertirii s-a terminat urât. Boris/Mihail a ucis capii răscoalei, pe 52 de boieri împreună cu familiile lor. Urmașii boierilor proto-bulgari au pierdut mult din influență în favoarea nobilimii de origine slavă.</div><div> <br /><br />Inițial ceremoniile bisericești s-au ținut în greacă, o limbă pe care poporul nu o înțelegea. Dar Boris, temându-se de creșterea influenței bizantine, a adoptat limba slavă ca limbă liturgică, ca o modalitate de păstrare a independenței politice, lucru ce a dus și la omogenizarea limbii slave. <br /><br />În aceeași linie a înființat două academii bisericești (”școli literare”), la Preslav și Ohrid unde teologia să fie predată (și scrisă) în slavonește. La Ohrid a predat Sf. Clement din Ohrid iar ambele școli literare au fost puternice focare de cultură bisericească slavă. Am citit că în doar 7 ani (886-893) Sf Clement a instruit și predat la peste 3500 de studenți, limba slavonă și alfabetul glagolitic, ceea ce este absolut fabulos pentru acea vreme!</div><div><br /></div><div> <br /><br />Aceasta este epoca lui Chiril și Metodiu (nu voi detalia povestea acestora). Chiril a fost inventatorul unui alfabet original slav, glagolitic. Dovedit prea stufos (deși folosit mai bine de un secol), ucenicii lui Chiril au dezvoltat ulterior alfabetul chirilic, mai simplu, bazat pe literele grecești. Deci nu Chiril a inventat alfabetul chirilic. Până atunci în Bulgaria se foloseau doar două alfabete, strevechile rune turcice și cel grecesc.</div><div><br /></div><table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj44kpnDOxVyyhVSsR4p-ofyUpzQ8QOLGK0wZeHzf-gZmCQ0nLn0ZykGFeEQqMAcfbcH-7PboogWfpQiqh8ItXGc0rhVbrFe0m7G2kWP24J-k266PeTHd-14N2Z1cccwS5Bf456XlPOcKOQy7hAIIj5ITSktZKeizYq2PaE2QryzKn0vSA6jzeWou9fwxE/s2048/Chiril%20Metodie.jpg" imageanchor="1" style="font-weight: 700; margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><img border="0" data-original-height="1521" data-original-width="2048" height="238" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj44kpnDOxVyyhVSsR4p-ofyUpzQ8QOLGK0wZeHzf-gZmCQ0nLn0ZykGFeEQqMAcfbcH-7PboogWfpQiqh8ItXGc0rhVbrFe0m7G2kWP24J-k266PeTHd-14N2Z1cccwS5Bf456XlPOcKOQy7hAIIj5ITSktZKeizYq2PaE2QryzKn0vSA6jzeWou9fwxE/s320/Chiril%20Metodie.jpg" width="320" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="background-color: white; color: #050505; font-family: "Segoe UI Historic", "Segoe UI", Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 15px; text-align: start;"><i>Chiril și Metodiu, părinții alfabetului glagolitic, nu chirilic. Numeroși discipoli de-ai lor au scris, creat și propovăduit în Bulgaria, contribuind la efervescența culturală din epoca lui Simeon.</i></span></td></tr></tbody></table><div> <br /><br />În următorii ani s-au construit la Pliska și Preslav biserici monumentale, a căror ruine impresionează și azi. Vezi uriașa basilică de la Pliska .</div><div><br /></div><table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjgJCdx3X5pSwvX1D_Gq70UDShHF5t82Ailxj2nFVMqp7j2Y6Df0wlYlqCtAoJI72qT4kwiJj93kK0PHRs757nl-WdElcihTNsRs3JB1jWwxmCEVJ3Wfhf1XRXQEQ_sX47R03XL1-a0cHGEhNYXgdx7EYp_3qnCzu42ARFrKL4rZgGKzSMh5mEswSftPc0/s1603/Pliska.jpg" imageanchor="1" style="font-weight: 700; margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><img border="0" data-original-height="1362" data-original-width="1603" height="544" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjgJCdx3X5pSwvX1D_Gq70UDShHF5t82Ailxj2nFVMqp7j2Y6Df0wlYlqCtAoJI72qT4kwiJj93kK0PHRs757nl-WdElcihTNsRs3JB1jWwxmCEVJ3Wfhf1XRXQEQ_sX47R03XL1-a0cHGEhNYXgdx7EYp_3qnCzu42ARFrKL4rZgGKzSMh5mEswSftPc0/w640-h544/Pliska.jpg" width="640" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="background-color: white; color: #050505; font-family: "Segoe UI Historic", "Segoe UI", Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 15px; text-align: start;"><i>Macheta marii basilici creștine de la Pliska.</i></span></td></tr></tbody></table><div> <br /><br />După o domnie lungă de 36 de ani, în 889, Boris a abdicat de bunăvoie în favoarea fiului său Vladimir și s-a retras la o mănăstire. <br /><br />Dar politica fiului său a fost atât de ineptă, încât, furios, Boris a fost nevoit să părăsească mănăstirea si să își detroneze fiul, pe care l-a orbit și l-a aruncat în temniță (fii-su vroia ca țara să revină la religiile păgâne!). <br /><br />Apoi a anunțat că își înscăunează pe cel de-al doilea fiu, pe Simeon și mută capitala de la Pliska (considerată ca fiind o capitală cu o tradiție prea păgână) la Preslav, orășel aflat în apropiere (893).</div><div><br /></div><table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhwMFjN-tNQ7B64FolrUBC3V58j_ajfEw8HDlFtM_JclTEbbnA5dbw1elZ_zm2qHw0-DMUllBXxy9uoxvnEE00p1g6W2D2rnevM2izNPnysHFzTI3qX4ez6zThxPf_H8SnUr7-Ok2oT0AyG3_A9zuBumYugbLZlD6IyA01u5ZwOBWvbha8-KMj0qSZwPlc/s2048/Preslav.jpg" imageanchor="1" style="font-weight: 700; margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="1920" data-original-width="2048" height="600" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhwMFjN-tNQ7B64FolrUBC3V58j_ajfEw8HDlFtM_JclTEbbnA5dbw1elZ_zm2qHw0-DMUllBXxy9uoxvnEE00p1g6W2D2rnevM2izNPnysHFzTI3qX4ez6zThxPf_H8SnUr7-Ok2oT0AyG3_A9zuBumYugbLZlD6IyA01u5ZwOBWvbha8-KMj0qSZwPlc/w640-h600/Preslav.jpg" width="640" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="background-color: white; color: #050505; font-family: "Segoe UI Historic", "Segoe UI", Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 15px; text-align: start;"><i>Macheta (sus) și o parte din ruinele orașului Preslav.</i></span></td></tr></tbody></table><div> <br />O perioadă, la sudul Dunării, (unde existase oricum o organizare bisericească romano-bizantină puternică înainte de venirea bulgarilor) creștinismul s-a impus cu greu după câteva zeci de ani, chit a coexistat o vreme cu păgânismul. Dar la nordul Dunării, creștinismul a pătruns mult mai greu. Cu excepția centrului de putere de la Bălgrad/Alba Iulia („Voievodatul de la Bălgrad”) și a celui din Banat, creștinismul nord-dunărean va trebui să mai aștepte până în vremea lui Ștefan I al Ungariei. Iar în exteriorul Carpaților până în veacul al XII-lea.</div><div><br /></div><div> <br /><br />Simeon cel Mare a fost un țar de succes. E primul care și-a schimbat titlul de Mare Han cu cel de Țar. Teritoriul Bulgariei a ajuns la cea mai mare întindere teritorială din toată istoria sa. Investițiile în educație ale tatălui său au dat roade în epoca lui Simeon, domnia sa fiind o epocă de mare înflorire culturală. <br /><br /><b>MAGHIARII</b></div><div><b><br /></b></div><div><b><br /></b></div><div><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiVIT-coW7Uk2zVpRlZ5vW3zFpL7e5nZyzto1cq6DVBNQrQ8Wxhl9z7pVTP0z99on0pDlXi0ki-bSVkR4aeTA_mX5H3NS9yRqBdDaL7weEzSwojfLUNzOzKmo6vQ_ZS1yAejdOlT0WAuCuh4_e2dDQs7R5ESbRBqGpN6Ck72WSvMDikHwmP33kC6dP1suc/s2048/Venirea%20maghiarilor.jpg" imageanchor="1" style="font-weight: 700; margin-left: 1em; margin-right: 1em; text-align: center;"><img border="0" data-original-height="1673" data-original-width="2048" height="522" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiVIT-coW7Uk2zVpRlZ5vW3zFpL7e5nZyzto1cq6DVBNQrQ8Wxhl9z7pVTP0z99on0pDlXi0ki-bSVkR4aeTA_mX5H3NS9yRqBdDaL7weEzSwojfLUNzOzKmo6vQ_ZS1yAejdOlT0WAuCuh4_e2dDQs7R5ESbRBqGpN6Ck72WSvMDikHwmP33kC6dP1suc/w640-h522/Venirea%20maghiarilor.jpg" width="640" /></a><b><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br /></div></b><br />Pe la 860 maghiarii se aflau încă în stepele din Nordul Mării Negre, într-un spațiu numit Levendia, undeva între fluviile Don şi Volga sau Nipru. Între 889-894 ungurii au fost alungaţi de pecenegi stabilindu-se mai la vest, în așa numitul ”Etelköz” (”Între râuri”) un teritoriu dintre Nipru și Siret. Ajungând până la Dunărea de Jos, unde s-au învecinat cu Bulgaria. (vezi harta) <br /><br />Aflați în război cu Simeon, bizantinii le-au solicitat maghiarilor ajutorul, punându-le la dispoziție nave pentru traversarea Dunării. Ajunși pe malul sudic al fluviului, ungurii au invadat Bulgaria, au ucis mii de călăreți bulgari și au jefuit Preslavul, obligându-l pe țarul Simeon să se ascundă în cetatea Dârstorului (Silistra) de unde a negociat pacea prin intermediul unui amiral bizantin (cel ce-i trecuse pe unguri Dunărea). -pe hartă-săgeata albă- <br /><br />Revanșa lui Simeon contra maghiarilor nu s-a lăsat așteptată. A negociat cu pecenegii care i-au atacat pe ungurii din ”Etelköz”. Presați și cu sălașele distruse de pecenegi, maghiarii au traversat Carpații Păduroși, îndeptându-se spre vest, unde s-au stabilit în câmpia Pannoniei, o stepă care le satisfăcea nevoile pastorale, așa cum se întâmplase și cu nomazii din trecut: hunii și avarii. <br /><br />O dată stabiliți, după anul 900, maghiarii au declanșat timp de zeci de ani o serie de atacuri pustiitoare în vestul Europei și Italia. Aceste au au durat până în 955 când au fost zdrobiți de o armată germană lângă Augsburg. <br /><br />Teritoriul în care s-au stabilit maghiarii era aflat în acea perioadă la intersecția intereselor a Bulgariei și a Moraviei Mari. Și acestea sunt statele cu care maghiarii au intrat în conflict pentru a își lărgii teritoriul. <br /><br /><b>Secolul al X-lea, până la prăbușirea țaratului în primele decenii ale celui de-al XI-lea.</b></div><div><b><br /></b></div><div><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjubBfY9RQLs5sliZX1kJ4PeVJ0eSqeJqu7359x2oQGw1uhCWwRcBNzOZXcIBUePNYgQoK1ZVmwm9mgEqDWu_oveY6New8QmGn7-IslURkaCcEu9TCc7Nqm3h45GIHFz6s6LwAyudPqEUrBh9MNsX0OxwDPt6hqOerlN2Tr2yAStJpoM9U2PhivKq4yREo/s2048/Balcani%20secol%2010.jpg" imageanchor="1" style="font-weight: 700; margin-left: 1em; margin-right: 1em; text-align: center;"><img border="0" data-original-height="2048" data-original-width="1702" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjubBfY9RQLs5sliZX1kJ4PeVJ0eSqeJqu7359x2oQGw1uhCWwRcBNzOZXcIBUePNYgQoK1ZVmwm9mgEqDWu_oveY6New8QmGn7-IslURkaCcEu9TCc7Nqm3h45GIHFz6s6LwAyudPqEUrBh9MNsX0OxwDPt6hqOerlN2Tr2yAStJpoM9U2PhivKq4yREo/w532-h640/Balcani%20secol%2010.jpg" width="532" /></a><b><br /></b><br />După moartea țarului Simeon (927), mai multe popoare din jurul Bulgariei - spune un izvor din epocă - au hotărât să întreprindă expediţii împotriva bulgarilor. Maghiarii au încercat cândva, între 940-950 cucerirea Banatului și Transilvaniei, teritorii aflate sub dominația Țaratului Bulgar, intrând în conflict cu guvernatorii locali care controlau exploatarea și comerțul cu sare. <br /><br />Epoca fiului lui Simeon, Petru a fost una de pace și relativă prosperitate. După 960, după 40 de ani pace între Bulgaria și bizantini, împăratul Nikefor Fokas, îngrijorat de alianțele bulgarilor cu maghiarii (o potențială amenințare pentru Imperiu) a negociat în secret cu prințul rus’-vareg Sviatoslav al Kievului să atace Bulgaria. În 968 Sviatoslav a trecut Dunărea cu o armată uriașă cu care a reușit să cucerească tot nordul Bulgariei. Va fi nevoit să se reîntoarcă la Kiev pentru a își apăra țara de un atac al pecenegilor. Dar în 969 revine în Bulgaria cu intenția declarată de a păstra teritoriile cucerite și de a se stabilii permanent în Dobrogea. În același an țarul Petru a murit și pe tron a ajuns fiul său Boris II. Sviatoslav era pus pe fapte și mai mari: a cucerit Preslavul și l-a obligat pe țarul Boris II să îi jure supunere. Iar după încă un an a trecut Balcanii și a cucerit Filipopolis (Plovdiv), unde a ucis cu cruzime mii de locuitori, trăgându-i în țeapă. Planul împăratului Nikefor Fokas dăduse greș. În speranța că va slabii Bulgaria adusese la Dunăre un inamic redutabil și mult mai greu de învins.</div><div><br /></div><table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj2F4-BwTamUADjlTS2-cV6aUZYA0fDcl8wgiCsznjfL6A4_ejwU2dY9IYaxNcA3iW6GXPu621ct79x4zSGFWFZVoJIHR3H6R1zTIEgauMs3W6KWxqzDxeLQAN3g5Wv_70AWq054RZcof8GX8KxMYefSQjtLA8Agj7pAcTzQaJ9Sej0jnXjFgRnECJDWe8/s1099/Basarabi%20Murfatlar.jpg" imageanchor="1" style="font-weight: 700; margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="1099" data-original-width="787" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj2F4-BwTamUADjlTS2-cV6aUZYA0fDcl8wgiCsznjfL6A4_ejwU2dY9IYaxNcA3iW6GXPu621ct79x4zSGFWFZVoJIHR3H6R1zTIEgauMs3W6KWxqzDxeLQAN3g5Wv_70AWq054RZcof8GX8KxMYefSQjtLA8Agj7pAcTzQaJ9Sej0jnXjFgRnECJDWe8/w458-h640/Basarabi%20Murfatlar.jpg" width="458" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="background-color: white; color: #050505; font-family: "Segoe UI Historic", "Segoe UI", Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 15px; text-align: start;"><i>Creștinism dobrogean din vremea țaratului bulgar. În cariera de cretă de lângă comuna Basarabi/Murfatlar din care s-au extras pietre pentru construirea valului de piatră dobrogean (vezi mai sus harta acestor fortificații) a a înflorit o mică comunitate monastică rupestră. Inscripțiile incizate, păstrate pe pereții ansamblului sunt cu rune nordice, glagolitice și chirilice. Monumentul, deosebit de fragil, a fost lăsat ani de zile cu o protecție minimă în fața agresiunilor naturii dar și a „vandalismului” localnicilor care au distrus inscripții valoroase. </i></span><i style="color: #050505; font-family: "Segoe UI Historic", "Segoe UI", Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 15px; text-align: start;">Două ilustrații mai vechi de-ale mele legate de cariera-mănăstire de la Murfatlar (Basarabi). </i></td></tr></tbody></table><div> <br /><br />Ajuns pe tronul de la Constantinopol, Ioan Tzimiskes a reușit – cu greu - să rezolve problema cu Sviatoslav. A organizat o ofensivă bizantină puternică contra oștilor ruso-bulgare ( căci bulgarii s-au alăturat și ei oștilor lui Sviatoslav). Învins în două rânduri, cneazul Kievului a negociat retragerea sa din Bulgaria. Pe drumul de întoarcere a fost ucis de pecenegi, iar învingătorul și-a făcut o cupă din craniul său. Iar fostele teritorii bulgărești cucerite de bizantini (inclusiv Preslavul, rebotezat Ioanopolis în cinstea împăratului) au fost anexate Imperiului. Împăratul Ioan s-a întors în triumf la Constantinopol, însoțit de țarul Boris II pe care l-a obligat să își dea jos, în mod public, însemnele regale. Coroana și însemnele puterii (regalia) au fost depuse ca trofee în catedrala Sf. Sofia din Constantinopol. Boris II a rămas la Constantinopol ca un fel de ostatic de lux. Încercând să revină în Bulgaria a fost ucis din greșeală de un ostaș bulgar. Părea că Țaratul bulgarilor se prăbușise.</div><div><br /></div><table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiBAUVirwQH3G57BNeNycjgOOr8GSLWVA8d5IBJnW4e8_u2h9bODjaiDEiIXLf8uVH5wPBZBoPHA9PVQaortDr8Z845v-TdZDIb5w2kghpHitWa3ImFC12hdn2usSkK7Z--wmeh1NCV9y2XlcqgDWckXjdE1r9-8zbjkRMniCf79R7GzV8hA_rkYT4BnUg/s1969/Debarcader%20Nuf%C4%83rul%20bizantin.jpg" imageanchor="1" style="font-weight: 700; margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><img border="0" data-original-height="1348" data-original-width="1969" height="438" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiBAUVirwQH3G57BNeNycjgOOr8GSLWVA8d5IBJnW4e8_u2h9bODjaiDEiIXLf8uVH5wPBZBoPHA9PVQaortDr8Z845v-TdZDIb5w2kghpHitWa3ImFC12hdn2usSkK7Z--wmeh1NCV9y2XlcqgDWckXjdE1r9-8zbjkRMniCf79R7GzV8hA_rkYT4BnUg/w640-h438/Debarcader%20Nuf%C4%83rul%20bizantin.jpg" width="640" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="background-color: white; color: #050505; font-family: "Segoe UI Historic", "Segoe UI", Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 15px; text-align: start;"><i>Reconstituirea portului cetății bizantine descoperită în comuna Nufărul, jud Tulcea. Dezvotată după revenirea stăpânirii bizantine la gurile Dunării, cetatatea a fost un punct important al comerțului între nord și sud. Descoperirile arheologice dovedesc influența culturală a populațiilor nordice, o dovadă în plus a faptului că drumul „de la varegi la greci” trecea și pe aici. Ilustrația a fost realizată (în colaborare cu arheologii implicați în cercetare) pentru o expoziție de arheologie legată de peisajul arheologic dunărean, la MNIR Bucureșt</i>i.</span></td></tr></tbody></table><div> <br /><br /><b>Centrul de putere al Bulgariei s-a mutat în Macedonia. </b><br /><br />Între 997 și până la 1014 a domnit țarul Samuel. Acesta a atacat în mai multe rânduri Grecia, ajungând până în sud, în Peloponez. A recucerit nord-estul Bulgariei cu Dobrogea și capitala Preslav, deoarece Bizanțul nu reușise să își impună la modul serios autoritatea în teritoriile cucerite. A purtat numeroase războaie contra bizantinilor conduși de împăratul Vasile II din care a ieșit deseori victorios. <br /><br />În anul 1000, regele Ștefan al Ungariei a trecut la creștinismul roman. <br /><br />În Banat, regele Stefan al Ungariei l-a trimis pe generalul Csanad contra ducelui Ahtum al Banatului pe care l-a învins (cândva în intervalul 1003-1020). <br /><br />Punctul culminant al conflictelor cu Vasile II a fost Bătălia de la Kleidion (sau Belașița) din 1014, în urma cărora bulgarii au suferit o amară înfrângere. Un mare număr de soldați bulgari au fost capturați și orbiți la ordinul împăratului. Este avansată cifra de 10 000 de oameni. Pentru a putea fi conduși la casele lor, la fiecare 10 ostași orbiți, unuia i se cruța un ochi. Se spune că la vederea soldaților săi orbiți țarul Samuel ar fi avut un atac de cord în urma căruia a murit. <br /><br />După moartea prematură a regelui, Bulgaria nu a putut rezista mult timp presiunii militare a bizantinilor. Patru ani mai târziu a venit sfârşitul Primului Regat Bulgar. <br /><br /><b>BISERICA DIN BĂLGRAD </b><br /><br />De epoca lui Simeon sau a urmașului său pare să fie legată construcția celei mai vechi biserici din Transilvania, cea dezgropată (și apoi acoperită fără marcaj) în urmă cu câțiva ani, în fața catedralei romano-catolice de la Alba Iulia. La Alba Iulia (Bălgrad) a fost un puternic centru de putere local (slavo-român?) prin care țaratul bulgar controla valoroasele resurse de sare din Transilvania și comerțul de pe valea Mureșului. Arheologii l-au denumit ”Voievodatul de la Bălgrad”. În cursul veacului al 10-lea, maghiarii au cucerit acest centru de putere. În fruntea lui s-a ridicat o căpetenie militară - un gyula, independent de puterea centrală a maghiarilor din Pannonia. Posibil ca legenda lui Gelou să fie ecoul acestei cuceriri. <br /><br />Documentele vorbesc de o căpetenie maghiară pe nume Gylas care s-ar fi creștinat în rit bizantin (în mod independent) în preajma anului 953. Acest Gylas să fi fost cuceritorul Bălgradului? Iar numele să fi fost o corupere a funcției militare din organizarea militară – gyula? <br /><br />Sigur este că peste ani, maghiarii au botezat orașul Bălgrad, ”Cetatea Albă a lui Gyula” (Gyulafehervar). Funcția devenită nume a fost tradusă în documentele latinești ale Renașterii cu numele de Jula, iar mai apoi Iulia. Numele din latineasca medievală a orașului a devenit (cetatea) Alba (a lui) Iulia.Însă românii au păstrat până în veacul al 18-lea numele slav de Bălgrad. <br /><br />Cele mai apropiate analogii arhitecturale ale bisericuței din veacul al 10-lea se găsesc tocmai în Macedonia însă stilul este învechit și provincial față de alte monumente contemporane balcanice. Dovadă că jupanii/voievozii/ducii locali ce stăpâneau la Bălgrad nu și-au permis ceva mai bun... O mică parte din populația care locuia în în veacul al 10-lea (în frunte cu elitele) devenise cumva creștină (într-o mare de păgânism), după cum o dovedesc o parte din mormintele descoperite. Obiectele găsite în morminte sugerează conexiunile acestor elite de la Bălgrad atât cu sudul bizantino-bulgar cât și cu Moravia Mare și Imperiul Carolingian.</div><div><br /></div><table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi7_UHbktf7Y4kKx3tV8ponyfqx3wpIwfzUvh-c7MGffFwydH8BPldvQAVKFktDczB7PFIR4HAeOOmYGn9yND32JRt7eZP6yvJ5dYSui1UPKS3WSEhzvHc8yR2jVI85BAe3vaQ5ZmC-JjDnaubaLogLPbTi-perC93lkRYoLSHRlAOSLIl9Nfh3KOPr8Qw/s2048/Biserica%20B%C4%83lgrad.jpg" imageanchor="1" style="font-weight: 700; margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><img border="0" data-original-height="1636" data-original-width="2048" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi7_UHbktf7Y4kKx3tV8ponyfqx3wpIwfzUvh-c7MGffFwydH8BPldvQAVKFktDczB7PFIR4HAeOOmYGn9yND32JRt7eZP6yvJ5dYSui1UPKS3WSEhzvHc8yR2jVI85BAe3vaQ5ZmC-JjDnaubaLogLPbTi-perC93lkRYoLSHRlAOSLIl9Nfh3KOPr8Qw/w400-h320/Biserica%20B%C4%83lgrad.jpg" width="400" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="background-color: white; color: #050505; font-family: "Segoe UI Historic", "Segoe UI", Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 15px; text-align: start;"><i>Propunere de reconstituire a bisericuței de sec 10 descoperită la Alba Iulia, în urmă săpăturilor arheologice ale arh. Daniela Marcu Istrate. Reconstituirea este o variantă, soluțiile de reconstituire putând fi mai multe.</i></span></td></tr></tbody></table><div> <br /><br />Unde erau stră-românii? Erau, dar documentele nu vorbesc despre ei. Iar arheologia nu face diferența între români, slavi, bulgari. Cert este că exceptând Bălgradul de pe Mureș și alte mici enclave izolate, populația localnică era în marea ei majoritate păgână. O dovedesc mai toate mormintele localnicilor, care sunt de incinerație. Îar în sudul Moldovei și Muntenia, au intrat pecenegii care s-au impus politic peste populația locală slavo-română. În nordul Moldovei controlul politic pare să fi venit dinspre Rusia Kieveană. De-a lungul Dobrogei trece, începând cu finele acestui veac drumul ”de la varegi la greci”. Bizantinii au construit în Dobrogea două fortificații liniare, Valul Mare de Pământ și Valul Mare de Piatră, dotate cu castre pntru apărători. O carieră de cretă din apropierea actualei comune Murfatlar, din care s-au extras blocuri de cretă naturală folosită la construcția zidului Marelui Val de Piatră a devenit – în acest veac și în următorul – o mănăstire. Monumentul – descoperit în anii 50 - este unul din cele mai interesante din România.</div>Radu Olteanhttp://www.blogger.com/profile/03675988262035408790noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4070446663406118096.post-9155081011795749482022-11-29T23:32:00.001+02:002023-06-19T12:24:24.497+03:00Din amintirile lui Tudor VladimirescuSpusă de Nicolae Popescu de la Mușetești, Mehedinți și publicată de Constantin Aricescu în istoria Revoluțiunii lui Tudor Vladimirescu - 1876<div><br /></div><div>Nicolae Popescu își amintește în memoriile lui că în timpul zaverei, la Cotroceni, Tudor Vladimirescu le-a istorisit o întâmplare din trecut:<br /><br />”Intr-o zi, la Cotroceni, pe când Tudor conversa după masă cu părintele Ilarion si cu Geni despre multe, între alte fapte d'alle lui Tudor din timpul resbellului russo-turc, narră și urmatorult fapt care a remas tiparit în memoria locuitorilor din Mehedinti:<br />Eram în goana unor hoți, cari aveau de căpitani duoi popi, cari popi savirșiră multe cruzimi în felul turcilor. Poposisem într-un sat; când tocmai plaieșii imi aduseră legati pe cei duoi hoțomani de popi, cari erau tocmai din acel sat.<br />Începu-i să-i dojenesc, spuindu-le ceea ce trebuia, dar unul din el, obrasnic, imi respunse cu semeție : că pe el are cine sa'l dojenesca; ca Episcopul e stapânul lui; ca numai Episcopul lui îl poate pedepsi; iar eu sa'mi văd de treaba mea; mai bine să'mi stăpânesc pandurii mei, cari sunt mai rei decât tâlharii."<br />Poruncit atunci la câți-va săteni sa faca o gropă la spatele altarului; cand gropa fu gata, zisei acelui tâlhar de popă:<br />În acea casa 'a lui Dumnezeu, citit-tu poporanilor Sânta Evanghelie, care zice ca preoții sunt urmașii apostolilor, sunt sarea pământului, sunt lumina norodului, sunt păstorii turmei, cari sufletul își pun pentru ei; iar tu, hoțomanule, dupa faptele tale nelegiuite nu mai<br />esci vrednicu a fi pastorul turmei; o sa te îngrop la spatele altarului, ca popii ce o vedea gropa ta să nu mai facă ca tine."<br />După ce îl impușcă, poruncii de bătu rău pe celaltu popă până îl omorî si p'acella ; și i-am aruncat p'aminduoi în groapă.<br />Apoi poruncii de 'mi facu o ciorbă de iepure; ș'am mancat cu asa poftă, că cât oiu trăi n'oi uita acea ciorba!” <br /></div>Radu Olteanhttp://www.blogger.com/profile/03675988262035408790noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4070446663406118096.post-53985070892995503082022-09-08T13:50:00.002+03:002022-09-08T13:50:28.043+03:00Armanele de la Seimeni<div class="separator"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhGg2I3G2pLza86ta21gBxC2HQ5-zYwLSh9qpPlFLSAV8g-sNAg_0A4xJFu1Y31LkGrYZCkjzIwTAOrXrkmpUrwVa0g0qbwYyB_XvyHfevx0uF3CE7CqwSQ0jz6YhID9Bdzg2S5Nup9-zOK1BAS_HsAYjCLiBD4cd1DhDRxJCZfbs_psUVwcxC_siND/s1256/seimeni%20constan%C8%9Ba.jpg" imageanchor="1" style="font-family: verdana; font-style: italic; margin-left: 1em; margin-right: 1em; text-align: center;"><img border="0" data-original-height="727" data-original-width="1256" height="370" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhGg2I3G2pLza86ta21gBxC2HQ5-zYwLSh9qpPlFLSAV8g-sNAg_0A4xJFu1Y31LkGrYZCkjzIwTAOrXrkmpUrwVa0g0qbwYyB_XvyHfevx0uF3CE7CqwSQ0jz6YhID9Bdzg2S5Nup9-zOK1BAS_HsAYjCLiBD4cd1DhDRxJCZfbs_psUVwcxC_siND/w640-h370/seimeni%20constan%C8%9Ba.jpg" width="640" /></a></div><span style="font-family: verdana;"><br /><br /></span><div><span style="font-family: verdana;">Mai acum vreo 10 ani, pe câteva situri și forumuri de dacomani hardcore, care tocmai descoperiseră „arheologia aeriană” pe GoogleMaps, apăruseră texte despre „structurile megalitice” sau temple getice ultra-străvechi și misterioase de la Seimeni, jud Constanța. M-am uitat și eu atunci și chiar am discutat cu prieteni. Pe dealul de deasupra satului Seimeni, din apropierea Cernavodei, se vedeau foarte clar în pozele din satelit, din cauza ierbii de altă culoare, o grămadă de cercuri cu diametrul de maxim 20m. Ulterior, când le-am vizitat în 2019, mi-am dat seama că erau și adâncite în sol, ca niște farfurii. Nu-mi dădeam deloc seama ce erau, dar era clar că aveau legătura cu industria agricolă locală și nu cu urmele arheologice lăsate de extraterestrii. In anii trecuți am mai văzut și în alte locuri din Dobrogea, ba chiar și în Bulgaria. Niciodată în restul țării. Deci ceva legat de o tradiție locală, poate de tradiție turcească...</span><div><span style="font-family: verdana;"><br />Dar tot nu am înțeles ce erau. Azi am găsit un text al unui profestor și filolog ieșean, Eugen Munteanu, care scrie la gazetă articole (bune) de cultură. Omul e născut în Seimeni.</span></div><div><span style="font-family: verdana;"><br /></span></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh89tOdItfk2a1cvjcawCWQi75KP9i0nP61hFYvdKU0A94heJb-mLshkVouDxxmpirKZN9TufkfFMY0sHy-MfAsYN7IjnXbgqPi3_QCl8T9tZfzaZCFD9AgjFjeTT9EKqajQcCkklSsMqcG8JzAK_6nem4ZKOBbt8qVLO-AsNWdWCIpaYSeWrJc1FOS/s4539/armane%20la%20seimeni.JPG" imageanchor="1" style="font-family: verdana; font-style: italic; margin-left: 1em; margin-right: 1em; text-align: center;"><img border="0" data-original-height="2808" data-original-width="4539" height="396" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh89tOdItfk2a1cvjcawCWQi75KP9i0nP61hFYvdKU0A94heJb-mLshkVouDxxmpirKZN9TufkfFMY0sHy-MfAsYN7IjnXbgqPi3_QCl8T9tZfzaZCFD9AgjFjeTT9EKqajQcCkklSsMqcG8JzAK_6nem4ZKOBbt8qVLO-AsNWdWCIpaYSeWrJc1FOS/w640-h396/armane%20la%20seimeni.JPG" width="640" /></a></div><div><span style="font-family: verdana;"><br />Și în sfârșit explică ce e cu cercurile din satul său. Las și linkul să citiți tot articolul. <br />Arman, din turcescul harman=treierat.</span></div><div><span style="font-family: verdana;"><br />”(...)<i>Nu rezist tentaţiei de a da un exemplu de asemenea neghiobie, fabulă senzaţionalistă, sau, ca să zic aşa, mai blând, „mit ştiinţific”. Povestea mă amuză şi ar trebui să mă încânte, căci este vorba chiar despre satul meu natal. Câţiva arheologi amatori, ingineri de profesie cărora, culmea!, li s‑au asociat şi persoane care par serioase, afirmă în scris, în mod repetat, că în satul Seimeni de pe malul dobrogean al Dunării ar exista nişte construcţii misterioase, atestând evenimente epocale, care ţin de începuturile istoriei şi civilizaţiei umane. Aceşti erudiţi de ocazie cred că au dat acolo, privind imaginile din satelit, peste semne clare ale intervenţiei unor forţe supraterestre! Pe scurt, concluzia ar fi „Seimeni este locul unde începe istoria umană”. O fantezie „pioasă” de acelaşi fel este cea cuprinsă în povestea despre cum „pământul românesc este grădina Maicii Domnului”, împărtăşită de destui prostovani!<br />Cât ar trebui să fiu de fericit că în satul meu natal, Seimeni, a început istoria! Despre ce e vorba, de fapt? Din satelit se văd nişte cercuri foarte interesante, mari, egale între ele şi grupate într-o anumită ordine geometrică. Aceste cercuri, afirmă „nevinovaţii” noştri impostori, nu puteau fi făcute decât de nişte forţe extraterestre ş.a.m.d. În realitate, ca om al locului, cunosc bine acele mari ligheane de pământ acoperite cu iarbă, căci ele se află pe dealul de deasupra satului, la câţiva metri de casa părinţilor şi acolo mi‑am petrecut copilăria. </i></span></div><div><span style="font-family: verdana;"><i>Ele, aceste adâncituri ideale pentru joacă, se numesc armane. Bunicii noştri, acum o sută de ani, secerau grâul, orzul sau secara cu mâna, făceau snopi, pe care îi cărau cu căruţele de pe câmp şi îi treierau apoi în aceste arii. Un arman era deci un fel de lighean în pământ, cam de vreo 15-</i></span><i style="font-family: verdana; text-align: center;">20 metri în diametru, în mijlocul căruia bunicii noştri înfigeau un stâlp de care legau căpăstrul cailor, pentru a‑i face să alerge circular. Caii trăgeau peste spice un dispozitiv simplu, o piatră cilindrică, iar acesta era treieratul, desprinderea boabelor de paie. De ce armanele erau plasate pe dealurile din jurul satului şi nu direct în câmp? Simplu, căci acolo, pe deal, deasupra Dunării, vântul sufla mai puternic şi cam tot timpul anului, inclusiv vara, uşurând vânturatul boabelor, adică separarea lor de pleavă. Ceea ce este realmente fascinant în sine e faptul că pietrele acelea pe care le trăgeau caii după ei prin armane, erau, multe dintre ele, segmente de coloane antice, romane sau greceşti, luate de-a dreptul din ruinele cetăţilor romane de la Dunăre, Axiopolis, Capidava, Noviodunum..</i><span style="font-family: verdana; font-style: italic; text-align: center;">.”</span><span style="font-family: verdana;"><i><br /></i>Aici, <a href="https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/remanente-protocroniste-in-intelegerea-unor-momente-importante-din-istoria-crestinismului-romanesc-ii--259317.html?fbclid=IwAR1GYxz2C5zBsoRGEUarlGFNPbQToCnFPhZ-gvetCtwVKCZ1mUaT4LymVEg">sursa </a></span></div></div><div><br /></div><table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgv1_5HXMR9VE1yeC3NUsT4UepKi_dsxqqlWAZ_gY1XQeabEAc-Ji8jvKpupisPnC2tYJDGmEqsNOFReKuuMeTSFceEQM_b2P-kqWWjyqLw3IcobxvhSHc_CFKOAk_M7d2y6dU6Z2Awoqsdiarm86jvyhzcM4L1HEi_KvXYVgF25LILhBtyRVqZr-eh/s1644/la%20treierat%20%C3%AEn%20armane%201932.jpg" imageanchor="1" style="font-family: verdana; font-style: italic; margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><img border="0" data-original-height="1139" data-original-width="1644" height="444" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgv1_5HXMR9VE1yeC3NUsT4UepKi_dsxqqlWAZ_gY1XQeabEAc-Ji8jvKpupisPnC2tYJDGmEqsNOFReKuuMeTSFceEQM_b2P-kqWWjyqLw3IcobxvhSHc_CFKOAk_M7d2y6dU6Z2Awoqsdiarm86jvyhzcM4L1HEi_KvXYVgF25LILhBtyRVqZr-eh/w640-h444/la%20treierat%20%C3%AEn%20armane%201932.jpg" width="640" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Treierat în arman. Fotografie istorică dintr-un sat dobrogean din 1934. Sursa <a href="https://www.techirghiol.com/horoslar-poiana?fbclid=IwAR3LFNyJnAZH8dkxedPPdPrL1ExMP1qeAk5u2kHHUl-KU6lFobAZf68PEgI" target="_blank">foto aici</a></td></tr></tbody></table><div><br /></div><div><br /></div>Radu Olteanhttp://www.blogger.com/profile/03675988262035408790noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4070446663406118096.post-60117153845687219582022-07-08T12:57:00.006+03:002022-07-31T12:13:28.139+03:00Despre spada lui Ștefan de la Istanbul<div class="separator"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br /></div><br /><a href="https://www.blogger.com/blog/post/edit/4070446663406118096/6011715384568721958#" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjkep5rKdDjuIZhU1TQmK_N3MUp-AkzWamCuwXFTUiYLh6d3NNnTjU3TaTORXgFlJJNHDTvrGlJAjgzeswmszkRB8P8PzYxikHy2LAIHwFdYZ12bBjKSAFbjE7S5mRbwuT1YT7kqlQz7PKkwusbXNjT_I6ezRZv84gcDEsk9Oju5QJc-xa2HUAtRjCT/w430-h640/Spada%20Istanbul%20Stefan%20.jpg" /></a></div><br /><br /> Câteva gânduri în jurul spadelor „lui Ștefan cel Mare” de la Istanbul, după ce am răsfoit cartea dlui Andrei Adrian Rusu , ”Ștefan cel Mare și moldovenii din vremea sa”. Dar și câteva păreri personale, sedimentate în timp.<br />Armele folosite de moldoveni în veacul al 15-lea, erau în proporție covârșitoare importate. Marea majoritate din orașele săsești, Brașov, Sibiu, Bistrița. Pentru aceste orașe exportul de arme către Moldova era una din principalele surse de venit . Anumite arme mai deosebite erau însă aduse și mai departe, din Germania sau Italia.<br />Și nu doar armele.<br />Studiul descoperirilor arheologice sugerează că toate cuțitașele sau briciurile de bărbierit descoperite în săpăturile arheologice din Moldova sunt de import. Se estimează că peste 50% din armamentul de orice fel era importat, mai ales cel performant care implica tehnologie sau oțeluri speciale. De asemenea, mare parte din arcuri și săgeți erau importate din orașele săsești. Puținii meșteri din Moldova de care avem știre, erau tot străini, precum făuritorul de arcuri din Suceava , un sas (I s-a păstrat piatra de mormânt).<br /><br />Dar nu doar armele ci și majoritatea uneltelor erau mai toate aduse din Ardeal: sfredele, fierăstraie, topoare, bărzi, apoi lacăte, chei, balamale etc. Moldova nu avea fier. Cine să fi făcut în Moldova arme performante? Arbalete, spade din oțel bun...Nu mai zic de cămăși de zale. Moldova nu avea orașe precum cele din Ardeal sau Polonia în care să existe bresle producătoare de obiecte din metal, o industrie metalurgică care să necesite cunoștințe înalte tehnologice. Și bresle care să califice la standarde înalte meșteri.<br /><br />O altă sursă importantă de arme erau războaiele. Multe alte arme erau obținute ca prăzi de pe urma luptelor, păstrate în arsenalul domnului și oferite ulterior „vitejilor”.<br />Foarte probabil însă, să fi existat în Moldova numeroase ateliere de reparații.<br /><br />Spadele și săbiile erau arme la care nu avea acces oricine. Erau arme scumpe și (deși aparent simple) erau greu de produs. Oțelul trebuia să fie de calitate. Raritatea spadelor și săbiilor din Moldova medievală este susținuta atât de izvoare cât și de descoperirile arheologice . Iar mai toate cele câteva descoperite sunt dinaintea epocii lui Ștefan, sunt spade de final de secol al 14-lea inceput de 15.<br /><br />Spadele de la Istanbul sunt de origine germană. Există un inventar otoman al spadelor jefuite de la Suceava de către Soliman Magnificul care le denumește ff clar: ”săbii germane, săbii înguste, cu vârf ascuțit” (traducere aprox din turcă). Specialiști occidentali, neimplicați emoțional și patriotic (precum istoricul militar britanic David Nicolle) au opinat că toate spadele de la Istanbul provin din aceeași sursă (ca producție) și fac parte dintr-un tip caracteristic german și doar butoanele a două din ele, unul fiind cel cu inscripție,sunt produse locale, adăugate în Moldova. David Nicolle e primul care a sugerat că armele au putut fi importate pe bucăți (lama separat, garda separat etc) și au fost asamblate într-un atelier local. Firul de argint de pe mânerul spadei cu butonul cu inscripție a fost adăugat tot local.<br /><br /><table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhJCXlRF7QJzg31AO5TNk7fZ9YZF9ftwl0veI6r6PmeqjNB72OU6Z68UpL2wpI3hI46S6qvv_eowhF4ULH0LE8gcN9tLsxJy5FMJ3XB2QNcZFdY3YoldwZNB7nyfhA4t9tXiqFGDxSAAyDZnQ2UF6LL1tZdVcSJ9kXs95eyA7XnqYoMV-wDke23GX-C/s1772/inscriptii_spada%20final%20.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhJCXlRF7QJzg31AO5TNk7fZ9YZF9ftwl0veI6r6PmeqjNB72OU6Z68UpL2wpI3hI46S6qvv_eowhF4ULH0LE8gcN9tLsxJy5FMJ3XB2QNcZFdY3YoldwZNB7nyfhA4t9tXiqFGDxSAAyDZnQ2UF6LL1tZdVcSJ9kXs95eyA7XnqYoMV-wDke23GX-C/w640-h284/inscriptii_spada%20final%20.jpg" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption"><i>Butonul (pommel-ul) spadei voievodului Ștefan, față și verso. În stânga, pornind în sens orar din dreapta crucii centrale citim</i> <i>(literele din paranteză nu sunt în inscripție, sunt completate)</i>:<br /><b>+ Ioanŭ Stefanŭ Voe(vo)da G...</b> și la dreapta pe verso ...<b>ospodarŭ Zemli Molda(v)ksi</b>. <i>Unde <b>Ioan</b>, prescurat deseori <b>Io</b></i>, est<i>e un supranume primit de toți domnii români (și de țarii bulgari) după ungerea lor, însemnând ”Din Mila lui Dumnezeu” (asta este și traducerea numelui original ebraic). Am găsit în mai multe articole informația că în mijlocul butonului este reprodus capul de bour al Moldovei. Oricât am încercat să mă uit cu atenție, pe butonul acestei spade nu se poate recunoaște nici o imagine. Nu am găsit o fotografie suficient de bună să îmi dau seama dacă centrul butonului avea vreo decorație care s-a oxidat sau a dispărut. În schimb există o altă spadă (vezi mai jos) care are cap de bour pe buton, dar care nu trebuie confundată cu spada lui ”Ștefan”, cea cu inscripție. </i></td></tr></tbody></table><br /><br />Toate spadele de la Istanbul (sunt 3) au aceeași lungime, ceea ce sugerează că au aprținut aceleiași persoane. Un principe nu avea „o spadă” ci cel mai probabil un grup de arme identice. Când comandai, nu comandai una, ci 10. Cele trei arme erau, ca model, unul învechit pentru epoca lui Ștefan. E drept că pe butonul cu inscripție slavonă este menționat un Ștefan, gospodarul (domnul) Moldovei”. Dar înaintea lui Ștefan cel Mare au mai existat doi „gospodari” cu numele Ștefan, care ar fi putut fi mai curând cei la care face referire inscripția de pe buton.<br />Ștefan I (1394-1399) și Ștefan al II-lea (1433-1435/1442-1447). Ștefan cel Mare este Ștefan al III-lea.<br />Spadele au fost jefuite laolaltă cu întreg tezaurul domnesc din Cetatea Sucevei de Soliman Magnificul în timpul campaniei de pedepsire a lui Petru Rareș (1538).<br /><br />Adrian Andrei Rusu sugerează că izvoarele ce menționează arme „moldovenești” sau ”valahe” se referă la mâna celui ce folosea arma, nu la meșterul ce a făurit-o.<br /><br />Pe scurt. În Moldova nu se făureau spade. Puteau exista ateliere care să le adapteze, completeze, repare. De la Brașov sunt atestați meșteri specializați ce veneau în Moldova să „ascută” arme. Deci până și ascuțitorii de arme erau „importați”.<br />Spadele de la Istanbul sunt produse într-un atelier german, cândva la începutul veacului al 15-lea. Cel mai probabil au aparținut unuia din cei doi domni Ștefan ce l-au precedat pe „cel Mare”<div><br /><table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjQyfsyduqU6YDqPnE7-iFRXWBc6hcWEhz4WA4EW_tNpXfNTLujlOK7xAX29_0eK2gaO9BsMRnE3LcewZGzRTTC4BpwrvcbOLgz2TZZ9K6c9Aln-FZWHkb_Kq4I2tqrrs4-WTHBtAMVZhrRhNxGbBofjskLQkyLSiXVEF8UiLqkLwEr0_mDaq4yuhTP/s1353/spada%20Topkapi%20%20dubla.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjQyfsyduqU6YDqPnE7-iFRXWBc6hcWEhz4WA4EW_tNpXfNTLujlOK7xAX29_0eK2gaO9BsMRnE3LcewZGzRTTC4BpwrvcbOLgz2TZZ9K6c9Aln-FZWHkb_Kq4I2tqrrs4-WTHBtAMVZhrRhNxGbBofjskLQkyLSiXVEF8UiLqkLwEr0_mDaq4yuhTP/w640-h418/spada%20Topkapi%20%20dubla.jpg" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><blockquote style="border: none; margin: 0 0 0 40px; padding: 0px;"><i><span style="text-align: start;">O a doua spadă aflată la Topkapi, în Istanbul, considerată ca fiind din același grup cu cea a ”Gospodarului” Ștefan. Din păcate această spadă nu este expusă în expoziția permanentă a colecției de la Istanbul.<br /></span></i><i><span style="text-align: start;">Aceasta are două însemne heraldice pe buton (pommel), pe o parte un cap de bour, pe cealaltă un scut împărțit median în două, cu trei fascii în dreapta și o cruce și o semilună în stânga. Când o să strâng mai multe informații despre ce s-a scris vis a vis de această spadă voi completa.</span></i></blockquote><i><span style="text-align: start;"><br /><br /><br /></span></i><table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgppr7jnzchItyy-ho-2-RyQmmUTrBRRY8v743zEhPlUcLwUGrQi9z7Xs9crBOkMkTFS7vmRDunNQeSvO4nyjeb9WYA4Me1SfgW-KW9cnL51xdKKjOZ_ctnVWwVyhDLSoawEgzIGJoBz4-K78_RXRoZLuNDnjJM5dwvnBfBfe2h-csyDD2ieoaeYhAM/s778/spada%20fals%C4%83.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="592" data-original-width="778" height="486" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgppr7jnzchItyy-ho-2-RyQmmUTrBRRY8v743zEhPlUcLwUGrQi9z7Xs9crBOkMkTFS7vmRDunNQeSvO4nyjeb9WYA4Me1SfgW-KW9cnL51xdKKjOZ_ctnVWwVyhDLSoawEgzIGJoBz4-K78_RXRoZLuNDnjJM5dwvnBfBfe2h-csyDD2ieoaeYhAM/w640-h486/spada%20fals%C4%83.jpg" width="640" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Butonul unei copii aflate în Muzeul Național de Istorie din Chișinău. Spada este o copie incorectă, deoarece combină inscripția spadei lui Ștefan cu heraldica altei spade (vezi mai sus). </td></tr></tbody></table><br /><i><span style="text-align: start;"></span></i><table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><tbody><tr></tr><tr></tr></tbody></table><i><span style="text-align: start;"><br /><br /></span></i></td></tr></tbody></table>Notă: Trebuie să repet câteva informații. În limba română s-a încetățenit un cuvânt unic pentru toate armele vechi, lungi, de tăiere: sabie. În trecut aceste arme erau mult mai clar definite. Deoarece pe teritoriul României moderne în ultimii 300 de ani s-au folosit exclusiv săbii, acesta este cuvântul care a rămas în vocabular pentru toată familia de arme albe lungi de tăiere. <div>Armele moldovenești de la Istanbul nu sunt însă „săbii” ci spade. Nu e tot aia. Spadele au o caracteristică: au tăișuri pe ambele părți. Săbiile sunt precum cuțitele de bucătărie: au un singur tăiș. Săbiile pot fi curbe sau nu. Epoca de glorie al spadelor este evul mediu timpuriu și clasic. Spatha romană, spadele vikinge sau ale cruciaților sunt cele mai cunoscute. Popoarele orientale, persanii, otomanii, tătarii aduc moda săbiilor. Începând cu mijlocul veacului al 15-lea în estul Europei creștine încep să fie folosite săbiile iar spadele devin niște arme „vintage” sau foarte specializate (precum spadele uriașe de 2 mâni folosite în anumite situații de luptă, în sec 16). <br />Nota 2: Spada lui Ștefan e SPADĂ, nu paloș. Paloșul (nume de orig maghiară „pallos”) e tot o spadă mare, de o mână și jumătate folosită de cavalerie. <br /><br /><br /><br /></div></div>Radu Olteanhttp://www.blogger.com/profile/03675988262035408790noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4070446663406118096.post-29854893422132606442022-07-07T10:25:00.005+03:002022-07-31T12:14:06.116+03:00O cronică necunoscută din vremea lui Mihai Viteazul - Recenzie<p> </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi8-cWZmtgz33rMvqcJodRVA-fxbSSxShMz4wXnKe4iG3O5Gub3d5ddzPEDoRhYUr_Ev7bJLF6g5JZBGHszsnYqUVIg1UhIKUBUZoiuzDB1ysEy3RuYz5aGXsUFKqzza2EmMjX07HegYK7fUMlzm5zu2J50oT0kINV87COiPDvWPwtCLI9T159b5G4v/s1701/asediu%20papa.jpg" style="font-style: italic; margin-left: 1em; margin-right: 1em; text-align: center;"><img border="0" data-original-height="974" data-original-width="1701" height="229" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi8-cWZmtgz33rMvqcJodRVA-fxbSSxShMz4wXnKe4iG3O5Gub3d5ddzPEDoRhYUr_Ev7bJLF6g5JZBGHszsnYqUVIg1UhIKUBUZoiuzDB1ysEy3RuYz5aGXsUFKqzza2EmMjX07HegYK7fUMlzm5zu2J50oT0kINV87COiPDvWPwtCLI9T159b5G4v/w400-h229/asediu%20papa.jpg" width="400" /></a></div><p style="margin-bottom: 0in;"></p><p style="margin-bottom: 0in;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO"><i>O
cronică necunoscută din vremea lui Mihai Viteazul. Nurenber</i></span></span><span style="font-size: small; font-style: italic;"><span lang="ro-RO"><i>g –
1603 de Hieronimum Ortelium Ausgustanum, tipărită de Johan
Lanszenberger, în tipografia lui Johann Sihmachers</i></span></span><span style="font-size: small; font-style: italic;"><span lang="ro-RO">,
ed. pr. prof. dr. Vasile Oltean, traducere de prof. Hans Butmăloiu,
Sibiu, Editura Andreiana 2019</span></span></p><p style="margin-bottom: 0in;"><span style="font-size: small; font-style: italic;"></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="font-size: small; font-style: italic;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhNi68gQZMzC9unyI_U7M7LIPThfte4MzyZygW9nHHLum1GyShlCihY1ZumReMhW3WArTrchZQOjHnuSMM6XCMwQSO06jowVm2VhanMYcQgaeCOhU0kglPQTrbg6g-AJIB9Hr_C9BZYTOHvFNxGvF7p3GbE58gWTEVL6gZLeglVSiAdzKqC5ISF-N4f/s849/o%20cronica.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="849" data-original-width="540" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhNi68gQZMzC9unyI_U7M7LIPThfte4MzyZygW9nHHLum1GyShlCihY1ZumReMhW3WArTrchZQOjHnuSMM6XCMwQSO06jowVm2VhanMYcQgaeCOhU0kglPQTrbg6g-AJIB9Hr_C9BZYTOHvFNxGvF7p3GbE58gWTEVL6gZLeglVSiAdzKqC5ISF-N4f/s320/o%20cronica.jpg" width="204" /></a></span></div><b><span style="font-size: large;">Recenzie</span></b><p></p>
<p lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0in;"><span style="font-size: small;">În urmă cu
câțiva ani presa tabloidă titra despre descoperirea uluitoare a
unui manuscris medieval unic, de o mare valoare, despre „prima
cronică a lui Mihai Viteazul”. Iată câteva asemnea titluri:</span></p>
<p style="margin-bottom: 0in;"><span style="color: #cc0000; font-size: small;">- Arhive „de aur”,
descoperite de un om cu har. Preot cu sclipire de geniu salvează
istoria neamului</span></p>
<p style="margin-bottom: 0in;"><span style="color: #cc0000; font-size: small;">- O cronică germană a
lui Mihai Viteazul, necunoscută până acum în România, a intrat
recent în posesia Muzeului ”Primei școli românești” din
Scheii Brașovului.</span></p>
<p style="margin-bottom: 0in;"><span style="color: #cc0000;"><span style="font-size: small;">- Cunoscut drept „preotul
cu sclipire de geniu”, Vasile Oltean a rămas surprins când a
descoperit modul în care era perc</span>eput Mihai Viteazul de
o<span style="font-size: small;">amenii din jurul său și de meticulozitatea
cronicarilor.</span></span></p>
<p style="margin-bottom: 0in;"><span style="color: #cc0000; font-size: small;">- Una dintre descoperirile
sale de răsunet este Cronica germană a lui Mihai Viteazul, scrisă
în timpul vieții domnitorului. ”Cronica lui Mihai Viteazul de la
Nuremberg este prima cronică scrisă despre domnitorul român al
Unirii, tipărită la 1603, adică la un an și jumătate după
mortea lui Mihai. Evident, lucrarea a fost concepută în timpul
vieții lui Mihai Viteazul” ne- a declarat Vasile Oltean.</span></p>
<p style="margin-bottom: 0in;"><span style="color: #cc0000;"><span style="font-size: small;">-</span><strong><span style="font-size: small;"><span style="font-weight: normal;">„Atitudinea
fa</span></span></strong><strong><span style="font-size: small;">ț</span></strong><strong><span style="font-size: small;"><span style="font-weight: normal;">ă
de Mihai Viteazul (n.r. – l-a surprins cel mai mult). E scrisă de
nemți. Nemții scriu cu pozitivitate față de Mihai Viteazul, sunt
corecți și cinstiți. Nu-l critică, nu-l acuză, spun toate
întâmplările. Eu cred că cei doi cronicari nemți erau din
echipajul de luptă al lui Mihai Viteazul, erau foarte intimi. Cred
că erau mercenari”</span></span></strong><span style="font-size: small;">, a mai
împărtășit părintele Oltean.</span></span></p>
<p style="margin-bottom: 0in;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">Preotul-muzeograf-profesor
Vasile Oltean este directorul micului muzeu Prima Școală Românească
din curtea bisericii Sf. </span></span><span style="font-size: small;">Nicolae din
Scheii Brașovului. Domnia sa este o persoană bine cunoscută, care
se bucură de o bună apreciere în rândul publicului. I-au fost
dedicate numeroase articole în presă și e apreciat ca un mare
patriot, un mare luptător aflat în slujba culturii românești,
descoperitor de cărți și documente vechi, scriitor și editor de
lucrări științifice. În realitate sfinția sa este un adevărat
impostor în ale istoriei, un entuziast semidoct și iubitor de
glorie și faimă, ce nu respectă nici o regulă științifică,
atât în ceea ce privește muzeografia cât și scrierea și
publicarea textelor, fiind în realitate un desăvârșit
pseudo-istoric protocronist și ultra-naționalist. </span>Păcatele părintelui muzeograf sunt mai multe trebuind să mai enumăr și lipsa de modestie (față de cercetarea științifică), mândria, aroganța și suficiența. Lucrările
scrise de dumnealui nu se ridică deasupra gândirii unora ca Dan
Puric, Ion Coja, Daniel Roxin, generalii Dogaru sau Chelaru. Părintele Oltean este foarte sensibil la publicitate, reușind să lase presei și vizitatorilor
imaginea unui cărturar fin, ce scoate de sub ”colbul timpului”
neprețuite cărți și tipărituri de valoare inestimabile legate de
istoria neamului, valori pe care se străduiește neostenit să le
aducă sub ochii publicului iubitor de istorie. </p>
<p style="margin-bottom: 0in;"><span style="font-size: small;">Cea mai gogonată poveste
s-a petrecut după ce omul a descoperit în colecția Bisericii Sf.
Nicolae o carte tipărită în 1603 la </span><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">Nürnberg</span></span><span style="font-size: small;">.
</span>
</p>
<p style="margin-bottom: 0in;"><span style="font-size: small;">În realitate Cronica de
la Nürnberg e cunoscută tuturor istoricilor români. </span><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">Pasajele
privitoare la Mihai Viteazul și la evenimentele în care a fost
implicat - au fost editate şi traduse în limba română, în urmă
cu 36 de ani. Ele se regăsesc în volumul editat de Direcţia
Generală a Arhivelor Statului şi Biblioteca Centrală de Stat,
</span></span><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO"><i>Mihai Viteazul în
conştiinţa europeană</i></span></span><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">,
vol. II. </span></span><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO"><i>Cronicari
şi istorici străini. Secolele XVI-XVIII. Texte alese</i></span></span><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">,
Bucureşti, 1983, p. 44-69. </span></span>
</p>
<p style="margin-bottom: 0in;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">Apoi
figura lui Mihai Viteazul este, în contextul lucrarii, puțin
vizibilă. Autorul cronicii trateaza mai bine de 200 de ani de
istorie a luptelor cu turcii. Mihai Viteazul e un personaj secundar
în carte. Unul printre mulți alții. Lucrarea nu a stârnit foarte
mult interesul istoricilor români deoarece este o compilație din
alte lucrări, fiind astfel un izvor secundar. Istoricii au preferat
să se aplece asupra izvoarelor primare. Practic tot ce declară
părintele Oltean e impostură și ingnoranță. Cum poți spune: ”<i>O
cronică germană a lui Mihai Viteazul, necunoscută până acum în
România</i>”? </span></span><span style="font-size: small;">Nu este nici a lui Mihai
Viteazul și nici necunoscută. Din sutele de pagini ale lucrării,
Mihai Viteazul abia este pomenit în câteva, ca participant la
Războiul cel Lung.</span></p><p style="margin-bottom: 0in;"><span style="font-size: small;"><br /></span></p><table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjXwoDYBmR3lArrwbFK73s2FtEdhYIO74xydO3LQw9S9j3vg6ZHqLGmk0NwOPCPQGEM_x1MVj-o3ilPe_Hz0_lZArUP3PJi5d5OOSVSqQcU94FDVqjH3lK4pYSYz01Mp7s2fqsoEzi3yoORrtGbPpxPrYs1Xv-rHJD2ReBHjNcPosCQJsGhgASBzF25/s1270/Michael%20Woivoden.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><img border="0" data-original-height="231" data-original-width="1270" height="73" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjXwoDYBmR3lArrwbFK73s2FtEdhYIO74xydO3LQw9S9j3vg6ZHqLGmk0NwOPCPQGEM_x1MVj-o3ilPe_Hz0_lZArUP3PJi5d5OOSVSqQcU94FDVqjH3lK4pYSYz01Mp7s2fqsoEzi3yoORrtGbPpxPrYs1Xv-rHJD2ReBHjNcPosCQJsGhgASBzF25/w400-h73/Michael%20Woivoden.jpg" width="400" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="font-size: x-small;"><i>Paragraf unde este menționat Mihai Voievod</i></span></td></tr></tbody></table><p style="margin-bottom: 0in;"></p>
<p style="margin-bottom: 0in;"><span style="font-size: small;">Lucrarea nu este nici o
mare raritate, mai multe exemplare originale găsindu-se în
bibliotecile din România. Pe plan internațional, se găsesc
numeroase exemplare, (în biblioteci sau chiar pe piața de carte
veche). Câteva biblioteci oferă gratis, online, <a href="https://www.digitale-sammlungen.de/de/view/bsb11064221?page=40" target="_blank">pdf-ul originalului scanat pagină cu pagină</a>. In urmă cu câțiva ani, o editură
germană a publicat cartea în facsimil, în ediție de lux. Deci
nici vorbă de ” <i>prima cronică scrisă despre domnitorul român al
Unirii</i>” sau ” <i>cea mai veche monografie a lui Mihai Viteazul din
lume</i>”.</span></p><p style="margin-bottom: 0in;"><span style="font-size: small;"><br /></span></p><table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhiAc2hJ-7NpuvgmXKOi9eYemhexTQ5r6tU34oltzJAEBs3paDtBtcNA0__HK7maosIS2Qq_3Sg8-Tr-wCMJu9wSMnSoESi5rSf9QD8BQpAaK75UoAbvcOo9iC6X7u1IOXMgaRaCDeH04Qrvw1gUb1mFW1MIU8I1yKXP5rklLWTIdWNBb_wb_wGCUfs/s450/tor003ortelius1-450x450.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="450" data-original-width="450" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhiAc2hJ-7NpuvgmXKOi9eYemhexTQ5r6tU34oltzJAEBs3paDtBtcNA0__HK7maosIS2Qq_3Sg8-Tr-wCMJu9wSMnSoESi5rSf9QD8BQpAaK75UoAbvcOo9iC6X7u1IOXMgaRaCDeH04Qrvw1gUb1mFW1MIU8I1yKXP5rklLWTIdWNBb_wb_wGCUfs/s320/tor003ortelius1-450x450.jpg" width="320" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span style="font-size: x-small;">Lucrarea lui Ortelius a fost <a href="https://www.pytheasbooks.com/shop/history/hieronymus-ortelius-chronologia/" target="_blank">reprintată în facsimil</a>, fiind disponibilă pentru 26 euro, ediția cu coperți normale sau 189 euro cu coperți de piele </span></i><br /><br /></td></tr></tbody></table>
<p style="margin-bottom: 0in;"><span style="font-size: small;">Cartea despre care vorbim
este o tipăritură (nicidecum un „manuscris” cum au titrat
tabloidele românești). Autorul, notar la curtea imperială
habsburgic</span><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">ă</span></span><span style="font-size: small;">,
este Hieronimus Oertl (latinizat Ortelius) nascut la Augsburg
(1543-1614) de unde și supranumele de </span><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">Augustanus.</span></span></p><p style="margin-bottom: 0in;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO"><br /></span></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh83imi76XK2upIo0xX6AHJDXTNblToNBycm8iRJoNJAbLe42lrPRJXgsB9E0kS0R5Odhq1bHO14MFrBDze9XruIdQYYUaN_7HdQqI_tk-wW4MWCv1bA3ZXRpglM39hZntLEYlbQLRBRdKbxs795mO9jXGHcGYYXNCkTj7qFuNb6Odk25-CMoArJtEc/s1276/hieronimus%20ortelius.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em; text-align: center;"><img border="0" data-original-height="1276" data-original-width="1037" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh83imi76XK2upIo0xX6AHJDXTNblToNBycm8iRJoNJAbLe42lrPRJXgsB9E0kS0R5Odhq1bHO14MFrBDze9XruIdQYYUaN_7HdQqI_tk-wW4MWCv1bA3ZXRpglM39hZntLEYlbQLRBRdKbxs795mO9jXGHcGYYXNCkTj7qFuNb6Odk25-CMoArJtEc/s320/hieronimus%20ortelius.jpg" width="260" /></a></div><p style="margin-bottom: 0in;"></p>
<p style="margin-bottom: 0in;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">El a
fost încurajat să scrie la sugestia cumnatul său, Johannes
Sibmacher, un faimos artist (gravor pe cupru) din Nürnberg, cel ce
semnează și numeroasele ilustrații cu portrete, scene de bătălii
și asedii. </span></span><span style="font-size: small;">În legătură cu gravurile
din carte, istoricii români s-au aplecat cu mai mult interes
deoarece prezintă lupte și vedute de cetăți aflate pe teritoriul
României. De exemplu, cea mai veche panoramă (în mare parte
fantezistă) a Timișoarei, apare aici.</span></p><p style="margin-bottom: 0in;"><br /><span style="font-size: small;"></span></p><table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhSRS3gwYzMO2ZPuKT60aTxdXotoxSwKWmDgGiSXBmrzvHYrMMGM4EekJwN2KBvxjy7PCZMRl7EjfZgMPGZpYsNSbNheULorIh65I4bt8lsFrIgeR_AeEzhGWpHTaiYxxe_-V-B0Sgkmd4oO5n7JO1lH7TeTwneHgIrFwK7a0eR5Tf3m7uw0xXA_f0u/s1478/timisoara%20ortelius.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="904" data-original-width="1478" height="196" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhSRS3gwYzMO2ZPuKT60aTxdXotoxSwKWmDgGiSXBmrzvHYrMMGM4EekJwN2KBvxjy7PCZMRl7EjfZgMPGZpYsNSbNheULorIh65I4bt8lsFrIgeR_AeEzhGWpHTaiYxxe_-V-B0Sgkmd4oO5n7JO1lH7TeTwneHgIrFwK7a0eR5Tf3m7uw0xXA_f0u/s320/timisoara%20ortelius.jpg" width="320" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span style="font-size: x-small;">Prima imagine a Timișoarei (în mare parte fantezistă deoarece creștinii nu aveau acces în orașul aflat sub ocupația otomană), așa cum a ilustrat-o Johannes Sibmacher</span></i></td></tr></tbody></table><span style="font-size: small;"><br /></span><p></p>
<p style="margin-bottom: 0in;"><span style="font-size: small;">Cartea purta titlul:
„Cronologia sau descrierea istorică a tuturor luptelor și
asediilor localităților și cetăților, de asemenea confruntările
și războaiele, din Ungaria de Sus și Jos și Transilvania, cu
turcii, din Anul 1395 până în prezent”. </span><span style="font-size: small;"><span lang="fr-FR">Titlul
prescurtat al lucrării apare și pe colofonul paginilor de început:
</span></span><span style="font-size: small;"><span lang="fr-FR"><i>Kronica des
Ungerischen. Kriegwesens</i></span></span></p>
<p style="margin-bottom: 0in;">Ortelius narează luptele dintre Regatul Ungariei si Imperiul Otoman in secolele XIV-XVI, (și apoi a Habsburgilor, care „apar în poveste” dupa 1526, când au preluat "de jure" Coroana Sfantului Stefan). Lucrarea vorbește despre luptele acestora cu turcii începând cu Bătălia de la Nicopole (1396) și până la Războiul cel Lung (1593-1606), război în care se încadrează și acțiunile lui Mihai Viteazul. Cartea a fost in succes în epocă, de aceea a fost reeditată de mai multe ori, cu adaosuri. La început, Ortelius s-a ocupat doar de perioada de până la 1592. În 1602 au apărut 2 ediții. Apoi s-au adăugat continuări în edițiile din 1603, 1604, 1607, 1613. Ultima ediție completată a fost publicată în 1665 de Martin Meyer la Nürnberg. (<a href="#">sursă biografică</a> )</p><p style="margin-bottom: 0in;"><br />Lucrarea este una de compilație, multe evenimente contemporane lui fiind preluate din ziarele epocii, acele foi tipărite numite aviso, care prezentau pe scurt evenimentele politice din epoca. Preotul Vasile Oltean nu are habar de edițiile mai vechi ale cărții și își imaginează că autorul german și-a adunat informațiile trăind în anturajul lui Mihai Viteazul.<br /><br />După ce pr. Oltean s-a plâns în presă că – ”<i>România nu găsește 16.000 de lei pentru a tipări o carte excepțională: Cronica necunoscută a lui Mihai Viteazul</i>” cumva, s-au găsit niște mii de euro care au dus publicarea unei ediţii „<i>neştiinţifice, plină de stăngăcii şi amatorisme, cuprinzând o traducere greoaie, cu destule carenţe şi o ediţie facsimilată mai mult decât îndoielnică. (...) Fără să fie o ediţie ştiinţifică pentru specialişti sau o lectură
uşoară pentru pasionaţii de istorie, publicarea lucrării de faţă
a transformat o cantitate imensă de hârtie în simplă
maculatură.</i>”(Liviu Câmpeanu)</p>
<p style="margin-bottom: 0in;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">Fiindcă
cartea editată de preotul din Scheii Brașovului este un monument de
incompetență din toate punctele de vedere. Medievistul sibian Liviu
Cîmpeanu, care a făcut cărții o recenzie dură, (publicată în </span></span><a href="https://icsusib.ro/sites/default/files/fisierepdf/Anuar/cuprins.pdf" target="_blank">Anuarul Institutului de Cercetări Socio-Umane Sibiu, 2019</a>) <span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">adună câteva
din nenumărate gafe și greșeli. Nu voi relua decât câteva din
observațiile adunate de dl. Cîmpeanu. Astfel aflăm că e vorba de
o cronică „în limba germană gotică”. Editorii find atât de
inculți încât confundă fontul de literă folosit (gotic) cu
limba. „<i>Dialectul în care a fost scris textul este
</i></span></span><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO"><i>Frühneuhochdeutsch</i></span></span><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO"><i>,
folosit în spaţiul german la vorbit şi scris, între 1350-1650</i>.”
(Liviu Cîmpeanu). Limba gotică nu mai era vorbită de pe mai bine
de 1000 de ani.</span></span></p><p style="margin-bottom: 0in;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO"><br /></span></span></p><table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjyrFBUyqcD4lGrBIdrIVdQ5WA7KfIRwzles3Jpc1Gk3HTkrNWbjBjB1VtmlVcs19KPyk0kK_jNwhXyIWEsyW6CeortFkzhL0zxi3XlSBHOBqbUPvck4jyJJU0qjV0oZVqHtE3jk9i-frIAZMDJKwAeQ2Vpn7QnQVjZw8l6V_O9-mOtCf2sI8LvinRi/s2080/prima%20pagina.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><img border="0" data-original-height="2080" data-original-width="1464" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjyrFBUyqcD4lGrBIdrIVdQ5WA7KfIRwzles3Jpc1Gk3HTkrNWbjBjB1VtmlVcs19KPyk0kK_jNwhXyIWEsyW6CeortFkzhL0zxi3XlSBHOBqbUPvck4jyJJU0qjV0oZVqHtE3jk9i-frIAZMDJKwAeQ2Vpn7QnQVjZw8l6V_O9-mOtCf2sI8LvinRi/w450-h640/prima%20pagina.jpg" width="450" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><span style="font-size: x-small;">Una din paginile de început ale ediției din 1603 (s<a href="https://www.digitale-sammlungen.de/de/view/bsb11064221?page=7" target="_blank">ursa</a>)</span></i></td></tr></tbody></table><p style="margin-bottom: 0in;"></p>
<p style="margin-bottom: 0in;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">Traducerile
prof. Hans Butmăloiu sunt deseori incoerente. Liviu Cîmpeanu, bun
cunoscător al germanei medievale dând câteva exemple. ”Traducere
Butmăloiu: „<i>Însă după ce Împăratul tucesc Solyman voievodului
alungat se învoi ca cu ajutor să se înfăţişeze, voievodul atât
de îndelung şi mult mişcă pe Solyman, încât cu război se
hotărî personal să-l investească înapoi</i>” (p. 48). </span></span></p><p style="margin-bottom: 0in;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">Traducerea
pasajului de mai sus este însă următoarea: „<b>Dar după ce
împăratul turcesc Suleyman i-a promis voievodului alungat [Ioan
Zapolya] să-i acorde ajutor, voievodul a stăruit atâta timp pe
lângă Suleyman, până când acesta s-a decis să-l investească şi
să-l reinstaureze în domnie personal, cu puterea oştii</b>”
(traducere Liviu Cîmpeanu).”</span></span></p>
<p style="margin-bottom: 0in;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">Autorii
au lipsuri istorice grave, confundând cele trei Cetăți Albe din
Europa Centrală și de est: </span></span><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO"><i>Griechisch
Weissenburg</i></span></span><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">
(=Nandor</span></span>fehérvár<span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">=Belgrad/Cetatea Albă Grecească adică ortodoxă)
și </span></span><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO"><i>Stulweissenburg</i></span></span><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">
(=</span></span><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO"><span style="background: rgb(255, 255, 255);">Székesfehérvár</span></span></span><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">=Alba
Regală/Cetatea Albă de Scaun) imaginându-și în ambele situații
că e vorba de Alba Iulia </span></span>(=Gyulafehérvár = Bălgrad/ Cetatea Albă a
lui Gyula). </p><p style="margin-bottom: 0in;">Nu poți scoate masive cărți de izvoare istorice făcând
gafe de asemenea gen.</p>
<p style="margin-bottom: 0in;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">Cartea
este o maculatură după chipul și asemănarea preotului Vasile
Oltean, un diletant cu veleități de mare savant patriot.</span></span></p>Radu Olteanhttp://www.blogger.com/profile/03675988262035408790noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4070446663406118096.post-64297171293658464102022-06-27T15:30:00.019+03:002022-07-31T12:15:41.956+03:00Despre nume de cetăți și orașe<div style="line-height: 6.35mm; margin-bottom: 0mm; orphans: 1; text-align: right;">
<span><span style="color: black;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhZnJMjZajHA-vB72jr_pJxVBlOvIIakpzmeuWvtCtbtcjS_vKmNr_ty3Spmtt9YhFIh-ChYuBIR86aA-VXDqcIG_d9e-iXDTPSlikXYQfaWzDPxBWYaO8MsnBtYml-WfTqGdv8q5z_CUxayWySTCWdsEMey10Nyu8l-WsxuBUgAjStN4P97Q29211Y/s1005/Drobeta%20severn%C3%A2i.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1005" data-original-width="992" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhZnJMjZajHA-vB72jr_pJxVBlOvIIakpzmeuWvtCtbtcjS_vKmNr_ty3Spmtt9YhFIh-ChYuBIR86aA-VXDqcIG_d9e-iXDTPSlikXYQfaWzDPxBWYaO8MsnBtYml-WfTqGdv8q5z_CUxayWySTCWdsEMey10Nyu8l-WsxuBUgAjStN4P97Q29211Y/w632-h640/Drobeta%20severn%C3%A2i.jpg" width="632" /></a></div><br />Motto:<br /><i>„</i></span></span><i><span style="font-family: 'Times New Roman', serif;">–</span><span style="color: black; line-height: 6.35mm;"><span style="font-family: Times New Roman, serif;">Ce
</span></span><span style="line-height: 6.35mm;"><span style="color: black;"><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span>apă
</span></span></span></span><span style="color: black; line-height: 6.35mm;"><span style="font-family: Times New Roman, serif;">e
asta, stolnice?</span></span></i></div>
<div style="line-height: 6.35mm; margin-bottom: 0mm; orphans: 1; text-align: right;">
<i><span><span style="color: black;"><span style="font-family: Times New Roman, serif;"> </span></span></span><span style="font-family: 'Times New Roman', serif;">–</span><span style="color: black; line-height: 6.35mm;"><span style="font-family: Times New Roman, serif;">E </span></span><span style="line-height: 6.35mm;"><span style="color: black;"><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span>apa
Moldovei</span></span></span></span><span style="color: black; line-height: 6.35mm;"><span style="font-family: Times New Roman, serif;">,
</span></span><span style="line-height: 6.35mm;"><span style="color: black;"><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span>Maria
Ta</span></span></span></span><span style="color: black; line-height: 6.35mm;"><span style="font-family: Times New Roman, serif;">! </span></span></i></div>
<div style="line-height: 6.35mm; margin-bottom: 0mm; orphans: 1; text-align: right;">
<span><span style="color: black;"><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><i>– Bine, așa să-i rămână numele”</i></span></span></span></div>
<div style="line-height: 6.35mm; margin-bottom: 0mm; orphans: 1; text-align: right;">
<span style="color: black;"><span style="font-family: Times New Roman, serif;">DIVERTIS</span></span></div>
<div style="margin-bottom: 0mm;"><br /></div><div style="margin-bottom: 0mm;"><span style="font-family: verdana;">Câte lucruri poți învăța studiind numele cetăților!</span></div><div style="margin-bottom: 0mm;"><span style="font-family: verdana;">În
istoriografia mai veche, cercetătorii se străduiau să afle originea numelui Severin, dat cetății
de pe malul Dunării (și mai apoi unui întreg ținut/marcă de graniță
al...Ungariei – Banatul de Severin). Pe la finele veacului al 19-lea s-a răspândit varianta latinofilă că
Severin vine de la numele împăratului Septimiu Sever. De aceea vei
vedea ilustrate din anii 1900-1930 pe care scrie (pe ruina cetății
Severinului) Turnul lui Sever. Ei bine, naționalismul istoriografiei
noastre a evitat timpde decenii să spună că Severin vine de la
<i>severnâi</i>=de nord, în slavoneasca vorbită de bulgarii medievali. Si
azi, dacă dai translate pentru bulgară sau sârbă obții <i>северната</i>
sau <i>северни</i>. Deoarece prima cetate din zonă, donjonul cilindric din colțul
castrului roman Drobeta a fost construit de autoritatea bulgară a
celui de-al doilea țarat (al Asăneștilor). Ei bine, această informație simplă,
dovedită chiar și de săpăturile arheologice (monedă de la Asan al
II-lea) nu o găsești spusă clar în nici o carte de istorie de
dinainte de 90. Tot așa cum nu găsești nici informații despre
marca de graniță a Ungariei devenită Banatul de Severin. </span></div><div style="margin-bottom: 0mm;"><span style="font-family: verdana;"> Cum nu
găsești prea multe nici despre fapțul că termenul Mehedinți vine
de la numele cetății ungurești Mehadia. Care nu vinde din falsa etimologie latină AdMediam ci de la o corupere a unui antroponim unguresc, Mihaly. Numele Mihal(d) ar fi după unii istorici un alt nume al regelui Stefan al V-lea al Ungariei (n1239-m1272). Evoluția cuvântului la slavi și români fiind Mihaldîia<Mihăldiia<Mehăudiia<Mehădiia. Nu este exclusă nici o origine combinată, de la <i>Méhed</i> (<</span><span style="font-family: verdana;">”</span><i style="font-family: verdana;">méh</i><span style="font-family: verdana;">”= albină)</span><span style="font-family: verdana;"> cu sufixul antroponimic românesc _<i>inți. </i>Nu trebuie uitat că stema Mehedințiului are ca simbol - nu întâmplător - o albină. </span></div><div style="margin-bottom: 0mm;"><span style="font-family: verdana;">Ar trebui adăugat că Ținutul
Mehedințiului e de fapt rămășița teritorială a Banatului de
Severin ca marcă de frontieră* a Ungariei. </span></div><div style="margin-bottom: 0mm;"><span style="font-family: verdana;"><br /></span></div><div style="margin-bottom: 0mm;"><span style="font-family: verdana;"><i>Sursa informațiilor</i>: Ion Toma, 101 nume de locuri (Ed. Humanitas 2015) </span></div><div style="margin-bottom: 0mm;"><span style="font-family: verdana;">---------------</span></div><div style="margin-bottom: 0mm;"><span style="font-family: verdana;">*<span style="font-size: x-small;">Marcă de graniță - în evul mediu, teritoriu tampon, organizat militar, în afara hotarului țării.</span></span></div><div style="margin-bottom: 0mm;"><br /></div><div style="margin-bottom: 0mm;"><table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgEDCJsOaWPTymL3GStIYDWVpkdPnvEsGqhMOXd01Bja_doNSZq5AdIaJDlItJk1lulgOpr1muJPIOEj7lAvsSpQNVOHzY6O7O6JDv8D7XCF2q0rH1Il1HCm8zmiC4R30kgHDIItJ0LV9bFTxZ6W2oHgVrlReTdtLx75x6zoF0C0vxpl8YNq6eujKve/s896/stema%20mehedinti.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="580" data-original-width="896" height="207" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgEDCJsOaWPTymL3GStIYDWVpkdPnvEsGqhMOXd01Bja_doNSZq5AdIaJDlItJk1lulgOpr1muJPIOEj7lAvsSpQNVOHzY6O7O6JDv8D7XCF2q0rH1Il1HCm8zmiC4R30kgHDIItJ0LV9bFTxZ6W2oHgVrlReTdtLx75x6zoF0C0vxpl8YNq6eujKve/s320/stema%20mehedinti.jpg" width="320" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i>Prima stemă a Mehedințiului a fost albina, care în maghiară este méh (stupărit=méhészet)</i></td></tr></tbody></table><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br /></div></div><div style="margin-bottom: 0mm;"><span style="color: black;"><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="hu-HU"><br /></span></span></span></span></div>
<div style="margin-bottom: 0mm;">
<a href="https://www.blogger.com/null" name="firstHeading"></a><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiqmQ-igkQaswpm_bOPjsTl2DBJPNCwmubZI96rP7rQMxYEfI4VQqUGt-VAtX0wsEMayMGL-AVAW5gAKaXjH0ElTIv4VVMfLv7_T_3ITgjNU5HdxbxZuCcOzx7Vl-ebtQoLI76veyrIuxXR_ZnV9msZ2OYEsZEEDyfUM6n3lBS05fCEJ2y_OHDeHwmf/s1134/DJI_0196.JPG" style="font-size: small; margin-left: 1em; margin-right: 1em; orphans: 1; text-align: center;"><img border="0" data-original-height="850" data-original-width="1134" height="480" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiqmQ-igkQaswpm_bOPjsTl2DBJPNCwmubZI96rP7rQMxYEfI4VQqUGt-VAtX0wsEMayMGL-AVAW5gAKaXjH0ElTIv4VVMfLv7_T_3ITgjNU5HdxbxZuCcOzx7Vl-ebtQoLI76veyrIuxXR_ZnV9msZ2OYEsZEEDyfUM6n3lBS05fCEJ2y_OHDeHwmf/w640-h480/DJI_0196.JPG" width="640" /></a></div><div style="margin-bottom: 0mm;"><br /></div><div style="margin-bottom: 0mm;"><span style="font-family: verdana;">CETATEA ORAȚIEI</span></div><div style="margin-bottom: 0mm;"><span style="font-family: verdana;"><br /></span></div><div style="margin-bottom: 0mm;"><span style="font-family: verdana;">Cetatea Orației de la Podul Dîmboviței a fost o „soră” mai mică a castelului Bran. Căci, deși era pe teritoriul Țării
Românești a fost construită de autoritatea regală maghiară. </span></div><div style="margin-bottom: 0mm;"><span style="font-family: verdana;">Să nu uităm că orașul Câmpulung (primul oraș al Țării Românești), aflat la câțiva km de Podul Dâmboviței, a fost fondat de coloniști catolici sași. Încă îmi este neclară relația acestui oraș cu regalitatea maghiară și dacă la început, acest oraș a fost controlat de regatul maghiar. </span></div><div style="margin-bottom: 0mm;"><span style="font-family: verdana;"> Ei
bine, această cetate are multe asemănări arhitecturale cu forma inițială a
castelului Bran dar și asemănări de nume. Primul nume al
castelului Bran a fost Dietrichstein (Stânca lui Dietrich) după
numele stâncii pe care a fost ridicat castelul. (Numele BRAN vine
din slavonește și însemna Poartă). </span></div><div style="margin-bottom: 0mm;"><span style="font-family: verdana;">Nu<span>mele
vechi sub care apare numele cetății Orația este</span><span><span style="font-size: small;">
</span></span><span style="color: #252525;"><span><i>König</i></span></span><span><i>stein</i>,
a</span><span>dică
Stânca (Piatra) Regelui. La fel e și în ungureste - </span><span style="color: black;"><span><span lang="hu-HU"><i>Királykő</i>...(<i>k</i></span></span></span><span><i>irály</i></span><span style="color: black;"><span><span lang="hu-HU"> > crai, rege, iar </span></span></span><span><i>kő</i> > piatră).</span><span style="color: black;"><span><span lang="hu-HU"> În românește este vorba de <b>Piatra Craiului.</b> </span></span></span></span></div><div style="margin-bottom: 0mm;"><span style="font-family: verdana;"><span style="color: black;"><span><span lang="hu-HU">Exact!, numele
munților e același cu al cetății. Nu îmi e limpede dacă munții se
numesc după cetate sau cetatea a primit numele de l</span></span></span><span style="color: black;"><span><span style="font-size: small;"><span lang="hu-HU">a
masivul muntos. Înclin spre prima variantă, căci o stâncă pe
care a fost ridicată o importantă cetate regală a fost mai curând
a Craiului, decât un lanț muntos.</span></span></span></span></span></div><div style="margin-bottom: 0mm;"><span style="color: black;"><span><span style="font-size: small;"><span lang="hu-HU" style="font-family: verdana;">În schimb numele de Orația ar putea veni de la Cheile Dâmbivicioarei, aflate în apropiere, fiind un cuvânt care în forma inițială însemna defrișare iar prin extensie și defileu (există în munții noștri mai multe chei și văi înguste numite <b>orații/orății</b>). </span></span></span></span></div><div style="margin-bottom: 0mm;"><span style="color: black;"><span><span style="font-size: small;"><span lang="hu-HU" style="font-family: verdana;">Ar mai trebui adăugată și o altă toponimie din apropiere, cu origine turcikă de data asta (cumană sau pecenegă): Rucăr (germ. Rukkor), care s-ar traduce și el prin „stâncă” sau „piatră”. Vedeți și acest <a href="https://toponime.wordpress.com/2013/10/24/orata-si-uric-taietura-si-defrisare-in-istoria-carpatica/" target="_blank">articol</a></span></span></span></span></div><div style="margin-bottom: 0mm;"><span style="color: black;"><span><span style="font-family: verdana; font-size: small;"><br /></span></span></span></div><div style="margin-bottom: 0mm;"><span style="color: black;"><span><span style="font-family: verdana; font-size: small;">SUCEAVA</span></span></span></div><div style="margin-bottom: 0mm;"><span style="color: black;"><span><span style="font-family: verdana; font-size: small;"><br /></span></span></span></div>
<span style="font-family: verdana;">Am fost foarte surprins inițial să aflu că și numele Suceavei are origini maghiare. Suceava - <i>Szocsvára </i>(< <i>szocs</i>-cojocar, <i>vár</i>-oraș, cetate). Iată ce zice și Simeon Dacălu (copist al cronicii lui Grigore Ureche):<br /> ”așijderea și Suceava scrie că o au descălecat niște cojocari unguréști, ce să chiamă pre limba lor suci, iar Suceava pre limba ungurească să chiamă Cojocărie”. <br />Asta nu înseamnă neapărat că așezarea a fost fondată de niște cojocari. Însă numele spune ceva despre începuturile orașului și despre meșteșugarii sași și unguri invitați de primii domni ai Moldovei să se stabileasă în unele localități spre a le sprijini dezvoltarea, nu întâmplător - exact cele ce vor deveni orașe. </span><div style="margin-bottom: 0mm;"><span><span style="background-color: white; color: #141823; font-family: verdana; line-height: 18px; white-space: pre-wrap;"><br /></span></span></div><span style="font-family: verdana;">SIRET</span><div><span style="font-family: verdana;"><br /></span><div style="margin-bottom: 0mm;"><span style="font-family: verdana;"><span style="color: black;"><span style="font-size: small;"><span lang="hu-HU"><span>L</span><span>a fel și numele orașului și râului </span></span></span></span><span style="color: #141823;"><span><span style="font-size: small;"><span lang="hu-HU">-
Siret</span></span></span></span><span style="color: black;"><span><span style="font-size: small;"><span lang="hu-HU">
vine tot de la un cuvânt unguresc <i>Szeret =</i> dragul, iubitul. </span></span></span></span></span></div><div style="margin-bottom: 0mm;"><span style="color: black;"><span><span style="font-size: small;"><span lang="hu-HU"><span style="font-family: verdana;">De ce
atâtea nume ungurești în atât de româneasca Moldovă? Deoarece,
nucleul Țării Moldovei a fost inițial o marcă de graniță
ungurească împotriva tătarilor. Binecunoscutul voievod
maramureșean, Dragoș-ucigașul de zimbrii, faimosul personaj de
legendă, marele descălecător al Moldovei, cel însoțit
de o ceată de voinici cu frunți late, a fost omul regelui Ungariei
și primul organizator al <i>mărcii</i> ungurești de graniță de pe
teritoriul Bucovinei cu capitala la Baia. </span></span></span></span></span></div><div style="margin-bottom: 0mm;"><span style="font-family: verdana;"><br /></span></div><div style="margin-bottom: 0mm;"><span style="font-family: verdana;"><br /></span><span style="color: black;"><span><span style="font-size: small;"><span lang="hu-HU"><table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="font-family: "Times New Roman", serif; margin-left: auto; margin-right: auto;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg2RdA21g_9DfLRSuultZuBjBZuMncjk6Fyhuib32FEZggQvVoAaxCfqy1ulYnOyhzK_YW-H7yvpO6WPEl9jqQQpIlW61awJQtLuOpwSR39NtsrhER4bGWZIqluvOiEDagNbdRS4nv8NUJajoKqxiz-I3RwEHiSm631BbWy6J-AxJUxa4-fCOp3D-A3/s1134/biserica%20gotica%20din%20baia.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="739" data-original-width="1134" height="418" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg2RdA21g_9DfLRSuultZuBjBZuMncjk6Fyhuib32FEZggQvVoAaxCfqy1ulYnOyhzK_YW-H7yvpO6WPEl9jqQQpIlW61awJQtLuOpwSR39NtsrhER4bGWZIqluvOiEDagNbdRS4nv8NUJajoKqxiz-I3RwEHiSm631BbWy6J-AxJUxa4-fCOp3D-A3/w640-h418/biserica%20gotica%20din%20baia.jpg" width="640" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Ruinele bisericii catolice din Baia</td></tr></tbody></table></span></span></span></span></div><div style="margin-bottom: 0mm;"><span style="font-family: verdana;">BAIA</span></div><div style="margin-bottom: 0mm;"><span style="color: black;"><span><span style="font-size: small;"><span lang="hu-HU" style="font-family: verdana;"><br /></span></span></span></span></div><div style="margin-bottom: 0mm;"><span style="font-family: verdana;"><span style="color: black;"><span><span style="font-size: small;"><span lang="hu-HU">Baia? De la slavonescul <b>baia</b>, preluat și de unguri </span></span></span></span><span style="color: #252525;"><span><span style="font-size: small;"><span lang="hu-HU"><i>bánya</i></span></span></span></span><span style="color: black;"><span><span style="font-size: small;"><span lang="hu-HU">
= mină. Sașii care au colonizat
Baia au tradus numele orașului <i><b>Moldvár,</b></i> unde <b>moldau</b> în germana veche=tot mină (dar și ”albie”), iar </span></span></span></span><i><span style="color: #141823;"><span><span style="font-size: small;"><span lang="hu-HU">v</span></span></span></span><span style="color: black;"><span><span style="font-size: small;"><span lang="hu-HU">á</span></span></span></span></i><span style="color: #141823;"><span><span style="font-size: small;"><span lang="hu-HU"><i>r</i>,
cum am mai spus, cetate. E drept că în zonă nu a fost descoperită nici o mină, dar e posibil să fi existat minereuri de fier. De aici și până
la numirea râului și apoi a țării (inițial doar în spațiul
fostei mărci de graniță traversată prin mijloc de râul Moldova) nu a mai fost decât un pas. </span></span></span></span></span></div><div style="margin-bottom: 0mm;"><span style="color: #141823;"><span><span style="font-size: small;"><span lang="hu-HU" style="font-family: verdana;">Nu uitați că la noi în țară este cunoscută Moldova Nouă din Banat, pe malul Dunării, a cărei etimologie veche vine tot de la cuvântul medieval german „moldau”. </span></span></span></span></div><div style="margin-bottom: 0mm;"><span style="color: #141823;"><span><span style="font-size: small;"><span lang="hu-HU" style="font-family: verdana;"><br /></span></span></span></span></div><div style="margin-bottom: 0mm;"><span style="color: #141823;"><span><span style="font-size: small;"><span lang="hu-HU" style="font-family: verdana;"><br /></span></span></span></span></div><div style="margin-bottom: 0mm;"><span style="color: #141823;"><span><span style="font-size: small;"><span lang="hu-HU" style="font-family: verdana;">Săraca
cățelușă Molda, ucisă de zimbru - vorba legendei, pe care au învățat-o toți copiii la școală! </span></span></span></span></div><div style="margin-bottom: 0mm;"><span style="color: #141823;"><span><span style="font-size: small;"><span lang="hu-HU" style="font-family: verdana;">N-are o legătură cu realitatea. </span></span></span></span></div>
<span style="font-family: verdana;"><br />
</span><div style="margin-bottom: 0mm;">
<br />
</div>
</div>Radu Olteanhttp://www.blogger.com/profile/03675988262035408790noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4070446663406118096.post-71644537064494338402022-06-27T11:46:00.007+03:002022-07-31T12:16:19.294+03:00Arme elenistice în pictura romană din jurul Vezuviului<span style="font-family: georgia;"><br /><a href="#"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhRZTlV2EfebbxBFccvCDAxeT3W9YBI-Tfp5BnXwlu3xYSNc_00vFWZyWW_4kYATmOVyreDxX-RU8sn0v5jm2Z7tFg9RW-6LhOilGdSEyV511I00mqamvSoZv6u41iltL8kYZHnH0t5UlFCYW273DO-k5Rrkr3DgnfKXGAtTEwT3xXNs4Jx-Hj3k-pi/w486-h640/Pompei%20Marte%20si%20Venus%202.jpg" /></a><br />Marte și Venus. Zeul războiului poartă un coif corintic bogat împodobit cu panaș din păr de cal și pene.<br /><br /><br />Preocupat de echipamentul militar antic grecesc clasic și elenistic, am descoperit încă de la prima vizită că ele apar și în frescele romane de la Pompei, Herculanum sau Oplontis. <br />E binecunoscut că romanii aveau un mare respect pentru cultura elenistică și nu e de mirare că arta romană a fost puternic influențată de aceasta. O dovadă e faimosul mozaic al lui Alexandru descoperit în Casa Faunului de la Pompei, despre care se crede că e o replică în mozaic a unei importante picturi elenistice. Unii atribuie originalul acestei lucrări, pictorului grec Apelles. Mozaicul este o sursă de mare valoare și (printre altele) pentru corecta vizualizare a echipamentului militar, macedonean și persan, specific sec IV ÎCh ( dar care în sec I AD - când a fost făcut mozaicul- era demult Istorie). <br />În Pompeii, în multe în picturi murale - mai ales cele inspirate din mitologie – apar arme și echipament militar care la epoca romană imperială nu mai făceau demult parte din panoplia războinicilor contemporani. Însă este adevărat că în multe temple sau case aristocrate se mai păstrau relicve/trofee de demult, dedicate zeilor sau moștenite de la strămoși, martori străvechi ale unor bătălii faimoase. Unele vechi si de câte 300 de ani. <br />De aceea nu e de mirare că în picturile romane apar scuturi de bronz rotunde (aspis sau hoplon), unele cu însemne macedonene (dovadă că amintirea cuceririi Macedoniei de către romani era încă prezentă), coifuri corintice, spade tip xiphos, armuri de bronz „vintage”. Sau chiar tolbe cilindrice pentru săgeți, cu capace conice de bronz.<br /><br /><br /><a href="#"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiCdyK--S32kH_wT-Dgr_yx9zvz3oi7SS740ttGe0Lnuk50woUtc68plc9AvIW8Q54R3JzJWPDmbXPC4SJQt8gzbkLgsalUu6tmbhyP7G9611VRCXcLFjjTawv0itYTXKn18obr076EY3o6uALAH7U9yNO17dYmE3eGgWbpQ4F_efHG5mZDsyrShTeZ/w640-h500/Pompei%20xiphos.jpg" /></a><br />În prim plan, personajul trage din teacă o spadă greacă tip xiphos, un model extrem de vechi, apărut încă din veacul al 6-lea îCh, dar păstrat în uz și de romani în epoca repoblicană timpurie. În planul 2 se vede interiorul unui scut tip hoplon/aspis<br /><br /><br /><a href="#"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhaegdfB1jLuXl3R2AnWKHsVQXNntnnsG6Fnm7w8krhTIwmy2ZH77qGf_-s1zC28m3dIkldcN2A_PkxJT_61krlggprIUqW8KDf76LzFC9Q3flsjwrAaX-zv7HH0EjIrBP2URYXQewMCSJhigrvaV1mzcSrGSI-E0ifgYUZ7aP34Y_clVG7MAR6rmMb/w442-h640/Pompei%20Marte%20si%20Venus.jpg" /></a><br />Marte și Venus. În spate, un scut de bronz, elenistic.<br /><br /><br /><br /><br /><br /><a href="#"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgdl_-xpjtG7RzKDHKv24qhTUKxZ8m-DT2g8a4jnnDaB2dXXt9uvxr6llz0FymNif9j7bICPoLRe0rRicNOrzduXuErjWJXxODo1YRQ-4_VmxNcZHXeDzKn8AluyxvLUHh1MGYL4BlKnHLWeW3jPOgHgOrnR7D9v5vf6VNzIX0oqHzkHCTFvwoZonZw/w640-h604/vulcan%20pompei%20shield.jpg" /></a><br />Zeul Vulcan lucrează armanentul lui Achile. Scutul de bronz este atât de lustruit încât se reflectă în el chipul zeiței Thetis, mama eroului. În stânga jos, un meșter gravează coiful. În centru o pereche de cnemide decorate cu capete de gorgone pe genunchi și o lorica musculata de bronz.<br /><br />Că în scuturile de bronz bine șlefuite te puteai oglindii, o dovedește și detaliul din Mozaicul lui Alexandru, în care un războinic persan rănit se reflectă într-un scut rotund. Se pare că faza asta cu reflexia pe o suprafață curbă era o dovadă de măiestrie a pictorilor, la fel cum în pictura renascentistă din Țările de Jos era reflexia în oglinzile semisferice.<br /><br /><br /><a href="#"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEivpz03zTLTbc2e-xDXZxQkxESOAnb4pfgWXtdi5tvwaahIxpKynKnjSxDMrFfZzHmW9sJMpoyY-Ww7iO1sIOt42HcDDfI3C7kCQhnYLTq1FZOMbJ728ZUqS_MaIs_YynOOr0M2ZNqmzsX_Pwp7Cba1a7cLwJR8B3r7ImESppMKBFDUvYue4uD47CuZ/w460-h640/oplontis%20roman%20quiver.jpg" /></a><br />Vila imperială de la Oplontis. Arc și tolbă de săgeți de tradiție elenistică, bogat decorată, cu capac de bronz.<br /><br /><br /><a href="#"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEibs_-h8lIh5tjtdm7-IE37RXfkMfPPSYcdLyjJXmdUJgMscUyH9FYt5qhgA1DNojeb1l1jCQ66ONjBIQ4sx7FZFwEA05uO8yBbSXMWMv3icc-h6kLZ83093jF-mNX5wFFZcSpUNsRQobHvN39TfV57kYmjvL43ED1uY8T681Y_bUgWTCzPpet9Wlgy/w640-h552/Napoli%20Pompei.jpg" /></a>Scut rotund bogat decorat și pictat cu un portet cu coif corintic (Marte?). Un scut decorat cu portret apare și într-o frescă descoperită într-un mormant macedonean elenistic. În lateral un războinic persan achemenid în luptă cu un grifon.<br /><br /><br /><br /><br /><a href="#"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjnZoA91vI5JbTD1wniEhpzXUdbtMeyPubrI909kAaDIu8IWmlhpHqdyLSK2f5mwwU_HcCa9Q7yus2MirFkaOL194DV_U2SLOfqwlBxyPxVedVT0Bpqvu7mMb2tVDTuaegTiKt3k5y9qWjurMrCcTiQOQxId7nsu0qTTZBoM52X7oVVv2fiJyoQCPAP/w450-h640/macedonian%20shields%20oplontis.jpg" /></a><br />Vila imperială de la Oplontis. Scuturi macedonene expuse ca trofee între coloanele unui templu.<br /><br /><br /><a href="#"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiePM6eW1pogdUMsJ1ySNLSkv_PrjEmmSoKkvzRqvlULRuPX4Sp-0NWHDY_KSQ4qBPgoFloR1hbwxwkxXEectwldlYpZBVuFzmHB-9UCLB5oAvvrNIvtTWjh8NouUjKIKs6c8zHlEv0D3hTo9iEUPKPXTwTBW9JofJPh2HdK6fnj5HtUKl7KsdgJ5Nz/w640-h400/macedonian%20shields%20boscoreale.jpg" /></a><br /><br /><br /><br />De la villa lui Fannius Synistor din Boscoreale provine o frescă cu o reprezentare aproape clișeistică a unui războinic macedonean, cu boneta tipic macedoneană numită kausia și un scot decoarat cu însemnele Macedoniei.<br /><br /><br /><br /><br /></span><br />Radu Olteanhttp://www.blogger.com/profile/03675988262035408790noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4070446663406118096.post-68732103778542378922022-06-27T11:34:00.005+03:002022-07-31T12:16:56.913+03:00Când am descoperit cetățile sașilor<br /><span style="font-family: verdana; font-size: medium;"><br /><br /> </span><table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="#" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj9hImSX1iig1pnmlvMhafCEy3Qvpw_IPLy0BYnE1LZMqUvk0hVVZ6BwAU9XX1ebLQqK7OQ5hBDZS9Ln6XUAypQs2qTYPn1K_WEwCHpboiRnpHbRBXwGNp9JeRdm8q2XPMpnZmPB9JrxEekFuTd44e8-OUnMBZ4q5xm72pe3ogUcSHlVDO4m_vz6IMM/w640-h610/Ighi%C8%99ul%20Nou%201992-1994%20Radu%20Oltean.jpg" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="font-family: verdana; text-align: left;"><i>Biserica-cetate de la Ighișul nou/Eibesdorf, jud. Sibiu. Fotografie făcută pe diapozitiv lat (6/6) în 1992</i></span></td></tr></tbody></table><br /><span style="font-family: verdana; font-size: medium;"><br /></span><div><br /></div><div><span style="font-family: verdana; font-size: medium;"><br /></span></div><div><span style="font-family: verdana; font-size: large;">Î</span><span style="font-family: verdana; font-size: medium;">n 1991 am călătorit prima oară în satele săsești. Descoperisem bisericile medievale fortificate într-un album (mapă) al Iulianei Fabritius Dancu, pictoriță și istoric al culturii medievale săsești. Unul din foarte rarele tipărituri din anii 80 care vorbeau de acest patrimoniu.<br /><br /><br />În epoca comunistă și mai ales în cea ceaușistă, cultura și patrimoniul „naționalităților conlocuitoare” a devenit un subiect tabu, despre care nu se discuta în spațiul public.<br /><br />De voie de nevoie, datorită turismului, erau promovate (adică apăreau în afișele ONTului, existau cărți poștale, apăreau articole în reviste gen ”România Pitorească” sau chiar în cărțile de istorie), monumente precum cetatea Râșnovului, castelul Bran, Biserica Neagră, fortificațiile Sighișoarei, Turnul Sfatului din Sibiu. Dar niciodată nu erau puse în conexiune cu sașii. Râșnovul era o cetate „țărănească” ridicată de „râșnoveni”, Branul era ridicat de „brașoveni”, Sibiul de „sibieni”..<br /><br />Cele 130 de biserici fortificate ale sașilor, plus alte câteva cetăți precum Saschiz, Rupea sau Slimnic (din care azi șase sunt în patrimoniul UNESCO) erau practic necunoscute marelui public din România. Nu erau în nici un circuit turistic, nu exista nici măcar o vedere cu ele. Nimeni nu le vizita fiindcă nu știau că există.<br /><br />Bunica mea paternă locuia la Mediaș, dar o vizitasem relativ rar în anii 80. Începând cu 1991, am început să o vizitez regulat și să umblu prin satele din împrejurimi. Rămasă văduvă de puțini ani, bunică-mea se bucura enorm să stau la ea. Mă trezeam dimineața la 6 să iau RATA muncitorească din autogară si să merg la Ațel, Buzd, Bratei, Biertan, Dupuș, Ighișul Nou, Valchid, Copșa Mare etc. Am fost copleșit. Practic am avut sentimentul de călătorie în timp. Atmosfera satelor săsești părea neschimbată din veacul 18, iar bisericile te duceau în urmă până în sec 15-16.<br /><br />Am călătorit apoi de-a lungul anilor 90 și de câte 5 ori pe an, în toate anotimpurile. Visam sa fac un album cu aceste cetăți de basm. Sașii încă nu emigraseră toți și majoritatea mă primeau în gazdă pentru o noapte. Am făcut de-a lungul a 7 ani câteva călătorii extraordinare (cu autobuzul, trenul autostopul, pe jos, iar o dată cu bicicleta, în 1995, cu amicul Filip Georgescu). Cele mai frumoase drumeții au fost cele din Podișul Hârtibaciului unde mergeam din sat în sat, pe jos, peste dealuri, păduri și livezi, Copiii , câți mai rămăseseră, români sau romi, veneau în fugă în jurul meu și-mi cereau rugător: Bitte, kaugummi... Nu-și imaginau că pot fi turist român, nu văzuseră în viața lor unul. Restul țăranilor se uitau suspicios când la întrebarea – cine vă plătește să mergeți, așa? - le spuneam că sunt ...pasionat de bisericile sașilor <img src="https://static.xx.fbcdn.net/images/emoji.php/v9/tb0/1.5/16/1f609.png" /><br /><br />Când, întors acasă, arătam pozele prietenilor, toți credeau că sunt făcute în Germania, Austria sau măcar Cehia sau Ungaria. Lumea alterna între uimire și furie că acest patrimoniu fabulos este atât de necunoscut. O dată cu anii 2000, în paralel cu plecarea ultimilor sași, românii au început să afle de ansamblul cetăților săsești. Intrarea câtorva din ele în UNESCO a trezit interesul multora. Apoi a început să vină prințul Charles care a contribuit esențial la promovarea satelor săsești.<br /><br /><br /></span><div><span style="font-family: verdana; font-size: medium;"><br /></span></div><div><br /></div><div><span style="font-family: verdana; font-size: medium;"><table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="font-family: "Times New Roman"; margin-left: auto; margin-right: auto;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg5n8G1M5n2huec2gqt6QSPCGnMa6OHD5P8vxlVVKoQgk3t6CNkBC-WAk-G8TbEiewY669yENypBkJjIjNFypsdujmQDpD3hUWZr2309rcJSIUL3tmOpd4TE4bYOGB5JmyS6TBBKKujUHipKd1cuBJK05i07rihVLb4BSpHZuUUjRJmUylCsmDbC5oa/s1192/ighisul%20nou%201916.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="827" data-original-width="1192" height="278" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg5n8G1M5n2huec2gqt6QSPCGnMa6OHD5P8vxlVVKoQgk3t6CNkBC-WAk-G8TbEiewY669yENypBkJjIjNFypsdujmQDpD3hUWZr2309rcJSIUL3tmOpd4TE4bYOGB5JmyS6TBBKKujUHipKd1cuBJK05i07rihVLb4BSpHZuUUjRJmUylCsmDbC5oa/w400-h278/ighisul%20nou%201916.jpg" width="400" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">A<i>ceiași cetate și același unghi ca și cel din fotografia mea de mai sus. <br />Din”Deutsche Burgen 1916, p. 111” Siebenbürgisch-sächsische Kirchenburg in Eibesdorf.</i> <br /><br /></td></tr></tbody></table></span></div></div>Radu Olteanhttp://www.blogger.com/profile/03675988262035408790noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4070446663406118096.post-16782429001938518332022-06-27T11:31:00.007+03:002022-07-31T12:17:45.416+03:00Minunea apei de la Alba Iulia (Bălgrad)<span style="font-family: verdana; font-size: medium;"><br /><br /><br /><br /><a href="#"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiqMTO840AT1-os7KWDC4DBF_ofeSc27dElJxa_i3XivPFllScltA6wBE7NO4milk9I6_CrC-H5HOqFUR72LK3FVtxOQGdlYFgxp-1u9KydpcSoI0wBJFHxVjHHK9-8n3p7HZVgODW1cfCIHOIDkaYNzg0-EJDDuD5v0_qd-vghODct5mYtZpofnJU5/w640-h476/fresca%20patriarhia%20Mihai%20Viteazul.jpg" /></a><br /><br /></span><div><span style="font-family: verdana; font-size: medium;"><br /></span></div><div><span style="font-family: verdana; font-size: medium;">În Palatul Patriarhal din București (în dealul Mitropoliei) se află un hol pe pereții căreia se află o frumoasă frescă a pictorului Costin Petrescu, realizată în anii 30.<br />Ansamblul de pictură se concentrează pe intrarea lui Mihai Viteazul în Alba Iulia și mai ales pe „Minunea Apei” un episod legendar și absolut fantezist, dar foarte interesant. Aproape sigur, alegerea subiectului se datorează inițiativei patriarhului Miron Cristea (patriarh 1925-1939), ardelean, ultranaționalist, șovin și antisemit notoriu.</span><div><span style="font-family: verdana; font-size: medium;"><br />Despre ce este vorba? Povestea se bazează pe o istorisire a lui Petru Movilă, arhiepiscop și apoi mitropolit al Kievului (mort 1647), fiu al domnitorului moldovean Simion Movilă. <br />Pe scurt, povestea zice că, Mihai vrând să zidească în cetatea Bălgradului (Alba Iulia) o catedrală pentru ortodocși s-ar fi lovit de opoziția catolicilor din oraș. Domnitorul român le-a zis că NOI (ortodocșii) avem tot dreptul să ridicăm o catedrală aici fiindcă suntem adevărații dreptcredincioși și o să dovedim asta. Și „papistașii” au zis că hai să ne înfruntăm în dispute bisericești și teologice. Iar Mihai a zis, nu, trebuie să apelăm direct la harul lui Dumnezeu să dovedim că El ține cu noi, nu cu voi. Si papistașii au răspuns, păi cum să dovedim altfel decât prin dispute pe marginea Sfintelor Scripturi că legea noastră e cea „corectă”?</span></div><div><span style="font-family: verdana; font-size: medium;"><br />” <i>Haideti, zice (Mihai Viteazul), în mijlocul orașului și acolo să ni se aduca apă curată, iar arhiereul meu și preoții săi o vor sfinți în văzul tuturor. Tot așa vor face și ai voștri, deosebit, și, sfințind-o, o vom pune în biserica voastră cea mare, în vase deosebite, pe care le vom astupa și le vom pecetlui cu pecețile noastre, pecetluind și ușa bisericii pentru 40 de zile. Și a cui apă va rămâne nestricată, ca și cum de-abia ar fi fost scoasă din izvor, credința aceluia este dreaptă, iar dacă apa cuiva se va strica, credința lui este rea.</i>” <br />Și așa au făcut. Ba „latinii” vicleni au aruncat și niște sare în apa lor să rămână limpede. Dar, așa cum bănuiți, după împlinirea sorocului, preoții au verificat vasele cu apă. Întâi preotul ortodox, rugându-se cu lacrimi a despecetluit vasul în care era apă mai limpede și curată ca niciodată.</span></div><div><span style="font-family: verdana; font-size: medium;"><br />” <i>Iar latinii, rugindu-se și făcând slujba după cum le era obiceiul, au rupt pecetea vasului în care se afla apa lor și, cum l-au destupat, toata biserica s-a umplut de duhoare, ca s-au înspăimântat toți latinii și au strigat cu uimire: „Adevarată este credința grecească pe care o ţine domnitorul. Să-şi zidească, deci, biserica în oraşul nostru, căci, fiindcă nu i-am îngăduit, Dumnezeu s-a mâniat pe noi şi ne-a împuţit apa”. Si astfel, făcuţi de ocară, latinii si cu preoții lor s-au împrăştiat cu mare ruşine, iar unii dintre ei s-au convertit la credinţa ortodoxă.</i>”</span></div><div><span style="font-family: verdana; font-size: medium;"><br />Asta e povestea figurată pe pereții holului din palatul patriarhal din București. Această poveste a fost promovată intens în anii 20 de ardeleanul Ioan Lupaș, un naționalist hard-core, academician, profesor de istorie bisericească la Sibiu și apoi de istorie a românilor la Cluj și ministru în cabinetul Goga.</span></div><div><span style="font-family: verdana; font-size: medium;"><br />În realitate acest episod este pură fantezie, n-a existat niciodată, nu a fost menționat de nimeni altcineva. El a fost imaginat la zeci de ani după moartea lui Mihai Viteazul, episcopul Kievului având doar 3 ani la momentul descris de el. În realitate, Mihai Viteazul s-a arătat plin de bunăvoință față de catolicii ardeleni, fiind „pornit” doar contra „ereticilor” calvini. Iată ce declara un nunțiul papal, Germanico Malaspina, în 1599, prezent la sosirea lui Mihai la Alba: ”Palatinul (Mihai) a arătat multă bunăvoință față de religia catolică și scârbă față de eretici (calvini).” <br /><br /><br />O altă sursă, Giovanni Mocenigo zice că valahul (Mihai) se duce cinsprezece zile (pe lună, la slujbă) la biserica latinilor și cincisprezece la cea a grecilor și a dăruit șaizeci de sate de „heretici”(calvini) catolicilor”. Deci Mihai se ducea la slujbă la catedrala catolică, în mod curent. <br />Nu mai zic că povestea lasă impresia că la Alba și în Ardeal în general, autoritățile non-ortodoxe (subliminal, adică ungurii cei răi) erau toți catolici. În realitate Reforma se instaurase de ani de zile iar Transilvania era un spațiu multiconfesional și o mare parte a nobilimii maghiare era reformată. <br />Mai sunt de adăugat câteva vorbe legate de alegerea acestui episod spre a fi zugrăvit în sediul Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române. În primul rând este vorba de acea împletire toxică dintre Naționalism și Religie, ideologie ce a explodat după Primul Război Mondial și care a dus la nașterea a atâtor rele. Și de care BOR nu a scăpat deloc nici azi, ba dimpotrivă. Apoi, prin acest episod imaginar este scos în evidență și complexul istoric de inferiorioritate/superioritate al românilor față de Biserica catolică, percepută ca mai bogată, civilizată dar arogantă și prea puțin spirituală.</span><br /></div></div>Radu Olteanhttp://www.blogger.com/profile/03675988262035408790noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4070446663406118096.post-55259990094024459012022-06-27T11:28:00.010+03:002022-07-31T12:19:10.263+03:00Războinici pe stranele din bisericile săsești<p><span style="font-family: verdana; font-size: medium;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjo_pWf5Z27splgNJZgpeothb6pQe4QdhHkDZ5CCi381dBWs9_FnsA4Ctn-wTIAuIaLFBc1xEbLIy6SAKy9lQTwCzbWEldRaZnQnGePn6y5RBDwEn3XA906M4UnMVTlpwXB97EiokP92akXIDyl8w8Lh2ampMIixkAo2sYqwN849LG0AVSSc_trf3v7/s2048/R%C4%83v%C4%83%C8%99el%20dueli%C8%99tii.jpg" style="background-color: white; margin-left: 1em; margin-right: 1em; text-align: center; white-space: pre-wrap;"><img border="0" data-original-height="1035" data-original-width="2048" height="324" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjo_pWf5Z27splgNJZgpeothb6pQe4QdhHkDZ5CCi381dBWs9_FnsA4Ctn-wTIAuIaLFBc1xEbLIy6SAKy9lQTwCzbWEldRaZnQnGePn6y5RBDwEn3XA906M4UnMVTlpwXB97EiokP92akXIDyl8w8Lh2ampMIixkAo2sYqwN849LG0AVSSc_trf3v7/w640-h324/R%C4%83v%C4%83%C8%99el%20dueli%C8%99tii.jpg" width="640" /></a></span></p><span style="font-family: verdana; font-size: medium;"><br /><br />Tăblie de strană bisericească din 1534, provenind din biserica evanghelică din Răvășel (germ Rosch) și expusă azi la Muzeul Bisericii Evanghelice (săsești) din Sibiu. <br />O sursă iconografică valoroasă și rară în spațiul transilvan. Cei doi ostași par a fi mercenari germani, așa numiții ”landsknecht”, cu o costumație specifică. Epoca lor de maximă glorie, este chiar în acele decenii 1510-1540 când au obținut importante victorii pentru Sf Imperiu. <br />Felul în care folosesc două arme foarte caracteristice lor și acelei epoci (halebarda și spada de două mâini, așa numita Zweihänder) este - de asemenea - foarte interesant. <br />Artistul sas din micul sat săsesc pierdut între dealurile Hârtibaciului a văzut cu siguranță asemenea luptători în timpul războaielor pentru succesiunea la tronul Ungariei, dintre voievodul Transilvaniei Ioan Zapolya și împăratul Ferdinand I de Habsburg. Războaie purtate destul de mult pe pământurile Transilvaniei. Și care vor duce într-un final la transformarea Ardealului în principat autonom și la ocuparea de către otomani a unei mari părți a Ungariei. <br />Evident, era vorba de mercenari în slujba lui Ferdinand. Aici, mai multe informații despre militarii Landsknecht: <a href="#">https://en.wikipedia.org/wiki/Landsknecht</a><br /><br /><br /><a href="#"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjmQi-Vdpg64r8or_RK5BsaLYGFAVnH7qh2YDFeDqeY7wqVy73z4QDtWU0nltcifCIg48fZIECzpEs7Hrt6hN4VdRQphdAvFU-W_fRJutsk9BsHq4O6W-9hZLgNHmZCUBrYZQOxOKXyuApsaDjlce_W0XF02HPA4BJcH9j7YsWoqFP9sc0ZYbufm2j7/w640-h548/Cavalerii%20Richi%C8%99.jpg" /></a><br />Ceva asemănător se păstrează „in situ” în biserica evanghelică din Richiș (germ Reichesdorf). <br />Doar că aici sunt reprezentati, într-o împletitură de vrejuri gotice doi cavaleri ce se înfruntă într-un turnir pedestru. Amândoi au scuturi, lănci și coifuri de turnir „great helm” cu panaș. Unul are o armură de veac al 15-lea, însă cel din dreapta este gol pușcă. <br />Duelul ar putea fi ilustrarea vreunei pilde sau are vreo morală, dar nu o cunosc.</span>Radu Olteanhttp://www.blogger.com/profile/03675988262035408790noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4070446663406118096.post-8637225001701246692022-06-23T14:32:00.006+03:002022-07-31T12:18:33.745+03:00Tezaurul de la Concești/Botoșani<p> </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiwR7_d-dv8CkMN4iGKUnjN22v-BkghnT-_s-UxhMJ_PhKMaDfVnwUgfjzN8xBC5D8ZFnllimGjKeS6pqkE9VgY0_F1oXRXzDezJsR3_D0Q-ePL5jk4d0S8A4bFH2U5nj5B0w-b7429IgtU2MUOXAXNOEhPgZYZgB5EjAsPX8PRrIKxj3utfclXMEEb/s1134/general%20sec%2058%20final%2024-08.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1134" data-original-width="760" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiwR7_d-dv8CkMN4iGKUnjN22v-BkghnT-_s-UxhMJ_PhKMaDfVnwUgfjzN8xBC5D8ZFnllimGjKeS6pqkE9VgY0_F1oXRXzDezJsR3_D0Q-ePL5jk4d0S8A4bFH2U5nj5B0w-b7429IgtU2MUOXAXNOEhPgZYZgB5EjAsPX8PRrIKxj3utfclXMEEb/w428-h640/general%20sec%2058%20final%2024-08.jpg" width="428" /></a></div><span style="color: #050505; font-size: 14.6667px;"><i>Un ofițer roman de grad înalt rămas fără cal, ținând un „labarum”, adică un stindard militar, un vexillum cu semnul cristic chi-ro. Ofițerul are un coif identic cu cel descoperit la Concești. Este o ilustrație pentru coperta unui număr al revistei Desperta Ferro ce a discutat armata romană din secolul al V-lea.</i></span><p></p><p align="LEFT" style="font-style: normal; font-weight: normal; margin-bottom: 0in; orphans: 2; widows: 2;"><br /></p>
<p align="LEFT" style="font-style: normal; font-weight: normal; margin-bottom: 0in; orphans: 2; widows: 2;">
<span style="color: #050505;"><span style="font-family: inherit;"><span style="font-size: small;">În
1812, în satul Concești din ținutul Botoșani, în perioada
războiului ruso-turc din 1806-1812 a fost descoperit un uimitor
tezaur antic. Țăranii boierului Ioniță Iamandi au găsit în
malul rupt de ploi a pârâului Podriga un cavou de zidărie boltit
semicilindric în care se afla un sicriu de lemn în stare avansată
de putreziciune. Pe fruntea scheletului uman din sicriu se afla o
diademă de aur cu granate, iar pe resturile veșmintelor se găseau
cusute numeroase aplici de aur. Lângă sicriu se aflau vase de
argint, un scăunel pliant din lemn îmbrăcat în argint și un coif
roman placat de asemenea cu argint. În imediata apropiere se afla și
un schelet de cal, despre care se spunea că avea harnașamentul
împodobit cu aplici de aur.</span></span></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="color: #050505;"><span style="font-family: inherit;"><span style="font-size: small;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiJVwL5ZA1CHvliZliC2EfZJEcMMhHJZq7XuxSNnz4kXAZtqtMZJRiM-kGfabQFK8VunxmcE-BvZE0zA7ow-jmmtFiha67VjEWy14tzjXW-IB4srrvhMGD5lBRyTm4-sB3TwiepIedcUGz_MqsUycSxmGcxJV1xX0Xu31Ld8nciAMaVFgXGSyZHuVji/s2311/concestid.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="2311" data-original-width="1548" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiJVwL5ZA1CHvliZliC2EfZJEcMMhHJZq7XuxSNnz4kXAZtqtMZJRiM-kGfabQFK8VunxmcE-BvZE0zA7ow-jmmtFiha67VjEWy14tzjXW-IB4srrvhMGD5lBRyTm4-sB3TwiepIedcUGz_MqsUycSxmGcxJV1xX0Xu31Ld8nciAMaVFgXGSyZHuVji/w428-h640/concestid.jpg" width="428" /></a></span></span></span></div><span style="color: #050505;"><span style="font-family: inherit;"><span style="font-size: small;"><br /> </span></span></span>
<p></p>
<p align="LEFT" style="font-style: normal; font-weight: normal; margin-bottom: 0in; orphans: 2; widows: 2;">
<span style="color: #050505;"><span style="font-family: inherit;"><span style="font-size: small;">Comoara
(întreagă sau parțială)a fost oferită de boier (nu am înțeles
în ce condiții) ofițerului rus care comanda unitatea ce staționa
în zonă. După revenirea în Rusia, tezaur ul a fost oferit
Muzeului Ermitaj, unde se află și azi. Din păcate mai sărac decât
apărea în descriere.</span></span></span></p>
<p align="LEFT" style="font-style: normal; font-weight: normal; margin-bottom: 0in; orphans: 2; widows: 2;">
<span style="color: #050505;"><span style="font-family: inherit;"><span style="font-size: small;">După
numeroase discuții, arheologii ruși de la Sankt Petersburg *care au
publicat recent o monografie) au ”... dedus din inscripțiile de pe
artefacte că acestea aparțineau unui conducător al unui trib
germanic din regiunea de la nord de Marea Neagră, care a fost în
serviciul roman și a luptat cu hunii și perșii în jurul anilor
360-380 d.Hr.”</span></span></span></p>
<p align="LEFT" style="font-style: normal; font-weight: normal; margin-bottom: 0in; orphans: 2; widows: 2;">
<span style="color: #050505;"><span style="font-family: inherit;"><span style="font-size: small;">Dintre
toate obiectele ajunse la Ermitaj, coiful a atras cel mai mult
atenția. Este un coif de cavalerie inspirat de căștile sasanide
(persane). După secolul al III-lea armata romană a renunțat la
coifurile de tradiție celtică și a adoptat modele orientale,
formate din mai multe părți. Calota era formată din patru sferturi
prinse între ele cu benzi metalice în cruce. Coiful mai avea
protecție de gât și două obrăzare late. Modelul Concești este
numit de tip ”Berkasovo” după locul de descoperire (în Serbia)
a două coifuri de această formă, însă placate cu tablă de aur. <table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjnny1eUHRYizoM7kD9THa0GVtkLGTa6Az_HYhXAmUmTNzi8hXAaucdI_vH41xGFoZTYJgf7R2oPG6OIbZBRLeBynPTWEpMhwBt01SWeBEwdfB7NXIAZrSWTRBKzL2_FhOPdVugk5J7mAZX8A93r22IMd-716nPR6g2lqgPHTc1aH5h-pO1cS52VoBC/s1068/coifuri%20romane%20t%C3%A2rzii.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="1068" data-original-width="850" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjnny1eUHRYizoM7kD9THa0GVtkLGTa6Az_HYhXAmUmTNzi8hXAaucdI_vH41xGFoZTYJgf7R2oPG6OIbZBRLeBynPTWEpMhwBt01SWeBEwdfB7NXIAZrSWTRBKzL2_FhOPdVugk5J7mAZX8A93r22IMd-716nPR6g2lqgPHTc1aH5h-pO1cS52VoBC/s320/coifuri%20romane%20t%C3%A2rzii.jpg" width="255" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Coifuri romane târzii de tip Berkasovo</td></tr></tbody></table><br /></span></span></span></p>Radu Olteanhttp://www.blogger.com/profile/03675988262035408790noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4070446663406118096.post-43095128664722755522021-09-17T12:53:00.006+03:002022-07-31T12:20:04.479+03:00Poveștile Marelui Templu Circular de la Sarmizegetusa Regia.<p style="margin-bottom: 0in;"><span style="font-family: helvetica;">Poveștile Marelui Templu Circular de
la Sarmizegetusa Regia.
</span></p>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br /></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjC8YSGcDcxbIXKffqZ1TzrYXt0a4619cJMrrZk6Rv39ynVrxbdNhg31Y0JFBEQxaF6TtxYWnlL-WrfPZC_8vGbjhrJ6XsNCwdJKDaXnyqaPSxibICN3PEL5lCdBXoRrpK5Qf0rpN_BCK0/s1493/sarmi+incinta+sacra.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1105" data-original-width="1493" height="474" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjC8YSGcDcxbIXKffqZ1TzrYXt0a4619cJMrrZk6Rv39ynVrxbdNhg31Y0JFBEQxaF6TtxYWnlL-WrfPZC_8vGbjhrJ6XsNCwdJKDaXnyqaPSxibICN3PEL5lCdBXoRrpK5Qf0rpN_BCK0/w640-h474/sarmi+incinta+sacra.jpg" width="640" /></a></div><br /><p style="margin-bottom: 0in;"><br /></p>
<p style="margin-bottom: 0in;"><span style="font-family: helvetica;">La cercetările de la Grădiștea
Muncelului (adică la Sarmizegetusa Ragia) din anii 50-60 conduse de
arheologul C.Daicoviciu, în interiorul templului mare circular au
fost descoperite câteva din urmele putrede ale unor bârne groase de
lemn, urme care formau în plan un cerc. Inițial se dezgropaseră doar câteva din
aceste bârne. Bazându-se
exclusiv pe desenele publicate de arheologi, dacopații epocii –
influențați de teoriile NewAge pe de o parte și de protocronismul
ceaușist pe de altă parte - s-au grăbit să declare că a fost
descoperit un calendar dacic foarte sofisticat. </span></p><table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiKiOrfQNERjQEhzrnJPETOVFHSl1H_cJaBi9CGt32_BSNUKYW21bRRH7GmPv1-i0Wra7iB5K_MO1CGzYKbGiE0Ym2boz9l2sHP8-P1u8I_5HqZNRN2542SMnlfE3k1ZGy8zEuhlg0fGW4/s765/anii+50.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="728" data-original-width="765" height="381" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiKiOrfQNERjQEhzrnJPETOVFHSl1H_cJaBi9CGt32_BSNUKYW21bRRH7GmPv1-i0Wra7iB5K_MO1CGzYKbGiE0Ym2boz9l2sHP8-P1u8I_5HqZNRN2542SMnlfE3k1ZGy8zEuhlg0fGW4/w400-h381/anii+50.jpg" width="400" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Planul marelui templu circular, situația săpăturii din 1950. După C. Daicoviciu și colaboratorii în ”Studiul traiului dacilor din Munții Orăștiei” în SCIV,II,1,1951 </td></tr></tbody></table><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="font-family: helvetica;"></span></div><span style="font-family: helvetica;"><br />Considerând că și
în jumătatea nedezgropată trebuie să fie un număr egal și
simetric de bârne de lemn, conspiraționiștii și protocroniștii
din anii 60-70 au făcut calcule detaliate ale fiecărui bulumac de
lemn „dovedind” înaltele cunoștințe de astronomie ale
preoților daci. Când a fost dezgropat tot templul circular, complet
câțiva ani mai târziu, s-au găsit cu totul alt număr de bulumaci
ai cercului de lemn. Toate calculele și teoriile „calendarului
dacic” s-au prăbușit ca un castel din cărți de joc.
<img align="BOTTOM" alt="?" border="0" height="16" name="graphics1" src="https://static.xx.fbcdn.net/images/emoji.php/v9/ta5/1.5/16/1f642.png" width="16" />
</span><p></p>
<p style="margin-bottom: 0in;"><span style="font-family: helvetica;">Asta e doar una din poveștile Marelui
Templu Circular.</span></p>
<p style="margin-bottom: 0in;"><span style="font-family: helvetica;">Ulterior, în 1980, cu ocazia serbării
a ”2050 de la crearea primului stat geto-dacic centralizat și
independent sub conducerea lui Burebista” (o nebunie
propagandistică-precum își mai aduc aminte unii) s-a dispus
restaurarea hei-rupistă a ruinelor de la Grădiștea
Muncelului-Sarmizegetusa Regia. La acel moment, sub influența lui
Daicoviciu încă era neclar dacă cercurile de lemn formau un perete
circular pe care se sprijinea un acoperiș. Ideea unor cercuri de
piatră și lemn deschise sub cerul liber erau încă vehiculate,
deși din ce în ce mai rar. Astăzi știm că templul mare circular
era format din 2 cercuri largi din blocuri de andezit, o clădire cu
pereți cilindrici, din bârne de lemn înfipte vertical unele lângă
altele, tencuite cu lut fin și văruite, cu acoperiș conic și
patru intrări și o a doua clădire de lemn, absidată
(clădirea-potcoavă) aflată în interiorul celei rotunde și unde
se afla – probabil – sanctuarul templului.
</span></p><p style="margin-bottom: 0in;"><span style="font-family: helvetica;"><br /></span></p><p style="margin-bottom: 0in;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEipbYmMN8mubPjtPZBCkBR5nno6UsP2PK8CzJB5nfz_TVniDHyoR1_Mr6uGyvkvnCtykcs8dK11Xv9MR3YmhOxz24-i5UEoHa5pZTNZ0hlqBXYoWdiMs7nWRpf5Rswm2O0TKiL75-mx4E8/s2048/sectiune+sanctuare1.jpg" imageanchor="1" style="font-family: helvetica; margin-left: 1em; margin-right: 1em; text-align: center;"><img border="0" data-original-height="1220" data-original-width="2048" height="382" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEipbYmMN8mubPjtPZBCkBR5nno6UsP2PK8CzJB5nfz_TVniDHyoR1_Mr6uGyvkvnCtykcs8dK11Xv9MR3YmhOxz24-i5UEoHa5pZTNZ0hlqBXYoWdiMs7nWRpf5Rswm2O0TKiL75-mx4E8/w640-h382/sectiune+sanctuare1.jpg" width="640" /></a></p>
<p style="margin-bottom: 0in;"><span style="font-family: helvetica;">Cu acea ocazie, în 1980, arhitectul
coordonator al restaurarii Cristian Călinescu și arheologii au
imaginat un mod de a pune în valoare cercul și încăperea în
formă de potcoavă formate de bârne de lemn (care erau invzibile la
suprafața solului deoarece - normal - putreziseră). Să le marcheze
cu bârne noi de diverse înălțimi. Vedeți mai jos fragmente
dintr-un articol în care Călinescu explică - cam stufos - ce au
vrut să facă:</span></p>
<p style="margin-bottom: 0in;"><span style="font-family: helvetica;">”(...) <i>A doua problemă de rezolvat
era de a releva compoziția integrală a elementelor monumentului
arătând, pe lângă elementele de andezit ale cercului mare și
pragurile interioare de calcar, și elementele cercului și potcoavei
din stâlpi de lemn ale căror urme se aflau în pământ. Nu mai
puțin important pentru noi, era găsirea unui mod corespunzător de
exprima volumetric, în spațiu, aceste urme.
</i></span></p>
<p style="margin-bottom: 0in;"><span style="font-family: helvetica;"><i>Se cuvine, aici, să aducem unele
precizări în privința datelor cunoscute din cercetarea anterioară
despre stâlpii de lemn și implicațiilor pe care acestea le au în
deciderea modalității de exprimare. Așa cum arăta C. Daicoviciu,
stâlpii erau de lemn, adânciți în pământul antic (deci sub
nivelul de funcționare al sanctuarului), la o adâncime de 1,30-1,45
m, fiecare având la bază un bloc de calcar, astfel că, împreună,
constituiau o fundație de cca 1,60-1,70 m adâncime. Aceasta ar
indica o înălțime deasupra terenului de cel puțin 3-3,50m.</i></span></p>
<p style="margin-bottom: 0in;"><span style="font-family: helvetica;"><i>(...) Revenind asupra modului de a
reprezenta aceste urme adăugăm că, pe parcurs, s-au repus în
discuție anumite date. Dacă asupra secțiunii stâlpilor nu există
nici un dubiu, asupra înălțimii ce trebuia expusă au survenit
îndoieli, fiind posibile în antichitate dimensiuni exterioare ale
acestora atât de 3-4m cât și, la fel de bine, de 1m înălțime
(...)
</i></span></p>
<p style="margin-bottom: 0in;"><span style="font-family: helvetica;"><i>Plantarea unor replici de 1-1,20 m
înălțime era dorită pentru a facilita o citire ușoară la
nivelul ochiului vizitatorului (...).
</i></span></p>
<p style="margin-bottom: 0in;"><span style="font-family: helvetica;"><i>Dar nici posibilitatea unor stâlpi
înalți nu trebuia înlăturată. Așa încât ambele înălțimi,
cea maximă și cea minimă, au fost reprezentate. Trecerea între
aceste două a fost realizată prin intercalarea unor stâlpi de
înălțime intermediară, descriind prin vârful lor, curbe
parabolice în spațiu, din considerentul că în acest fel formele
nou create se încadrează armonios, formelor sitului construit.
Soluția a fost aplicată atât cercului cât și potcoavei(...)</i>”</span></p>
<p style="margin-bottom: 0in;"><span style="font-family: helvetica;"><b>Arh. Cristian Călinescu -
Consolidarea, Conservarea și valorificarea complexului arheologic
Sarmizegetusa-Grădiștea Muncelului. Revista muzeelor și
monumentelor/Monumente Istorice și de Artă, nr. 1/1982</b></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="font-family: helvetica;"><br /></span></div><span style="font-family: helvetica;"><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjEWjsqSL4oytJQzqspv56VYFsbFSHdZA1OVh3luKA0Cr02EJoJO0_jV3jRkq5elcTtcnq3xFYkLn0HjP2C2XioMMV_hcA9wA6CgSFKgApox5ZQgcYz-alXdeloF5RYM-xB3q_1JpN9GDM/s2609/C.Calinescu+-+Consolidarea%252C+conservarea+si+valorificarea+complexului+arh.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="2609" data-original-width="1205" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjEWjsqSL4oytJQzqspv56VYFsbFSHdZA1OVh3luKA0Cr02EJoJO0_jV3jRkq5elcTtcnq3xFYkLn0HjP2C2XioMMV_hcA9wA6CgSFKgApox5ZQgcYz-alXdeloF5RYM-xB3q_1JpN9GDM/w185-h400/C.Calinescu+-+Consolidarea%252C+conservarea+si+valorificarea+complexului+arh.jpg" width="185" /></a><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br /></div></div></span><p></p><p style="margin-bottom: 0in;"><span style="font-family: helvetica;">Problema este că această soluție nu
a fost explicată nicăieri, nici pe vreun panou în situl arheologic, nici în vreo altă publicație sau articol. Textul lui C. Călinescu este
singurul loc în care am găsit această explicație. De aceea, de
peste 40 de ani, turiștii care vizitează situl UNESCO de la
Grădiștea Muncelului își imaginează că dacii aveau temple
formate din bârne de lemn înfipte în pământ ce descriu ”curbe
parabolice în spațiu” ce se ”încadrează armonios” în
formele sitului arheologic.
</span></p><p style="margin-bottom: 0in;"><span style="font-family: helvetica;"><br /></span></p><table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgu1DIfLj5MkyM9e1trrcZ3tjAiFRP3PKzGABjcYbrg7DJAnRnp7CpJpIrIDdVEGc0UzLOPiAVP6Cnbf_LeRW8bqvJB78lV3MQDgZyWv6Jq1sHKlfnDRMh47SlXalwiROa9gycv7hVtj4s/s2048/IMGP4577.JPG" imageanchor="1" style="font-family: helvetica; margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><img border="0" data-original-height="1371" data-original-width="2048" height="428" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgu1DIfLj5MkyM9e1trrcZ3tjAiFRP3PKzGABjcYbrg7DJAnRnp7CpJpIrIDdVEGc0UzLOPiAVP6Cnbf_LeRW8bqvJB78lV3MQDgZyWv6Jq1sHKlfnDRMh47SlXalwiROa9gycv7hVtj4s/w640-h428/IMGP4577.JPG" width="640" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Marele templu circular. Fotografie din 2012, dinaintea înlocuirii stâlpilor de lemn. </td></tr></tbody></table>
<p style="margin-bottom: 0in;"><span style="font-family: helvetica;">Și încă ceva ...</span></p>
<p style="margin-bottom: 0in;"><span style="font-family: helvetica;">Vechile bârne au putrezit și acum 3-4
ani s-a pus problema înlocuirii lor sau gărirea unei alte soluții.
Cu toate acestea, deși se știa că vechea prezentare era naivă și
falsă, autoritățile locale și arheologii au fost de acord ca
bârnele să fie înlocuite în 2017 exact ca în 1980, în aceeași formă și
mărime.</span></p>
<p style="margin-bottom: 0in;"><span style="font-family: helvetica;">Desenele sunt detalii din ilustrația
cărții ”Dacia.Războaiele cu romanii” publicată la Humanitas. </span></p>Radu Olteanhttp://www.blogger.com/profile/03675988262035408790noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4070446663406118096.post-19755046305951900362021-07-03T19:26:00.001+03:002021-09-17T13:02:07.822+03:00Cât timp a durat unirea lui Mihai Viteazul? <p> </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhH7BeYgW8p1g7tEmhD4gzj2-6Q_5zBWl0cRFCPCCRxep2J9UaGxmBoNqscINNv1fcbuhpQG7zJHolymiBMO1pfd_Tx6zRUHf31eirSaIt31opdSY5HGpmpbiaBvwUYSnMB0WMRxmY4EWI/s704/GS+I+-+4876+-+Mihai+viteazu.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="704" data-original-width="605" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhH7BeYgW8p1g7tEmhD4gzj2-6Q_5zBWl0cRFCPCCRxep2J9UaGxmBoNqscINNv1fcbuhpQG7zJHolymiBMO1pfd_Tx6zRUHf31eirSaIt31opdSY5HGpmpbiaBvwUYSnMB0WMRxmY4EWI/w550-h640/GS+I+-+4876+-+Mihai+viteazu.jpg" width="550" /></a></div><br /><p></p><p style="margin-bottom: 0in;">Pe scurt: Patru luni!</p>
<p style="margin-bottom: 0in;">În 2018 ascultam la postul de radio
EuropaFM emisiunea ”dublu sau nimic” . </p><p style="margin-bottom: 0in;">Întrebarea era: Între ce
ani a durat Unirea realizată sub autoritatea lui Mihai Viteazul?”
Sau ceva de genul...</p>
<p style="margin-bottom: 0in;">Iar omul, a răspuns foarte corect
că... până în 1600. Iar realizatorii au zis ”NU!, ai gresit,
unirea a durat până în 1601, a durat un an”.
</p>
<p style="margin-bottom: 0in;">Problema este gravă căci așa au
înțeles și învățat mulți oameni care își imaginează că
Unirea lui Mihai a durat de la Șelimbăr până la moartea lui.
Adevărul este că așa a și fost promovată ideea Unirii (de către
”mitologia naționalistă”), prin ignorarea sau lăsarea
intenționată în ceață a cronologiei acțiunilor lui Mihai și a
unor episoade lungi, precum pribegia la Viena și Praga.
</p>
<p style="margin-bottom: 0in;">Mihai a devenit guvernatorul Ardealului
(dar cu funcție de principe) după ce l-a învins pe predecesorul său, pe principele Andrei Bathory, la Șelimbăr, în octombrie 1599.
</p>
<p style="margin-bottom: 0in;">Astfel Mihai Viteazu a fost până în
iunie 1600 stăpân a doar două țări: voievod al Țării Românești
și guvernator imperial (în numele împăratului habsurg Rudolf II)
în Transilvania.
</p>
<p style="margin-bottom: 0in;">Abia din iunie 1600 l-a alungat pe
domnul Moldovei Ieremia Movilă (care, era omul polonezilor, ostili
habsburgilor) și a preluat și demnitatea de voievod al Moldovei.
</p>
<p style="margin-bottom: 0in;">În septembrie 1600 Mihai Viteazu s-a
confruntat cu o revoltă a ardelenilor conduși de Ștefan Csáki la
care s-a aliat și generalul imperial Giorgio Basta cu care Mihai avea un
conflict personal (se urau și disprețuiau teribil!). Astfel Mihai Viteazul a fost învins la Mirăslău ! Imediat după fuga lui Mihai,
răsculații îl aleg principe al Ardealului pe Ștefan Csáki. Deci
Mihai nu mai putea fi domn al Ardealului după Mirăslău!</p>
<p style="margin-bottom: 0in;">Mihai scapă cu greu și fuge sprijinit
de secui (cei mai credincioși aliați!) la Făgăraș si apoi în
Muntenia unde este învins de 2 ori de moldovenii aliați cu polonezi
!
</p>
<p style="margin-bottom: 0in;">Apoi, părăsit de toți și însoțit
doar de un grup de credincioși a fugit din Craiova în noiembrie
1600! A traversat Ardealul (hăituit de diverse pâlcuri de ostași)
și la 12 decembrie era la Oradea iar la 12 ianuarie ajunge la
Viena!!!!! Din noiembrie 1600 Mihai Viteazul NU A MAI FOST DOMN
NICĂIERI!
</p>
<p style="margin-bottom: 0in;">Episodul fugii la Viena și pierderii
tuturor demnităților este ignorat în multe lucrări de
popularizare, inclusiv în pagina de Wikipedia.</p>
<p style="margin-bottom: 0in;">Unirea personală ( = un singur monarh
care ajunge să stăpânească peste mai multe teritorii care au
fiecare granițe, legi, identitate si instituții proprii, diferite)
a celor 3 țări sub autoritatea a lui Mihai Viteazul a durat -
practic - din iunie 1600 (cand a luat și Moldova) până în
septembrie 1600 când a pierdut Ardealul și Moldova!!! Doar aproape
4 luni!
</p>
<p style="margin-bottom: 0in;">Abia în primăvara anului 1601 Mihai
se întoarce în Ardeal, dar doar ca general al Împăratului Rudolf
II. Nu mai intru în detaliile finale. Mihai Viteazu a fost ucis fară
să fi avut nici o funcție domnească. DE fapt a fost ucis tocmai
fiindcă vroia să ajungă din nou la Alba să se înscăuneze
guvernator al Ardealului, umilință pe care Basta nu mai putea
înghiți.
</p>
<p style="margin-bottom: 0in;">Rezum: 1593-1599 - Domn al Țării
Românesti.</p>
<p style="margin-bottom: 0in;">oct 1599-iunie 1600 - Stăpânitor al
Țării Românești și al Ardealului</p>
<p style="margin-bottom: 0in;">iunie 1600-sept 1600 - Stăpânitor al
Țării Românești, al Ardealului și Moldovei, adunate împreună
sub ”unirea personală” a lui Mihai.</p>
<p style="margin-bottom: 0in;">sept 1600 - noiem 1600 - Domn al Țării
Românesti
</p>
<p style="margin-bottom: 0in;">febr 1601- august 1601 - Comandant
militar în slujba imperiului habsurgic</p>Radu Olteanhttp://www.blogger.com/profile/03675988262035408790noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4070446663406118096.post-30424720126394968672021-06-30T09:49:00.002+03:002022-11-29T23:47:42.528+02:00Entitățile politice din care a făcut parte Transilvania<div style="font-family: inherit;"><div dir="auto" style="font-family: inherit;"><div class="ecm0bbzt hv4rvrfc e5nlhep0 dati1w0a" data-ad-comet-preview="message" data-ad-preview="message" id="jsc_c_cw" style="font-family: inherit; padding: 4px 16px;"><div class="j83agx80 cbu4d94t ew0dbk1b irj2b8pg" style="display: flex; flex-direction: column; font-family: inherit; margin-bottom: -5px; margin-top: -5px;"><div class="qzhwtbm6 knvmm38d" style="font-family: inherit; margin-bottom: 5px; margin-top: 5px;"><span class="d2edcug0 hpfvmrgz qv66sw1b c1et5uql lr9zc1uh a8c37x1j keod5gw0 nxhoafnm aigsh9s9 d3f4x2em fe6kdd0r mau55g9w c8b282yb iv3no6db jq4qci2q a3bd9o3v knj5qynh oo9gr5id hzawbc8m" color="var(--primary-text)" dir="auto" style="display: block; font-family: inherit; font-size: 0.9375rem; line-height: 1.3333; max-width: 100%; min-width: 0px; overflow-wrap: break-word; word-break: break-word;"><div class="kvgmc6g5 cxmmr5t8 oygrvhab hcukyx3x c1et5uql ii04i59q" style="font-family: inherit; margin: 0px; overflow-wrap: break-word; white-space: pre-wrap;"><div dir="auto" style="font-family: inherit;">Am observat că pe internet cca 98% din comentatorii temelor de istorie legate de Transilvania confundă grav structurile politice din care a făcut parte Transilvania. Oricum, Transilvania e un termen-umbrelă pentru teritoriile câștigate la vest de Regatul României în 1920 (anul când tehnic, aceste teritorii au intrat în componența Regatului României). </div><div dir="auto" style="font-family: inherit;">În realitate fiind vorba de 3 entități teritoriale cu identitate specifică: Banatul, Partium (Crișana+Maramureșul) și Transilvania propriu zisă.</div><div dir="auto" style="font-family: inherit;"><br /></div><div dir="auto" style="font-family: inherit;">Nu îi acuz pe neștiutori deoarece în nici un manual de istorie aceste lucruri nu sunt spuse clar, ci scăldate. În plus se adaugă multe falsuri și clișee lăsate tulburi încă din epoca ceaușistă, ba chiar mai demult/</div><div dir="auto" style="font-family: inherit;"><br /></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhWe07195o2y9mQ5z_k9IYkGorOFtWJMslEE8Wy7DN7A9yISeXDqq-G3BeIgGq9y9Brm2RWe3zgNx2rd1Mwy1MnPIg5mJVW5iREnTNJZKZ34GHKcqhCLmc3HIaj6m74iIwUc4tMKSP9zyY/s2048/harta+ransilvania+ortelius.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1478" data-original-width="2048" height="462" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhWe07195o2y9mQ5z_k9IYkGorOFtWJMslEE8Wy7DN7A9yISeXDqq-G3BeIgGq9y9Brm2RWe3zgNx2rd1Mwy1MnPIg5mJVW5iREnTNJZKZ34GHKcqhCLmc3HIaj6m74iIwUc4tMKSP9zyY/w640-h462/harta+ransilvania+ortelius.jpg" width="640" /></a></div><br /><div dir="auto" style="font-family: inherit;"><br /></div></div><div class="o9v6fnle cxmmr5t8 oygrvhab hcukyx3x c1et5uql ii04i59q" style="font-family: inherit; margin: 0.5em 0px 0px; overflow-wrap: break-word; white-space: pre-wrap;"><div dir="auto" style="font-family: inherit;">-<b>FAZA 1. Cucerirea treptată a Transilvaniei</b></div></div><div class="o9v6fnle cxmmr5t8 oygrvhab hcukyx3x c1et5uql ii04i59q" style="font-family: inherit; margin: 0.5em 0px 0px; overflow-wrap: break-word; white-space: pre-wrap;"><div dir="auto" style="font-family: inherit;">De-a lungul a aproape 300 de ani, maghiarii stabiliți în Pannonia au cucerit ceea ce numim Transilvania, înaintând către est, încet-încet până pe linia Carpaților. De paza hotarelor s-au ocupat neamurile de secui războinici a căror așezări s-au mutat spre est o data cu mișcările frontierelor. Ulterior, de paza hotarelor se ocupă și românii (Maramureș, Făgăraș, Hațeg) și coloniștii vestici (sașii) chemați de regii maghiari în primul rând să ridice economic provincia. Încă de la început acesta era un teritoriu multietnic, pe lângă români, maghiari și sași (flamanzi, luxemburghezi, francezi, germani) mai trăiau și cumani, pecenegi, diverși slavi, bulgari etc.<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjMsksll0UAwRdRfgN6KpgHQDhBuAXovhVyy6SnfGnH_uTwrYouOfGhuNYSU2UNUTHkiga429UKSbDEYaJwregx1P1yS1XZ6SlBtMNkhPufYQBQ9Dn5y91AW_xsC-M0fpsZwReVm4OOZqAQrjgYt8OP3xLF8F4oQXblRm3deJhga6XGjqRqxCSlNCbQ/s2048/etapele%20cuceririi%20Transilvaniei.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1582" data-original-width="2048" height="494" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjMsksll0UAwRdRfgN6KpgHQDhBuAXovhVyy6SnfGnH_uTwrYouOfGhuNYSU2UNUTHkiga429UKSbDEYaJwregx1P1yS1XZ6SlBtMNkhPufYQBQ9Dn5y91AW_xsC-M0fpsZwReVm4OOZqAQrjgYt8OP3xLF8F4oQXblRm3deJhga6XGjqRqxCSlNCbQ/w640-h494/etapele%20cuceririi%20Transilvaniei.jpg" width="640" /></a></div><br /></div></div><div class="o9v6fnle cxmmr5t8 oygrvhab hcukyx3x c1et5uql ii04i59q" style="font-family: inherit; margin: 0.5em 0px 0px; overflow-wrap: break-word; white-space: pre-wrap;"><div dir="auto" style="font-family: inherit;">-<b>FAZA 2 Voievodatul Transilvaniei, provincie a Regatului Ungariei</b></div></div><div class="o9v6fnle cxmmr5t8 oygrvhab hcukyx3x c1et5uql ii04i59q" style="font-family: inherit; margin: 0.5em 0px 0px; overflow-wrap: break-word; white-space: pre-wrap;"><div dir="auto" style="font-family: inherit;">Transilvania a a ajuns să facă parte din Regatul Maghiar organizat ca „voievodat” (termen preluat din slavă, o moștenire rămasă din epoca când o mare parte din Transilvania făcuse parte din Primul Țarat Bulgar), condusă de un guvernator (voievod). În perioada medievală voievodul erau un înalt dregător regal, baron al regatului, care era numit în funcție de către rege. Funcția a evoluat cel mai probabil din funcția de comite de Alba Iulia. Voievodul era ajutat în administrarea civilă și militară a provinciei de către vicevoievod ales din rândurile nobilimii transilvănene. În istoriografia românească mai veche se sugera prin omisiunea unor informații (sau prin hărți) că Voievodatul Transilvaniei era o entitate separată/independentă de Regatul Ungariei, ceea ce nu este adevărat. Relativa autonomie a provinciei se datora sistemului decentralizat al entităților politice medievale. Datorită lipsei unor structuri și instituții statale centralizate și infrastructură specifică epocii moderne, era foarte dificil administrarea unor teritorii atât de diverse ca cele stăpânite de Regatul Maghiar. Toate statele medievale europene erau confruntate cu probleme similare, iar caracterul descentralizat al feudalismului oferea o soluție viabilă.</div></div><div class="o9v6fnle cxmmr5t8 oygrvhab hcukyx3x c1et5uql ii04i59q" style="font-family: inherit; margin: 0.5em 0px 0px; overflow-wrap: break-word; white-space: pre-wrap;"><div dir="auto" style="font-family: inherit;">-<b>FAZA 3 – Transilvania, Principat Autonom sub vasalitate otomană</b></div></div><div class="o9v6fnle cxmmr5t8 oygrvhab hcukyx3x c1et5uql ii04i59q" style="font-family: inherit; margin: 0.5em 0px 0px; overflow-wrap: break-word; white-space: pre-wrap;"><div dir="auto" style="font-family: inherit;">În 1526 Regatul Ungariei este înfrânt de o armata otomană condusă de Soliman Magnificul (Bătălia de la Mohacs). În deceniile următoare Ungaria centrală (o treime din teritoriul regatului) este anexată de turci și devine ”Pașalâcul de la Buda”. Apoape 30 de ani după Mohacs este cucerită de turci și Timișoara, cu Banat cu tot, devenind ”Pașalâcul de Timișoara”. În părțile Ungariei rămase necucerite de turci începe un război civil între susținătorii lui Ferdinand de Habsburg și fostul voievod ardelean, Ioan Zapolya, aceasta din urmă fiind sprijinit de turci. Amândoi au fost aleși și încoronați în mod legitim ca regi ai Ungariei. Imperiul Habsburgic, care încă era într-o fază primară la acel moment, era o formațiune coagulată în jurul posesiunilor ereditare ale Casei de Austria/de Habsburg la care se adăugaseră prin alianțe matrimoniale sau cuceriri, teritorii din Croația, Boemia, Italia, Serbia și Germania. Habsburgii mai aveau o aripă spaniolă (Carol Quintul) ceea ce o făcea cea mai puternică familie domnitoare din Europa și în același timp cei mai aprigi inamici ai înaintării otomane în lumea creștină. Între 1541-1571 se formează din Regatul Ungariei de Est (teritoriile stăpânite de familia Zapolya, printre care și voievodatul medieval al Transilvaniei) un PRINCIPAT AUTONOM, dar vasal turcilor. Acest principat stăpânea teritorii considerabil mai largi decât voievodatul medieval al Transilvaniei. În timp ce Moldova sau Valahia ajunseseră să fie controlate politic în totalitate de către turci, Principatul Transilvaniei - deși vasală otomanilor, avea o grămadă de libertăți politice și economice. </div><div dir="auto" style="font-family: inherit;">Timp de cca 160 de ani, Transilvania a fost un stat în sine. Celelalte resturi ale Regatului Ungariei se aflau ori sub turci, ori făceau parte din Regatul Maghiar controlat de către dinastia de Habsburg. Transilvania a purtat lupte cu Imperiul Habsburgic în mai multe rânduri pentru controlul unor teritorii de graniță: precum Maramureșul (cu cetatea Satu Mare) sau Ungaria de Sus, astăzi Slovacia. Timișoara n-a mai putut fi recuperată. În această epocă Reforma religioasă se răspândeste în Transilvania și devine dominantă sub diverse forme: luterană, calvină, unitariană. Episcopiile catolice au fost desființate iar manastirile catolice închise. Transilvania a devenit un teritoriu pe lângă multi-etnic și multi-religios. Este poate statul cel mai tolerant religios în Europa. Transilvania a fost condusă de principi maghiari, majoritatea buni oameni politici, precum: Ștefan Bathory (ajuns și rege al Poloniei), Gabriel Bethlen, Ghe. Rakoczy I, Akațiu Barcsay, Ghe. Rakoczy II, Mihai Apafi I. Au existat și principi odioși precum Gabriel Bathory. Politica țării o făcea principele, ce avea reședința la Alba Iulia, împreună cu Dieta (Parlamentul) formată din nobilime, sași și secui. De-a lungul timpului Imperiul Habsburgic a încercat de mai multe ori să scoată Transilvania de sub orbita otomană și să o aducă în orbita proprie. Așa cum a încercat în timpul guvernatorului Castaldo (1551-1556) sau a lui Mihai Viteazul, principe al Transilvaniei (de fapt locțiitor al lui Rudolf al II-lea) timp de câteva luni în 1600. Pentru maghiari, Transilvania este entitatea statală care a asigurat continuitatea culturii și civilizației ungurești după dispariția regatului medieval, de-a lungul Renașterii și Epocii Moderne.</div></div><div class="o9v6fnle cxmmr5t8 oygrvhab hcukyx3x c1et5uql ii04i59q" style="font-family: inherit; margin: 0.5em 0px 0px; overflow-wrap: break-word; white-space: pre-wrap;"><div dir="auto" style="font-family: inherit;">-<b>FAZA 4 Transilvania, provincie a Imperiului Habsburgic</b></div></div><div class="o9v6fnle cxmmr5t8 oygrvhab hcukyx3x c1et5uql ii04i59q" style="font-family: inherit; margin: 0.5em 0px 0px; overflow-wrap: break-word; white-space: pre-wrap;"><div dir="auto" style="font-family: inherit;">După ce otomanii au încercat să cucerească Viena (1683), Imperiul Habsburgic a inițiat un război de lungă durată ce și-a propus alungarea turcilor din Europa. În ultimul deceniu al sec 17 (1690-1699) armatele habsburgice au cucerit de la otomani Ungaria centrală și au anexat-o imperiului (de fapt au reunit-o cu Regatul Maghiar de sub Habsburgi). La fel s-a întâmplat și cu Transilvania care a fost în primă fază ocupată militar. În viziunea Vienei, Transilvania era un stat aservit otomanilor, deci inamic. Adevărul să fie spus, nici stările protestante ardelene nu doreau să-și piardă libertățile dobândite și se temeau de mișcarea Contrareformei îmbrățișată de către Habsburgii catolici.</div><div dir="auto" style="font-family: inherit;">În următorul deceniu s-au construit premizele anexării Transilvaniei la Imp. Habsburgic. Instituția principatului a fost desființată. Ultimul principe a fost Mihai Apafi II. Transilvănenii s-au opus anexării de către austrieci și pierderii independenței în urma unei lungi revolte (Războiul curuților a lui Francisc Rakoczi II) la care au participat și mulți români. În 1711 Transilvania a intrat în componența Imperiului Habsburgic sub numele de Marele Principat al Transilvaniei. Din acea perioadă a rămas steagul transivănean albastru-roșu-galben. Mai rămânea Banatul de recucerit de la turci. În 1716 o campanie militară austriacă îndelung pregătită recucerește Timișoara de la otomani. Banatul devine teritoriu imperial care va fi colonizat cu șvabi (de la Schwaben ). În aceeași epocă, profitând de un context favorabil, austriecii anexează și Oltenia. Ocupație care va dura până în 1739 (cca 20 ani). Transilvania austriacă a fost condusă de un guvernator (precum, de exemplu, a fost sasul Samuel v. Brukenthal). </div><div dir="auto" style="font-family: inherit;">În 1848 revoluționarii maghiari visau la o Ungarie liberală – în interiorul Imperiului - bazată pe principii iluministe/liberale. Într-o primă etapă dezideratele revoluționarilor au fost îndeplinte de către curtea de la Viena, dar camarila conservatoare a preluat puterea și a pornit un război împotriva noului guvern de le Buda. Printre obiectivele guvernului liberal maghiar era și unirea Marelui Principat al Transilvaniei cu restul regatului, astfel dizolvând orice urmă de autonomie. Revoluționarii români ardeleni nu au putut să accepte o astfel de poziție întrucât românii ar fi ajuns o minoritate. Așadar s-au aliat și au luptat alături de austrieci, pentru păstrarea situației prezente: Transilvania provincie austriacă ca și Mare Principat. Ceea ce s-a și întâmplat pentru încă câțiva ani. </div></div><div class="o9v6fnle cxmmr5t8 oygrvhab hcukyx3x c1et5uql ii04i59q" style="font-family: inherit; margin: 0.5em 0px 0px; overflow-wrap: break-word; white-space: pre-wrap;"><div dir="auto" style="font-family: inherit;">-<b>FAZA 5 Austro-Ungaria</b></div></div><div class="o9v6fnle cxmmr5t8 oygrvhab hcukyx3x c1et5uql ii04i59q" style="font-family: inherit; margin: 0.5em 0px 0px; overflow-wrap: break-word; white-space: pre-wrap;"><div dir="auto" style="font-family: inherit;">În 1867, sub presiunea situației externe nefavorabile și a politicienilor maghiari, împăratul Franz Joseph a promulgat împărțirea vechiului Imperiu Habsburgic în două țări, fiecare cu capitala, parlamentul și administrația proprie. Rămâneau comune armata austro-ungară, politica externă, finanțele și simbolul reprezentat de împărat, care domnea deasupra tuturor. Entitatea statală astfel formată a purtat numele de Dubla Monarhie, Monarhia Austro-Ungară sau simplu Austro-Ungaria. Este complet incorect de a se folosi acest termen pentru epoci mai timpurii. În interiorul Dublei Monarhii, Ungaria a devenit un regat cu politică internă independentă de cea a Vienei. Aceasta este epoca care a lăsat cele mai multe urme negative în conștiința românilor din Transilvania, datorită unor politici extrem de proaste ale guvernelor maghiare față de minorități (ținta acestor politici erau slavii din regat, nu românii). Din păcate, deși românii păstrau încă de dinainte de 1848, un mare respect împăratului de la Viena, ca păstrător al echilibrului în interiorul Dublei Monarhii, acesta nu a putut face prea mult pentru a împiedica abuzurile guvernelor de la Budapesta. Finalul Primului Război Mondial a dus la dispariția acestor entități statale, pe ruinele lor formându-se mai multe state naționale. </div></div><div class="o9v6fnle cxmmr5t8 oygrvhab hcukyx3x c1et5uql ii04i59q" style="font-family: inherit; margin: 0.5em 0px 0px; overflow-wrap: break-word; white-space: pre-wrap;"><div dir="auto" style="font-family: inherit;"><br /></div></div><div class="o9v6fnle cxmmr5t8 oygrvhab hcukyx3x c1et5uql ii04i59q" style="font-family: inherit; margin: 0.5em 0px 0px; overflow-wrap: break-word; white-space: pre-wrap;"><div dir="auto" style="font-family: inherit;">Later Edit - Textul nu este o cronologie a Istoriei Transilvaniei. Sunt numeroase momente importante pe care nu le-am menționat. E doar o trecere istorică prin statele de care a „ținut” teritoriul ce-l numim noi azi Transilvania. Pentru ca oamenii să nu mai confunde Voievodatul, Principatul, Marele Principat al Transilvaniei, Regatul Ungariei, Imperiul Habsburgic, Imperiul Austro-Ungar etc</div></div></span></div></div></div></div></div><div style="font-family: inherit;"><div class="stjgntxs ni8dbmo4 l82x9zwi uo3d90p7 h905i5nu monazrh9" data-visualcompletion="ignore-dynamic" style="border-radius: 0px 0px 8px 8px; font-family: inherit; overflow: hidden;"><div style="font-family: inherit;"><div style="background-color: white; color: #1c1e21; font-family: "Segoe UI Historic", "Segoe UI", Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 12px;"><div style="font-family: inherit;"><div class="tvfksri0 ozuftl9m jmbispl3 olo4ujb6" style="font-family: inherit; margin-left: 12px; margin-right: 12px;"><div class="rq0escxv l9j0dhe7 du4w35lb j83agx80 pfnyh3mw i1fnvgqd gs1a9yip owycx6da btwxx1t3 ph5uu5jm b3onmgus e5nlhep0 ecm0bbzt nkwizq5d roh60bw9 mysgfdmx hddg9phg" style="align-items: stretch; box-sizing: border-box; display: flex; flex-flow: row nowrap; flex-shrink: 0; font-family: inherit; justify-content: space-between; margin: -6px -2px; padding: 4px; position: relative; z-index: 0;"><div class="rq0escxv l9j0dhe7 du4w35lb j83agx80 cbu4d94t g5gj957u d2edcug0 hpfvmrgz rj1gh0hx buofh1pr n8tt0mok hyh9befq iuny7tx3 ipjc6fyt" style="box-sizing: border-box; display: flex; flex-direction: column; flex: 1 1 0px; font-family: inherit; max-width: 100%; min-width: 0px; padding: 6px 2px; position: relative; z-index: 0;"><div aria-label="Trimite acest conţinut prietenilor tăi sau postează-l în cronologia ta." class="oajrlxb2 gs1a9yip g5ia77u1 mtkw9kbi tlpljxtp qensuy8j ppp5ayq2 goun2846 ccm00jje s44p3ltw mk2mc5f4 rt8b4zig n8ej3o3l agehan2d sk4xxmp2 rq0escxv nhd2j8a9 pq6dq46d mg4g778l btwxx1t3 pfnyh3mw p7hjln8o kvgmc6g5 cxmmr5t8 oygrvhab hcukyx3x tgvbjcpo hpfvmrgz jb3vyjys rz4wbd8a qt6c0cv9 a8nywdso l9j0dhe7 i1ao9s8h esuyzwwr f1sip0of du4w35lb lzcic4wl abiwlrkh p8dawk7l" role="button" style="-webkit-tap-highlight-color: transparent; align-items: stretch; background-color: transparent; border-bottom-color: var(--always-dark-overlay); border-left-color: var(--always-dark-overlay); border-right-color: var(--always-dark-overlay); border-style: solid; border-top-color: var(--always-dark-overlay); border-width: 0px; box-sizing: border-box; cursor: pointer; display: inline-flex; flex-basis: auto; flex-direction: row; flex-shrink: 0; font-family: inherit; list-style: none; margin: 0px; min-height: 0px; min-width: 0px; outline: none; padding: 0px; position: relative; text-align: inherit; touch-action: manipulation; user-select: none; z-index: 0;" tabindex="0"><div class="n00je7tq arfg74bv qs9ysxi8 k77z8yql i09qtzwb n7fi1qx3 b5wmifdl hzruof5a pmk7jnqg j9ispegn kr520xx4 c5ndavph art1omkt ot9fgl3s" data-visualcompletion="ignore" style="border-radius: 4px; font-family: inherit; inset: 0px; opacity: 0; pointer-events: none; position: absolute; transition-duration: var(--fds-duration-extra-extra-short-out); transition-property: opacity; transition-timing-function: var(--fds-animation-fade-out);"></div></div></div></div></div></div></div><div class="cwj9ozl2 tvmbv18p" style="color: #1c1e21; font-family: "Segoe UI Historic", "Segoe UI", Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 12px; margin-bottom: 4px;"></div></div></div></div><p> </p>Radu Olteanhttp://www.blogger.com/profile/03675988262035408790noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4070446663406118096.post-90244281715271643512021-05-17T13:58:00.027+03:002023-07-31T15:03:55.565+03:00Cronologia istorică a Dobrogei din secolul I până în secolul XV<p> </p><p style="margin-bottom: 0in;"><b></b></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><b><br /></b></div><b><br />Cronologia Dobrogei de la cucerirea
romană la cucerirea otomană</b><p></p>
<p style="margin-bottom: 0in;"><br />
</p>
<p style="margin-bottom: 0in;">Secolul I î.Chr.:</p><p style="margin-bottom: 0in;">Cca anul 20 <span lang="ro-RO">î.Chr.
Orașele pontice cu teritoriul lor agricol (cca o treime din
Dobrogea) intră definitiv sub control și stăpânire romană</span></p>
<p style="margin-bottom: 0in;"><span lang="ro-RO"><b>Secolul I AD:</b></span></p>
<p style="margin-bottom: 0in;"> <span lang="ro-RO">Romanii stabilesc
hotarul imperiului (limes-ul) pe linia Dunării. În Dobrogea, pe
malul drept al Dunării sunt construite fortificații: Durostorum
(Silistra), Sacidava, Axiopolis (Cochirleni), Arrubium, Beroe, Capidava, Carsium, Troesmis,
Noviodunum, Aegysus (Tulcea). Ovidiu menționează barbarii geți din
preajma Tomisului. Dobrogea face parte din Moesia apoi din Moesia
Inferior. Pe pământurile Callatisului sunt atestate încă din
veacurile II-I î.Chr. așezări de sciți sedentarizați. Strabon (începutul sec 1 AD) numește acest teritoriu Sciția Mică, dar la acel moment acesta era un nume neoficial. </span></p>
<p style="margin-bottom: 0in;"><span lang="ro-RO"><b>Secolul II:</b></span></p>
<p style="margin-bottom: 0in;"> <span lang="ro-RO">Stăpânire romană. La nordul Dunării romanii fondează Provincia Dacia, care însă care nu e legată direct de Dobrogea, căci Muntenia
nu a fost anexată decât parțial. Sunt fondate noi orașe în
interiorul Dobrogei (Tropeum Traiani, Ibida, Ulmetum, Dinogetia,
Halmiris, ce vor cunoaște o mare dezvoltare în secolele următoare). Dobrogea are o populație rurală multietnică în mare parte
elenizată sau romanizată. În orașele pontice, greaca e limba
principală. Există teritorii pe malul stâng Dunării controlate
militar de romani („capete de pod”). </span>
</p>
<p style="margin-bottom: 0in;"><span lang="ro-RO"><b>Secolul III :</b></span></p>
<p style="margin-bottom: 0in;"> <span lang="ro-RO">Stăpânire romană.
Invazii gotice. Împăratul Dioclețian vizitează frontiera de la
Dunărea de Jos. În vremea lui, Dobrogea devine provincie separată
de Moesia Inferior, numită – pentru prima oară în mod oficial -
Skythia Minor. Romanii părăsesc provincia Dacia
din Carpați (retragerea Aureliană). La sudul Dunării, fosta
provincie Moesia Superior e redenunită Dacia Aureliană (împărțită la rândul ei în Dacia Ripensis (de pe malul Dunării) și Dacia Mediterranea)</span>. Provinciile
sunt numite dioceze. La Troesmis staționează legiunea II Herculea.
Creștinismul câștigă teren. Circa 8-10 % din populația urbană
civilă sunt creștini. În armată procentul este mai mare. Au loc
unele asasinate împotriva creștinilor, la care participă atât
romanii cât și triburile de barbari (goți). În acest secol sunt
uciși martirii de la Niculițel, înecați de barbari în Dunăre, probabil după o încercare ratată de misionarism la nordul Dunării.</p>
<p lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0in;"><b>Secolul IV:</b></p>
<p style="margin-bottom: 0in;"> <span lang="ro-RO">Stăpânire romană.
Constantin cel Mare împărat al Imperiului. Lupte cu vizigoți în
Moesia și recucerirea unei părți din sudul Daciei nord dunărene
(Oltenia și Muntenia). Este construit podul de peste Dunăre de la
Sucidava (Celei, Olt). Goții din Muntenia unde se stabiliseră de
un secol au devenit foederați (aliați) ai Imperiului și apără
frontiera de pe Dunăre de invaziile altor barbari. Ulfila, un grec
robit de tânăr de goți, traduce Biblia în gotă și îi
convertește pe o parte din goți la crestinismul arian. Se crede că a locuit pe
teritoriul Munteniei. Ulterior, speriați de avansarea hunilor, goții
cer azil în Imperiul Roman, la sudul Dunării, eveniment ce duce la
o criză umanitară foarte prost rezolvată de autoritățile romane
din Moesia. Mii de refugiați din Moldova și Muntenia, de toate neamurile, se grăbesc să treacă Dunărea în Imperiu, spre a găsi protecție. Centrul de putere gotic de la Pietroasa (Buzău) este
părăsit în grabă și în urma lor este ascunsă comoara „Cloșca
cu pui”. În bătălia de la Adrianopol în Tracia (378) dintre
romani și goți, a fost ucis împăratul Valens. Populații gotice
stabilite în Dobrogea. În Dobrogea sunt reparate sau mărite
fortificațiile unor garnizoane de pe Dunăre (Sacidava, Capidava, Troesmis)
și unele orașe interioare (Dinogeția, Ibida, Ulmetum, Tropeum
Traiani). Epoca împărțirii Imperiului Roman. Sub împăratul
Teodosie cel Mare creștinismul a devenit Religie unică de stat!
Mai multe orașe dobrogene au devenit episcopii. În orașe (Histria,
Tomis, Tropeum Traiani) au fost construite basilici episcopale
impresionante. Multe din acestea au cripte în care se păstrează moaște ale martirilor
(Niculițel, Halmiris, Durostorum, Tomis, TropeumT).</span></p>
<p lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0in;">În această epoca
populația Dobrogei era multietnică. Pe acest teritoriu își duceau viața greci, romani, traci și
sarmați romanizați/elenizați, vandali, alani, goți, huni etc. </p>
<p lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0in;"><b>Secolul V:</b></p>
<p style="margin-bottom: 0in;"> <span lang="ro-RO">Stăpînire romană.
Creșterea puterii hunilor. Atilla. Provinciile dunărene au fost
devastate de raiduri ale hunilor și aproape sunt depopulate.
Imperiul Roman plătește tributuri hunilor. Secol întunecat!</span></p>
<p lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0in;"><b>Secolul VI:
</b></p>
<p style="margin-bottom: 0in;"><span lang="ro-RO">Stăpânire romană (bizantină).
Invazii ale mai multor neamuri ale slavilor (</span><span lang="ro-RO"><i>sclavini</i></span><span lang="ro-RO">,
</span><span lang="ro-RO"><i>veneți</i></span><span lang="ro-RO"> și
mai ales </span><span lang="ro-RO"><i>anți</i></span><span lang="ro-RO">).
Prăbușirea temporară a controlului roman la Dunăre, urmat de
revenirea puterii romane în timpul domniei lui Justinian. Numeroase
cetăți și caste sunt constrite sau reparate, inclusiv la nordul
Dunării (Drobeta, Sucidava). Triburile slave ocupă și se
răspândesc în zona Carpato-Dunăreană și Balcani. Avarii
cuceresc Pannonia și Carpații și intră în conflict cu Bizanțul
(Imperiul Roman de Est). Avarii înfrâng triburile locale de slavi
și îi integrează în armatele lor. Între 568-582 avarii kaganului
Bayan atacă de mai multe ori frontiera cu Imperiul Roman de pe
Dunăre. Avarii ocupă Dobrogea și în alianță cu slavii pustiesc
orașele și așezările, în special cele urbane, percepute ca
bogate. Vechile orașe romane nu-și mai revin niciodată și cad în
ruină. Populația se ruralizează.</span></p><p style="margin-bottom: 0in;"><span lang="ro-RO"> Iordanes, un got romanizat, bogat
și educat , ce trăia la Constantinopol, scrie o istorie
propagandistică a goților în care îi confundă în mod voit pe
geți cu goți. Scopul era construirea unei istorii mai vechi și mai
glorioase a goților din Carpați și Balcani.</span></p>
<p style="margin-bottom: 0in;"><span lang="ro-RO"><b>Secolul VII: </b></span>
</p>
<p style="margin-bottom: 0in;"><span lang="ro-RO">Stăpânire avară. Prăbușirea
controlului roman la Dunăre. Tot spațiul carpato-dunărean -pontic
face parte din Imperiul (khaganatul) Avar. Hanul (proto) bulgar
Kubrat unește triburile bulgare și formează în stepele
ponto-caspice (între Volga, Marea Azov și Caucaz) un regat cunoscut
ca Bulgaria Mare. Trei din din fii hanului Kubrat au migrat apoi în
Europa (unul în Pannonia alături de avari, unul în Italia). Al
treilea fiu, hanul Asparuh, sub presiunea khazarilor, a migrat cu
circa 10.000-12.000 oameni către gurile Dunării în Scythia Minor.
Temporar s-au stabilit în Delta Dunării. Împăratul roman
Constantin IV i-a asediat pe bulgari, fortificați în Delta
Dunării în așa numita Bătălia de la Ongal (680). Împăratul
bolnav, părăsește bătălia iar oastea bizantină, demoralizată, este înfrântă și alungată. Datorită acestei victorii, bulgarii
s-au stabilit o perioadă în Dobrogea. </span></p><p style="margin-bottom: 0in;"><span lang="ro-RO"> În porțiunea cea mai
îngustă a Dobrogei cel mai vechi val de pământ, îndreptat către
un inamic din sud este atribuit acestor (proto)bulgari. </span></p><p style="margin-bottom: 0in;"><span lang="ro-RO">Asparuh
invadează apoi Moesia și după o serie de atacuri l-a obligat pe
împăratul Constantin al IV-lea să recunoască existența unui stat
bulgar. </span>
</p>
<p lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0in;"><b>Secolul VIII:
</b></p>
<p style="margin-bottom: 0in;"><span lang="ro-RO">Stăpânire bulgară. Bulgarii, sub
conducerea hanului Asparuh, bine organizați, militar și politic, și
aliați cu slavii și populațiile traco-latine sau elenizate locale
din Tracia, au pus bazele unui stat - Hanatul Bulgar. Prima capitală
a fost la Pliska. Un oraș cu întindere enormă și construcții
de piatră ce se dorea să rivalizeze cu Constantinopolul. Hanul
Tervel obține de la bizantini titlul de </span><span lang="ro-RO"><i>caesar</i></span><span lang="ro-RO">,
slavizat Țar. Hanatul devine Țarat. Istoria îl numește Primul
Țarat Bulgar spre a-l deosebi de al Doilea Țarat Bulgar (al
Asăneștilor, Vlaho-Bulgar). Organizarea creștină din Tracia și Dobrogea e practic distrusă de invaziile bulgare. Bisericile cad în ruină. Sunt atestate practici religioase păgâne.</span></p>
<p lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0in;">În această epoca
populația Dobrogei, multietnică putea avea avari, slavi, bulgari,
romanici (stră-români), khazari, urmași ai hunilor, alanilor
(iranieni) și ostrogoților ..
</p>
<p lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0in;"><b>Secolul IX:
</b></p>
<p style="margin-bottom: 0in;"><span lang="ro-RO">Stăpânire bulgară. Imperiul (kaganatul)
avar se prăbușește. Bulgarii a cucerit de la avari teritorii
uriașe de la nordul Dunării și controlează prin oamenii lor sau cu ajutorul elitelor locale, Oltenia,
Muntenia și mare parte din Transilvania. Morminte bulgărești din
această epocă au fost cercetate (dar puțin popularizate) la Alba
Iulia și nu numai. În Prahova a fost cercetată o cetate care
controla drumul sării, atribuită autorității bulgare din această
epocă. Bulgarii îl înfrâng și ucid pe împăratul bizantin
Nikeforos. Hanul Krum își face cupă din craniul acestuia. Hanul
Omurtag încheie o pace pe 30 ani cu bizantinii. Puținii creștini rămași sunt
persecutați de țarul Omurtag. Țaratul bulgar ocupă cea mai mare
parte din Bulgaria, România, Macedonia de azi, cu părți din
Serbia, Grecia, Albania. Țarul Boris hotărăște acceptarea
creștinsmului ca soluție pentru rezolvarea numeroaselor probleme
politice și sociale. Boierii bulgari păgâni s-au opus cu îndârjire și au fost asasinați. </span></p><p style="margin-bottom: 0in;"><span lang="ro-RO">Capitala este mutată la (Veliki) Preslav.
Biserica bulgară devine arhiepiscopie autonomă (de Constantinopol).
Chiril și Metodie răspândesc alfabetele glagolitic și chirilic.
Clerul bulgar s-a instruit și a slujit în slavă, pentru a nu lăsa
ca prin folosirea limbii grecești să crească prea mult influența
bizantină în Bulgaria. Creștinarea duce la slavizarea vechilor
bulgari și la dispariția limbilor turcice aduse de aceștia din
est. Comparativ cu sudul Dunării, urmele unei vieți creștine la nordul Dunării sunt extrem de modeste. </span></p>
<p lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0in;"><b>Secolul X:
</b></p>
<p style="margin-bottom: 0in;"><span lang="ro-RO">Stăpânire bulgară a Dobrogei. Țarul Simeon cel
Mare se luptă cu bizantinii și se aliază cu pecenegii. Bizantinii
pe de altă parte se aliază cu maghiarii din Pannonia, care-i atacă
pe bulgari. Țarul Petru. Perioadă de aur pentru Bulgaria primului
Țarat. Cneazul ruso-vareg al Kievului, Sviatoslav, incitat de
bizantini, atacă Bulgaria și cucerește Preslav. Apoi își
stabilește un oraș reședință pe malul sudic al Deltei Dunării
la Preslaveț=Micul Preslav (probabil la Nufăru sau Murighiol).
Sviatoslav este alungat cu greu iar la întoarcere a fost ucis de
pecenegi. Bizantinii profită și cuceresc o parte din Bulgaria.
Legată de aceste evenimente este și o inscripție în slava veche
datată 6451 de la Facerea Lumii (adică 943) găsită lângă
Cernavodă în 1950 și care îl menționează pe un ”Jupan
Dimitr” (</span>Димитрѣ бѣ жоупанѣ), probabil un guvernator local din epoca țarului Petru și
a cneazului ruso-vareg Sviatoslav.</p>
<p lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0in;">Cetatea de pe insula
Păcuiul lui Soare a fost construită
în această epocă ca avanpost portuar/fluvial al cetății Dârstor (Silistra).
</p>
<p style="margin-bottom: 0in;"><span lang="ro-RO"><b>Secolul XI:</b></span></p>
<p style="margin-bottom: 0in;"> <span lang="ro-RO">Stăpânire bizantină. Țarul Samuel este
învins de împăratul bizantin Vasile al II (Bătălia de la
Kleidion - 1014). Ca represalii, toți cei 14.000 de prizonieri
bulgari au fost orbiți la ordinul împăratului. La fiecare 100 de
orbi, unui ostaș îi era lăsat un ochi pentru a îi conduce pe
ceilalți acasă. De aceea posteritatea l-a numit pe basileul Vasile
II „<i>bulgaroctonul</i>”= ucigașul de bulgari. Țaratul
bulgar este desființat iar Bulgaria a fost încorporată Imperiului
Bizantin sub numele de provincia (<i>thema</i>) Bulgaria . Dobrogea intrată
sub autoritatea Constantinopolului sub numele de provincia (<i>thema</i>)
<i>Paristrion</i> sau <i>Paradunavon</i> (para-Istrion/para-Dunavon=lângă
Dunăre). Întâi pecenegii și uzii, apoi cumanii, invadează
regiunea carpato-duneareano-balcanică și devin o problemă gravă!
Mulți pătrund în Balcani prin Dobrogea, folosind vadul de la
Isaccea. În a doua jumătate a veacului, numeroase conflicte între
bizantini, pecenegi și cumani. Pe acest fundal, în „Alexiada”
scrisă de prințesa bizantină Ana Comnena este amintit un fruntaș
al valahilor de la Dunăre, Pudilă (<i>Pudilos</i> în document), care a adus
la Constantinopol știrea că Dobrogea (thema Paristrion) este
atacată de pecenegi (numiți antichizat „sauromați”) și
cumani („sciți”). Ulterior generalii Tatikios și Cantacuzino
sosesc în Dobrogea și îi înving pe cumani. </span>
</p>
<p style="margin-bottom: 0in;"><span lang="ro-RO">De-a latul Dobrogei,
de la Dunăre la mare au fost construite de autoritatea bizantină în
două momente diferite, două fortificații liniare dotate cu castre
= Marile Valuri Dobrogene. În cariera de cretă (calcar foarte
moale) de la Murfatlar (Basarabi) din care s-a extras piatră pentru
o porțiune din Marele Val de Piatră dobrogean s-au stabilit
călugări creștini eremiți – probabil bulgari - care știau să
scrie în slavă (dovadă inscripțiile). Inscripțiile de la
Mufratlar și alte descoperiri dovedesc prezența în Dobrogea a
acelor veacuri și a călătorilor ruși și varegi (vikingi) ce
călătoreau din nord la Constantinopol și care foloseau diverse
alfabete runice.</span></p>
<p style="margin-bottom: 0in;"><span lang="ro-RO">În aceste 2 secole,
fortificațiile unor orașe romane părăsite în veacul al VII-lea
au fost reparate, oamenii stabilindu-se (în case) între vechile
ziduri. Cel mai cercetat sit este cetatea Dinogeția. Vicina,
(probabil la Isaccea/Noviodunum) a devenit un puternic centru
religios. </span>
</p>
<p style="margin-bottom: 0in;"><span lang="ro-RO"><b>Secolul XII:</b></span></p>
<p style="margin-bottom: 0in;"><span lang="ro-RO">Stăpânire bizantină și bulgară. Campanii bizantine
contra cumanilor. Apar menționări ale valahilor alături de cumani
la nordul Dunării. Dobrogea, grav afectată de atacuri
cumano-pecenege. Criza în Imperiul Bizantin de după moartea
împăratului Manuel Comnenul. Vlahii și bulgarii din Balcani, cu un
important ajutor cuman s-au ridicat împotriva bizantinilor sub
conducerea a doi nobili valahi (cu descendență cumană?) din
regiunea Vidin, Petru și Asan (1185). Teritoriile dintre nordul
Balcanilor și Dunăre, locuite de populații numeroase de latinofoni
(valahi) au fost pierdute de bizantini. Ioniță Kaloian (cel
Frumos), fratele celor doi a continuat lupta și aliat cu cumanii de la nordul Dunării i-a învins pe bizantini definitiv, fondând
cel de-al DOILEA ȚARAT BULGAR. Ioniță a fost căsătorit cu o
prințesă cumană și a primit o coroană de la un episcop trimis de
la Roma. Noua capitală a țaratului a fost aleasă Târnovo.</span></p>
<p lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0in;"><b>Secolul XIII:
</b></p>
<p style="margin-bottom: 0in;"> <span lang="ro-RO">Stăpânire bulgară și mongolă. Al Doilea Țarat
Bulgar (numit doar de istoriografia română mai veche Imperiul
Vlaho-Bulgar) controlează politic teritorii întinse la nordul
Dunării, până la Carpați, în Muntenia și Moldova. Cumanii
domină militar aceste zone ca aliați ai Asăneștilor. Valahia e
numită în documente Cumania. Mongolii invadează Ungaria și
teritoriile de la nordul Dunării (1241-Marea invazie mongolă).
Bulgaria nu a fost atacată în această fază. Mai mult de o treime
din populația din jurul arcului carpatic e masacrată, mulți alții
murind din cauza bolilor și foametei ce a urmat invaziei. După
retragerea în Asia a mongolilor, cca 10.000 de războinici, sub
conducerea lui Isa Nogai strănepot al lui Gingis Han, au rămas pe
teritoriul Basarabiei. Isa Nogai va fi fondatorul statului
tătaro-mongol Hoarda de Aur, deși el personal nu avea demnitatea de
Han al acestei formațiuni. Nogai își stabilește capitala la
Isaccea (=vadul lui Isa) în dreptul celui mai folosit vad al
Dunării. De aici controlează militar și politic un spațiu întins,
implicându-se în politica Bulgariei, Serbiei, Valahiei și atacând
Polonia, Ungaria sau Lituania. Nogai încurajează negustorii
genovezi să se stabilească și să construiască cetăți pe țărmul
Mării Negre. În acest context e ridicată probabil cetatea Heracleea (Enisala/Yenisale). În schimb atacurile de jaf ale tătarilor lui Nogai
în Dobrogea de sud și Balcani sunt numeroase, fapt care duce la
disperare populația locală. Țarul bulgar Ivailo a încercat o
revoltă contra lui Nogai dar și a bizantinilor. Va fi ucis de
Nogai. În Dobrogea sunt atestați numeroși pecenegi și cumani, o
parte din ei, creștinați!</span></p>
<p style="margin-bottom: 0in;"><span lang="ro-RO">Împăratul bizantin
Mihai Paleologul a trimis în Dobrogea 12.000 ostași turci
selgiucizi condusi de sultanul Izzeyddin Keykavuz pentru a apăra
frontiera Imperiului de atacurile tătaro-mongolilor. Ulterior, în
apropierea cetății și așezării genoveze Heracleea
(Enisala/Yenisale) turcii selgiucizi vor întemeia Babadagul
(=Muntele Tatălui). Hoarda de Aur se convertește la Islam.</span></p>
<p style="margin-bottom: 0in;"><span lang="ro-RO">Influența culturală
și religioasă a Târnovului, își pune amprenta asupra elitelor românești și cumane de la nordul Dunării și duce la o masivă
creștinare în rit/limba slavă a acestor
teritorii, majoritar păgâne până atunci. </span>
</p>
<p style="margin-bottom: 0in;"><span lang="ro-RO">O teorie negreată
de istoriografia românească sugerează migrația unor grupuri
latinofone creștine (valahi/români sud-dunăreni din zona
Timoc-Vidin-Târnovo sau chiar mai din sud) în teritoriile afectate (depopulate) de
invaziile mongole din Valahia, Banat și Transilvania. Acceptarea măcar parțială a acestei teorii ar putea explica unele fenomene greu de explicat altfel. </span></p>
<p style="margin-bottom: 0in;"><span lang="ro-RO">La Niculițel sunt
construite cel puțin două biserici.</span></p>
<p lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0in;"><b>Secolul XIV:</b></p>
<p style="margin-bottom: 0in;"><span lang="ro-RO">Țarul Teodor
Svitoslav îi învinge pe tătaro-mongolii nogai (Nogai murise în
1299 dar tătarii din zona unde domnise au rămas să fie denumiți
după numele lui: tătarii nogai) din sudul Basarabiei, alungându-i
în Crimeea. Basarab I al Ungrovlahiei primește ajutor
semnificativ de la tătarii nogai contra regelui Ungariei Carol
Robert de Anjou. În 1345, regele Ungariei Ludovic cel Mare îi alungă pe
tătaro-mongolii care controlau politic și militar Moldova și
atacau regatul Ungariei și își pune proprii oameni (nobili români din Maramureș) la conducerea
acestui teritoriu (dinastia fondată de Dragoș).</span>Fapt ce va duce la formarea principatului Moldovei. </p><p style="margin-bottom: 0in;"> Mitropolii la Vicina și Dârstor
(Silistra). Mitropolitul Iachint de Vicina se mută în 1359 la
Curtea de Argeș ca mitropolit al Ungrovlahiei. În urma crizelor politice datorate
presiunii bizantinilor și al otomanilor (nou veniți în peisaj),
Țaratul Bulgar se rupe în trei părți: Țaratul propriu zis cu
capitala la Târnovo, Țaratul de Vidin și despotatul Karvunei. Un
nobil bulgar (sau cuman) Balik (de la care vine numele orașului
Balcic), a ieșit de sub autoritatea Târnovului și a fondat
principatul Karvunei (actuala Dobrogea) 1322. Îl urmează fiul său
Dobrotiță sub care principatul devine despotat. Prima capitală a
fost la Karvuna (la Balcic, nu actuala Kavarna), apoi Caliacra, mai
apoi la Varna. Despotul Dobrotiță a dat numele său teritoriului.
Un document venețian îl numește „Despotum bulgarorum
Dobroticam”. Nicolae Iorga crede că Dobrotici (Dobrotiță) și
Balik (Balică) au fost români. Iar numele despotatului s-ar fi
numit – românizat - Țara Cărvunei. Există surse care atestă
existența valahilor în Dobrogea. Pe Dobrotiță l-a urmat despotul
Ivanko. Turcii otomani atacă Balcanii și despotatul lui Dobrotici.
Armatele vlaho-bulgare ale lui Ivanko îi înving pe turci. În 1388
Mircea cel Bătrân se implică în luptele contra otomanilor și
ocupă Dobrogea. Sultanul Baiazid Fugerul învinge o uriașă
alianța creștină la Nikopole (Cruciada de la Nikopole, 1396).
Mircea pierde Dobrogea, dar o recucerește în alianță cu țarul de
Vidin, Constantin Asan.</p>
<p lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0in;">În această epocă
Dobrogea este populată de bulgari, valahi, cumani, pecenegi, turci
selgiucizi, mongoli, genovezi, greci, varegi ș.a.</p>
<p lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0in;"><b>Secolul XV:</b></p>
<p style="margin-bottom: 0in;"><span lang="ro-RO">Capitala Dobrogei
lui Mircea este Dârstor (Silistra). El se autointitulează în mai
multe documente domn al Dârstorului și al ținuturilor despotului
Dobrotiță. Diplomația lui Mircea în relațiile cu turcii dă
greș. Țaratele de Târnovo a lui Șișman, de Vidin al lui
Strațimir și Dobrogea sunt anexate de Imperiul Otoman condus de
fiul lui Bayazid, Mahomed I. Dobrogea devine după 1417-1420 parte
(sangeac) din Pașalâcul Rumeliei (=Țara Romeilor/a romanilor),
laolaltă cu teritoriile țaratelor bulgare. Pe hărțile din
Renaștere sau mai târziu, Rumelia este scrisă Romania (fără â)
fapt care derutează pe cei neavizați. O a doua cruciadă menită să
îi alunge pe otomani din Balcani a fost organizată Vladislav al
III-lea al Poloniei și Ioan (Iancu) de Hunedoara, guvernatorul
Ungariei. Bătălia de la Varna (1444) a fost pierdută de creștini.
În 1461-1462 Vlad Țepeș întreprinde o campanie de represalii
anti-otomană în așezările de pe malul drept al Dunării, ucigând
peste 24.000 de oameni, majoritatea civili. </span></p>
<p lang="pt-BR" style="margin-bottom: 0in; orphans: 2; widows: 2;"><br />
</p>
<p style="line-height: 100%;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgw1Ndcw6mQSOMz_RvydVIZn37O5fiiZGI8QA7qrCpZuLqWhQmfxVSJFgmjfRhwhURVxfsSAvzm1r0k_ul5T0ivwiiIk73hihqums-LGEViTVJwhHb4OE5Oo7wKm35TE4wL_Hb5sgYorWA/s1701/dobrogea+grafic.jpg" style="font-weight: 700; margin-left: 1em; margin-right: 1em; text-align: center;"><img border="0" data-original-height="263" data-original-width="1701" height="98" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgw1Ndcw6mQSOMz_RvydVIZn37O5fiiZGI8QA7qrCpZuLqWhQmfxVSJFgmjfRhwhURVxfsSAvzm1r0k_ul5T0ivwiiIk73hihqums-LGEViTVJwhHb4OE5Oo7wKm35TE4wL_Hb5sgYorWA/w640-h98/dobrogea+grafic.jpg" title="Time Line al Istoriei Dobrogei din ultimele două milenii" width="640" /></a></p><p style="line-height: 100%;">Scurtă bibliografie</p>
<p style="line-height: 100%;">P.P.Panaitescu - Interpretari românești
</p>
<p style="line-height: 100%;">Marian Coman - Putere și Teritoriu</p>
<p style="line-height: 100%;">Virgil Ciocîltan - Mongolii și Marea
Neagră în sec XIII-XIV
</p>
<p style="line-height: 100%;">Florin Curta - Apariţia slavilor</p>
<p style="line-height: 100%;">Florin Curta - Southeastern Europe in
the Middle Ages, 500-1250</p>
<p style="line-height: 100%;">Victor Baumann- Sângele martirilor
</p>
<p style="line-height: 100%;">Petre diaconu- Păcuiul lui Soare
</p>
<p style="line-height: 100%;">Pal Engel - Regatul sfântului Ștefan
istoria Ungariei medievală</p>
<p style="line-height: 100%;">Marian Georgescu – istoria Bizanțului</p>
<p style="line-height: 100%;">Adrian Rădulescu, Ion Bitoleanu -
Istoria românilor dintre Dunăre și Mare –
</p>
<p style="line-height: 100%;">Istoria Românilor, Academia Română,
vol II-III</p>
<p style="line-height: 100%;">Constituirea statelor feudale românești
. coord N.Stoicescu</p>
<p style="line-height: 100%;">Alexandru Madgearu-Organizarea militară
bizantină la Dunăre , sec X-XIII</p>
<p style="line-height: 100%;">Alexandru Madgearu – Istoria militară
a Daciei postromane 275-614</p>
<p style="line-height: 100%;">Alexandru Madgearu – Împăratul
Galerius</p>
<p style="line-height: 100%;">Alexandru Madgearu – Asăneștii</p>
<p style="line-height: 100%;">Șerban Papacostea - La începuturile
evului mediu romanesc</p>
<p style="line-height: 100%;">Mihail Zahariade – Moesia secunda,
Scythia și Notitia Dignitarium
</p>
<p lang="en-US" style="line-height: 100%;">Victor Spinei - Moldova in
secolele 11-14</p>
<p lang="en-US" style="line-height: 100%;">Victor Spinei - Marile
migrații în estul și sud-estul Europei</p>
<p lang="en-US" style="line-height: 100%;">Victor Spinei - The
Romanians and the Turkic Nomads North of the Danube Delta from the
Tenth to the Mid-Thirteenth Century</p>
<p lang="en-US" style="line-height: 100%;">Vezi și</p><a href="http://www.scivajournal.ro/pdf/sciva2011_3_4/SCIVA.2011.62.3-4.06.pdf">Varangians nearby the Danube Delta. About an archaeological discovery in the byzantine fortress at Nufăru, Tulcea county</a><p lang="en-US" style="line-height: 100%;"><a href="https://www.academia.edu/38085527/Prezen%C8%9Ba_Hoardei_de_Aur_la_gurile_Dun%C4%83rii_sec_XIII_XIV_Argumentul_arheologic_Presence_of_the_Golden_Horde_at_the_mouth_of_the_Danube_XIII_XIV_centuries_The_archaeological_argument_%D0%9F%D1%80%D0%B8%D1%81%D1%83%D1%82%D1%81%D1%82%D0%B2%D0%B8%D0%B5_%D0%97%D0%BE%D0%BB%D0%BE%D1%82%D0%BE%D0%B9_%D0%9E%D1%80%D0%B4%D1%8B_%D0%B2_%D1%83%D1%81%D1%82%D1%8C%D0%B5_%D0%94%D1%83%D0%BD%D0%B0%D1%8F_XIII_XIV_%D0%B2%D0%B2_%D0%90%D1%80%D1%85%D0%B5%D0%BE%D0%BB%D0%BE%D0%B3%D0%B8%D1%87%D0%B5%D1%81%D0%BA%D0%B8%D0%B9_%D0%B0%D1%80%D0%B3%D1%83%D0%BC%D0%B5%D0%BD%D1%82">Viața economică din nordul Dobrogei în secolele </a><a href="https://www.academia.edu/38085527/Prezen%C8%9Ba_Hoardei_de_Aur_la_gurile_Dun%C4%83rii_sec_XIII_XIV_Argumentul_arheologic_Presence_of_the_Golden_Horde_at_the_mouth_of_the_Danube_XIII_XIV_centuries_The_archaeological_argument_%D0%9F%D1%80%D0%B8%D1%81%D1%83%D1%82%D1%81%D1%82%D0%B2%D0%B8%D0%B5_%D0%97%D0%BE%D0%BB%D0%BE%D1%82%D0%BE%D0%B9_%D0%9E%D1%80%D0%B4%D1%8B_%D0%B2_%D1%83%D1%81%D1%82%D1%8C%D0%B5_%D0%94%D1%83%D0%BD%D0%B0%D1%8F_XIII_XIV_%D0%B2%D0%B2_%D0%90%D1%80%D1%85%D0%B5%D0%BE%D0%BB%D0%BE%D0%B3%D0%B8%D1%87%D0%B5%D1%81%D0%BA%D0%B8%D0%B9_%D0%B0%D1%80%D0%B3%D1%83%D0%BC%D0%B5%D0%BD%D1%82">X-XIV</a></p><a href="https://www.academia.edu/38085527/Prezen%C8%9Ba_Hoardei_de_Aur_la_gurile_Dun%C4%83rii_sec_XIII_XIV_Argumentul_arheologic_Presence_of_the_Golden_Horde_at_the_mouth_of_the_Danube_XIII_XIV_centuries_The_archaeological_argument_%D0%9F%D1%80%D0%B8%D1%81%D1%83%D1%82%D1%81%D1%82%D0%B2%D0%B8%D0%B5_%D0%97%D0%BE%D0%BB%D0%BE%D1%82%D0%BE%D0%B9_%D0%9E%D1%80%D0%B4%D1%8B_%D0%B2_%D1%83%D1%81%D1%82%D1%8C%D0%B5_%D0%94%D1%83%D0%BD%D0%B0%D1%8F_XIII_XIV_%D0%B2%D0%B2_%D0%90%D1%80%D1%85%D0%B5%D0%BE%D0%BB%D0%BE%D0%B3%D0%B8%D1%87%D0%B5%D1%81%D0%BA%D0%B8%D0%B9_%D0%B0%D1%80%D0%B3%D1%83%D0%BC%D0%B5%D0%BD%D1%82">Prezența Hoardei de Aur la gurile Dunării (sec. XIII-XIV). Argumentul arheologic</a><p lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0in;"><br />
</p>Radu Olteanhttp://www.blogger.com/profile/03675988262035408790noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4070446663406118096.post-66757771977115503422018-09-26T18:35:00.003+03:002022-06-27T17:04:51.209+03:00Detalii din istorie puțin cunoscute I <span style="font-family: verdana; font-size: medium;"><br /> <br /> <br /> <br /> Cunoașteți faimoasa Bătălie de la Posada în care voievodul Basarab I l-a bătut de l-a zăpăcit pe regele maghiar de origine franceză Carol Robert. <br /> Ei bine, în nici o cronică de epocă nu apare cuvântul Posada sau orice alt toponim. În Cronica Pictată de la Viena și în alte surse se vorbește doar de bătălia lui Basarab cu Carol Robert din noiembrie 1330. Cel ce a numit-o ”de la Posada” a fost marele istoric Nicolae Iorga, tatăl Istoriei naționaliste, printr-o analogie cu o altă bătălie de mai târziu. Și așa i-a rămas numele. Basarab sau Carol Robert habar n-au avut că ei s-au bătut în vreun loc numit Posada. <br /><br /> <br /> <br /> <a href="#"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgSz-fgzvWM_qYSWkeqfdX8OGooPVSU6PgdDQe7jYeKMLZCBvfrQ5iNjytw6XSCaADhk32NoKj2fG1bw3X1BPoHkUkBlLqzw0cHzBN_JwPcM6_OcGSSo3yIEL4UCa2ai0yjAlcBL947-tc/s1600/143-f208abf00c.jpg" /></a> <br /> <br /> Și încă una. Până în veacul al 18-lea numele de Oltenia sau Bucovina nu au existat. Ceea ce numim azi Oltenia a fost până pe la 1360 Banatul de Severin, teritoriu controlat de Regatul Maghiar, apoi s-a mai numit Banatul de Mehedinți și mai târziu Banatul de Craiova. O Oltenie a existat însă, dar în Ardeal. Făgărașul era numit Țara Oltului, iar locuitorii români erau numiți olteni (de acolo sunt strămoșii mei). După pacea dintre austrieci și turci de la Pasarowitz din 1718, Banatul de Craiova a fost numită Valahia Mică și Oltenia. Și așa i-a rămas numele. <br /> <br /> <a href="#"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg52xFh6QEmM5bbcLYPoLyADVMnOK_LWAC4D2DERe-LI_YsdYiAPu5T5h0JpVC4ejJ78BUQGqHjk0jP4JKA8D5IPnecF_V8n8fQ3iIzVL5c1aIAp4SjKGNH8z20Qt_S7VmUuE1FkvzJ9fQ/s640/SCAN0015+-+Copy.jpg" /></a> <br /> <br /><br /> <br /> La fel a fost și după Războiul Austro-Ruso-Turc din 1768–1774, purtat în mare parte pe teritoriul Moldovei. La final, habsurgii, anexează, fiindcă pot și fiindcă aveau nevoie de un culoar de trecere între Galiția și Transilvania, un teritoriu important din nordul Moldovei (ținuturile Sucevei și Cernei) . Pe care tot ei l-au botezat Bukovina, adică Țara pădurilor de fag (bukov=fag în slavă). <br /> <br /><br /> <br /> <br /> <a href="#"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh47YEZ74YXBnZpM2J-guqXJeoe05d0_BCw5vBmEx-fj1dBctdYECGH3PO3kxIvdGVpXP4wowb3HQ_KSvx93vW-kOPtmt1ejxTRf8jr0M1bS_mxfQ_vJBA5qK3xjgK0UzfC5z0yXXdwp_s/s640/IMGP8946+adjud.JPG" /></a> <br /></span> <br />
Radu Olteanhttp://www.blogger.com/profile/03675988262035408790noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4070446663406118096.post-15387935539627946962018-05-21T11:33:00.004+03:002022-07-31T12:21:17.267+03:00Pohta ce-am pohtit - istoria unui fals celebru<br />
<div style="margin-bottom: 0in;">
<br /></div>
<div style="margin-bottom: 0in;">
<span lang="ro-RO"><br /></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjK1ccE8XJ6plP92le2Z3GT4YyWNLO3HJTBfrlB_ykbV809Kh3srrnYNgfVklIp0Z8Anvf6FfySJifcgMZoRKhjVHBQZ9Tfh23ZWYu4Q8w5PwYqlpyQvQ_Rq7DglsP1GPIKzZaeEfa263k/s1600/intrarea+MV+In+Alba.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em; text-align: center;"><img border="0" data-original-height="1239" data-original-width="1600" height="494" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjK1ccE8XJ6plP92le2Z3GT4YyWNLO3HJTBfrlB_ykbV809Kh3srrnYNgfVklIp0Z8Anvf6FfySJifcgMZoRKhjVHBQZ9Tfh23ZWYu4Q8w5PwYqlpyQvQ_Rq7DglsP1GPIKzZaeEfa263k/s640/intrarea+MV+In+Alba.jpg" width="640" /></a></div>
<div style="margin-bottom: 0in;">
<span lang="ro-RO"><br /></span></div>
<div style="margin-bottom: 0in;">
<span lang="ro-RO"><br /></span></div>
<div style="margin-bottom: 0in;">
<span lang="ro-RO">Mi-am propus de mai demult să
scriu un articolaș despre una din cele mai rezistente falsuri
istorice (unul din numeroasele falsuri istorice) ale istoriografiei
românești. Însă m-a hotărât abia acum după vizita la muzeul de istorie din Pitești, unde am fost de Noaptea Muzeelor (mai 2018). Voi explica mai jos de ce.</span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div style="margin-bottom: 0in;">
<span lang="ro-RO"><br /></span></div>
<div style="margin-bottom: 0in;">
<span lang="ro-RO">Este vorba de faimoasele cuvinte scrise de Mihai
Viteazul: </span><span lang="ro-RO"><i><b>Și hotaru Ardealului/
Pohta ce-am pohtit/ Moldova/ Țara Românească</b></i></span><span lang="ro-RO">.
Deși marele medievist Constantin Rezachevici a explicat în mai
multe articole științifice, ÎNCĂ din 1975(!), povestea acestor
cuvinte, contextul și locul unde au fost scrise, ele încă sunt
folosite propagandistic și azi în forma falsificată ca dovadă a
”crezului unirii” sau ”testamentul” lui Mihai Viteazul.</span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div style="margin-bottom: 0in;">
<span lang="ro-RO"><br /></span></div>
<div style="margin-bottom: 0in;">
<span lang="ro-RO">Însemnarea
autografă a lui Mihai Viteazul a fost publicată de Nicolae Iorga în
1902. Marele istoric nu a reprodus rândurile așa cum apăreau ele
pe document ci le-a adunat într-un singur calup pe patru rânduri,
lăsând impresia că ele au fost scrise împreună. Acesta a fost
începutul. Timp de 100 de ani toată lumea a ȘTIUT că aceste vorbe
reprezentau dorința (pohta) și crezul lui Mihai Viteazul de a unii
cele trei principate. Sergiu Nicolaescu nu a ratat ocazia a-l pune pe
Amza Pellea să rostească aceste vorbe (tot așa cum Mircea ce
Bătrân, din filmul Mircea, recită din Scrisoarea III de Eminescu),
fapt ce a întărit și mai mult percepția naționalist-eronată a
acestor vorbe.</span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div style="margin-bottom: 0in;">
<br />
<span lang="ro-RO"><table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjccbHg8RNJZ3k9hO_dTA1qPdg2K-ORVyEQs9dYbTMrz6p3zxyIotuCDHA2byUFE-Y0jCfN8CXsu_o69yRxmss28LZZpbwQ9jpPzkuV9OY42kDMTZEYd3v3jw4wGma-voq4wB1rdTIFN_4/s1600/IMGP6775.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="737" data-original-width="1106" height="426" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjccbHg8RNJZ3k9hO_dTA1qPdg2K-ORVyEQs9dYbTMrz6p3zxyIotuCDHA2byUFE-Y0jCfN8CXsu_o69yRxmss28LZZpbwQ9jpPzkuV9OY42kDMTZEYd3v3jw4wGma-voq4wB1rdTIFN_4/s640/IMGP6775.JPG" width="640" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Modul cum au fost reproduse (incorect!) de Nicolae Iorga notițele lui Mihai Viteazul în 1902 (imagine din expunerea Muzeului de Istorie al Argeșului-Pitești). Adică în acest mod:<br />
<i><b>Și hotaru Ardealului,<br />Pohta ce-am pohtit,<br />Moldova,<br />Țara Românească</b></i><br />
<br /></td></tr>
</tbody></table>
</span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div style="margin-bottom: 0in;">
<span lang="ro-RO"> </span>
</div>
<div style="margin-bottom: 0in;">
<span lang="ro-RO">Care e realitatea?
Însemnarea voievodului a fost totdeauna prezentată separat și
scoasă din context. Rezachevici a publicat în premieră imagini ale
documentului respectiv, păstrat în arhiva de război de la Viena.
În 1968, fuseseră aduse la Arhivele Statului din București
microfilme după mai multe documente aflate la Viena. Astfel,
Rezachevici a observat că vorbele lui Mihai sunt de fapt niște
notițe scrise pe VERSOUL unui document de 4 pagini în limba
maghiară. Textul inițial fusese dictat în românește de Mihai și
apoi tradus în maghiară. Documentul, foarte important, cuprindea o
listă de cereri și discuții pe care Mihai Viteazul, întors din
campania din Moldova, trebuia să le aibă cu comisarii imperiali ai
împăratului Rudolf lI aflați la Satu Mare.</span></div>
<div style="margin-bottom: 0in;">
<br /></div>
<div style="margin-bottom: 0in;">
<br />
<span lang="ro-RO"><table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgpi4Q7uy4JSCC0cXYvGAX7tIBba8GAAP1muS_f9zLXKI0ScVsJT5gupFLTn1hbVz5070qNvBrrlbSL9D-YIxKoABCHzXqzfOE8hFzcEReWPlpHkYdMkvOuGDRLB72sMjjA5GzatvWB1yU/s1600/document+mihai+viteazul+viena.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="769" data-original-width="1458" height="337" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgpi4Q7uy4JSCC0cXYvGAX7tIBba8GAAP1muS_f9zLXKI0ScVsJT5gupFLTn1hbVz5070qNvBrrlbSL9D-YIxKoABCHzXqzfOE8hFzcEReWPlpHkYdMkvOuGDRLB72sMjjA5GzatvWB1yU/s640/document+mihai+viteazul+viena.jpg" width="640" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Iată cum apare, pe față și pe verso, ultima pagină a documentului . Se poate observa că notițele de pe verso corespund unor paragrafe de pe fața foii. Și că ele nu reprezintă o singură idee, unică... </td></tr>
</tbody></table>
</span></div>
<div style="margin-bottom: 0in;">
<span lang="ro-RO"><br /></span></div>
<div style="margin-bottom: 0in;">
<span lang="ro-RO">Deoarece Mihai nu
cunoștea limba maghiară, el și-a notat pe spatele ultimei pagini câteva
cuvinte spre a știi unde erau scrise acele idei. Unul din subiecte
era ”frontiera de vest a Ardealului” (”și hotaru Ardealului”
cum zice voievodul). Deoarece el vroia să re-anexeze Transilvaniei
teritoriile Partium-ului (Bihorul, Solnoc, Zarandul și Crasna) așa
cum fuseseră reglementate de un tratat din 1570 și care fuseseră
cucerite și luate de imperiali. Această însemnare cu hotarul apare
în partea de sus a versoului documentului. La baza paginii, pe alte
două rânduri, apar restul însemnărilor. </span></div>
<div style="margin-bottom: 0in;">
<span lang="ro-RO"><br /></span></div>
<div style="text-align: left;">
</div>
<div style="margin-bottom: 0in;">
<span lang="ro-RO"></span></div>
<div style="margin-bottom: 0in;">
<span lang="ro-RO"><br /></span></div>
<div style="margin-bottom: 0in;">
<span lang="ro-RO">Mihai vroia să îi fie
recunoscută oficial de către Rudolf al II-lea și domnia ereditară
asupra Moldovei și Țării Românești. Adică să poată lăsa
moștenire urmașilor săi acele principate. Când scrie ”pohta
ce-am pohtit// Moldova și Țara Românească” (pe 2 rânduri) el
nu folosesște cuvântul ”pohtă” cu sensul modern de dorință
sau poftă ci cu sensul de </span><span lang="ro-RO"><b>cerere</b></span><span lang="ro-RO">
(hotărâtă). Tradus, textul ar suna ”</span><span lang="ro-RO"><i><b>cererea
ce-am cerut-o cu hotărâre</b></i></span><span lang="ro-RO">”.
Cuvântul apare cu acest sens și în alte documente ale lui Mihai:
”pohta (cererea) ce-am trimes pe Pantazi la păratul (împăratul)”
sau ”să pohtească (să ceară) de la păratul”. </span>
</div>
<div style="margin-bottom: 0in;">
<span lang="ro-RO">Practic, Mihai avea
de discutat cu diplomații imperiali - printre altele - 2 probleme
majore. Să rectifice frontiera vestică a principatului
Transilvaniei încălcat de imperiali și separat, de a i se
recunoaște stăpânirea și domnia ereditară asupra Moldovei și
Munteniei. În acest scop și-a făcut niște însemnări
independente pe versoul ultimei pagini a unui document tradus în
ungurește în propria cancelarie. Însă de la Iorga și apoi de-a
lungul timpului aceste însemnări au fost alăturate, în mod
artificial, spre a rezulta un text fals, prezentat tuturor ca
”testamentul” politic al lui Mihai Viteazul, dovada clară că el
dorea demult Unirea și că lupta sa a fost dată doar în acest
scop. </span>
</div>
<div style="margin-bottom: 0in;">
<span lang="ro-RO"><br /></span></div>
<div style="line-height: 100%; margin-bottom: 0in;">
<span lang="ro-RO">Adevărul
este că nici un istoric nu a reușit să identifice vreun text de-al
lui Mihai Viteazul din care să rezulte că proiectul politic al lui
Mihai ar fi fost o unire a celor 3 principate. Acea unire de 4 luni a
apărut într-un context politico-militar specific, care nu fusese
prevăzut și nu a avut în spate o dorință motivată național sau
etnic. </span></div>
<div style="line-height: 100%; margin-bottom: 0in;">
<span lang="ro-RO"><br /></span></div>
<div style="line-height: 100%; margin-bottom: 0in;">
<span lang="ro-RO">Cum bine spune istoricul Bogdan Murgescu într-o notă a unei
cărți: </span>
</div>
<div style="line-height: 100%; margin-bottom: 0in;">
<span lang="ro-RO"><i>De
remarcat </i></span><span lang="ro-RO"><i>şi </i></span><span lang="ro-RO"><i>faptul
</i></span><span lang="ro-RO"><i>că </i></span><span lang="ro-RO"><i>istoricul
clujean Ioan Aurel Pop a strâns într-un veritabil dosar toate</i></span><span lang="ro-RO"><i>
informaţiile </i></span><span lang="ro-RO"><i>referitoare la
</i></span><span lang="ro-RO"><i>manifestări </i></span><span lang="ro-RO"><i>etno-lingvistice
(românești) din anii 1599-1600, dar nu a </i></span><span lang="ro-RO"><i>reuşit
</i></span><span lang="ro-RO"><i>- în pofida acribiei </i></span><span lang="ro-RO"><i>şi
</i></span><span lang="ro-RO"><i>erudiției sale - </i></span><span lang="ro-RO"><i>să
găsească </i></span><span lang="ro-RO"><i>nici un text propriu al
lui Mihai Viteazul care </i></span><span lang="ro-RO"><i>să </i></span><span lang="ro-RO"><i>ateste
</i></span><span lang="ro-RO"><i>motivaţia naţional-românească </i></span><span lang="ro-RO"><i>a
</i></span><span lang="ro-RO"><i>acţiunii </i></span><span lang="ro-RO"><i>sale
</i></span><span lang="ro-RO"><i>(cf </i></span><span lang="ro-RO"><i>Pop
1998). Florin Constantiniu s-a exprimat </i></span><span lang="ro-RO"><i>şi
</i></span><span lang="ro-RO"><i>el concludent în </i></span><span lang="ro-RO"><i>această
privinţă : "Dacă </i></span><span lang="ro-RO"><i>Mihai a
avut dintru început gândul unirii, sursele de care</i></span><span lang="ro-RO"><i>
</i></span><span lang="ro-RO"><i>dispunem </i></span><span lang="ro-RO"><i>până
</i></span><span lang="ro-RO"><i>acum nu spun nimic. În nici un caz
nu poate fi </i></span><span lang="ro-RO"><i>considerată </i></span><span lang="ro-RO"><i>o</i></span><span lang="ro-RO"><i>
dovadă </i></span><span lang="ro-RO"><i>a planului domnesc de unire
un text din 1600 al voievodului, care ar fi</i></span><span lang="ro-RO"><i>
</i></span><span lang="ro-RO"><i>sunat aslfel: </i></span><span lang="ro-RO"><i>(Şi
</i></span><span lang="ro-RO"><i>hotaru Ardealului/ pohta ce-am
pohtit Moldova </i></span><span lang="ro-RO"><i>şi Ţara
Românească". </i></span><span lang="ro-RO"><i>În realitate,
</i></span><span lang="ro-RO"><i>aşa </i></span><span lang="ro-RO"><i>cum
a </i></span><span lang="ro-RO"><i>arătat </i></span><span lang="ro-RO"><i>C.
Rezachevici, este vorba de</i></span><span lang="ro-RO"><i> alăturare
a arbitrară </i></span><span lang="ro-RO"><i>a unor </i></span><span lang="ro-RO"><i>notaţii
făcute </i></span><span lang="ro-RO"><i>de domn pe dosul unui
document în</i></span><span lang="ro-RO"><i> </i></span><span lang="ro-RO"><i>limba
</i></span><span lang="ro-RO"><i>maghiară, şi </i></span><span lang="ro-RO"><i>larg
</i></span><span lang="ro-RO"><i>spaţiate </i></span><span lang="ro-RO"><i>între
ele (deci nu un text unitar), rezumând</i></span><span lang="ro-RO"><i>
</i></span><span lang="ro-RO"><i>problemele cuprinse în document:
frontierele Transilvanie și </i></span><span lang="ro-RO"><i>revendicările
</i></span><span lang="ro-RO"><i>domnului (în vechea </i></span><span lang="ro-RO"><i>limbă
românească: (”pohtă„ ); </i></span><span lang="ro-RO"><i>domnia
</i></span><span lang="ro-RO"><i>ereditară </i></span><span lang="ro-RO"><i>în
Țara</i></span><span lang="ro-RO"><i>Românească </i></span><span lang="ro-RO"><i>și
Moldova" (Constantiniu 1999: 131)-</i></span><span lang="ro-RO">
notă citată din </span><span lang="ro-RO"><b>lucrarea Țările
Române între Imperiul Otoman și Europa creștina</b></span><span lang="ro-RO">,
Ed. </span>Polirom 2012</div>
<div style="line-height: 100%; margin-bottom: 0in;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<span style="text-align: center;">Falsificarea
istoriei spre a corespunde unui ”Mit național” cât mai
consistent este cu atât mai gravă cu cât a pătruns atât de
profund în conștiința oamenilor încât cu greu mai pot fi azi
combătute. </span><br />
<div style="margin-bottom: 0in;">
<span lang="ro-RO"><br /></span></div>
<div style="margin-bottom: 0in;">
<span lang="ro-RO">Nu e de mirare că într-un muzeu județean precum cel
din Pitești găsești falsuri ”patriotice” de-a dreptul
grosolane. Pe o poză sunt prezentate cuvintele lui MV, așa cum le-a
reprodus Nicolae Iorga, împreunate, pe 4 rânduri (greșit!) cu explicația:
”Scrisoarea autografă a lui Mihai Viteazul” iar alături facsimilul unei scrisori oarecare a lui Mihai Viteazul cu explicația
(totalmente falsă!): </span><span lang="ro-RO"><i>Hrisov emis de
Mihai Viteazul la 14 aprilie 1597 în Curtea de Argeș unde apare
celebra formulă:...”Și hotarul Ardealului, pohta ce-am pohtit,
Moldova și Țara Românească</i></span><span lang="ro-RO">”. </span></div>
<div style="margin-bottom: 0in;">
<span lang="ro-RO"><br /></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgMLZtj2zVc1G1DQE2MpL7AVx-JyvPs3PVnUo6S8cy0o-UAT9SfFl3EQo6czgNmmyK5hFVLTNBq5xMNaJuVI13CuQ2Uk4ZTYm5fWpFZVp1MNDAhoEFY1xi4fRgOpA-idNjID57OOr6Z3do/s1600/IMGP6778.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><img border="0" data-original-height="931" data-original-width="1134" height="524" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgMLZtj2zVc1G1DQE2MpL7AVx-JyvPs3PVnUo6S8cy0o-UAT9SfFl3EQo6czgNmmyK5hFVLTNBq5xMNaJuVI13CuQ2Uk4ZTYm5fWpFZVp1MNDAhoEFY1xi4fRgOpA-idNjID57OOr6Z3do/s640/IMGP6778.JPG" width="640" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Muzeul Județean Argeș - prezentarea unui document autograf oarecare (în facsimil) de-al lui Mihai Viteazul ca fiind cel în care ar apare formularea lui Mihai Viteazul cu ”pohta ce-am pohtit”. Alăturat (sus stânga) cu cuvintele lui Mihai, așa cum au fost publicate de Nicolae Iorga. În documentul-facsimil nu apare nicăieri textul cu ”pohta..”. Bazându-se pe ignoranța publicului, care - firesc - n-are cunoștiință să citească un document scris în alfabet chirilic, explicațiile puteau să pretindă că în acel document scrie orice.</td></tr>
</tbody></table>
<div style="margin-bottom: 0in;">
<span lang="ro-RO"></span></div>
<div style="margin-bottom: 0in;">
<span lang="ro-RO"><br /></span></div>
<div style="margin-bottom: 0in;">
<span lang="ro-RO"><br /></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhj1AY5YFkfonr_ArCfBqgZKBnRsx6uKX0prlPj3Jfs3X_KSXDWGmeip9u1dKIQsvrmpfHwZbXhGLCRsnCmrHHZ-cRc6qhHmaERzcFMMamRckTduoxvWjlChgLoMfTZ-ZXWKiIISTOHolU/s1600/IMGP6776.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><img border="0" data-original-height="355" data-original-width="709" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhj1AY5YFkfonr_ArCfBqgZKBnRsx6uKX0prlPj3Jfs3X_KSXDWGmeip9u1dKIQsvrmpfHwZbXhGLCRsnCmrHHZ-cRc6qhHmaERzcFMMamRckTduoxvWjlChgLoMfTZ-ZXWKiIISTOHolU/s640/IMGP6776.JPG" width="640" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Explicațiile la cele 2 texte de mai sus.</td></tr>
</tbody></table>
<div style="margin-bottom: 0in;">
<span lang="ro-RO"><br /></span></div>
<div style="margin-bottom: 0in;">
Nu
știu cine a inventat această explicație dar este rușinos ca
într-o instituție de cultură să fie perpetuată această minciună
la atâția ani după publicarea articolelor lui Constantin
Rezachevici.</div>
<div style="margin-bottom: 0in;">
<br /></div>
<div style="margin-bottom: 0in;">
<br /></div>
<div style="margin-bottom: 0in;">
<span lang="ro-RO">Bibliografie –
Magazin istoric, nr. 10, oct. 1975, revista Apulum, Alba Iulia 1975</span></div>
<div lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0in;">
<br /></div>
<br />Radu Olteanhttp://www.blogger.com/profile/03675988262035408790noreply@blogger.com7tag:blogger.com,1999:blog-4070446663406118096.post-4179256980803521872018-04-12T14:30:00.002+03:002022-07-31T12:21:52.559+03:00Pavăza de husar<br />
<div style="margin-bottom: 0in;">
<br /></div>
<div style="margin-bottom: 0in;">
În Muzeul Militar Național din
București, la secția de Ev Mediu, se află o pavăză ungurească
de husar, din a două jumătate a veacului al 16-lea<span lang="ro-RO">.
</span>
</div>
<div style="margin-bottom: 0in;">
<span lang="ro-RO"><br /></span></div>
<div style="margin-bottom: 0in;">
<span lang="ro-RO">Dicționar</span></div>
<div style="margin-bottom: 0in;">
<span lang="ro-RO"><b><i>Pavăza</i></b>
de husar este un scut specific cavaleriei, curb, cu partea superioară
tăiată oblic spre a apăra umărul și spatele dar a lăsa loc privirii. A fost folosit în estul Europei începând cu primul
sfert al veacului al 16 –lea și apare în uz de-a lungul a mai
bine de 100 de ani. A fost folosit atât de otomani, cât și de
polonezi, români, croați, austrieci, dar mai ales de husarii unguri
cu care a rămas asociat. Peste tot în muzee și cărți, azi, acest
scut e numit pavăză ungurească.<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjkxOMWqcfoJid3dWefYfrjRypufXcM7v4XbkMFaInbEFJLWNjJYZqlHdIT2d3tqAR62McXvcQaujSzdtYrKjhwe9SOfBL-1zF4bi2RNRCk8PFpHcci8qOLJdDWycYT0pdNl1cHGr068Nc/s1600/IMGP9914.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="1600" data-original-width="1072" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjkxOMWqcfoJid3dWefYfrjRypufXcM7v4XbkMFaInbEFJLWNjJYZqlHdIT2d3tqAR62McXvcQaujSzdtYrKjhwe9SOfBL-1zF4bi2RNRCk8PFpHcci8qOLJdDWycYT0pdNl1cHGr068Nc/s640/IMGP9914.JPG" width="428" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Pavăză de husar ungurească. Muzeul de artă medievală din Paris.</td></tr>
</tbody></table>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh_ouYbNiBNgx_C8vsbkzwiPbD9lMXXnrynKSGj4O7bSndibx9hnojRC_qnnT3GRrkf88cJxoq1S6SMTCi4PN4lw0PCMF0xvAZwIhNUOuv6xW0en15a5UYGZgyDqxZYgNacph1mQHn1pVs/s1600/IMGP1718.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="1600" data-original-width="860" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh_ouYbNiBNgx_C8vsbkzwiPbD9lMXXnrynKSGj4O7bSndibx9hnojRC_qnnT3GRrkf88cJxoq1S6SMTCi4PN4lw0PCMF0xvAZwIhNUOuv6xW0en15a5UYGZgyDqxZYgNacph1mQHn1pVs/s640/IMGP1718.JPG" width="342" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Echipamentul complet al unui husar de la mijlocul sec al 16-lea. Muzeul militar din Viena.</td></tr>
</tbody></table>
</span>
</div>
<div lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0in;">
<i><b>Husarii</b></i> sunt un tip de
cavalerie ușoară apărută în Europa centrală la sârbi și
unguri ca urmare a contactului cu armatele otomane. Spre finele domniei lui Matia Corvinul au fost organizate
unități speciale de husari. Ulterior, husarii au
devenit cavaleria ușoară cea mai caracteristică a armatelor
maghiare din veacul al 16-17-lea. Arma lor principală era o lance
lungă cu un steguleț în vârf (util pentru a identifica rapid vârful lăcii în fuga calului).
</div>
<div lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0in;">
<br /></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjbnaEiQyzYlTawSlXcQVgYpjY_0OJKB0Y5IpADFyVAb5LaTJGizFY2rD2p9tsCj3PEO39HFHLQNO1qKAHY7lIaeRnHo9v0bjWDCLi7VPZgIiaXUk0W1DWcUNxjTH6mZ9ssIHomvcM279g/s1600/Der+Lange+T%25C3%25BCrkenkrie+Bruno+M.jpeg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="766" data-original-width="422" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjbnaEiQyzYlTawSlXcQVgYpjY_0OJKB0Y5IpADFyVAb5LaTJGizFY2rD2p9tsCj3PEO39HFHLQNO1qKAHY7lIaeRnHo9v0bjWDCLi7VPZgIiaXUk0W1DWcUNxjTH6mZ9ssIHomvcM279g/s640/Der+Lange+T%25C3%25BCrkenkrie+Bruno+M.jpeg" width="352" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Husar ungur din timpul ”Războiului cel Lung” (Der lange turkenkrieg-1593-1606). Reconstituire de Bruno Mangai.</td></tr>
</tbody></table>
<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhhOmwY8NcUioQpNZgidEbKvTui__i89e9lpkEmbc4mVCY7nR5rz8f-geEHfXZowi0FTgMeEGWbxnIelAWZOUC58ytKKdCiH7v-5Mr_oWrwO1ztuSXzLF_PRtT0urAVuTQDDwMxAAa5dH8/s1600/Gyozo_S._-_Magyar_Hadizaszlok_2011_04.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="1600" data-original-width="1115" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhhOmwY8NcUioQpNZgidEbKvTui__i89e9lpkEmbc4mVCY7nR5rz8f-geEHfXZowi0FTgMeEGWbxnIelAWZOUC58ytKKdCiH7v-5Mr_oWrwO1ztuSXzLF_PRtT0urAVuTQDDwMxAAa5dH8/s640/Gyozo_S._-_Magyar_Hadizaszlok_2011_04.jpg" width="444" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Husar ungur de la mijlocul sec. al 16-lea. Reconstituire de Somogyi Győző</td></tr>
</tbody></table>
<div lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0in;">
<br /></div>
<div lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0in;">
<br /></div>
<div style="margin-bottom: 0in;">
<span lang="ro-RO">Pavăza din Muzeul
Militar din București provine din colecția arsenalului Primăriei
din Sibiu. Colecția de arme din Sibiu este un caz unic în
Transilvania, asemănător cu cel de la Graz, Austria. Primăria din
Sibiu a păstrat un număr neobișnuit de arme din secolele 16-19.
Acest arsenal a stat la baza remarcabilei colecții de arme a secției
de istorie a muzeului Brukenthal din Sibiu. Printre armele păstrate
la Sibiu au fost și circa 25 de paveze de husar din perioada (aprox)
1540-1620 (la un loc cu lăncile aferente). Ele apar în niste
fotografii foarte interesante de pe la 1900 când respectiva Sală a
Armelor se afla în Turnul Sfatului. </span></div>
<div style="margin-bottom: 0in;">
<br />
<span lang="ro-RO"><table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjYFBfSOYDcvjHQoVcw3sD7vd5WJRh7EqS9DrXoIotGS0RKmj_YsGnkj3N-gQTSGBgLhqw6Tqb-CMjgpboIrmpi4WsdAzuawsZQ-MfJVq3f7nPjEwPJWghfTY5zWDPPL1VwXPi2Dx4dj60/s1600/DSC_0219_Copy.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="1306" data-original-width="1279" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjYFBfSOYDcvjHQoVcw3sD7vd5WJRh7EqS9DrXoIotGS0RKmj_YsGnkj3N-gQTSGBgLhqw6Tqb-CMjgpboIrmpi4WsdAzuawsZQ-MfJVq3f7nPjEwPJWghfTY5zWDPPL1VwXPi2Dx4dj60/s640/DSC_0219_Copy.jpg" width="626" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Sala armelor din Turnul Sfatului în amenajarea de la începutul secolului al 20-lea.</td></tr>
</tbody></table>
</span></div>
<br />
<br />
<div style="margin-bottom: 0in;">
<span lang="ro-RO">Cele mai multe paveze (cca
21) sunt decorate cu benzi alb-roșii. Nu am reușit să găsesc o
legătură heraldică între benzile alb-roșii de pe paveze și
stindardul medieval al Ungariei (dar nu este exclus să existe). Mai
ales că pavezele sunt din epoca Principatului, una din cele trei
entități politice rămase după distrugerea regatului Ungariei de
către turci, după Mohacs. Azi mai sunt expuse în muzeu doar două
din cele pictate cu benzi alb-roșu.</span></div>
<div style="margin-bottom: 0in;">
<br />
<span lang="ro-RO"><table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhCAaA9M1Qj0L8LruwDfDnuWDHcWmFnxyPHlphxPBirNszCvWyD8T6TMvnlaFnpW_QaigUR-wZmxkx1LtxaQR86rdGHxmMh4hz3uB227bpmLTh_k7wxKu-ro4M-sPCSRR7T-J4ZQ16JUt0/s1600/scuturi+sibiu.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="1308" data-original-width="1600" height="522" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhCAaA9M1Qj0L8LruwDfDnuWDHcWmFnxyPHlphxPBirNszCvWyD8T6TMvnlaFnpW_QaigUR-wZmxkx1LtxaQR86rdGHxmMh4hz3uB227bpmLTh_k7wxKu-ro4M-sPCSRR7T-J4ZQ16JUt0/s640/scuturi+sibiu.JPG" width="640" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Două din pavezele de husar cu benzi roșu-alb expuse la Muzeul de Istorie din Sibiu</td></tr>
</tbody></table>
</span>
</div>
<div style="margin-bottom: 0in;">
<br /></div>
<div style="margin-bottom: 0in;">
<span lang="ro-RO">La un moment dat
(probabil după reorganizarea muzeului de după al ii-lea război),
la Muzeul Militar din București a fost adusă de la Sibiu această
pavăză. Istoria militară a românilor a fost întotdeauna prost
scrisă </span>și poluată cu propagandă glorios-naționalistă (iar istoria armamentului vechi a fost tratat cu totală superficialitate). În Muzeul Militar s-a conservat destul de bine spiritul naționalist exagerat. Nu rareori găsești
informații eronate, compensate doar de excesul de patriotism, uneori la limita penibilului. Te-ai
aștepta ca tocmai la Muzeul Militar să nu găsești erori legate de istoria armelor. </div>
<div style="margin-bottom: 0in;">
<br /></div>
<div style="margin-bottom: 0in;">
Ei bine, pe eticheta pavezei sibiene scrie „<b><i>pavăză de luptă
de la sfârșitul secolului al XV-lea, folosită de oștirile din
Transilvania</i></b>”.<br />
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEih-eeu9d-pO3gyTPcta7rt23mdSCABgHI4aNYyCCdA_NRcLyNaA8JGuc7PJWc3IAtgYY3NCNZCO-ICpgd2mN8lKsThilAM2v4G4vykygJSX_S2FviWeLQmqfeOsxoiKNgiAP4o_psWrXE/s1600/IMGP7291.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="568" data-original-width="1600" height="113" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEih-eeu9d-pO3gyTPcta7rt23mdSCABgHI4aNYyCCdA_NRcLyNaA8JGuc7PJWc3IAtgYY3NCNZCO-ICpgd2mN8lKsThilAM2v4G4vykygJSX_S2FviWeLQmqfeOsxoiKNgiAP4o_psWrXE/s320/IMGP7291.JPG" width="320" /></a></div>
<div style="margin-bottom: 0in;">
<br /></div>
<div style="margin-bottom: 0in;">
<br /></div>
<div style="margin-bottom: 0in;">
Informația este scrisă în limbajul de lemn
specific anilor 70-80, simplist și ridicol. ”Pavăză de luptă”??
Există și paveze de joacă, de utilizare civilă, împotriva ploii?
Nu specifică că este de husar, sau măcar de cavalerie. Datorită
acestor lipsuri am văzut deseori (chiar și eu am căzut în plasa
asta) reconstituiri în care acest tip de scut era purtat de infanteriști, de pedestrași, ceea
ce o greșeală. Evident că nu putea fi adăugat cuvântul husar
căci s-ar fi făcut o trimitere către maghiari, ceea ce este
inacceptabil în acest templu al vitejiei exclusiv românești care
este Muzeul Militar NAȚIONAL. (Deși și românii au avut husari.
Armatele lui Petru Rareș au avut husari.)</div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh7eZTvT4gVGoRv27sdyGoesDpOI3eDQPdDrB1ZTpl8mdGYt-snn90kLjZhzrpVdPwYVeqzoguSR0ISkcuihCxON6OL8wMC4VAG40gTadKMiPCl2mbXSBGegyADAO53npsa6oFhOsQZhPU/s1600/IMGP7290.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="1600" data-original-width="874" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh7eZTvT4gVGoRv27sdyGoesDpOI3eDQPdDrB1ZTpl8mdGYt-snn90kLjZhzrpVdPwYVeqzoguSR0ISkcuihCxON6OL8wMC4VAG40gTadKMiPCl2mbXSBGegyADAO53npsa6oFhOsQZhPU/s640/IMGP7290.JPG" width="349" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Pavăza de la Muzeul Militar Național Regele Ferdinand I, din București. Starea scutului este destul de proastă dar ornamentele sunt încă vizibile</td></tr>
</tbody></table>
<div style="margin-bottom: 0in;">
<br /></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEilKCDiB3mq03VT7_0FBsnM9gN-OYTNl6iONDPbH46JZXVbEBdjmBdQOAVya2ZxPsPOakwY5HRNprEdjfNnv3DKdvbvX-gKrARWd3060BGV7ANfhPH4fQSeNJXrNWy__xAPr4W1NEkdF5g/s1600/IMGP72s90.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="1571" data-original-width="1600" height="628" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEilKCDiB3mq03VT7_0FBsnM9gN-OYTNl6iONDPbH46JZXVbEBdjmBdQOAVya2ZxPsPOakwY5HRNprEdjfNnv3DKdvbvX-gKrARWd3060BGV7ANfhPH4fQSeNJXrNWy__xAPr4W1NEkdF5g/s640/IMGP72s90.jpg" width="640" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Asemănarea până la identitate între pavăza de la Muzeul Militar de la București și unul din cele două expuse la Sibiu (vezi și poza de mai sus) indică fără urmă de tăgadă că a cele două piese sunt ”surori”. Vezi și țintele piramidale pentru prinderea mânerelor interioare. </td></tr>
</tbody></table>
<div style="margin-bottom: 0in;">
<br /></div>
<div lang="ro-RO" style="margin-bottom: 0in;">
Apoi datarea... De unde
sfârșit de secol 15??? Când acest tip de scut este atât de bine
datat spre finele sec al 16-lea?? Nu mai zic de formularea dubios de
neutră ”oștirile transilvănene” (oștirile, nu ”armatele”).
Care erau în marea lor majoritate formate din secui și o mică
parte din sași, plus mercenari diverși. N-ar fi stricat să fie
amintită și proveniența: Arsenalul din Sibiu.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEganGhjNIpAhtv7FbuG3gLYJoZyQ8M7iyNtkwn9ioDFMdLg0sJqm6hXoE9R5VanbGUP_w8nz9AIEesiBotwcJTjZ8_zklgvcl7fbrOBz2QadOIDQCqOzXXKbqeaps6ZmzToXcMhIADQxNI/s1600/sarcofag+alba+iulia+sigismund+zapolya.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="1486" data-original-width="1600" height="594" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEganGhjNIpAhtv7FbuG3gLYJoZyQ8M7iyNtkwn9ioDFMdLg0sJqm6hXoE9R5VanbGUP_w8nz9AIEesiBotwcJTjZ8_zklgvcl7fbrOBz2QadOIDQCqOzXXKbqeaps6ZmzToXcMhIADQxNI/s640/sarcofag+alba+iulia+sigismund+zapolya.JPG" width="640" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Armată ungurescă de husari cu paveze (unele împodobite cu pene și aripi), așa cum au fost sculptate pe sarcofagului principelui Transilvaniei Ioan Sigismund Zapolya (1540-1570) din catedrala catolică din Alba Iulia.</td></tr>
</tbody></table>
<br />Radu Olteanhttp://www.blogger.com/profile/03675988262035408790noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-4070446663406118096.post-41267798455977671002017-10-21T13:22:00.005+03:002022-07-31T12:22:48.238+03:00Tezaurele barbare și patrioții români<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiU9u1gefk1ko9mT_lb8fJuWr7LoSzn3t12Eu3BpmGYvL14SJZgG-MQyWfzoqMdoH4tZKpEPZZN3mjC5raKjVTvP1ZM1GhdYM2NzKMbtN2gixiqcQ7QyGtsUYEVR9on6NEtJekjBLOuiKk/s1600/tezaur+sanicolaul+mare+aur.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; font-family: georgia, "times new roman", serif; margin-bottom: 1em; margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><img border="0" data-original-height="703" data-original-width="960" height="468" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiU9u1gefk1ko9mT_lb8fJuWr7LoSzn3t12Eu3BpmGYvL14SJZgG-MQyWfzoqMdoH4tZKpEPZZN3mjC5raKjVTvP1ZM1GhdYM2NzKMbtN2gixiqcQ7QyGtsUYEVR9on6NEtJekjBLOuiKk/s640/tezaur+sanicolaul+mare+aur.jpg" width="640" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Detaliu de decor cu scenă de mitologie persană de una din cănile de aur din tezaurul de la Sânicolaul Mare</td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;">Foarte interesant cum au apărut în anii trecuți și sunt destui și azi care iau atitudine și se indignează patriotic în legătură cu unele tezaure istorice descoperite pe teritoriul Transilvaniei și Banatului înainte de 1918? </span><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"></span><br />
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><br />Este de necrezut că au apărut - într-o totală confuzie și neînțelegere - articole de genul ”Comoara românească de la Viena” (cu referire la cea de la Sânicolaul Mare)? Sau aiureli de genul ”tezaurele dacico-gepidice de la Șimleul Silvaniei, aflate pe nedrept la Budapesta și Viena”. </span><br />
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;">Genul ăsta de discurs a fost promovat de revista Formula As, dar nu numai. Tot felul de patrioți sunt indignați că - vezi Doamne - comorile descoperite pe ”<i>sfântul pământ al țării, vremelnic aflat sub călcâiul străinilor de neam</i>” (adică în timpul Imperiului habsburgic), au luat drumul muzeelor din altă parte (pentru cine este familiarizat cu formulările naționaliste românești).</span><br />
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><br /></span>
<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiCsms0gRf07SI_QPje-E0OpkV-v8jk-jTnLAv5IopC-EHYHOtazHZcZvkxQDLowh63GTXolBjh0vrx8LUY125294dtK6qQyZFxhR8roMKliIKkR3l9TZUhanuYWrjyoeHGNZUEoogNHFI/s1600/fibule+budapesta.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><img border="0" data-original-height="794" data-original-width="1134" height="448" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiCsms0gRf07SI_QPje-E0OpkV-v8jk-jTnLAv5IopC-EHYHOtazHZcZvkxQDLowh63GTXolBjh0vrx8LUY125294dtK6qQyZFxhR8roMKliIKkR3l9TZUhanuYWrjyoeHGNZUEoogNHFI/s640/fibule+budapesta.JPG" width="640" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Fibule din al doilea tezaur de la Șimleul Silvaniei, expuse pe manechine în Muzeul Național de Istorie din Budapesta</td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;">Ba chiar au existat exaltați ce sprijineau inițiativa cererii de ”retrocedare” a comorilor ”noastre” de la aceste muzee !</span><br />
<div>
<br />
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;">Din păcate, aceste atitudini de-un patriotism excesiv, prostesc și complet iresponsabil au fost și sunt încă extrem de răspândite. Și sunt explicabile printr-o neînțelegere profundă a Istoriei. </span><br />
<br />
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;">Este drept că au existat comori arheologice, (care au fost furate direct din muzee sau prin braconaj arheologic) de pe teritoriul unor state care există și azi. Și care state au pretenția să le recupereze; cu bani (mulți) sau fără (cum a fost cazul brațărilor dacice sau a tezaurului roman de argint ”Seuso” în cazul Ungariei). </span><br />
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;">Sau a tezaurului getic de argint de la Craiova, cumpărat în 1917 de pe piața de antichități din Craiova, în timpul ocupației germane a României din timul Primului Război Mondial. Ajuns în colecțiile Muzeului de arheologie din Berlin, tezaurul de Craiova a fost înapoiat Românieidupă 1926, în urma tratatelor de după război. Dar acel tezaur fusese găsit pe teritoriul României! </span><br />
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;">Alteori este vorba de obiecte de o importantă deosebită pentru istoria națională a unei țări. Țară care este dispusă să plătească prețul corect pentru a cumpăra acel obiect care în decursul istoriei a ajuns în colecții străine. Un exemplu care s-a finalizat cu succes ar fi Cehia care a cumpărat un codex, un manuscris important pentru istoria si cultura lor (imi scapă numele).</span><br />
<br />
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;">Dar asupra tezaurelor de aur gasite în Transilvania și Banat, românii și România nu au nici un drept, nici istoric, nici moral, darămite material. De ce? Fiindcă au fost descoperite pe un teritoriu care nu aparținea României și nici nu aparținuse niciodată vreunui stat românesc înainte de 1918. În primul rând. Nu ar trebui să avem nici măcar pretenții morale căci aceste obiecte de aur nu au nici o legătură cu istoria românilor și nici măcar cu ”mitul național” (acea construcție ideologică care prezintă istoria pură, perfectă și plină de unitate și continuitate a românilor). Din nou, de ce? </span><br />
<br />
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;">Fiindcă tezaurele de la Șimleul Silvaniei (descoperite în 1797 și 1889), practic seturi de vase și podoabe romane făcute pentru gustul barbarilor germanici au fost atribuite cu certitudine gepizilor. Care au avut în Transilvania un regat puternic și întins, atât înainte cât și sub stăpânire avară. Dacă noi, ca istoriografie n-am catadicsit să le studiem istoria mai atent și nici să ii punem (măcar simbolic) între strămoșii nostrii, de ce am avea pretenții la urmele lăsate de ei pe teritoriul devenit azi al României? </span><br />
<br />
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;">Și mai absurdă e pretenția unora asupra tezaurului de la Sânicolaul Mare, din jud Timiș. Descoperit în 1799, sub adiministrație austriacă, el a fost atribuit pe rând ba ungurilor arpadieni, ba avarilor, ba bulgarilor. Cu siguranță nu stră-românilor sau slavilor care la epoca aia nu aveau nici cuțitașe de fier, darămite vase de aur persane. Și, conform ultimelor concluzii, acel set minunat de vase, de proveniență iranian-sasanidă au fost atribuite unui nobil bulgar din timpul primului Țarat Bulgar. Țarat care a stăpânit (”vremelnic”, nu?) și parte din Transilvania și Banat (pe lângă Muntenia și Oltenia). </span></div>
<div>
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><br /></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiUoHnSgPE8at93vHiHbvy_PiZgS2zcKvrukeS-N8VK0LrmXnL3taSUyjpQ8uuzVAhYAtIxwnYpD-7D1xihzcso3yNAo23PQAjKVHagTgVmhl_cnKp0SlKtSemZySRNlMuw4V8uyhmWeXk/s1600/inscriptie+rune+sanicolaul+mare.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><img border="0" data-original-height="814" data-original-width="1417" height="366" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiUoHnSgPE8at93vHiHbvy_PiZgS2zcKvrukeS-N8VK0LrmXnL3taSUyjpQ8uuzVAhYAtIxwnYpD-7D1xihzcso3yNAo23PQAjKVHagTgVmhl_cnKp0SlKtSemZySRNlMuw4V8uyhmWeXk/s640/inscriptie+rune+sanicolaul+mare.JPG" width="640" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Inscripție cu litere runice (specifice popoarelor turanice și implicit ale vechilor bulgari, de origine turcică) pe unul din vasele de aur din tezaurul de la Sânnicolaul Mare. </td></tr>
</tbody></table>
<div>
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;">Trebuie amintit că autoritățile austriece s-au mobilizat rapid în a salva toate aceste comori și a le pune la adăpost în muzee. </span><br />
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;">Vreți să vă reamintesc epopeea singurului tezaur barbar major găsit la noi în secolul al 19-lea? </span><br />
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;">Tezaurul de la Pietroasa a fost făcut zob de descoperitori și de negustorii de metal prețios înainte de a fi salvat. Cu acele ocazii a pierdut majoritatea pietrelor și alamandinelor (pietrele roșii semiprețioase cu care obiectele de aur era încrustate). Salvat e un fel de a spune... A fost restaurat și completat cu greu în Germania. Câte altfel de tezaure au fost probabil descoperite de țărani în Muntenia sau Moldova și de care s-a ales praful? Și acum se ridică unii că să ne dea austriecii înapoi (înapoi?) tezaurele furate de Ei de la Noi (furate? ). </span><br />
<div>
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><br /></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiog8c9xHy387nOYdQzEq4RBqRGmqb9-a9F_whkyTgw29arCOo0VzyEfM18CNLgdMXrTfpOxI-RHyRww-jrhgbwpM_KyrsbTuMrmgNnkfYLEi3SMl0kL5EvwY3kcYsmWFgyUJ85SyTRaiA/s1600/fibula+simleul+silvaniei+budapesta.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="1010" data-original-width="1134" height="570" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiog8c9xHy387nOYdQzEq4RBqRGmqb9-a9F_whkyTgw29arCOo0VzyEfM18CNLgdMXrTfpOxI-RHyRww-jrhgbwpM_KyrsbTuMrmgNnkfYLEi3SMl0kL5EvwY3kcYsmWFgyUJ85SyTRaiA/s640/fibula+simleul+silvaniei+budapesta.JPG" width="640" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Pereche de fibule din al doilea tezaur de la Șimleul Silvaniei. La fel pentru următoarelor șase fotografii. Azi la Muzeul Național din Budapesta. </td></tr>
</tbody></table>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhPlymsgh-XLV68fFIMPezrrGI57DykJzHpChWL5nz4oSMKjgq4lwrMwJpmTi6Xram2q7kMbhRJ98J5guOkwWzNVBlSLdUomRlvZBrYNyAsTt_1YKilEAHDHvDfRsbpByoxAqPuZvLJXWg/s1600/simpleul+silvaniei+vase+aur.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="597" data-original-width="1030" height="370" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhPlymsgh-XLV68fFIMPezrrGI57DykJzHpChWL5nz4oSMKjgq4lwrMwJpmTi6Xram2q7kMbhRJ98J5guOkwWzNVBlSLdUomRlvZBrYNyAsTt_1YKilEAHDHvDfRsbpByoxAqPuZvLJXWg/s640/simpleul+silvaniei+vase+aur.JPG" width="640" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg4WQovRvNGZVMiKQYnBr96o_0IWE0INTUcoS7sT0U2FLg5narL9Jj7uSy_H8wG3o1gBQVkwKRvkiwHtsQ2K3wf6kGjE226u_x_gw1axk6nFKeC0HD9uvGjlSBaH-8uzGWiYEDvl3F2ko4/s1600/manechin+fibule+gepizi.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="794" data-original-width="1134" height="448" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg4WQovRvNGZVMiKQYnBr96o_0IWE0INTUcoS7sT0U2FLg5narL9Jj7uSy_H8wG3o1gBQVkwKRvkiwHtsQ2K3wf6kGjE226u_x_gw1axk6nFKeC0HD9uvGjlSBaH-8uzGWiYEDvl3F2ko4/s640/manechin+fibule+gepizi.JPG" width="640" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh4Ua-tVZ-H65kPMeWXvFrH7tGX3TwvnVHapoX2Zd1TwzS1UAqBhWyrY7G8GQDu4MiSJSJfNqCjSFzsLskoT-Sl4bbmc5JwXXvtJJ7sC55UJC6wTsZBegBgxOTDFF9olWpR3AwzR3I9-VA/s1600/fibule+muzeul+budapesta.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1057" data-original-width="1600" height="422" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh4Ua-tVZ-H65kPMeWXvFrH7tGX3TwvnVHapoX2Zd1TwzS1UAqBhWyrY7G8GQDu4MiSJSJfNqCjSFzsLskoT-Sl4bbmc5JwXXvtJJ7sC55UJC6wTsZBegBgxOTDFF9olWpR3AwzR3I9-VA/s640/fibule+muzeul+budapesta.JPG" width="640" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh9SzEZhsh3JPlW-N5i8QGLcF4d-Wa3cXXeKDDwqPRRQUNL6HMyo1Gz5wSnEf8cFcc6YQ0ZE3LfuVScgoXHE3zCzL2RWjAXlSUGy1txFVrHj931VipQoSxjQSFe0XXjN5FBvckO1HrclpU/s1600/pereche+fibule+gepide.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="919" data-original-width="1600" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh9SzEZhsh3JPlW-N5i8QGLcF4d-Wa3cXXeKDDwqPRRQUNL6HMyo1Gz5wSnEf8cFcc6YQ0ZE3LfuVScgoXHE3zCzL2RWjAXlSUGy1txFVrHj931VipQoSxjQSFe0XXjN5FBvckO1HrclpU/s1600/pereche+fibule+gepide.JPG" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhwvnKwvL3b8gtW8Ac5BzIl7g_AcfGd9M4l0P-OOUO_ftSFb4Y8TdjyxSMTLQgSHwwpVLWnF6LHpbgzJzTTFkkeRkIPyLs5JGvW1572EbGJUbTgiD7OkaxEQ9oC3mbvMPQ9pD1zlX_F1bw/s1600/fibule+simleul+silvaniei.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="910" data-original-width="1400" height="416" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhwvnKwvL3b8gtW8Ac5BzIl7g_AcfGd9M4l0P-OOUO_ftSFb4Y8TdjyxSMTLQgSHwwpVLWnF6LHpbgzJzTTFkkeRkIPyLs5JGvW1572EbGJUbTgiD7OkaxEQ9oC3mbvMPQ9pD1zlX_F1bw/s640/fibule+simleul+silvaniei.JPG" width="640" /></a></div>
<br />
<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgAK0DdqBIHu1H8ZtW8JU-ZC9kpfH_ATCSP_Ob2Onrm_hNxuVgGZdq7ARB3I6LigQd_xUf7hOizMSoqf8G2OTkFKuLi3Ho_6FNbczxni2KtKu5QxzJFEQtXM-o_mXwgE5xqbLcvgxpCzcs/s1600/_IGP4992.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><img border="0" data-original-height="1600" data-original-width="1586" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgAK0DdqBIHu1H8ZtW8JU-ZC9kpfH_ATCSP_Ob2Onrm_hNxuVgGZdq7ARB3I6LigQd_xUf7hOizMSoqf8G2OTkFKuLi3Ho_6FNbczxni2KtKu5QxzJFEQtXM-o_mXwgE5xqbLcvgxpCzcs/s400/_IGP4992.JPG" width="396" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Muzeul național din Budapesta. Eticheta pentru tezaurul de mai sus. </td></tr>
</tbody></table>
<br />
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgug427-rEVJfDnv_0FYDLBTxGZvlDExSZgCJ_L3ZT2SOO_TAn4bYMY_lM3_nDChlBisiSVozfzQQOPd591lEk-MUK7D5aU2WfBWNBvubHD7vGqRTJvbj0WMqGssC-4jbC-VisFkAUsuzQ/s1600/simleul+silvaniei+medalion+.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="1161" data-original-width="1276" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgug427-rEVJfDnv_0FYDLBTxGZvlDExSZgCJ_L3ZT2SOO_TAn4bYMY_lM3_nDChlBisiSVozfzQQOPd591lEk-MUK7D5aU2WfBWNBvubHD7vGqRTJvbj0WMqGssC-4jbC-VisFkAUsuzQ/s1600/simleul+silvaniei+medalion+.JPG" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Medalion cu împărat roman din primul tezaur de la Șimleul Silvaniei. Azi la Kunsthistorische Museum din Viena</td></tr>
</tbody></table>
<br />
<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhJ6Pq7QF_tzeFhY0Dh_B00gvJbzUvNRLnbFsobYxiH-IoCnq0qmzjWinhsNmPH8FkaIfKhNsipSIX1oVq8IhVsTRPcmQfLuqEy1LBGOAsTtUSxJ35qbgaRTmFnBC8s6Nytn3HQCdIoG_0/s1600/colier+unelte+simleul+silvaniei.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><img border="0" data-original-height="1134" data-original-width="756" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhJ6Pq7QF_tzeFhY0Dh_B00gvJbzUvNRLnbFsobYxiH-IoCnq0qmzjWinhsNmPH8FkaIfKhNsipSIX1oVq8IhVsTRPcmQfLuqEy1LBGOAsTtUSxJ35qbgaRTmFnBC8s6Nytn3HQCdIoG_0/s640/colier+unelte+simleul+silvaniei.JPG" width="426" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Marele colier cu pandantive în formă de unelte din primul tezaur de la Sânicolaul Mare.</td></tr>
</tbody></table>
<br />
<br />
<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgd2RR9I0G4Lc5xSqC4X5sYSX2YQfSzbfJSAhwOCTjoMShO5gx9L1GJnVnaWITw9a9qdxSG0x1HpumLrOe_5xtUEGYMzxgP2LtRKBD2WTWX9v9Lc0-OX_64pgvNtW1mZoedNuhsQuLqbrw/s1600/simleul+silvaniei+s.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="1276" data-original-width="1079" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgd2RR9I0G4Lc5xSqC4X5sYSX2YQfSzbfJSAhwOCTjoMShO5gx9L1GJnVnaWITw9a9qdxSG0x1HpumLrOe_5xtUEGYMzxgP2LtRKBD2WTWX9v9Lc0-OX_64pgvNtW1mZoedNuhsQuLqbrw/s640/simleul+silvaniei+s.JPG" width="540" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Piatra de onix din marele colier cu miniaturi de unelte din primul tezaur de la Șimleul Silvaniei. Azi la Kunsthistorische Museum din Viena</td></tr>
</tbody></table>
<div>
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><br /></span>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div>
</div>
</div>
</div>
Radu Olteanhttp://www.blogger.com/profile/03675988262035408790noreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-4070446663406118096.post-17166699904910300232017-10-15T14:18:00.024+03:002022-07-31T12:23:41.799+03:00Sfânta Vineri de la Târnovo<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br /></div><br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhBU-7yStalCiPN77MhOxEnN7jYntBUQCv-ezE9CnDulvJ6MW2GiGgI1NvA-GsEJu8dssHpno77H9g7TZ6FZi_-8fUNcnCBa6_E1wVDve8LW4sEy2VVlPNNQiWawc0IELI9F-a2U0xWykU/s2048/%25C8%259Aareve%25C8%259B+palatul+%25C8%259Barilor+t%25C3%25A2rnovo.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1252" data-original-width="2048" height="392" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhBU-7yStalCiPN77MhOxEnN7jYntBUQCv-ezE9CnDulvJ6MW2GiGgI1NvA-GsEJu8dssHpno77H9g7TZ6FZi_-8fUNcnCBa6_E1wVDve8LW4sEy2VVlPNNQiWawc0IELI9F-a2U0xWykU/w640-h392/%25C8%259Aareve%25C8%259B+palatul+%25C8%259Barilor+t%25C3%25A2rnovo.jpg" width="640" /></a></div><i>Palatul țarilor bulgari din cetatea Țareveț din Târnovo, capitala țaratului bulgaro-vlah. În centru se află biserica (azi ruinată, cea galbenă) în care s-au păstrat o perioadă îndelungată osemintele cuvioasei Paraskeva. Reconstituire de Vladimir Dimitrov (1967-2013). </i><br /><br />Cândva, în veacul al 12-lea, în preajma Marii Schisme care a rupt biserica creștină în două (1054) pe malul Mării Marmara, în satul de pescari Epivates, nu departe de Constantinopol, cu ocazia înmormântării unui marinar bătrân (cam păcătos - se spune), oamenii au dezgropat oasele unei femei, dar le-au lăsat acolo. În efervescența profund religioasă a epocii, cumva, s-a dus vestea că au fost găsite oasele unei Sfinte. Probabil că la răspândirea veștii au contribuit și preoții locali care au intuit potențialul. Într-o epocă a Cruciadelor și a negustoriei cu moaște, orice biserică își dorea să devină loc de pelerinaj datorită unor relicve sfinte. Câștigurile erau enorme pentru toată lumea, atât pentru biserică, cât și pentru comunitate. Iar dacă nu aveai niște relicve autentice, provenite de la un om sfânt cunoscut, le inventai. Pur și simplu. Orice os putea deveni ”sfinte moaște” dacă erau însoțite de o poveste frumoasă și eventual de un ”miracol”. <br /><br />Povestea Cuvioasei Paraskeva are toate aceste ingrediente. Se spune în povestea vieții ei, scrisă secole mai târziu că o femeie tânără (o ”împărătească”) s-ar fi arătat într-un vis miraculos unui localnic ( după altă variantă s-a arătat în visul a două femei) și a cerut să îi fie deshumate oasele de lângă ale bătrânului marinar, un păcătos, și să fie duse în Biserică. <br /><br />Nimeni nu știa ale cui erau acele oase și cui aparținuseră. Numele i-a fost adăugat mai târziu.<br /><br />PARASKEVA înseamna ”VINERI” în limba greacă (Παρασκευή). Vineri este o zi sfântă atât în iudaism cât și în creștinism: este ziua de pregătire de dinaintea Sabatului (Paraskevi=pregătire), ziua Răstignirii, cea mai respectată zi de Post săptămânală! Aceasta este Sfânta Vineri de care mai citim în basme. Sfânta Paraschiva sau Sf. Vineri este același lucru.<br /><br />Inițial, scheletul unei necunoscute fără nume, găsit întâmplător, osemintele Sfintei au fost duse în biserica Sf. Apostoli din Kalikrateia (azi Mimarsinan, cartier al orașului Kücükçekmece din imediata apropiere a Istanbulului), un orășel din apropierea satului Epivates, unde au stat aproximativ 175 de ani. <br /><br />În acești ani faima sfintei a crescut iar în 1231 mai marii Bisericii de la Constantinopol, au hotărât ca moaștele Sfintei să fie transferate în marele oraș, în Catedrala Patriarhală. Deveniseră mult prea importante pentru o bisericuță provincială!<br /><br />Din considerente politice și diplomatice, moaștele Cuvioasei au ajuns apoi în capitala Țaratului Bulgar, la Târnovo (azi Veliko Târnovo). <br /><br />În timpul ocupației latine a Bizanțului, după bătălia de la Klokotnița (martie 1230), țarul Bulgariei Ivan Asan al II-lea i-a învins pe ”franci” (adică armatele Imperiului latin al Constantinopolului) devenind cel mai puternic lider militar din Balcani. <br /><br />Pentru prestigiul noului Țarat avea nevoie de un sfânt patron al Capitalei (aflată în plină reconstrucție) și al țării, iar conducerea latină de la Constantinopol le era datoare. În 1234 țarul bulgar a cerut moaștele Cuvioasei pe care vroia să le ducă în Târnovo, noua capitală a țaratului (pe care o dorea un mic Constantinopol). Pentru consolidarea relațiilor, împăratul a fost de acord să ofere bulgarilor în dar bulgarilor moaștele Sfintei Vineri. <br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjsIXpLCTpZn1wXsq7CnfJyVBnXUi7l8ejHQ5hz4k38LuNXKgp7ZSm4fVi5uqvbKbeFUR3JrTwPh6ZrGS1FG7KvsePPbEV6AaUS0BK6C1ogsPAxD2xySK6cTXFq33iaEiS5a3NwrQiWEXk/s1559/%25C8%259Barul+bulgariei.JPG"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjsIXpLCTpZn1wXsq7CnfJyVBnXUi7l8ejHQ5hz4k38LuNXKgp7ZSm4fVi5uqvbKbeFUR3JrTwPh6ZrGS1FG7KvsePPbEV6AaUS0BK6C1ogsPAxD2xySK6cTXFq33iaEiS5a3NwrQiWEXk/w640-h486/%25C8%259Barul+bulgariei.JPG" /></a><br />Țarul Ivan Asan al II-lea și țarina, în diorama figurilor de ceară de la Tânovo<br /><br /><p lang="en-US" style="margin-bottom: 0in;"><span style="color: black;"><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="pt-BR">Țarul
Bulgariei a luat treaba foarte în serios. În primul rând a
organizat moaștelor o primire plină de solemenitate la Târnovo,
una demnă de un împărat. Înalte fețe bisericești din Bulgaria
în frunte cu patriarhul Vasile al Târnovului și Marcu al
Preslavului, familia țarului, aristocrație, popor au participat la
festivitățile aducerii moaștelor Sfintei Vineri de la
Constantinopol. Pentru ca ele să fie depuse în chiar centrul
Puterii politice a Țaratului: în biserica – special construită -
din curtea palatului țarilor din Târnovo de pe colina Țareveț
(vezi ilustrația). <br /></span></span></span></span><br />
</p><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhRRQ0mDxnY8bCzGrQtpsqSUzaeezbuGtV_gmZFqH28zt_Ry5T-ftNz9j_0kdnRraIPiEwyrkxq5J5uhXYxNSlN33P7Kc7AX37xvdFxInMIZ30EqrMT-wS5l5gpXT64nitR1z9sf8ssJQ8/s1644/%25C8%259Bareve%25C8%259B.JPG"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhRRQ0mDxnY8bCzGrQtpsqSUzaeezbuGtV_gmZFqH28zt_Ry5T-ftNz9j_0kdnRraIPiEwyrkxq5J5uhXYxNSlN33P7Kc7AX37xvdFxInMIZ30EqrMT-wS5l5gpXT64nitR1z9sf8ssJQ8/w640-h357/%25C8%259Bareve%25C8%259B.JPG" /></a><br /><i>Reconstituire a cartierelor fortificate ce formau orașul Târnovo. În cetatea Țareveț se afla palatul țarilor, iar în incinta acestui palat, biserica Sv. Petka. Orașul medieval Veliko Târnovo se întindea pe 2 platouri carstice separate de meandrele rîului Yantra; unul e Țareveț vizitabil și restaurat, altul e Trapezița, sit arheologic, nevizitabil</i>.<i> (vezi ilustrația de la începutul articolului)</i><br /><br /><p lang="en-US" style="margin-bottom: 0in;"><span style="color: black;"><span style="font-family: times; font-size: small;"><span style="color: black;"><span lang="pt-BR">Pentru
că bulgarii zic zilei de vineri ”</span></span><span style="color: black;"><span lang="pt-BR"><b>petka</b></span></span><span style="color: black;"><span lang="pt-BR">”,
de la ( pet=cinci, a cincea zi), Cuvioasa Paraschiva a ajuns să fie
cunoscută în lumea slavă ca </span></span><span style="color: black;"><span lang="pt-BR"><b>Sveta
Petka</b></span></span><span style="color: black;"><span lang="pt-BR">
(</span></span><span style="color: black;">Света</span><span style="color: black;"><span lang="pt-BR">
</span></span><span style="color: black;">Петка</span><span style="color: black;"><span lang="pt-BR">
). </span></span><span lang="pt-BR"><br /><br /></span><span style="color: black;"><span lang="pt-BR">Datorită
lipsei unei descrieri canonice a vieții ei, încă din vremea
Țarului Ivan Asan al II-lea, Cuvioasei Parachiva/Petka i-a fost
scrisă o variantă oficială a poveștii vieții ei, o
”hagiografie”.</span></span><span lang="pt-BR"><br /><br />De
asta s-a ocupat</span><span style="color: black;"><span lang="pt-BR">
Patriarhul Eftimie de Târnovo (1325-1403) care a scris viața
Sfintei Petka și a ales serbarea ei la 14 octombrie. ”</span></span><span style="color: black;"><span lang="pt-BR"><i>Viața
și peregrinările Sfintei Petka și felul cum a fost adusă în
minunatul oraș Târnovo</i></span></span><span style="color: black;"><span lang="pt-BR">”
imaginate de Patriarhul Eftimie a fost o lucrare scrisă cu mult
talent și a cunoscut o mare răspândire în Balcani, cu mult
dincolo de granițele Bulgariei. Abia acum s-a răspânit o variantă
oficială și detailată a faptelor Sfintei. </span></span></span></span></p><span style="font-family: times;"><br /></span><div><p style="margin-bottom: 0in;"><span style="font-family: times;"><span style="color: black;"><span lang="pt-BR">Ca
</span></span><span style="color: black;"><span lang="pt-BR"><b>sfântă
patroană a Bulgariei</b></span></span><span style="color: black;"><span lang="pt-BR">,
asociată cu puterea politică de la Târnovo, Paraskivei i-a crescut
enorm prestigiul și faima. Este numită Sf. Paraskeva/ Petka a
Bulgariei sau de la Târnovo (Sv. Petka Târnovska)</span></span><span lang="pt-BR"><br /><br /></span><span style="color: black;"><span lang="pt-BR">Moaștele
au stat la Târnovo timp de 160 de ani. În 1394, capitala Târnovo,
laolaltă cu întreaga țară a căzut sub ocupația otomană.
Sfintele moaște ale orașului – Sfinții Petka (Paraschiva),
Filoteea și Teofan au fost transferate la Vidin, apoi trimise peste
Dunăre lui Mircea cel Bătrân al Țării Românești, unde timp de
câteva luni au fost adăpostite, la sugestia lui Sf. Nicodim de la
Tismana, undeva în Țara Românească (probabil chiar la
Tismana, unde existau condițiile necesare adăpostirii acestora). </span></span></span></p>
<p lang="pt-BR" style="margin-bottom: 0in;"><span style="font-family: times;"><br />
</span></p>
<p lang="en-US" style="margin-bottom: 0in;"><span style="color: black;"><span style="font-family: times; font-size: small;"><span style="color: black;"><span lang="pt-BR">Apoi
moaștele s-au întors iar la Vidin, devenit temporar, sub țarul
Strațimir, capitala ultimului bastion bulgar neocupat de turci:
Țaratul de Vidin. Trei </span></span><span style="color: black;"><span lang="pt-BR">ani
mai târziu, când țaratul de Vidin a căzut sub otomani (1396),
moaștele au fost din nou salvate și duse la Belgrad. De data
aceasta moaștele căzuseră în mâna turcilor, dar s-a implicat
țarina Serbiei, doamna Milița, care a negociat cu sultanul Baiazid,
cuceritorul Vidinului.</span></span></span></span></p>
<p lang="pt-BR" style="margin-bottom: 0in;"><span style="font-family: times;"><br />
</span></p>
<p lang="en-US" style="margin-bottom: 0in;"><span style="color: black;"><span style="font-size: small;"><span style="color: black;"><span style="font-family: times;"><span lang="pt-BR">Doamna
Milița era văduva faimosului cneaz Lazăr, ucis în bătălia de la
Kosovopolie (1389), laolaltă cu dușmanul său, sultanul Murad. După
acea bătălie, Milița a devenit țarină și a condus Serbia până
când la moartea sa din 1405. Din motive diplomatice a fost nevoită
să își mărite fata, pe Mileva Despina cu sultanul Baiazid.
Astfel, Milița a devenit soacra lui Baiazid. Cu ocazia negocierilor
avute cu Baiazid pentru a-și susține fiul, pe cneazul Ștefan
Lazarevic la tronul Serbiei, Milița a cerut moaștele Cuvioasei din
Vidinul ocupat de otomani, spre a fi duse la Belgrad. Se spune
că Baiazid ar fi râs că nu înțelegea de ce au atâta valoare
pentru ei niște oase. </span></span></span></span></span></p>
<p lang="pt-BR" style="margin-bottom: 0in;"><span style="font-family: times;">O
dată recuperate, moaștele au fost depozitate într-o mică capelă
(Biserica Sf Petka în imediata apropiere de Biserica Ružica) din
cetatea Kalemegdan, unde au rămas timp de alți 125 de ani. Până
în 1521, când turcii conduși de Soliman Magnificul au ocupat și
cetatea Belgradului. </span></p><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjV_Mcug2ryB5_6lQG4mfWBYcxuPFCBUJdeGF0hLJM3UvP-aiLh9GpJI9CWnH7hGdizYbLMolqW3m322h46pH1ucz3qdOHAqMjOeB2lzN7E9WPknkZsqMbx9XZt0VYTOES4VeemVSQpvYA/s2048/belgrad+macheta.JPG"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjV_Mcug2ryB5_6lQG4mfWBYcxuPFCBUJdeGF0hLJM3UvP-aiLh9GpJI9CWnH7hGdizYbLMolqW3m322h46pH1ucz3qdOHAqMjOeB2lzN7E9WPknkZsqMbx9XZt0VYTOES4VeemVSQpvYA/w640-h366/belgrad+macheta.JPG" /></a><br /><i>Macheta vechii cetăți a Belgradului, cu localizarea bisericii Sf. Petka </i><br /><span style="font-family: times;"><br /></span><p style="margin-bottom: 0in;"><span style="color: black;"><span style="font-family: times;"><span lang="pt-BR">Capturate
din nou de turci, moaștele Sfintei au fost răscumpărate de
patriarhia Bizanțului pentru 12.000 de ducați de aur și aduse
înapoi în Constantinopol, în catedrala patriarhală din cartierul
Fanar. <br /><br />Și astfel, sfintele oseminte au fost readuse
după 238 ani înapoi pe malul Bosforului. În Istanbul au fost mai
multe biserici care au adăpostit moaștele înainte de a fi
transformate în moschei: Theotokos Pammakaristos devenită Fethye
Djami, apoi în biserica Blancherne, Sf. Dumitru si apoi în biserica
Sf. Gheorghe din Fanar, actuala catedrală patriarhală.<br /><br />În
1641 domnul Vasile Lupu al Moldovei a donat o importantă sumă
patriarhiei Constantinopolului, care acoperea tributul anual impus de
otomani patriarhilor din Constantinopol și Ierusalim. Practic Vasile
Lupu a plătit datoria Patriarhiei către fiscul otoman. Ca
recunoștință, Patriarhul Partenie i-a oferit lui Vasile Lupu
moaștele Sf. Paraschiva a Balcanilor spre a fi depuse în noua
biserică Trei Ierarhi ridicată la Iași. <br /><br />De atunci
oasele sfintei se păstrează în capitala Moldovei, Iași. Iar
Cuvioasa a devenit, după ce fusese pe rând ocrotitoarea Bulgariei,
a Vidinului, a Belgradului și a Constantinopolului, ”ocrotitoarea
Moldovei”. Cultul Sfintei Vineri a fost uriaș în Balcani, în
Bulgaria, Serbia, Grecia și țările românești, nenumărate
biserici din acest spațiu având având acest hram și intrând în
folclor, mai mult ca orice altă sfântă. </span></span></span></p><p class="western" lang="en-US" style="margin-bottom: 0in;">
<span style="color: black;"><span style="font-family: times;"><span lang="pt-BR">Asta este pe
scurt povestea adevărată a osemintelor din satul Epivates. Nu am insistat pe povestea Cuvioasei imaginată de
preoți, deoarece o pueteți găsi ușor pe orice site ortodox. </span></span></span>
</p>
<p lang="pt-BR" style="margin-bottom: 0in;"><br />
</p><div><br /></div><table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiyHm0Q0rSt1vsCQCzXNhkH8UMf1VaG12cWsy-_aTvrToD2mOr2kUzRRAEQ3tJFdK90iA6V-fc0odJq2a-Qtlycx1bITthVJ8urTTb1h3zsUvPwwTyFzW5T4DzWQY0EA0U6D2_ZnXnS7UA/s2048/harta+balcan+paraschiva.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><img border="0" data-original-height="2048" data-original-width="1835" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiyHm0Q0rSt1vsCQCzXNhkH8UMf1VaG12cWsy-_aTvrToD2mOr2kUzRRAEQ3tJFdK90iA6V-fc0odJq2a-Qtlycx1bITthVJ8urTTb1h3zsUvPwwTyFzW5T4DzWQY0EA0U6D2_ZnXnS7UA/w574-h640/harta+balcan+paraschiva.jpg" width="574" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i>Locurile unde au stat de-a lungul istoriei moaștele Cuv. Paraskeva. <br /></i></td></tr></tbody></table><div><br /><br /></div><div><br /></div><div><b>Bibliografie</b></div><div><br /></div><span style="font-size: x-small;">Alexandru Madgearu - Asăneștii. Istoria politico-militara a statului dinastiei Asan (1185-1280)- Ed. Cetatea de Scaun <br /><br /><a href="https://www.academia.edu/24296091/%D0%A0%D0%B0%D0%BD%D0%BD%D0%B8%D1%82%D0%B5_%D0%BF%D1%80%D0%B5%D0%B4_%D0%95%D0%B2%D1%82%D0%B8%D0%BC%D0%B8%D0%B5%D0%B2%D0%B8_%D0%B6%D0%B8%D1%82%D0%B8%D1%8F_%D0%B8_%D1%81%D0%BB%D1%83%D0%B6%D0%B1%D0%B8_%D0%B7%D0%B0_%D1%81%D0%B2_%D0%9F%D0%B5%D1%82%D0%BA%D0%B0_%D0%A2%D1%8A%D1%80%D0%BD%D0%BE%D0%B2%D1%81%D0%BA%D0%B0_%D0%B2_%D0%B1%D1%8A%D0%BB%D0%B3%D0%B0%D1%80%D1%81%D0%BA%D0%B0%D1%82%D0%B0_%D0%B8_%D1%81%D1%80%D1%8A%D0%B1%D1%81%D0%BA%D0%B0%D1%82%D0%B0_%D0%BA%D0%BD%D0%B8%D0%B6%D0%BE%D0%B2%D0%BD%D0%B0_%D1%82%D1%80%D0%B0%D0%B4%D0%B8%D1%86%D0%B8%D1%8F_%D0%BE%D1%82_%D0%A5%D0%86%D0%86%D0%86_%D0%A5V_%D0%B2 ">Radoslava Stankova - Viața și faptele (Pre-Eftimie) ale Sv. Petka Târnovska în literatura bulgară și sârbă din secolele XIII-XV </a><br /><br /><a href="https://www.academia.edu/10918843/The_Cult_of_St_Petka_and_Constantinopolitan_Marial_Cult?fbclid=IwAR2pqdADswyiYcoQSTgIxFiwD7CTaaFe3aEluA2wxKzw0AZlABt2_hAed0A">Ivan Biliarsky - The Cult of St Petka and Constantinopolitan Marial Cult </a><br /><br /><a href="https://www.academia.edu/39884235/The_Thracian_and_the_Constantinopolitan_Life_of_Paraskeva_of_Epibatai?fbclid=IwAR3CgDlMsZcv6CJ4aig_wlTxdYBke0j66jIs_TXfOGZlkWmociNlLaXsIMQ">Jürgen Fuchsbauer - The Thracian and the Constantinopolitan Life of Paraskeva of Epibatai </a><br /><br /><a href="https://www.academia.edu/35074921/%C8%98coala_de_art%C4%83_moldoveneasc%C4%83_Interac%C8%9Biuni_cu_spa%C8%9Biul_cultural_polono_rutean_%C3%AEn_secolele_XV_XVI?fbclid=IwAR3hGy0To142RROa8XCshi5nt5Mr3CqRZvfSEZKqQo96GJs_7TEg_1G9lq8">pr. Gabriel Dinu HEREA - Școala de artă moldovenească. Interacțiuni cu spațiul cultural polono-rutean, în secolele XV-XVI. </a><br /><br /><a href="http://www.eslavsanct.net/viewobject.php?id=1855&lang=bg&fbclid=IwAR0_xcI3Hs5x4ohCBAnsA7F3CpQE5f3nYhEUAXFgG3fQDZxYP_R-LNY4-1E">Sfânta Paraskeva Epivatska / Petka Tânovska în Enciclopedia Slavica Sanctorum <br /></a><br /><a href="https://sesdiva.eu/virtualni-stai/populiarni-sventci-avtori-proizvedeniya/item/174-petka-tarnovska?fbclid=IwAR0_xcI3Hs5x4ohCBAnsA7F3CpQE5f3nYhEUAXFgG3fQDZxYP_R-LNY4-1E ">Elene Tomova - Lucrările hagiografice despre Sf. Petka Tarnovska din Rusia în secolele XV-XVII </a><br /><br /><a href="https://www.cairn.info/revue-ethnologie-francaise-2007-HS-page-73.htm?contenu=resume&fbclid=IwAR1zmlez8ZWkj7a3IYKphXYLWwlqgotcTUux0K6uLkfWrqtfFF7EV5qlPkc">Elka Bakalova, Tzvétiléna Krasteva - La vénération des reliques dans le Sud-Est européen </a><br /><br /><a href="https://books.google.ro/books?id=-mohGuwJlc4C&pg=PT54&lpg=PT54&dq=histoire%20de%20la%20sainte%20petka%20tarnovo&source=bl&ots=5q0hmD_dcQ&sig=ACfU3U2cVjIUTj4mtLelKl34E1tzzGGpzA&hl=ro&sa=X&ved=2ahUKEwjpiNS8uLTsAhVq-yoKHdWcCj04ChDoATAIegQIBRAC&fbclid=IwAR3xRkVNlzK1Zjz-YCq-EFIEq-pLIJYsNT30sOT1CvfID3fYrSoixd40Dvw#v=onepage&q=histoire%20de%20la%20sainte%20petka%20tarnovo&f=false">Elisabeta Negrău - Cultul suveranului sud-est european şi cazul Ţării Româneşti: o perspectivă</a> </span><br /><br /><a href="https://www.blogger.com/#"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjjW7_tM5uFTx_TOG_Kr7m8s0sOkaD5FYAhaJ_Y69tX9TJQZ0saOUcwM4beXVlnAT-mFRHQI-Q3MZAp-JrSxyUyY0Ya1B22X5_Z-hZkzqySgPkCy9bxkXoxIu9zUOOI1x3UCGMGvATGd4E/w289-h400/parakeva+filofteia.jpg" /></a> <br /><br /> <br /><br /><br /> <br /><br /> <br /><br /> <br /><br /><div> <div>
</div>
</div></div>Radu Olteanhttp://www.blogger.com/profile/03675988262035408790noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-4070446663406118096.post-34629710788216622402017-09-24T20:28:00.001+03:002021-05-17T15:05:38.371+03:00Eroii din film<a href="https://www.blogger.com/#"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjlYRgHBZkhb8UZghN2f16WHRAZaKgcil2i0oNg3i_o8ikElOhDhSuOJyt2u9Dd2TWgdByDvq4VOEx9KavLGlMAqLewZOUeji4USveMpZUCltUmoGfOXyX7rM8JnxbDTRYh1OLGVu580h4/s640/mihai_viteazul+sergiu+amza.jpg" /></a> <br /> <br /> <br /><br /> Ce am observat? În ultimul timp au tot apărut pe facebook, pagini cu subiect patriotic și naționalist, de zici că-s făcute de Dan Puric combinat cu viziunea unui director al Consiliului Culturii și Educației Socialiste. Gen: Țara noastră - plai de dor, Eroi am fost eroi sunt încă, Noi suntem daci, Identitate Românească, Țară de viteji, Gloria strămoșilor, România - destin măreț etc... Nu le căutați că nu toate se numesc EXACT așa. Am dat niste titluri în stilul celor ce le tot văd ca apărând pe fb . <br /> <br />Aproape toate au în comun idei de extremă dreaptă în amestec cu nostalgii după epoca lui Ceaușescu. Însă nu asta mă neliniștește... Ci faptul că mulți folosesc ca argumente de măreție românească panseuri și scene din filme comuniste. În special ale lui Sergiu. <br /> Vrei tu, mare patriot, să vezi cât de grozavi sunt românii? Ia ascultă ce bine vorbește Decebal, Mihai Viteazul, Mircea, Vlad Țepeș sau Antonescu! Ți se ridică părul pe ceafă de emoție! Ce am fost dom-le și ce am ajuns! Să plângi, nu alta. Unii urlă: să le dea discursurile din film ale lui Antonescu la școală, să învețe copii istorie adevărată dom-le!!! <br /> <br /> <br /> <a href="https://www.blogger.com/#"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj9lvN9H9g3oLRQ4GeG9LOvqa4yl80rXPK_7iIEMbrYKMyA_WpjNL94Vf5XR72jyKhakeJQlpVjeD8fw5cCY6k_uD7tJnL-l4TznYo14qNsoBWXF9DZepWlmNgpyl7zK6c83qjY0A-p8jM/s400/antones+oglinda.jpg" /></a> <br /> <br /><br /> Da, incredibil, dar adevărat. Pentru mulți ”patrioți” filmul istoric este luat ca izvor de realitate absolută!<br /> ALĂ din film nu e Amza Pellea, ESTE DECEBAL sau MIHAI VITEAZUL. ”Asa erau ei, așa au vorbit marii noștri eroi lăcrămează nostalgic „patrioții” de pe aceste situri si profile, înjurându-i (patriotic, desigur...) în paralel pe americani, arabi, ruși, evrei si unguri! <br /> Nu mai zic că genul ăsta de citate luate din filme sau din literatura de ficțiune (mai rar, căci genul asta de „patrioți” nu prea citesc) sunt aduse ca argumente în polemicile istorico-naționaliste de pe net. E faimos argumentul pe care îl citează tot felul de dacomani ciudați când vor să dovedească că latinii erau urmașii dacilor(?????): Că cică, Traian ar fi spus când a plecat la război în Dacia, că se întoarce în țara strămoșilor lui. De fapt, prostia asta apare într-un roman modest, de ficțiune istorică, scris de un spaniol numit parcă Jose Prado (dacă o fi numele real..) dedicat lui Traian. Și tradus în româneste la o editură obscură. <br /> <br /> <br /> <a href="https://www.blogger.com/#"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjImECzcFPxhLkbIYbml3BaP7xZCWmDI_zCQUfG6Oy5-ItDLtZ7HHwRDxtjx0Xbp4-RHya4bdLjkH2EwD_S8bQRwRHUQ-vxYySXtsfKjfB1VN_zb6gC3ET7ThX8bj1ng0wAf5s_dJmYxc0/s400/amza+pellea+coif+stupid.jpg" /></a> <br /><br /> <br /> Concluzia postării este că „patrioții” de carton își iau motivele de mândrie patriotică din filmele propagandistice comuniste, benzile desenate din Cutezătorii sau (foarte rar) din cărtile proaste de ficțiune. Ce e de făcut? Cu starea educației din prezent, cu raritatea carților de popularizare sau cvasi inexistența unor filme istorice corect lucrate, cu nivelul de pregătire al multor profesori și revirimentul naționalismului extremist în multe alte țări, nu cred ca e ceva de facut. Of! <br />
Radu Olteanhttp://www.blogger.com/profile/03675988262035408790noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4070446663406118096.post-16215965817378446132017-09-21T11:49:00.002+03:002021-05-17T15:06:38.951+03:00Săru mâna cucoane! <br /> <br /> <br /><a href="https://www.blogger.com/#"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhqNce90lJBwrYV6YNHw91lX4rbPc3P6JcaNpXtKloLQyRpWbln_SlCfFkSVdGsApz9_QX3T5B1K3kQvtoGet509ql6SjH3S-IoJq-qhgF-kSAto8tMlqmfGcpXnM-bDsEl1RNxZIM7j24/s640/pup%25C4%2583+m%25C3%25A2na+Firea+mineri.jpg" /></a> <br />Fotografia cu minerul a fost făcută de Dinu Lazăr în iunie 1990. ”Oamenii de bine” serbau venirea minerilor împotriva opozanților regimului lui Ion Iliescu.<br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> Românul a fost întodeauna obedient și umil fata de mai marele lui. Față de autoritate. Față de boier, de primar, de popă. Mai rar de educator sau profesor. Așa era tradiția bizantină, așa ne-a învățat ortodoxia. Demnitate, mândrie? Nici vorbă! Aia e trufie și e păcat, ne spune Biserica! <br /> Omul puterii e un Autocrator (un stăpân absolut) care are drept de viață și moarte asupra mujicului. Pupi mâna boierului sau a popii care te-a bătut de te-a umplut de sânge, ți-a scos doi dinți și nu crâcnești. Pleci capul și pupi mâna boierului că doară el îți permite să trăiești și uneori îți mai aruncă o ciosvârtă sau 50 lei la pensie. Relație de supunere absolută, ca în Asia. Ca la mongoli și turci. Sau ca la ruși. Apărută ”evoluționist” prin selecție naturală: omul demn, cu coloană verticală sau cu bun simț a fugit sau a fost ucis. Doar capul ce s-a plecat a lăsat urmași. De peste 300 de ani tot așa este. Avem o străveche cultură a umilinței, a capului aruncat în țărână a pupatului de mână. <br /> <br /> Umilință, supunere fara crâcneală. Nu-l judeci pe boier și popă, nu te revolți. Așa a vrut și a lăsat Dumnezeu. Cine ești tu să te revolți împotriva rânduielilor lui Dumnezeu? Un nimic! Ajungi să crezi cu convingere că ești cu adevărat inferior și crezi în sinea ta că așa e normal? În acel moment te porți ca un om inferior: ”Suntem oameni proști cucoane...Plecăciune”. Tu inferior, el boier, superior. Îl adori. Poate să te fure, să te bată, să te omoare. E ok, așa a lăsat Dumnezeu. CSF, NCSF! Dar ele e bun și te lasă să trăiești, ba îți dă și un blid de mămăligă acră. Boierul e bun! <br /> <br /> <br /><a href="https://www.blogger.com/#"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgcSdzCRloDtOVQnXGMzdj7y1OOKysnCMtWgtekeKkKZwGTdLYEdliNiPLQh8NDFd4oXnrr4cBYTo2GsS-F70M39f7Pwaipkmh6sHhUr4I8yZebHF4uq1SOjmIjDG9R6rS2v5GzkLjjwX0/s640/petre+daea+pup%25C4%2583+mana.jpg" /></a> <br />Un om simplu îi pupă mâna ministrului agriculturii Petre Daea (martie 2018) <br /> <br /> Comunismul a adus ceva în plus la acestă tradiție. Disprețul pentru omul învățat. Și posibilitatea ca și cel mai josnic mujic să ajungă – prin politică – la statutul vechiului boier. Acum nu mai pupi mâna boierului ci a politrucului. El reprezintă Puterea. Politrucul îți dă voie să trăiești. De acolo admirația și respectul enorm față de politicienii corupți. Mai țineți minte mitingurile de susținere ”Free Gigi?” sau cele pro Cheresteș sau a primarului din Jilava? Sau Mazăre? Sau respectul față de pumnul lui Palada? Mai nou s-a ajuns la o combinație toxică a boierului și politrucului (care – ca orice parvenit – și-ar fi dorit un ștaif aristocratic). Și așa apărut ”baronul politic”. <br /> Românilor le place să aibă peste ei un baron arogant, sfidător și autoritar care să-i păstorească. Iar lor le place să le fie slugi. Poate le pică și lor ceva sau – ideal – să ajungă și ei în postura de a le fi pupată mâna. Nu-I iubești, dar îi respecți. Le ducu tava până îți vine și ție rândul. Și neapărat îi urăsc pe cei – puțini – ce nu se încadrează în acest tipar. Vai cât îi mai urăști pe cei ce nu-s nici slugă, nici baron ghiolban și autoritar! <br /> <br /> <br /> Și desigur, nu vei conștientiza că ești o slugă degrabă pupătoare de mâni. Vei acuza pe străini (alții, nu ”ai tăi”) că ne storc Țara, că ne-o fură, că ne-o transformă în colonie de robi. Oricum vei fi de acord cu orice zice baronul. Săru mâna cucoane! <br /> <br /> <br /> <br /> <br /><br /> <a href="https://www.blogger.com/#"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgSKDZjXof9lyOHcspdFb8TPj6HsUspK15Dcnj1dbsdH8AJ9rpqLt9B_SgLZ92LaFbpBXi7etsl8KdXnvs-CciPJnTeWUutn6PsiHJkm6zykINJO41Rf76QG60XRu09zQ3Fs3Ki92mC9yk/s640/pupa+mana+targoviste.jpg" /></a> <br /><br /> Senatorul PSD Rovana Plumb la un miting PSD la Târgoviște, primăvara 2017. PSDul a adus oameni din satele din zonă cu autobuzele. Screenshoturi din filmul realizat de Adevărul. Vezi și acest link: <a href="https://www.blogger.com/#">https://www.aktual24.ro/zeci-de-oameni-in-varsta-au-stat-la-coada-sa-i-pupe-mana-rovanei-plumb-la-mitingul-psd-insa-ea-nu-s-a-dat-jos-de-pe-scena/</a> <br /> <br /> <br /> <br /> <a href="https://www.blogger.com/#"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgSi7hHrtCKiEI8njmZIWxb3G3KzwFgbaW86R23rATi67G5dUlTjMFnUlNNO019urCPWbT5kY7dFpk4g8NXtw9Mx3CYZdsCk2Qw_pxlSzB-l0Xz38OwdMA_wl74ielv9o_NifT6g6cIgtQ/s640/pupa+mana+psd+targoviste.jpg" /></a> <br /> <br /> <br /><a href="https://www.blogger.com/#"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgza0J313PERUGV2A7RVP1QIKOkrAXQueSjd84vMHh2MYFPluZwVFLaw9UAqIKj8r5gXGeZdhlwrORVk1IveNMksWnwf__dGmW7Hh3VfV_D9wAiX3DG3UdlV-OOPlzGaRi34EeS8SgLIgg/s400/pupa+mana+boc.jpg" /></a> <br />Premierul Emil Boc. Cetățean cocoșat de umilință și respect în fața politicianului. Nu am găsit autorul imaginii (îl adaug dacă aflu) <br /> <br /> <br /> <br /> Iată cum ne vedea ca popor un oficial nazist, într-un raport secret din 4 noiembrie 1940, în care se discuta strategia de acțiune a Germaniei în România. Fragment. Sursa: „Politik und Wirtschaft Rumäniens” din 21 februarie 1940. Fondul Microfilme SUA, rola 258, Arhivele Naţionale Istorice Centrale, Bucureşti, tradus de George Damian: <br /> <br /> <br /> "Naţiunea română" nu este nici în ziua de azi nimic altceva decât o legendă a istoriografiei. Până în secolul al XIX lea nu a existat de fapt decât o viaţă vegetativă a micului popor de ţărani şi păstori valahi care număra cu puţin peste un milion de oameni care niciodată nu au avut o clasă conducătoare proprie ci nişte profitori patriarhali care se schimbau adesea. Înmulţirea de zece ori a acestei populaţii în secolele XIX şi XX s-a reușit prin apariţia sistemului industrial european care a transformat stepele în terenuri agricole. Această mare şansă economică s-a transformat, ca la toţi primitivii, într-o creştere a populaţiei. De aici a rezultat un număr mai mare şi o clasă de mari proprietari lacomi care nu aveau nici o legătură cu pământul şi cu masele muncitoare; fără să existe un popor şi cu atât mai puţin o naţiune. Puţinul care are legătură cu voinţa poporului vine din Transilvania. În cercurile românilor emigraţi aici ca forţă de muncă, în urma contactului strâns cu cultura mărcilor de graniţă ale Imperiului a apărut dorinţa de a da o viaţă mai bună neamului propriu.”<br /> <br /><a href="https://www.blogger.com/#"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj8SQm1DWZzuQNyShNdzcmco0a0ier9h2k5vGN0knR76ZOBC_9UZLGZFbqJziXfv51EzU9-9q7W_unF4NsGZUtB4BF8d9Axn01xJUsqfVpSUwDjAbKxaRSz6lQQ_k9WtruUpzNWeJi-ALY/s640/0+dancila_carmen_dan_pupat_mainile.jpg" /></a> <br /><br /> Atitudinea slugarnică a cetățenilor față de pesediști este caracteristică unei relații de tip feudal, boier versus iobagul umil, care așteptă totul de la boier. Și prin acestă umilință de iobag își așteaptă recompensa: dreptul de a trăi.<br /> Alte explicați oferite de specialiști în acest articol: <a href="https://www.blogger.com/#">https://www.ziardecluj.ro/de-ce-poporul-pupa-mana-politicienilor-e-ca-sistemul-mafiot-saruta-mana-pe-care-nu-o-poti-musca</a><br /> <br /> <br /> <a href="https://www.blogger.com/#"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgqKc5aFi7qhJJlGrEAjuNmVMHLAxf7qIPMh2DRYT7h_cp9xzKUP44LB_AiBauwiE3ITZDnr0dJHg8hqDGpqQx6KgXOhjx-Jkb4P_dI7aNWeyjvA7zeSwBnX_1SMDj_k8N7f77qzpo4qjI/s640/78590226_2541723912740319_8983155748645109760_n.jpg" /></a> <br /> <br /> <a href="https://www.blogger.com/#"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhHfkq3eQLJoK5YpIIorS8UmaWQ5NsE4IScTiFjPs0g1ChBoO1qc9yO4p1TTmBsubq0nOV_gHdzaykZNRU2OxlakouA5NhLc0Jhf0pFxs9nOpBDssKZz3qdoVhIXE8n2AObdAyfNsfDdMM/s640/Dancila+banat.jpg" /></a> <br /> <br /> <a href="https://www.blogger.com/#"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjWl4Pn4dmNSBzj7RprRoL4rKwcB4qbImAsYRoEQ-9EcJFkGGU5_l8vTspkp17yPbSEe63604TIAfebDRRUpEVevklQE06AFYB0NGQsfaeWrzuatPhXzg1yU0JFpFzdNltJNCrN5Dkjkso/s320/firea.jpg" /></a> <br /> <br /> <a href="https://www.blogger.com/#"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjV0gEYYToZNM0_0nTt4B4wmhFL6-xtSbFOwy0zEqOKg0sju2N12n-s9YIG6lmz6QdWLY3LAdJ0HlHTVYzUCjIQ_wMMl_LpkB1fmIDnrry_loqX-V7kkXahmUx08MFNi9c53dXkQfAgXuY/s640/pupat_mana_politicieni4_0.jpg" /></a> <br /> <br /> <br /> <a href="https://www.blogger.com/#"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgG2xSMRqnUjjcs1F7xAa7oSNVi8tWgLEjXslpjGzIM2c_P9cQVOi-MfkrDWeuVMF4ZNH7W8LHB6jjXdvy1tJOAuavEcHn2HU3lNMffQDRRZKkoq41x97p2nI6-2x3nju1Pee6K1IGKLMM/s640/PUP.jpg" /></a> <br />
Radu Olteanhttp://www.blogger.com/profile/03675988262035408790noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-4070446663406118096.post-11331159707053518882017-09-09T18:02:00.006+03:002023-02-19T08:49:30.011+02:00Exercițiu de imaginație...<div style="margin-bottom: 0in; text-align: center;">
<br /></div>
<div style="margin-bottom: 0in;">
<span lang="ro-RO"><br /></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhg3oTa5Nu5SlRx6T1LoQBHf2ogPnwGs8s3YVnE067oyak_9OeSzbCPZc_L9VVNh8m2Feot81ak7XAe4t-mtrQ9g77nwfjhwHCoog_XwUXTBsmvIditmLh1xcRyLNh2d2AGYILcArHoPLE/s1600/IMGP9238.JPG" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="795" data-original-width="1134" height="448" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhg3oTa5Nu5SlRx6T1LoQBHf2ogPnwGs8s3YVnE067oyak_9OeSzbCPZc_L9VVNh8m2Feot81ak7XAe4t-mtrQ9g77nwfjhwHCoog_XwUXTBsmvIditmLh1xcRyLNh2d2AGYILcArHoPLE/s640/IMGP9238.JPG" width="640" /></a></div>
<div style="margin-bottom: 0in;">
<span lang="ro-RO"><br /></span></div>
<div style="margin-bottom: 0in;">
<span lang="ro-RO">Am <span lang="ro-RO">încercat un exercițiu de imaginație. Mi-am închipuit o geografie fantezistă și o Istorie alternativă. </span></span></div>
<div style="margin-bottom: 0in;">
<span lang="ro-RO"><span lang="ro-RO"><br /></span></span></div>
<div style="margin-bottom: 0in;">
<span lang="ro-RO">Se făcea că
Transilvania nu există și că în locul ei se află Cehia. Cehia
locuită de cehi, vorbitori ai unei limbi slave, cu orașe precum
Praga și Brno. Cu provincii istorice precum Moravia și Boemia. Pe
scurt Cehia, așa cum o știm. Doar într-o altă geografie. </span></div>
<div style="margin-bottom: 0in;">
<span lang="ro-RO"><br /></span></div>
<div style="margin-bottom: 0in;">
<span lang="ro-RO">Se făcea, în
fantezia imaginată de mine, că Cehia avusese din vremuri străvechi,
o importantă comunitate de valahi. Ba chiar una care depășea un
pic ca număr pe cel al cehilor. Doar că românii, de religie
greacă, diferită de cea catolică a cehilor, nemților sau
austriecilor din țară, cu rânduieli mai apropiate de Orient decăt
de Apus, trăitori doar în sate, au rămas economic, social și
cultural în urma celorlalți. Iar cu timpul au fost excluși cu
desăvârșire din viața politică, socială, militară a țării,
rămânând doar mână de lucru la munca câmpului, secole de-a
rândul. Regii moravi au preferat să colonizeze germani și austrieci
spre a dezvolta țara. De ce românii nu erau ca germanii sau de ce
germanii erau la anul 1200 mai buni ca românii, este o întrebare pe care nu ne-o punem fiindcă răspunsul ne-ar enerva... </span>
</div>
<div style="margin-bottom: 0in;">
<span lang="ro-RO"><br /></span></div>
<div style="margin-bottom: 0in;">
<span lang="ro-RO">Istoria s-a consumat
în continuare. Praga a devenit un oraș de aur al Europei,
multietnic, plin de cehi, nemți, flamanzi, danezi, italieni, ba chiar și cu turci (dar
fără români; ce să facă românii la oraș?), plin de
meșteșugari, negustori bogați, bancheri, savanți, alchimiști,
pictori, sculptori, scriitori. Oraș cu biserici gotice, mândre și
înalte, mănăstiri cu biblioteci faimoase, numeroase palate, case etajate, orologii complicate dotate
cu mașinării uimitoare și statuete de lemn pictat. </span>
</div>
<div style="margin-bottom: 0in;">
<span lang="ro-RO">Și tot așa, în
timp ce peste locuitorii majoritari ai țării Istoria trecea fără
mari schimbari. Tot țărani și păstori amărâți. Însă e drept
că mulți dintre țăranii regatului erau și cehi, germani, slovaci, sau
polonezi. Și ei erau amărâți, obidiți și nedreptățiți și de aceea deseori se revoltau! Dar românii
erau DOAR țărani! Datorită religiei și culturii lor, nu puteau
sub nici un chip să-și depășească condiția de muncitor al câmpului. </span>
</div>
<div style="margin-bottom: 0in;">
<span lang="ro-RO"><br /></span></div>
<div style="margin-bottom: 0in;">
<span lang="ro-RO">Se făcea că la un
moment dat, așa, pe la 1800, niște români mai umblați la școli
înalte (asta doar fiindcă renunțaseră la religia lor greacă!),
au zis că situația neamului lor e crudă și nedreaptă, ei fiind
cei mai vechi locuitori ai Cehiei, descendenții triburilor de
marcomani, barbarii din antichitate. Deci românii, urmașii
marcomanilor sunt cei mai vechi locuitori ai acestei țări, nu
cehii! Și că vechii slavi, strămoșii cehilor au venit ca
năvălitori, au fondat un regat puternic - Moravia Mare, s-au bătut
cu hunii, cu avarii, cu germanii, au creștinat țara, au construit
biserici de piatră, la început mici, apoi tot mai mari, au
construit orașe, întâi din lemn, apoi de piatră, înconjurate cu
ziduri și turnuri, au ”aruncat” peste ape poduri, au ridicat
castele, au purtat războaie, pe scurt au făcut Istorie ... Și ce
dacă? Tot niște năvălitori rămași în minoritate au rămas!! Și
care n-au nici un drept istoric asupra acestui pământ! Astfel au
grăit acei români umblați la școli. </span>
</div>
<div style="margin-bottom: 0in;">
<span lang="ro-RO"><br /></span></div>
<div style="margin-bottom: 0in;">
<span lang="ro-RO">Și iată că în
secolul al 20-lea, roata Istoriei s-a întors. Deși învinsă în
Războiul cel Mare, țara vecină, România, cum-necum a ajuns printre
învingători. În urma tratatelor de pace, Cehia a fost anexată
regatului României, în virtutea faptului că era locuită majoritar
de români. Momentul s-a numit Marea Unire. Ca semn al biruinței,
soldații români au legat o pereche de opinci – simbolul
statutului de țărani umili – pe vârful Hrad-ului din Praga. O
răzbunare istorică împotriva secolelor de suferință!</span></div>
<div style="margin-bottom: 0in;">
<span lang="ro-RO"><br /></span></div>
<div style="margin-bottom: 0in;">
<span lang="ro-RO">Astfel, România a
ajuns stăpână peste Moravia și Boemia, străvechi provincii
românești, vremelnic aflate sub ocârmuirea ticăloasă a
cotropitorilor de alt neam. Se reparase o nedreptate istorică! După
1000 de ani de suferințe sub călcâi străin, ”Cehia revenea la
<b>Patria Mumă”</b>! Așa grăiau gazetele și sloganurile oficiale!</span></div>
<div style="margin-bottom: 0in;">
<span lang="ro-RO"><br /></span></div>
<div style="margin-bottom: 0in;">
<span lang="ro-RO">În următorii 100
de ani, Istoria Cehiei a devenit oficial parte din Istoria României.
Boemia era țara vechilor marcomani, cei mai demni, viteji și
mândrii dintre neamurile antichității! </span>
</div>
<div style="margin-bottom: 0in;">
<span lang="ro-RO"><br /></span></div>
<div style="margin-bottom: 0in;">
<span lang="ro-RO">Pe de altă parte
Istoria cehilor a dispărut din cărțile de istorie... Cehii mai
erau amintiți în Istoria oficială doar prin cruzimile și
nedreptățile comise împotriva țăranilor români. Stemele
medievale ale Cehiei ce erau pictate sau sculptate pe vechile palate administrative, Universități sau teatre au fost sparte și date jos date pe toate
monumentele istorice iar statuile regilor moravi topite. </span>
</div>
<div style="margin-bottom: 0in;">
<span lang="ro-RO"><br /></span></div>
<div style="margin-bottom: 0in;">
<span lang="ro-RO">După al doilea
război castelele Boemiei au devenit spitale de bolnavi psihici sau sedii de
Cooperative Agricole de Producție. Ulterior au fost abandonate și lăsate în ruină. Românii nu
iubeau monumentele ce aminteau de cultura și civilizația cehilor și făceau cumva să le lase să dispară. </span>
</div>
<div style="margin-bottom: 0in;">
<span lang="ro-RO"><br /></span></div>
<div style="margin-bottom: 0in;">
<span lang="ro-RO">Bravul <span style="font-family: inherit;">soldat <span style="background-color: white; color: #222222; font-size: 17.5px;">Š</span>vejk
a dispărut din spațiul public! Iar cimitirul evreiesc din Praga a
scăpat la mustață de distru</span>gerea pregătită de grupările
fasciste românești din timpul celui de-al doilea război mondial. </span>
<br />
<span lang="ro-RO"><br /></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiEX9A_k3TdZzTa8yEivpya1CMSdCFu6_fxKoGTXaB4Q8swG4sh9qx6CPCy7Ao4sLpnt8bgq5d_AbdRK9j73sGg24VOqhqcJgfwL8adNBUZ-TCJMZ6Bcj7rXaBrQ7cMCMCrY5gb4pTiVbs/s1600/Untitled-1.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1080" data-original-width="1002" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiEX9A_k3TdZzTa8yEivpya1CMSdCFu6_fxKoGTXaB4Q8swG4sh9qx6CPCy7Ao4sLpnt8bgq5d_AbdRK9j73sGg24VOqhqcJgfwL8adNBUZ-TCJMZ6Bcj7rXaBrQ7cMCMCrY5gb4pTiVbs/s320/Untitled-1.jpg" width="296" /></a></div>
<div style="margin-bottom: 0in;">
<span lang="ro-RO"><br /></span></div>
<div style="margin-bottom: 0in;">
<span lang="ro-RO"><br /></span>
<span lang="ro-RO">Vizitatorii
castelului de la Karlstejn află azi de la ghizi că monumentul a
fost stâpânit de Mircea cel Bătrân și că dedesupt s-a aflat o
fortăreață marcomană. Toți vizitatorii castelului din Praga,
Hrad-ul, află că singurul lucru important întâmplat acolo a fost
execuția (plină de cruzime) a unui mare răsculat român. Și că
dedesupt s-a aflat o fortăreață marcomană.</span><br />
<span lang="ro-RO"><br /></span></div>
<div style="margin-bottom: 0in;">
<br />
<span lang="ro-RO"></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi1au1l0u1Y0roXr1ARhI1yE8CkKMbJw_3DPD8rhELBXus3R_1MjjDF2AFb98BSH6lfokEJOOgL3fpgyhBinWogiZcQI5CM2TJjb9oh9Vb14rcqLUMQE0iV4T_7oG4LSC58Bl25HSrG2XQ/s1600/Hung-Drawn-and-Quartered.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="612" data-original-width="500" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi1au1l0u1Y0roXr1ARhI1yE8CkKMbJw_3DPD8rhELBXus3R_1MjjDF2AFb98BSH6lfokEJOOgL3fpgyhBinWogiZcQI5CM2TJjb9oh9Vb14rcqLUMQE0iV4T_7oG4LSC58Bl25HSrG2XQ/s640/Hung-Drawn-and-Quartered.jpg" width="522" /></a></div>
<br />
<div style="margin-bottom: 0in;">
<span lang="ro-RO"><br /></span></div>
<div style="margin-bottom: 0in;">
<span lang="ro-RO">Cu timpul propaganda
și-a făcut efectul. Anual erau reamintite câteva episoade
sângeroase când trupe paramilitare extremiste cehești au ucis civili țărani români
în 1944. Plini de frustrari si resentimente, românii nu-i mai
puteau suferii pe cehi, pe care-i vedeau ca pe niște barbari ce n-au
ce căuta în România: - Marș înapoi de unde-ați venit, în stepele rusesști! - Ce
căutați voi în țara NOASTRĂ!? </span>
<br />
<span lang="ro-RO"><br /></span></div>
<div style="margin-bottom: 0in;">
<span lang="ro-RO"><br /></span></div>
<div style="margin-bottom: 0in;">
<span lang="ro-RO"><br /></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEih6YSaRLyzhu80vxHmz9UduYbtJ-uI7NfydZWr2yLxctGy1350svg4SlCvbAAOonPzCuPKVfkopzUWAsnHDMK3eANPFHqUm90ThX1Ac1LbZEyTDhvQExn0rMmzypInGw3ivUKnVJa-7j0/s1600/IMGP1638.JPG" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1017" data-original-width="753" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEih6YSaRLyzhu80vxHmz9UduYbtJ-uI7NfydZWr2yLxctGy1350svg4SlCvbAAOonPzCuPKVfkopzUWAsnHDMK3eANPFHqUm90ThX1Ac1LbZEyTDhvQExn0rMmzypInGw3ivUKnVJa-7j0/s640/IMGP1638.JPG" width="472" /></a></div>
<div style="margin-bottom: 0in;">
<span lang="ro-RO"><br /></span></div>
<div style="margin-bottom: 0in;">
<span lang="ro-RO"><br /></span>
<span lang="ro-RO">Stațiunea balneară
construită de habsburgi, Karlovy Vary, una din bijuteriile
vechiului Imperiu a fost vândută – toată! – pe nimic unui mafiot
politic român care a lăsat-o în ruine. </span>
</div>
<div style="margin-bottom: 0in;"><span lang="ro-RO">Hotelul Franz Josef,
ridicat în 1870 și redenumit Unirea, tocmai s-a prăbușit în vara
asta. Nu au fost raportate victime... </span>
</div>
Radu Olteanhttp://www.blogger.com/profile/03675988262035408790noreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-4070446663406118096.post-40554248898574315632017-03-22T12:59:00.005+02:002022-07-31T12:24:28.683+03:00Amintiri din vremea lui Decebal<div style="margin-bottom: 0in;">
<div style="margin-bottom: 0in;">
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj8e66PmszgtZXG7spqXoT9V0PV7XSC_LJwry4DCw-4ca6fiFyWpti0KbKyGNlRbtStuHr-kpvTvLBykh5RN_S-qH1QpQ8cqRZgRH4V1LqeOl9A14PhTfG7ztrBua7s3kh6eut90hzoRMg/s1600/Columna+vs+foto+Vuia.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj8e66PmszgtZXG7spqXoT9V0PV7XSC_LJwry4DCw-4ca6fiFyWpti0KbKyGNlRbtStuHr-kpvTvLBykh5RN_S-qH1QpQ8cqRZgRH4V1LqeOl9A14PhTfG7ztrBua7s3kh6eut90hzoRMg/s640/Columna+vs+foto+Vuia.jpg" width="640" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Explicații, vezi mai jos. Montaj foto de Adrian Pădure</td></tr>
</tbody></table>
<br /></div>
<div style="margin-bottom: 0in;">
Vorbind mai zilele trecute cu un
prieten, am râcâit și discutat un pic despre una din multiplele
fațete ale dacomaniei/dacopatiei. </div>
<div style="margin-bottom: 0in;">
<br /></div>
<div style="margin-bottom: 0in;">
<br /></div>
<div style="margin-bottom: 0in;">
Este vorba despre legendele despre
daci, toponimii legate de daci/geți, cultură moștenită direct de
la daci și geți. </div>
<div style="margin-bottom: 0in;">
Am studiat un pic subiectul. Dacii au
reapărut abia în ultimii 300 de ani în conștiința românilor.
Mai întâi prin intermediul elitelor ce au avut acces la cărțile
de istorie occidentale* și abia în a doua jumătate a secolului al 19-lea au fost
descoperiți de marele public și adoptați ca strămoși și părinți ai neamului românesc alături de romani.<br />
In folclorul si mitologia populară
românească dacii dispăruseră de mult. Abia reprezentanții Școlii
Ardelene si scrierile unor cărturari patrioți de după 1850 au făcut loc dacilor în conștiința publică. Până atunci, NICI O AMINITIRE,
POVESTE, LEGENDĂ SAU DENUMIRE TOPOGRAFICĂ legată de daci nu a supraviețuit în spațiul românesc. </div>
<div style="margin-bottom: 0in;">
Este drept că unii boieri mai citiți
(precum stolnicul C-tin Cantacuzino), auziseră încă din veacurile
17-18 de războaiele lui Traian din ”Dachia” și de locuitorii ei cei ”varvari, groși și viteji”. La fel, diverși
călători străini din secolele 18 și 19 în drum prin Transilvania
și Valahia observaseră latinitatea limbii române și bănuiau că
românii sunt urmașii coloniștilor lui Traian.<br />
* - Începând cu jumătatea sec. 16 fuseseră publicare Istoriile romane ale lui Cassius Dio</div>
</div>
<div style="margin-bottom: 0in;">
<span style="color: #4b4f56;"><span style="font-family: inherit;"><span style="font-size: 10pt;"><br /></span></span></span>
<span style="color: #4b4f56;"><span style="font-family: inherit;"><span style="font-size: 10pt;"><br /></span></span></span></div>
<div align="LEFT" style="margin-bottom: 0in;">
<table cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: left; text-align: left;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjHIfuu-nbZm7qUsx-IkXak1kPoJr7aaBr92tExKaXWgpfTU9UNnm3IlrM9bdXhyphenhyphenTSSg6SNJuCoOQICg7nv6M1_sBvjhpL-jZbsfPEpEKArmYyDxtYHe_s3IkSsL2tEKF7Sd8T4Ag_Aai8/s1600/1912+Lunca+Cernii+-+Romulus+Vuia.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="488" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjHIfuu-nbZm7qUsx-IkXak1kPoJr7aaBr92tExKaXWgpfTU9UNnm3IlrM9bdXhyphenhyphenTSSg6SNJuCoOQICg7nv6M1_sBvjhpL-jZbsfPEpEKArmYyDxtYHe_s3IkSsL2tEKF7Sd8T4Ag_Aai8/s640/1912+Lunca+Cernii+-+Romulus+Vuia.jpg" width="640" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><div style="text-align: left;">
<i>Asemănarea țăranilor actuali (cei din preajma anului 1900) cu dacii este una conjuncturală. În aceleași condiții de trai, spațiu geografic, climă, alimentație, oamenii se îmbracă își construiesc case și au aceleși mod de viață. În această fotografie, din 1912, fotograful Romulus Vuia i-a pus pe țărani să își pună mantăile cu glugă în așa fel încât să copieze drapajele mantiilor și atitudinile unor daci de pe Columna lui Traian (vezi imaginea de la începutul articolului). Dar mantăile de lână sunt puse nefiresc față de cum erau purtate de țăranii hunedoreni. Fiindcă dacii de pe Columnă aveau mantii prinse cu fibule pe umăr și nu mantăi cu glugă. Practic, Romulus Vuia a creeat o fotografie ”fake”, ce vroia să dovedească identitatea (și continuitatea) dintre daci și țăranii actuali din jud Hunedoara. Într-adevăr, țăranii arată foarte arhaic, iar mantia cu glugă este aproape identică cu </i>paenulla <i>folosită de soldații romani și atestată în mai multe cazuri la ciobanii români din trecut. Însă chiar dacă acceptăm că e vorba de o moștenire antică e vorba de una ..romană și nu dacică. </i><i><br /></i></div><div style="text-align: left;"><i>Cine se folosește de imaginea asta ca dovată de continuitate daci-români, nu poate decât să dea dovadă de naivitate. Valoarea acestei poze ca document istoric, este tot atât de „mare” ca o scenă din filmul Dacii de Sergiu Nicolaescu</i></div>
<i><br /></i>
<i><br /></i>
<br />
<div style="font-size: medium; margin-bottom: 0in; text-align: start;">
<div style="text-align: left;">
Dar la nivelul poporului, românii habar nu mai aveau de daci. Și nu mai aveau habar de vreo 1500 de ani. Dacii au dispărut cu desăvârșire din amintirea autohtonilor. Nici nu știm cum își ziceau dacii ei înșiși, ci doar cum îi numeau romanii. Ei se numeau - probabil - fiecare după tribul lor, ideea de unitate națională, cu un nume etnic unic, fiind un concept modern, naționlist și fals în realitate. Numele de daci, Dacia îl cunoaștem exclusiv din scrierile romane, care aveau nevoie de etnonim unic (precum cel de sciți, sarmați, celți etc). </div><div style="text-align: left;"><br /></div></div><div style="font-size: medium; margin-bottom: 0in; text-align: start;">
<div style="text-align: left;">
Pe de altă parte, ceea ce este oarecum frustrant pentru ”patrioții” români preocupați exclusiv de dacism, plini de dispreț la adresa ”imperialiștilor” romani, este faptul că amintirea împăratului Traian a supraviețuit vremii. Se numesc troiene fortificațiile liniare antice din valuri de pământ (chiar dacă au sau nu legatura cu romanii) și prin extensie și grămezile de zăpadă viscolite (troiene de zăpadă). ”Bădița” Traian e pomenit cu duioșie în urările de anul nou (S-a sculat mai an, bădița Traian). De Decebal nu mai știa nimeni.</div>
</div>
<div style="font-size: medium; margin-bottom: 0in; text-align: start;">
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Chestia asta cu ”legendele dacilor” e una din fețele dacomaniei, care încearcă să ne facă să credem că în constiinta profundă a românilor a ramas amintirea dacilor, a lui Decebal sau a comorilor lui. Nimic mai fals! Nu a mai rămas nici o amintire și nici un element cultural dacic din epoca aia. Nici zig-zagurile pe cămeși sau ulcele de lut ars, nici obiceiuri pre-creștine ”de pe vremea dacilor”. </div><div style="text-align: left;"><br /></div>
</div>
<div style="margin-bottom: 0in;">
<div style="text-align: left;">
<div style="font-size: medium;">
Ceea ce suntem acum, suntem produsul cultural al ultimlor 4-500 de ani...Zigzagurile de pe ii, ciopliturile din lemn de la casele vechi, doinele, superstițiile și alte păgânisme, basmele, muzica populară, călușarii*, tot, tot au rădăcini doar în moștenirea medievală.</div><div style="font-size: medium;"><br /></div>
<span style="font-size: small;">Nici o amintire populară nu coboară mai adânc către începutul evului mediu sau mai demult către epoca migrațiilor. De antichitate nu mai vorbesc. Cînd tu nu mai știi ce făcea tatăl străbunicului, de ce ți-ai aminti ce făceau strămoșii tăi de la anii 1600 sau 1400... </span></div><div style="text-align: left;"><br />
<span style="font-size: small;">* - </span><span style="font-size: small;">Ca exemplu de cât de complicate pot fi unele lucruri și cum sunt ele simplificate în</span><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; font-size: small;"> cheie ”naționalistă”: Călușarii! Toată lumea e convinsă că este un dans arhaic, moștenit - se poate altfel? - de la daci. Dar de ce de la daci? Numai dacii au trăit în vechime pe aceste pământuri? De ce nu ar fi o moștenire de la...cumani sau pecenegi? Aceștia au trăit pe la noi (cumanii în Moldova și Muntenia, pecenegii mai mult în Transilvania) mai bine de 250 de ani, au avut un cult al calului (erau călăreți de stepă) iar Călușul ar putea fi unul de tradiție războinică, precum dansurile căzăcești, georgiene sau cele din Asia Centrală. <span style="background-color: white; white-space: pre-wrap;">De ce trebuie ca orice așa zisă moștenire culturală străveche, ”ancestrală” să vină de la daci? Poate avem moșteniri ancestrale de la...avari! Sau de la vechii bulgari care pe 800-900 au stăpânit jumate din țară. </span></span></div>
</div>
<div style="font-size: medium; margin-bottom: 0in; text-align: start;">
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
</div>
<div style="font-size: medium; margin-bottom: 0in; text-align: start;">
<div style="text-align: left;">
Amintirea dacilor la nivelul poporului a dispărut după cateva generatii de la dispariția numelui de Dacia. Eu zic că dupa 300, maxim 500 de ani, nimeni de pe aici nu mai știa ceva despre daci sau cine fuseseră ei.<br />
Fara o cultura scrisă, locuitorii nu aveau nici o posibilitate sa isi mai aminteasca ce se petrecuse înaintea străbunicilor. <br />
Iar momente dramatice, cruzimi, devastări, masacre au tot avut loc de-a lungul a peste 1000 de ani . De ce și-ar aminti localnicii, patriotic, peste secole, doar războaiele lui Decebal? </div>
</div>
<div style="font-size: medium; margin-bottom: 0in; text-align: start;">
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
De romani și Traian oamenii nu au putut să uite. Ruinele romane, dovezi palpabile, se știa că-s de pe vremea lui Traian. Cu romanii, dunărenii au tot avut contact. Bizantinii erau numiți tot romani. Ținutul Bulgariei de sud era numit „Romania” (Țara Romanilor, tradusă de otomani peste veacuri prin Rumelia). Țarigradul/Constantinopolul, orașul-regină, sediul împăratului creștin și al patriarhului era un oraș roman. </div>
</div>
<div style="font-size: medium; margin-bottom: 0in; text-align: start;">
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
De fapt, chestia asta nu o simplă dacomanie inocentă, o licență artistică, un subiect de povești pentru copii gen legenda, secretul, comoara, moștenirea dacilor/geților/ a lui Decebal/Dromihete/Dochia*/etc. Este un ”puiuț” al mitului național al CONTINUITĂȚII, care alături de cel de UNITATE sunt parte din fundamentele naționalismului românesc. Continuitatea ne spune că românii și doar românii sunt unicii descendenți ai autohtonilor din Carpați, din paleolitic și până azi, trecând neapărat prin daci. Și desigur, unicii îndreptățiți să existe și să stăpânească pe aceste pământuri (deci ceva ff serios, cu trimitere către geo-politică)... </div>
</div>
<div style="font-size: medium; margin-bottom: 0in; text-align: start;">
<div style="text-align: left;">
* - Dochia vine de la Sf. Evdochia, nu este o ”urmă” dacică)<br />
<br /></div>
</div>
<div style="font-size: medium; margin-bottom: 0in; text-align: start;">
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
</div>
<div style="font-size: medium; margin-bottom: 0in; text-align: start;">
<div style="text-align: left;">
Apoi toponimiile...Toponimiile geografice (ape, munți, dealuri, stânci, vârfuri) de la noi sunt în majoritatea cazurilor de origine slavă. Restul se împart între românești (gen Florești, Titu, Călărași, Pașcani, Focșani, Câmpulung), turcice (Teleorman, Caraiman, Bucegi), maghiare (Feldioara, Oradea, Suceava, Sighișoara, Saschiz), germană (Năsăud), turcă (Brăila, Megidia) și rarisim din latină (cele cîteva râuri : Olt, Mureș,Timiș etc si Constanța de la Constantiana/Kustenge; numele de Argeș vine din turcicul ”argis” = înălțime, colină și nu de la un getic Argessos . Alba Iulia este o formă neo-latină, din Renaștere, traducere latină a numelui Gyula (Julia) și Feher=Alb (în evul mediu românii au numit-o Bălgrad iar ungurii Gyulafehervar). Morisena/Cenad este o formă latinizată medievală, nu antică. Comuna Berzovia din Banat, în care se află urmele unui castru roman (Berzovis) este o rebotezare din epoca comunistă (numele vechi, era Jidovin, nume des întâlnit în localitățile cu ruine)... Dar nimic, nimic dacic. </div>
</div>
<div style="font-size: medium; margin-bottom: 0in; text-align: start;">
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Vei găsi în România nume gen ”troian” dar nu ”Movila Dacilor”, stânca lui Oroles, muntele Decibalus sau orice altceva de gen...Cele mai arhaice denumiri topografice de la noi provin din slavă.</div>
</div>
<div style="font-size: medium; margin-bottom: 0in; text-align: start;">
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
</div>
<div style="font-size: medium; margin-bottom: 0in; text-align: start;">
<div style="text-align: left;">
Fiți foooarte prudenți când auziți despre ”legendele dacilor” din satele din împrejurimile cetăților dacice din Mții Orăștiei: Grădiștea de Munte, Luncani, Târsa ș.a. Gen ”bătrânii care auziseră de la moșii lor despre comoara lui Decebal”... Poate ”legende” moderne, ale traficanților locali de obiecte arheologice, extrem de numeroși în zonă. </div>
</div>
<div style="font-size: medium; margin-bottom: 0in; text-align: start;">
<div style="text-align: left;">
Puțini stiu că acele sate au fost fondate târziu, în sec al 18-lea. Oamenii n-au locuit în acele zone sute și sute de ani...Deci n-au cum să fie descendenții dacilor lui Decebal. Și nici păstrătorii ”secretelor” dacilor. Poate ai romanilor...</div>
</div>
<div style="font-size: medium; text-align: start;">
</div>
<div style="font-size: medium; margin-bottom: 0in; text-align: start;">
<div style="text-align: left;">
Când austriecii scotoceau primii la începutul sec. al 19-lea după aur la Sarmizegetusa, nu era picior de țăran prin zonă care să aibă habar de daci. Nimeni nu stia ce-s acele ruine si ale cui au fost. </div>
</div>
</td></tr>
</tbody></table>
<br /></div>
Radu Olteanhttp://www.blogger.com/profile/03675988262035408790noreply@blogger.com14tag:blogger.com,1999:blog-4070446663406118096.post-92081424741866719172015-07-11T15:27:00.001+03:002015-07-13T09:54:54.860+03:00Unde sunt țâșnitorile și cișmelele din București?<h2 style="clear: both; text-align: center;">
Unde sunt țâșnitorile și cișmelele din București?</h2>
<div>
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjOzoVQL_m-1IEp79QGuGM7gGYg_DnS0XTuAuDop3LMFPHickJ46WkJOOF1Ei4nw6UYN6kf9ICOG1Vthjpe8M1_yD2xArUhyphenhyphenrBqtStAo1N-md61CRFCPKdt2vIKnTRYkVhvQmDiN2Mf3Zo/s1600/tasnitoare+bucuresti.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em; text-align: center;"><img border="0" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjOzoVQL_m-1IEp79QGuGM7gGYg_DnS0XTuAuDop3LMFPHickJ46WkJOOF1Ei4nw6UYN6kf9ICOG1Vthjpe8M1_yD2xArUhyphenhyphenrBqtStAo1N-md61CRFCPKdt2vIKnTRYkVhvQmDiN2Mf3Zo/s640/tasnitoare+bucuresti.JPG" width="542" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Preocuparea pentru aprovizionarea cu apă potabilă a Bucureștilor este veche. Domnitorul fanariot <a href="https://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Mavrogheni" target="_blank">Nicolae Mavrogheni </a>a încercat ceva când a construit la Șosea o casă a apelor ce se umplea prin apeducte subterane de la un izvor captat în afara orașului spre a aproviziona mai apoi câteva cișmele din oraș. Nu întâplător, biserica construită de acesta în apropierea cisternei cu apă are hramul Izvorul Tămăduirii. </div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgIR8OCP5vgqM7xpmCERbpPqC0MYP92XtJOL9dnBWp55s5J_bXjJL9wwfRh2R6ZlfS8-yz1wX4Svuq-mAyJQzqMyjPEnFEN0Pr4fffFBNENOMT5c4PXCrze-pMoBVA5U19fwgF8jugZCBk/s1600/apeduct+bucuresti+secol+18+-+Copy.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><img border="0" height="424" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgIR8OCP5vgqM7xpmCERbpPqC0MYP92XtJOL9dnBWp55s5J_bXjJL9wwfRh2R6ZlfS8-yz1wX4Svuq-mAyJQzqMyjPEnFEN0Pr4fffFBNENOMT5c4PXCrze-pMoBVA5U19fwgF8jugZCBk/s640/apeduct+bucuresti+secol+18+-+Copy.JPG" width="640" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif;"><span style="font-size: small; text-align: left;">Conductele ce transportau apa </span><span style="font-size: small;">erau din ceramică (un soi de olane) protejate de cărămizi. Aici, un segment de apeduct subteran apărut în Piața Universității, cu ocazia săpăturilor pentru construirea parcării subterane. Se observă că tuburile de ceramică erau smălțuite în interior. </span></span></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif;"> Însă mult timp, aprovizionarea cu apă a bucureștenilor o făceau sacagii, care aduceau în butoaie pe roți, trase de cai, apă din Dâmbovița. Încă nu mi-a explicat nimeni de ce bucureștenii preferau să ia apă murdară de la sacagii și nu își săpau fântâni mai multe sau mai adânci.</span><br />
<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgvC-cGHzXbVvg6Fpkcfok6N2tka30vqqfkKU4R6nGWqnia3WaNpcBlbtg1avFW820W1jxSPi6wBujN2Nqyak6ZyMwkCSPDsfGRyALxZCx93EgA-YsH0eBwQtacvNH_IaqGTiX1waWM3qI/s1600/sacagii+pta+teatrului+baer+-+Copy.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><img border="0" height="322" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgvC-cGHzXbVvg6Fpkcfok6N2tka30vqqfkKU4R6nGWqnia3WaNpcBlbtg1avFW820W1jxSPi6wBujN2Nqyak6ZyMwkCSPDsfGRyALxZCx93EgA-YsH0eBwQtacvNH_IaqGTiX1waWM3qI/s640/sacagii+pta+teatrului+baer+-+Copy.jpg" width="640" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif; font-size: small;">Sacale în fața Teatrului Național, pe Podul Mogoșoaiei. Detaliu dintr-o fotografie de M.B.Baer, cca 1870...</span></td></tr>
</tbody></table>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Însă din a doua jumătate a sec al 19-lea cișmelele s-au înmulțit substanțial, fără să fie însă niciodată suficiente. </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
<br /></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi3sTYzl3GTNdPZgabIkMevDmyzPMt-Kby_uWuDlbdJuujNwTWME5Da_14IhXIKzHMHAuvw3HnV_2SIOdWk0LSoAs21TTiwwv147NQSbaQoOEle-UuFO0NFDt7eVx7SZ8lBy3HsaMAiqiA/s1600/ci%25C8%2599mea+sf%25C3%25A2ntul+gheorghe.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><img border="0" height="424" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi3sTYzl3GTNdPZgabIkMevDmyzPMt-Kby_uWuDlbdJuujNwTWME5Da_14IhXIKzHMHAuvw3HnV_2SIOdWk0LSoAs21TTiwwv147NQSbaQoOEle-UuFO0NFDt7eVx7SZ8lBy3HsaMAiqiA/s640/ci%25C8%2599mea+sf%25C3%25A2ntul+gheorghe.jpg" width="640" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif; font-size: small;">Cișmea faimoasă la vremea ei (în preajma anilor 1890-1900) , în fața bisericii Sf. Gheorghe Nou</span><br />
<span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif; font-size: small;"><br /></span>
<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjOHbR-9XguIH-0NKAKpXsVsLClvP0pygzeM-vqTvLPRXm5FyZmLHiC4aiKRXL1_gmEnK32RWrOeQC71Dkbh09jrQ4HtwpbWt4lZK21rmsyM4WNJCa2sqsn3__q9P8WSgoDRP_amTutqdI/s1600/IMGP7310.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjOHbR-9XguIH-0NKAKpXsVsLClvP0pygzeM-vqTvLPRXm5FyZmLHiC4aiKRXL1_gmEnK32RWrOeQC71Dkbh09jrQ4HtwpbWt4lZK21rmsyM4WNJCa2sqsn3__q9P8WSgoDRP_amTutqdI/s640/IMGP7310.JPG" width="428" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="font-size: 12.8000001907349px;"><span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif; font-size: small;">Cișmeaua de la Sf Gheorghe, într-o carte poștală din epocă</span><br />
<div>
<span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif; font-size: small;"><br /></span></div>
</td></tr>
</tbody></table>
</td></tr>
</tbody></table>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhfh2Pjv7QumSGR8f1W3RqR2_UDGNp98uGXz0065b6fbqCkGLBoai9VF9nlubGzdfruAmZnQwxOVMiygIHmLIvr5kOnGREtdLAJh3LmvqMg6Lmdfhb6F9OM4ae1GFLWQWMj5jsDiVBrFRw/s1600/ci%25C8%2599mea+biserica+sfin%25C8%259Bi+mo%25C8%2599ilor.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><img border="0" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhfh2Pjv7QumSGR8f1W3RqR2_UDGNp98uGXz0065b6fbqCkGLBoai9VF9nlubGzdfruAmZnQwxOVMiygIHmLIvr5kOnGREtdLAJh3LmvqMg6Lmdfhb6F9OM4ae1GFLWQWMj5jsDiVBrFRw/s640/ci%25C8%2599mea+biserica+sfin%25C8%259Bi+mo%25C8%2599ilor.JPG" width="450" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif; font-size: small;">Cișmea veche lipită de Biserica cu Sfinți de pe Calea Moșilor. Azi dispărută fără urmă!</span></td></tr>
</tbody></table>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhm3hIiHktg8ae5Q_q4thOKU6Dg2vtGa3X-YraoG8JZd5nsal_OE1CaF0vkFBlkYaUXLYs8isl2BQoftOfxSYSuFTULdzQ4yy6o9xaeAIscZq7m4rEtupSFRfcuye2gBbOR3SNzhMiPYrs/s1600/calea+mo%25C8%2599ilor+1900.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><img border="0" height="428" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhm3hIiHktg8ae5Q_q4thOKU6Dg2vtGa3X-YraoG8JZd5nsal_OE1CaF0vkFBlkYaUXLYs8isl2BQoftOfxSYSuFTULdzQ4yy6o9xaeAIscZq7m4rEtupSFRfcuye2gBbOR3SNzhMiPYrs/s640/calea+mo%25C8%2599ilor+1900.JPG" width="640" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif; font-size: small;">Calea Moșilor în dreptul Bisericii cu Sfinți (sau cu Sibile). Locul cișmelei e marcat de grupul de oameni din dreapta.</span></td></tr>
</tbody></table>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
<br /></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhN-aXDLMUvLPD-ADjL7ybj-V01UdYwxLn67AmxfB7alOUFAl18WgVwYOs4kk47QyuFdQp7pVwjr2Yc_q3Q7-HPfN1TYe0BZcHDpkFTyTVF4y_D4lOmFrYZcWEiSdNLwIcJoaSbz-gqUtY/s1600/fantana+lahovary.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><img border="0" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhN-aXDLMUvLPD-ADjL7ybj-V01UdYwxLn67AmxfB7alOUFAl18WgVwYOs4kk47QyuFdQp7pVwjr2Yc_q3Q7-HPfN1TYe0BZcHDpkFTyTVF4y_D4lOmFrYZcWEiSdNLwIcJoaSbz-gqUtY/s640/fantana+lahovary.JPG" width="418" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><div class="separator" style="clear: both; font-size: medium; text-align: left;">
<span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif;">Unele cișmele erau adevărate monumente precum fântâna Lahovary de la Operetă (fosta sală de scrimă și tir, unde a fost ucis în duel E. Lahovary), ridicată în 1906, demontată prin 1982-85 în timpul marilor demolări din zonă și reamplasată în fața blocului Gioconda anii trecuți, după aproape 30 de ani, fără a mai fi reconectată la vreo sursă de apă... Eu am prins-o funcționând în anii 70...De remarcat în fotografia de mai sus, țâșnitoarea din prim plan care o dublează pe cea monumentală. </span></div>
<div>
<br /></div>
</td></tr>
</tbody></table>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
În anii interbelici Primăria Bucureștilor a montat zeci și zeci (poate sute?) de țâșnitori de fontă, cu un design specific, cu adăpătoare pentru animale, în partea de jos. Ele erau deconectate în fiecare toamnă și robinetele închise pentru a nu îngheța și remontate din nou în fiecare primăvară. Solide și practice, aceste țâșnitori au rezistat fără nici o modificare timp peste 70 de ani. Toți bucureștenii însetați în zilele caniculare de vară cunoșteau locația unora din aceste țâșnitori din centru. Deseori se făceau cozi, la care oamenii așteptau nerăbdatori. </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
<br /></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgpYxmiJbmmfGnDvjhUd7rD1mzRhBw7wJ4OOQML0GJmODmZNhivOJx_gmBkQ6usnEhT0TfL-JroQrPUckkPB6mPMn1_R-USsideXSzWty277AB_Gqeik5_O7YWW7QrF7isWC-mCJGnzeGg/s1600/tasnitoare2.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><img border="0" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgpYxmiJbmmfGnDvjhUd7rD1mzRhBw7wJ4OOQML0GJmODmZNhivOJx_gmBkQ6usnEhT0TfL-JroQrPUckkPB6mPMn1_R-USsideXSzWty277AB_Gqeik5_O7YWW7QrF7isWC-mCJGnzeGg/s640/tasnitoare2.jpg" width="416" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif; font-size: small;">Țâșnitoare la Universitate, în 1956, pe locul viitorului ceas..Sursa <a href="http://www.deutschefotothek.de/gallery/freitext/bukarest" target="_blank">Deutsche Fototek.</a></span></td></tr>
</tbody></table>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
<br /></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj_kttsrO8Jl_ZCsuvjqLM5YYczhHito_DjvmAYpWmDMBZ6B4UkYYxu46BRM4eC80UzC-ZTVwTg1K2-MpKJzmg6p78LUSd4eMjmYOAaRNwvaWr8WWevDcqKWcPw5rsaiuq0EJGmEz1tT-Q/s1600/tasnitoare.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><img border="0" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj_kttsrO8Jl_ZCsuvjqLM5YYczhHito_DjvmAYpWmDMBZ6B4UkYYxu46BRM4eC80UzC-ZTVwTg1K2-MpKJzmg6p78LUSd4eMjmYOAaRNwvaWr8WWevDcqKWcPw5rsaiuq0EJGmEz1tT-Q/s640/tasnitoare.jpg" width="418" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif; font-size: small;">Altă fotografie din 1956 cu țâșnitoare pe bulevard, azi dispărută. Sursa <a href="http://www.deutschefotothek.de/gallery/freitext/bukarest" target="_blank">Deutsche Fototek</a>. Comentarii despre setul de 40 de poze realizate de </span><span style="font-family: Georgia, 'Times New Roman', serif; font-size: small;"> fotografi DDR-iști <a href="http://rezistenta.net/2015/01/bucuresti-vara-1956-germania.html" target="_blank">aici, pe Rezistența.net</a></span></td></tr>
</tbody></table>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
<br /></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjs1cECOGEKJ-lgauhcm0962fdBEid8x-RGbn1fBsJOeY3HM6HseHd-PlM6U8zjZk-3nQudviwGHiraZuZqZkRTjJU0gaV-E2Oe12BetqlCGIV51LqsMYtwn04jVo6N8Jq3FpeK0B32ZLI/s1600/t%25C3%25A2%25C8%2599nitoare+nicolae+ionescu.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><img border="0" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjs1cECOGEKJ-lgauhcm0962fdBEid8x-RGbn1fBsJOeY3HM6HseHd-PlM6U8zjZk-3nQudviwGHiraZuZqZkRTjJU0gaV-E2Oe12BetqlCGIV51LqsMYtwn04jVo6N8Jq3FpeK0B32ZLI/s640/t%25C3%25A2%25C8%2599nitoare+nicolae+ionescu.JPG" width="460" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif; font-size: small; text-align: left;">Deseori, dacă nu fusese furat sau distrus, țuțuroiul era protejat de un fel de con de alamă de care părinții nu-i lăsau pe copii sa-și atingă fața ("E murdar, toți pun gura pe el!"). Fotografie interbelică de Nicolae Ionescu.</span></td></tr>
</tbody></table>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
<span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif;">Fără să înțeleg detaliile interne, epoca cișmelelor a apus încet-încet după 1990. Verile erau la fel de caniculare, betoanele s-au înmulțit peste tot, poluarea asemenea. Verdeața compactă a devenit o raritate în centru. La fel și cișmelele. Foarte probabil să fi existat un lobby al producătorilor de apă îmbuteliată. Chiar nu pot să nu mă gândesc la presiuni către Primărie sau chiar să bănuiesc fapte de corupție din partea acestora. Prea au dispărut țâșnitorile exact în perioada de explozie a apei îmbuteliate!! Și prea toate încercările de a se implanta țâșnitori noi s-au terminat dezamăgitor! Nu m-aș mira să aflu că vechile țâșmnitori să fi trezit interesul unor negustori de fier vechi și să fi fost vândute în masă. Doar pentru a fi cumpărate din străinătate altele și altele. Toate ajungând în scurt timp nefuncționale!</span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
<br /></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg_Q0DygaCMoS0CrdGG7hajxDLJdC5r7jczjgsL9CFPKaDeinb1cVImkhmvBcKjU1s1VCO97V5vCjJqWcRvqK6JMc2XCLeopP1gxFLqYv3_Dky3kCOZrmoiCJVGt61XdAx5r85TC18tnHQ/s1600/gunoi+tasnitoare.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><img border="0" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg_Q0DygaCMoS0CrdGG7hajxDLJdC5r7jczjgsL9CFPKaDeinb1cVImkhmvBcKjU1s1VCO97V5vCjJqWcRvqK6JMc2XCLeopP1gxFLqYv3_Dky3kCOZrmoiCJVGt61XdAx5r85TC18tnHQ/s640/gunoi+tasnitoare.JPG" width="428" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="font-size: small; text-align: left;"> Î<span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif;">n oraș găsești multe "cadavre" de țâșnitori uscate, uneori pline cu gunoaie. Nimic nu e mai trist decât o cișmea uscată.</span></span></td></tr>
</tbody></table>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
<span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif;">În acest context am descoperit cu bucurie inițiativa a unor ONGuri bucureștene, publicată în situl România Curată: "<a href="http://www.romaniacurata.ro/militia-spirituala-cere-cismele-pentru-bucuresti-ar-reduce-poluarea-ar-aduce-importante-economii-la-bugetul-local/" target="_blank">S-a lansat Operațiunea Cişmele pentru Bucureşti.</a> “Ar
reduce poluarea, ar aduce importante economii la bugetul local” în care</span>
"<span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif;"><i><b>Asociația Miliția Spirituală, alături de 12 organizații din București, a
lansat campania „Cișmele pentru
București”, care are ca scop promovarea în rândul autorităților locale
(Primăria Generală a Municipiului București, Consiliul General al Municipiului
București) a revitalizării sistemului de țâșnitori și cișmele publice ale
Capitalei.</b></i>"</span><o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjpPxT84IlKP_Ku73fn10eRLLygcR05jUyohVzBNZJPoJTFLgOK6ZYOz6Zt6KCVccItPSmp60WR8lIiuvA-kWzxhOAbCsGUQRehcOGfxhXIw83G_AUsMAR9tO7hU0J8Kw_GoOg7yqEQNyE/s1600/IMGP2444.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><img border="0" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjpPxT84IlKP_Ku73fn10eRLLygcR05jUyohVzBNZJPoJTFLgOK6ZYOz6Zt6KCVccItPSmp60WR8lIiuvA-kWzxhOAbCsGUQRehcOGfxhXIw83G_AUsMAR9tO7hU0J8Kw_GoOg7yqEQNyE/s640/IMGP2444.JPG" width="428" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif; font-size: small;">Țâșnitoare ce funcționează uneori, pe str Matei Basarab, lângă fosta Primărie a sect 3</span></td></tr>
</tbody></table>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
<span style="background-color: white; color: #333333; font-family: 'Open Sans', Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 15px; line-height: 22.5px;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif;">O să repostez întreg articolul deoarece îmi pare foarte
interesant și demn de luat în seamă, în condițiile în care lipsa cișmelelor
într-un oraș ca Bucureștii este o problemă reală la fel ca și poluarea foarte mare produsă de
vânzarea apei îmbuteliatp la PET. Fotografiile sunt facute de mine în ultimii 4
ani...<o:p></o:p></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
<br /></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiZ2UgHyI93Qb3HGOHLDhSI_qcVKrWVI9WRYZHQtnWmDO0LK7bMAEmuMHGRRbHfbjfsYK9MNqHMUfHTTZ-IvCYgUu7PLX7Zfsg6w9speF-We9s3WcuXRLh0lWnX525bhrFc6TgBVIr2F9I/s1600/tasnitoare+arc+triumf.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><img border="0" height="484" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiZ2UgHyI93Qb3HGOHLDhSI_qcVKrWVI9WRYZHQtnWmDO0LK7bMAEmuMHGRRbHfbjfsYK9MNqHMUfHTTZ-IvCYgUu7PLX7Zfsg6w9speF-We9s3WcuXRLh0lWnX525bhrFc6TgBVIr2F9I/s640/tasnitoare+arc+triumf.JPG" width="640" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="font-size: small;">Țâșnitoare nefuncțională la intrarea în Parcul Herăstrău. Recent am văzut-o funcționând...</span></td></tr>
</tbody></table>
<div class="MsoNormal">
Iată : <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
<b><i><span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif;">Motivarea integrală a inițiatorilor<o:p></o:p></span></i></b></div>
<div class="separator" style="clear: both;">
</div>
<div class="MsoNormal">
<b><i><span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif;">Bucureștiul are, la ora actuală, un număr insuficient de
cișmele și tâșnitori publice pentru a satisface setea bucureștenilor într-o zi
obișnuită de vară (mai ales în zonele aglomerate). Este vorba despre 42 de
cișmele și tâșnitori la un total de 1.883.425 de locuitori, pe când, în Roma,
capitala Italiei, există 2500 de cișmele la 2.923.000 persoane.<o:p></o:p></span></i></b></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiIFSy4VCQBdgCaUbOAb5C5aHUcARIjqeFgTTIJO_Uz6pYTa8BdfDx84Frl23hFjkC_w4pIM3cjmPFJ7SpXK38IFCNYKKLEs_nfBfNVHl-Wuq7_kaFM_JKlIjHKlN4YdbtCMQ2WM1upunI/s1600/tasnitoare+academiei.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiIFSy4VCQBdgCaUbOAb5C5aHUcARIjqeFgTTIJO_Uz6pYTa8BdfDx84Frl23hFjkC_w4pIM3cjmPFJ7SpXK38IFCNYKKLEs_nfBfNVHl-Wuq7_kaFM_JKlIjHKlN4YdbtCMQ2WM1upunI/s640/tasnitoare+academiei.JPG" width="422" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif; font-size: small;">Țâșnitoare din zona străzii Academiei, azi dispărută după reabilitarea spațiului din jurul statuilor de la Universitate. Cea de vis a vis, de lângă trecerea de pietoni, de unde se aprovizionau cu apă și unii țigani florari a fost de asemenea desființată</span></td></tr>
</tbody></table>
<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhrDpwcx5n-ZIQJUy9sh9irK78GNKV6FMrtkitQVc0A0PP9vHFUJ1ORwjoDQThsjQoE7UgaxucSUO2bRIqKnz0g0y4h52x7-_v0Ys5g1gvlzl53TrqvMXdFVTpC6vFF8GISJMnpShAceiY/s1600/%25C8%259B%25C3%25A2%25C8%2599nitoare.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhrDpwcx5n-ZIQJUy9sh9irK78GNKV6FMrtkitQVc0A0PP9vHFUJ1ORwjoDQThsjQoE7UgaxucSUO2bRIqKnz0g0y4h52x7-_v0Ys5g1gvlzl53TrqvMXdFVTpC6vFF8GISJMnpShAceiY/s640/%25C8%259B%25C3%25A2%25C8%2599nitoare.JPG" width="426" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif; font-size: small;">Una câte una, vechile țâșnitori, adevăarte monumente de mobilier urban interbelic, au dispărut una câte una, supraviețuind uneori în curțile unor instituții care le-au îngrijit sau care măcar nu le-au scos.</span></td></tr>
</tbody></table>
<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiLLdsy9OjZaD-vUe0jE6jVHsLoLTlK8ZeGsQ40gREyvJh60VB1oEglbpgI5goq6CiER4X4IWBFlLXWbwVJ5RhIdNnAuCYJZp2BvzyWJ4WMQICE7l_GJaHj6ALB1Rj2Hv289yyqcTRMYgc/s1600/%25C8%259B%25C3%25A2%25C8%2599nitori+scoala.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="468" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiLLdsy9OjZaD-vUe0jE6jVHsLoLTlK8ZeGsQ40gREyvJh60VB1oEglbpgI5goq6CiER4X4IWBFlLXWbwVJ5RhIdNnAuCYJZp2BvzyWJ4WMQICE7l_GJaHj6ALB1Rj2Hv289yyqcTRMYgc/s640/%25C8%259B%25C3%25A2%25C8%2599nitori+scoala.JPG" width="640" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif; font-size: small;">Țâșnitori în curtea unei școli </span></td></tr>
</tbody></table>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhl8QHc1AGlMwSeKLqFV_VLN15Obzv79OGmnPlzBTit3qS3Sp36bQZ02IJLoDp-Uw_nReOtEuYG9ZdshCEI-7KqTvdPjZYfjoNx8owJq_5xmuW44Xk2-vC_93vWniuO2jFmZ0tZpZkr148/s1600/IMGP2427.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhl8QHc1AGlMwSeKLqFV_VLN15Obzv79OGmnPlzBTit3qS3Sp36bQZ02IJLoDp-Uw_nReOtEuYG9ZdshCEI-7KqTvdPjZYfjoNx8owJq_5xmuW44Xk2-vC_93vWniuO2jFmZ0tZpZkr148/s640/IMGP2427.JPG" width="426" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif; font-size: small;">Țâșnitoare din zona Ateneului Român, azi dispărută</span></td></tr>
</tbody></table>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="MsoNormal">
<b style="font-family: Georgia, 'Times New Roman', serif;"><i>Consumul de apă îmbuteliată, care, conform studiilor făcute
de Institutul Pacific, este în cea mai mare parte apă de la robinet, antrenează
o serie de costuri atât pentru mediu, cât și pentru bugetul local. Accesul la
apă este un drept garantat de Organizaţia Naţiunilor Unite. Lipsa cişmelelor
publice îl obligă pe fiecare dintre locuitorii capitalei să cumpere apă
îmbuteliată ori de câte ori îi este sete. Aceasta se traduce printr-un volum
impresionant de PET-uri pe care capitala îl produce.</i></b></div>
<div class="bodytext" style="background-color: white; border: 0px; color: #333333; font-size: 15px; margin-bottom: 1.5em; padding: 0px 0px 0px 60px; vertical-align: baseline;">
<b><i><span lang="FR" style="border: 0px; font-family: Georgia, Times New Roman, serif; margin: 0px; padding: 0px; vertical-align: baseline;"></span></i></b></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif;"><b><i>Potrivit statisticilor naţionale, în toată ţara se produc
peste 133.000 de tone de deşeuri provenite din PET-uri, doar 25%-26% fiind
colectate. Locuitorii capitalei suportă costuri de salubrizare de circa 100
milioane de lei anual, pentru fiecare sector din Bucureşti. Dezvoltarea
sistemului de cişmele publice ar putea reduce cu cel puţin 30% volumul de deşeuri
şi costurile de salubritate, dacă urmărim exemplul altor oraşe. <o:p></o:p></i></b></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif;"><b><i><br /></i></b></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif;"><b><i>Conform autorităților din Manly (Sydney, Australia), prin
instalarea a şase cişmele, se estimează că s-a redus cu 150.000 de litri
cantitatea de apă cumparată, ceea ce înseamnă un număr de 25.000 de PET-uri.
Rezultatele sunt cu atât mai spectaculoase cu cât volumul de deşeuri colectate
de la containerele de reciclare din apropierea cişmelelor a scăzut cu 30%-40%
(se estimează că 50% dintre acestea ar fi reprezentat sticle din plastic).<o:p></o:p></i></b></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif;"><b><i><br /></i></b></span></div>
<div class="bodytext" style="background-color: white; border: 0px; color: #333333; font-size: 15px; margin-bottom: 1.5em; padding: 0px 0px 0px 60px; vertical-align: baseline;">
</div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif;"><b><i>Apa îmbuteliată reprezintă o industrie uriaşă, care a pornit
de la crearea unei cereri artificiale şi care are costuri inimaginabile pentru
natură. Pentru producerea unui PET de 1 litru de apă, se folosesc 3 litri de
apă. La aceasta, se adaugă consumul de carburant şi emisiile de gaze cu efect
de seră care rezultă din transport și răcire.</i></b></span><br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh96kUnX-PY5CCzqh5jLeUN2GoUH_YLSy2_zf0R23rqziZNFu-Of7H9iSnVLauvgIbbe1WYfM1XR9U0_gScyxrs_9QvGt9DA-d0RqX-4GKej-yvdeU0oBL3ZXYN8qoJsrDmlgnLokEvdOU/s1600/IMGP3679.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em; text-align: center;"><img border="0" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh96kUnX-PY5CCzqh5jLeUN2GoUH_YLSy2_zf0R23rqziZNFu-Of7H9iSnVLauvgIbbe1WYfM1XR9U0_gScyxrs_9QvGt9DA-d0RqX-4GKej-yvdeU0oBL3ZXYN8qoJsrDmlgnLokEvdOU/s640/IMGP3679.JPG" width="362" /></a></div>
<span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif;"><b><i><o:p></o:p></i></b></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif;"><b><i><br /></i></b></span></div>
<div class="bodytext" style="background-color: white; border: 0px; color: #333333; font-size: 15px; margin-bottom: 1.5em; padding: 0px 0px 0px 60px; vertical-align: baseline;">
<b><i><span lang="FR" style="border: 0px; font-family: Georgia, Times New Roman, serif; margin: 0px; padding: 0px; vertical-align: baseline;"></span></i></b></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif;"><b><i>Conform datelor Eurostat, Bucureștiul este printre cele mai
poluate capitale europene, nivelul de poluare fiind de cinci ori peste normele
europene. Ca răspuns, Capitala are printre cele mai slab dezvoltate politici de
mediu, în vreme ce sunt deja municipalităţi care au interzis vânzarea sticlelor
de apă îmbuteliată, precum Bundanoon (Australia), San Francisco și Seattle în
timp ce Chicago a introdus o taxă de 5 cenți pentru fiecare recipient.<o:p></o:p></i></b></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif;"><b><i><br /></i></b></span></div>
<div class="bodytext" style="background-color: white; border: 0px; color: #333333; font-size: 15px; margin-bottom: 1.5em; padding: 0px 0px 0px 60px; vertical-align: baseline;">
</div>
<div class="MsoNormal">
<span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif;"><b><i>În condițiile în care Primăria Capitalei se ocupă în fiecare
vară de instalarea corturilor în care locuitorii capitalei pot primi apă
gratis, credem că există interes din partea autorităților pentru a rezolva
această problemă. Revitalizarea sistemului de cişmele al Bucureştiului este o
investiţie în mediu şi în calitatea vieţii, care ar putea să reducă cu cel
puţin 30% cheltuielile capitalei pentru salubritate”.</i></b></span><br />
<span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif;"><b><i><br /></i></b></span></div>
<div class="MsoNormal">
<o:p></o:p><br /></div>
<div class="MsoNormal">
<i><b><span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif;">Organizațiile membre ale campaniei inițiate de Miliția
Spirituală sunt: Centrul de Resurse pentru Participare Publică – CeRe, Funky
Citizens, Ecopolis, ActiveWatch, Parcul Natural Vacăresti, Estuar, Terra
Mileniul III, Komunitas, Carusel, Optar, Salvați Bucureștiul, Grupul pentru
Democrație Participativă – Plenum.</span></b></i><br />
<i><b><span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif;"><br /></span></b></i>
<i><b><span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif;"><br /></span></b></i>
<i><b><span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif;">Vezi și această pagină de <a href="https://www.facebook.com/cismelepentrubucuresti?hc_location=ufi" target="_blank">Facebook ” Cișmele pentru București” </a></span></b></i></div>
Radu Olteanhttp://www.blogger.com/profile/03675988262035408790noreply@blogger.com27