Stavropoleos - poze vechi

Pe blogul ART HISTORIA am încercat până acum să popularizez prin imagini fotografice mai mult sau mai puţin inedite, însă vechi, unele aspecte mai puţin cunoscute, detalii ignorate ale unor monumente faimoase, chestii interesante în general, dar asupra cărora istoricii nu prea se apleacă. Profit de faptul că am o arhivă digitală relativ bogată de fotografie veche, asta datorită generozităţii d-lui Ioniţă, directorul Muzeului Bucureştilor şi mai ales a d-lui Emanuel Bădescu, curatorul secţiei foto a Cabinetului de Stampe a Bibliotecii Academiei Române. I-am convins pe amândoi că bucureştenii trebuie în continuare educaţi pentru a le mării respectul pentru istoria şi patrimoniul capitalei. Căci consider că atunci când cunoşti mai bine istoria unui loc, îl respecţi mai mult. Iar o fotografie (intreagă sau un detaliu) poate spune mai mult decât 1000 de pagini de text.

Unul din monumentele cele mai cunoscute, mai pictate, mai gravate şi mai fotografiate ale oraşului este, alături de Hanul lui Manuk, biserica Stavropoleos. Trei dintre primii fotografi ai Capitalei n-au ratat ocazia de a o imortaliza pe clişeele de sticlă.
Biserica Stavropoleos aşa cum arăta pe la 1856. În stânga se vede poarta hanului cu acelaşi nume, demolat peste vreo 20 de ani. Faţă de incinta hanului, biserica nu ocupa un loc central, după model mănăstiresc ci stătea modestă în colţul din stânga intrării. Fotografia a facut-o celebrul farmacist austriac Ludwig Angerer şi reprezintă cea mai veche poză a bisericii...

Detaliu al pozei de mai sus cu butoaiele uriaşe sprijinite de biserică

Poarta hanului Stavropoleos. Un document foarte important.

O altă fotografie grozavă a bisericii în discuţie aparţine lui Carol Pop de Szathmari. Deşi unghiul e cam acelaşi ca mai sus, de data aceasta apare un călugăr cu faţa arsă de soare. Zidul hanului dinspre uliţă a dispărut (desi în spatele fotografului se mai păstrau părţi din han), dar se vede printre coloane Hanul Grecilor, ce avea în curtea interioară biserica lui Ghiorma Banul. Osemintele cimitirului ce a existat în jurul acestei biserici (dinaintea construirii Hanului Grecilor) au ieşit la iveală anul trecut cu ocazia săpăturilor de pe Lipscani. Probabil că poza-i facută pe la 1865.

Călugărul, probabil grec, din fotografia lui Szathmari

Din aceeaşi perioadă (anii '60-început de '70 ai sec. al 19-lea) provine o altă fotografiei a pitorescului lăcaş de cult. Se pare că aparţine lui Franz Duschek, fotograf concurent al lui Szathmary. Vezi si aici blog.alexgalmeanu.com
Când voi mai găsi şi alte informaţii şi imagini voi completa articolul acesta...

Vehiculele Bucurestilor

Am fost tot timpul fascinat de descoperirea în fotografiile vechi a unor detalii de viaţă cotidiană. Iar vehiculele, fie ele trăsuri, căruţe, tramvaie, maşini sau autobuze mi-au atras întodeauna atenţia. Vă voi prezenta o colecţie de cropuri din diverse poze vechi reprezentând mijloacele de locomoţie ale ultimilor 150 de ani din Bucureşti. Din păcate nu cunosc detalii tehnice de genul tipurilor de maşini sau numerele şi traseele tramvaielor. Detaliile de acest gen sunt binevenite din partea vizitatorilor. Vi le prezint aşa cum sunt cu explicaţii privind epoca şi zona (timpul şi spaţiul).
Detaliu dintr-o fotografie a lui Ludwig Angerer, austriacul care a pozat prin 1856, pentru prima oară Capitala. Localizare: la poalele dealului Mitropoliei pe viitoarea stradă 11 iunie, deci pe partea opusă Pieţii Unirii.

Trăsură în faţa Teatrului Naţional. 1856, foto L. Angerer

Căruţe de marfă, negustoreşti, în interiorul Hanului lui Manuk. 1856, foto L. Angerer


Trăsuri în faţa Gării de Nord. Anii '70 ai veacului 19. Foto C.P.Szatmary


Tramvai (tramcar) cu cai şi trăsuri în ceea ce va devenii rondul de la Piaţa Universităţii, înainte de ridicarea statuii lui Brătianu. cca. 1890, autor necunoscut (?)


Tramvai electric prin faţa Universităţii
Tramvai cu cai şi fără şine (tramcar) în Piaţa Victoriei. Interesante şi chioşcurile alăturate!; cca. 1880. Foto C.P.Szatmary
Tramcar în P-ţa Sf. Gheorghe pe la 1890, poate chiar mai devreme. Detaliu dintr-o carte poştală

Trăsură şi tramvai electric prin faţa Universităţii. cca. 1910 (?)

Trăsură în faţa statuii lui G. Lazăr pe la 1890

Birjari în faţă la Teatru. cca. 1900

Birjari în faţă la Teatru. cca. 1900

Tramcar şi birje pe Podul Rahova. În dreapta , Palatul de Justiţie. Pe la 1900

În P-ţa Sf. Gheorghe, înainte de Primul Război.


În faţă la Universitate tot pe 1914 (?)

La Banca Naţională. Judecând după costume cca 1910

Autobuze şi căruţe pe la Obor


Pe B-dul Elisabeta, iarna, 1920
În faţă la Spitalul Colţea pe la 1920. Remarcaţi cum spatele vagonului de tramvai e deschis. Misto!

Pe str. Stavropoleos, în dreptul Băncii Crissoveloni, pe la 1925


Trăsură cu un înalt prelat urcând Dealul Mitropoliei prin 1925


Pe str. Bărăţiei


Pe Bd. Brătianu până în anii 1930



Calea Victoriei în Pţa Teatrului, colţ cu str. Câmpineanu

B-dul Brătianu


Autobuz pe Calea Victoriei vis a vis de Athene Palace. Clădiri dispărute la construcţia noului Palat şi trasării ultimului tronson din str. Stirbey Vodă

În Pţa Palatului pe la 1940. Model...?

Autobuz în anii 30

Tramvai la Gara de Nord în anii 50. Modelele de tramvai Thompson au fost funcţionale până prin anii 70.
PS "...tramvaiele din zona Garii de Nord nu mai erau Thompson. Este adevarat ca unele dintre ele mai purtau aparatura de la vechile tramvaie, dar cele din fotografie erau din seria V-urilor, facute la Electroputere. Mai multe amanunte pe site-urile www. tramclub.ro si www.transira.ro"

Tramvaie şi autobuze în Pţa Unirii în anii '50. Aştept detalii de la pasionaţi pentru a-mi spune ce model sunt autobuzele
PS : "Autobuzul din faţă este de tip Skoda 706-RO (fabricat în Cehoslovacia 1947-1959, precursorul acelui Skoda-Karosa 706-RTO, vizibil pe traseul 32 în ultima imagine). Autobuzul mai mic din spate este de tip Mao Tse-Dun (primul tip de autobuz fabricat în serie mare în România, 1955-1957)" Mersi!

Autobuz de la sfârşitul anilor '60.
PS: "Autobuzul din imagine era o Skoda (Karosa), de productie cehoslovaca, care a circulat in Bucuresti, incepind din anii '60, pina prin 1978-1980."

DespreTurnul Colţei

Cea mai veche fotografie a turnului; 1856, foto L. Angerer

Despre Turnul Colţii s-a scris mult. Nu voi mai insista prea mult. A fost turnul clopotniţă (dar si foisor de foc) şi de intrare a mănăstirii Colţea. A fost construit în anii 1714-1715. În perioada 1835-1846 s-a demolat vechea mănăstire (unde funcţionase un spital, primul din Bucuresti) şi s-a construit al doilea spital din Bucureşti, în formă de potcoavă. Stânga: Desen după manuscrisul lui Ioan, fiul cojovarului Dobre, de la sfârşitul veacului 18
Mijloc: Reconstituirea făcută de mine (Radu Oltean), bazată pe imaginile alăturate şi fotografiile de epocă. Reprodusă în lucrarea "Bucureştii la 1847-1854"
Dreapta: Desenul slugerului N. Oteteleşanu. Tot de la sf. sec. al 18-lea. E cel mai clar şi corect desen de epocă al turnului

Biserica şi turnul au supravieţuit. Drept era că turnul pierduse etajul clopotelor în urma cutremurului din 1802. Sub această formă turnul va mai rezista încă 86 de ani. Avea o decoraţie bogată, de tip brâncovenesc, cu spectaculoasă balustradă sculptată şi ieşită pe console ornamentate cu figuri de lei şi o înălţime ce depăşea orice alt turn-clopotniţă din Muntenia.

Legenda spune la ridicarea turnului au participat şi câţiva soldaţi suedezi, probabil pietrari sau zidari în viaţa civilă, foşti combatanţi în lupta de la Poltava (din 1709 dintre suedezi şi ruşi; Poltava e în Ucraina). Nici gând ca turnul să fie construit doar de suedezi aşa cum am citit în mai multe locuri . Unii scriitori au spus chiar că ar fii fost o ctitorie a regelui suedez Carol al XII-lea. Aiureală! Personal mă îndoiesc şi de simpla participare a unor foşti soldaţi. Argumentul era că pe bolta gangului de la baza turnului erau pictaţi soldaţi suedezi. Numai că la începutul veacului al 18-lea uniformele europene erau foarte asemănătoare. Acei soldaţi pictaţi naiv puteau la fel de bine să fie austrieci sau ruşi sau mercenari valahi în armata suedeză, aşa cum mi-a sugerat d-l C. Rezachevici.
Cărturarul eleveţian F. Sulzer, musafir la curtea lui Ipsilanti, observă lângă intrare, zugrăviţi 2 ostaşi în uniformă cum e moda nemţească (tot el spune că ar fii auzit că ostaşii zugăviţi sunt suedezi dar altă confirmare istorică nu există).În fond puteau fii reprezentaţi şi austriecii din armata lui Eugeniu de Savoya ce jefuiesc oraşul în noiembrie 1716. Sau mercenari valahi din armatele străine...

Trei imagini de epocă ale turnului: stânga şi mijloc, fotografii făcute în prejma demolării (1888). Remarcaţi îngustimea uliţei Colţii;
dreapta: gravură de C. Doussault, reprezentând convoi de soldaţi răniţi ruşi din timpul războiului Crimeei - 1854 (au fost lupte şi pe teritoriul României)

În anul 1970, Muzeul Mun. Bucureşti va demara o săpătură arheologică, coordonată de dl Panait I. Panait. Cu acea ocazie i se dezgroapă temeliile, pentru ca după acoperirea gropii, aceste temelii să fie marcate cu piatră albă în pavaj. În anii 80, la o reasfaltare se acoperă aceste urme. Primăria ar trebui să le refacă şi eventual să facă şi un panou explicativ pe trotuar. Totuşi e acolo a existat un monument faimos al Bucureştilor. Poate cel mai faimos!
De vreun an de zile am descoperit în micul lapidariu de lângă biserica Stavropoleos două console ale balustradei ornamentale a Turnului Colţei (Colţii). Consolele, monolite, erau decorate spre exterior cu figuri groteşti de lei. O decoraţie rar întâlnită prin Muntenia.(click pe desene pt. marire)

Balustrada şi consolele de sprijin ale acesteia, decorate cu capete de leu

Cele două console de piatră de la Turnul Colţei aflate în lapidariul bisericii Stavropoleos

Părţi din balustrada decorată cu reliefuri - dacă nu ştiaţi - se află între coloanele pridvorului bisericii Colţea. Câte s-au păstrat întregi după prăbuşirea părţii superioare a turnului cu ocazia cutremurului din 1802.

Părţi din balustrada turnului Colţei încastrate între coloanele pridvorului bisericii. Remarcaţi vulturul bicefal cantacuzin...

Aş vrea să ştiu unde se mai păstrează elemente sculptate ale Turnului (dacă se mai păstrează). Am auzit că o pisanie s-ar afla în lapidariul Palatului de la Mogoşoaia. Se mai pot afla şi în beciurile Muzeului Colecţiilor sau în lapidariul MNIR. Turnul a avut o pisanie cu 2 lei afrontaţi şi pe partea estică, spre biserica.Pisania de pe estul turnului

Detaliu dintr-o faimoasă fotografie a lui C.P.Szatmary, în care se recunosc porţile Palatului Suţu, turnul Colţei cu pisania principală, soclul statuii spătarului Cantacuzino şi biserica

Foarte interesanţi şi îngeraşii călare pe vulturi de pe faţadă, precum şi cei de sub streaşina vechiului acoperiş! Par o influenţă barocă şi nu mi-am dat seama dacă erau ciopliţi în piatră sau erau de stuc.Fotografia de mai sus şi un detaliu al acelor putti călare pe vulturi ce decorau faţada

Ctitorul mănăstirii a fost stolnicul Mihail Cantacuzino. Mănăstiriea nu poartă numele ctitorului ci pe al vechiului proprietar al terenului şi a unei prime biserici, aflate pe acel loc, clucerul Colţea Doicescu. În 2007 săpăturile arheologice conduse de dl. arh. G. Mănucu Adameşteanu au identificat temeliile unei mici biserici de cărămidă, pe estul actualei biserici. Aceasta ar putea fii ctitoria lui Colţea şi e posibil ca cele 2 biserici să fii coexistat un timp.Vulturul bicefal cantacuzin pe relieful portalului bisericii Colţea

În 1864 sculptorul Karl Storck realizează prima statuie din Bucureşti, dedicată unei personalităţi istorice. Statuia lui Mihai Cantacuzino s-a aflat mult timp în faţa bisericii. la lărgirea bulevardului a fost mutată ţn curtea spitalului, în dreapta bisericii.

Spătarul Mihai Cantacuzino, sculptură a lui Karl Storck (1864)

Radu Oltean
P.S. Va rog nu folositi imaginile in scop comercial. Toate au copyright!!

No comment...