A doua distrugere a Sarmizegetusei

Pentru cine nu a urmarit presa din ultimile zilei. Lumea culturala si in special cea a arheologilor si istoricilor vuieste datorita gravei agresiuni ce a avut loc asupra sitului arheologic Sarmizegetusa Regia de pe dealul Gradistea Muncelului. Este vorba de amenajarea unei parcari de 3000 metrii patrati in buza cetatii, prin excavarea dealului. Vinovat unic: presedintele consiliului judetean Hunedoara, Mircea Moloţ.


Rezultate:
-sfidarea grava a legii prin lipsa unui proiect pentru o amenajare intr-un sit arheologic de valoare nationala, dintr-un parc national, protejat UNESCO.
-distrugerea unei suprafete importante a asezarii civile dacice, in care in anii '50-'70 s-au excavat numeroase urme de locuinte bogate. Zona locuita in jurul cetatii si a terasei sanctuarelor, in antichitate, era foarte mare. Urme de locuinte sunt pe toate terasele artificiale de pe dealul Gradistea Muncelului. Prabusirea partiala a unor lespezi din zidul cetatii pe o lungime de 30 m.
-Facilitarea "turismului" motorizat in chiar buza ansamblului arheologic a tuturor vizitatorilor, lucru care va grabii distrugerea locului, care nu este pazit. In trecut situl era accesibil doar celor care reuseau sa urce o panta relativ usoara (15-30 min). Ceea ce era bine. Acum orice cocalar si ghertoi (urmas al dacilor bineinteles) poate urca pana in situl arheologic si sa se "incarce cu energii pozitive" .
-Frustrarea oamenilor normali, arheologi, istorici sau simplii pasionati de istorie ca nu se pot opune in nici un fel agresivitatii si arogantei politicienilor si partidelor, care scapa in mod constant nepedepsiti. De exemplu, conducerea muzeului din Deva (Muzeul Civilizatiei dacice si romane), pusa in functie recent, politic, de Mircea Molot, incearca sa musamalizeze afacerea (impotriva evidentei si a restului personalului din Muzeu).

Pentru a intelege mai bine si putin mai detailat, iata care este problema:


1. Din dispozitia Consiliului Judetean Hunedoara, o firma privata (cea care primeste toate contractele pe bani publici) a indreptat o portiune de teren (cca 3000 mp) la cativa metri de zidul Sarmizegetusei, pentru amenajarea unei parcari.

2. Conform bunului simt si al legislatiei privind regimul constructiilor, orice amenajare sau constructie se face pe baza de proiect, care este aprobat de organismele competente si in baza unei autorizatii.


3. Aceasta lucrare a fost facuta fara autorizatie pentru ca baronul de Hunedoara a considerat ca daca institutia pe care o conduce da autorizatia de construire, se intelelege de la sine ca lucrarea se poate face si ... eventual ceva mai tarziu, se pot obtine si avize si tot ce mai este nevoie.

4. Odata rezolvate verbal aceste ... formalitati si cu promisiunea primirii carutei de bani, firma agreeata a trecut la treaba intr-un timp record. Nici nu i-a mai pasat de autorizatie de amenajare, patronul are chiar tupeu si zice ca daca nu le-a spus Consiliul Judetean ca trebuie, inseamna ca nu trebuie. Au facut chiar din proprie initiativa niste trepte (extrem de grav) pe care nu le ceruse nimeni. Asta numai ca sa arate baronului de cata solictudine sunt capabili.

5. In cazul in care se facea totul legal, trebuia intocmit un proiect. Proiectul trebuia supus aprobarii Comisiei Nationale a Monumentelor. Serviciul Urbanism din cadrul Consiliului Judetean trebuia sa emita un Certificat de Urbanism prin care ar fi trebuit sa solicite mai multe avize.
Intre ele, unul de la Agentia de Mediu (sa nu uitam ca este vorba despre un Parc National inclus in planul Natura 2000, dar o sa mai vorbim despre asta), Iar altul de la Ministerul Culturii. Fiecare dintre cele doua institutii ar fi pus conditii, arhitectii ar fi observat ca prin aberatia realizata este modificat in mod agresiv aspectul monumentului si ar fi cerut modificarea lui.
Iar Ministerul Culturii ar fi mentionat ca tocmai in acea portiune afectata este locul in care incepe unul dintre cele mai mari cartiere civile ale Sarmizegetusei si ca este obligatorie cercetarea integrala a zonei inainte sa fie supusa unei interventii atat de agresive.
Mai mult, probabil ca ar fi impus realizarea amenajarilor in cu totul alt loc, in ideea ca acolo, in momentul in care se va hotara punerea in valoare a vestigiilor, este cel mai potrivit loc pentru reconstituirea unor locuinte.
Prin actiunea sa, presedintele Consilului Judetean a dat dovada ca e un mic, dar demn urmas al lui Ceausescu.

6. Este "interesanta" si lipsa de reactie a celor care se ocupa de Parcul Gradistea Muncelului-Cioclovina, acum, cand muncitorii, prin lucrarile astea neautorizate, au modificat peisajul. Sigur, nu trebuie sa ne miram prea tare, pentru ca in judetul Hunedoara si directorul Parcului este numit tot dintre oamenii agreati de presedintele Consiliului judetean, asa cum a fost numita si conducerea Muzeului civilizatiei dacice si romane din Deva.

Mircea Moloţ: "Nu ştiu, sincer, dacă era nevoie sau nu şi de o aprobare de la Comisia Naţională de Arheologie, dar mă gândesc că nu ar fi fost nevoie de aşa ceva pentru o parcare situată, până la urmă, în afara cetăţii în sine" .Animalul asta nu are nici cele mai elemntare informatii despre acest sit arheologic! Priviti mai sus ce se afla "in afara cetatii in sine". Urmele a zeci de locuinte dacice, construite pe terase artificiale (semicercurile). Din pacate aceste temelii de case nu pot fi conservate, dar urmele lor descoperite (si apoi acoperite) sunt de mare importanta deoarece acestea erau locuintele elitelor dacice.

Foto aeriana (din anii '80) a sitului arheologic de la Gradistea,
cu localizarea aproximativa a actualei parcari

7. Apropo de respectivul Muzeu. Muzeul ar fi trebuit sa aiba, ca institutie, o reactie clara in legatura cu evenimentele, (mai ales ca cea care a semnalat dezastul este o fosta directoare a acestui muzeu, Adriana Pescaru). Din pacate institutia nu a avut nici o reactie pentru ca directoarea muzeului (pusa politic de chiar baronul Molot) trebuie sa apere interesele jupanului, chiar impotriva interesului cetatenilor!!

Nu pot decat sa ma indignez si sa sper ca opinia publica (sper ca si justitia) ii va sanctiona macar pe cativa dintre "eroi" si pe cei care le tin partea.

8. Sintetizand, cred monumentului i s-a dat o lovitura groaznica. Cand te duci la Stonehedge te astepti sa vezi un anume tip de peisaj, nu parcari. Si oricine ai fi, descaleci si te apropii pe jos de monument.
Acolo, la Gradistea, prin vointa unui om care nu stie nimic despre monumente, imaginea a fost deformata brutal. S-a plasat mai sus de lege, a sfidat tot ce se putea sfida. Si incearca sa scape acuzand firma de constructii...
De fapt, ceea ce au facut acesti indivizi, dupa parerea mea, intr-o tara normala s-ar numi atentat la ratiunea prin care exista statul.

Pamant "muscat" cu excavatorul, acolo unde arheologii lucreaza cu pensula si spaclul

P.S. Mircea Ioan Molot, presedintele Consiliului Judetean Hunedoara este si presedintele organizatiei judetene PNL si este si membru in Consiliul National PNL, adica este dintre cei fara de care Crin cel fara de pacat a spus ca nu poate sa conduca partidul. Din motivul asta, cred ca viitor de intunecat are tara si daca scapam de Basescu si ai lui, ne asteapta oameni ca baronul de Hunedoara....


Mai jos un alt articol ce provine de aici: http://www.simpara.ro/Sarmizegetusa


SARMIZEGETUSA ÎN PERICOL!

Bolovanii din Munţii Orăştiei

Sâmbăta trecută mi-am petrecut după-masa în parcul palatului Laxenburg, una dintre numeroasele reşedinţe ale Habsburgilor în Austria. Fiecare colţişor de peisaj „englezesc", îngrijit şi coafat, emană nu doar respectul local pentru moştenirea culturală, ci şi interesul autorităţilor în fructificarea ei. Să văd faptul că a te mândri cu trecutul se manifestă în primul rând prin fapte şi nu prin vorbe mi-a lăsat însă şi un gust amar pe care l-am înţeles pe deplin abia când am ajuns acasă, unde mă aştepta o veste „bună": o parcare la zidul cetăţii. Trebuie să recunosc că a trebuit să citesc de mai multe ori articolul despre recenta intervenţie asupra sitului arheologic de la Sarmizegetusa Regia ca să conştientizez că nu este o glumă capitalist-surealistă. Obsesia românului pentru maşina parcată la scară face ravagii şi în afara oraşului. Făcând pentru un moment abstracţie de interesele obtuze a unor persoane în valorificarea comercială a locului prin profanarea sa, situaţia actuală pune sub două semne mari de întrebare competenţa actualei echipe a Ministerului Culturii de a-şi asuma responsabilităţile specifice.

În primul rând este inadmisibil faptul că, deşi este vorba de un monument cu valoare inestimabilă de pe lista patrimoniului UNESCO, Ministerul Culturii nu ştie ce se întâmplă în ograda sa, demarând anchete ulterior unor acţiuni ireparabile. Situaţia delicată a sitului, ca parte a parcului natural Grădiştea Muncelului-Ciclovina, face orice intervenţie legală aproape imposibilă, astfel fiind motivat şi faptul că monumentele sunt lăsate pradă „degradării pe cale naturală" - pasându-se cu nonşalanţă responsabilitatea între Ministerul Culturii, Ministerul Mediului şi Consiliul Judeţean. Cu toate că Sarmizegetusa Regia este o destinaţie de top a căutătorilor de comori, nici unii dintre (i)responsabilii mai sus numiţi nu pot găsi fonduri pentru o pază şi o monitorizare eficientă a sitului. Aceasta nu explică însă în totalitate faptul că lucrările la parcare au fost descoperite întâmplător de o delegaţie a comisiei naţionale de arheologie.

Utilajele de construcţie au ajuns la cetate pe un drum, au trecut prin nişte localităţi, au fost văzute de nişte oameni - presupunând că firma care se ocupă de amenajarea parcării / distrugerea sitului arheologic nu dispune de aparatură pentru teleportare. Îmi vine greu a crede că nici un localnic nu a aflat ce avea să se întâmple la cetate; şi cu toate acestea, nimeni nu şi-a pus nici un semn de întrebare, nu s-a aprins nici un beculeţ, nu s-a tras nici un semnal de alarmă. Aici se află al doilea eşec al Ministerului Culturii, care nu a reuşit - sau nu a încercat - să sensibilizeze populaţia locală faţă de problematica, importanţa şi potenţialul locului. Orice discuţie despre patrimoniu este derizorie, atâta timp cât cel pe care ar trebui să-l reprezinte, cel care ar trebui să fie mândru de el nu îi conştientizează importanţa. Toate dezbaterile în foruri înalte, între arhitecţi, arheologi, restauratori, artişti, urbanişti etc., sunt pur şi simplu în van, dacă localnicii, cei care ar trebui să fie mândrii de trecutul lor, sunt lăsaţi - sau daţi - de către „autorităţi" pe mâna unor investitori, care se vor a fii turbo-capitalişti - fericiţi cei ce-i conduc pe cei săraci cu duhul.

Cu toată legislaţia restrictivă care reglementează intervenţiile în parcul natural Grădiştea Muncelului-Ciclovina, o coloană de utilaje de construcţii a reuşit să ajungă la poarta capitalei dacice şi să sape până la jumătate de metru de zidul cetăţii, înainte de a fii „observată" de cineva - ce-i drept fără prezenţa stânjenitoare a unui arheolog, şi presupun că şi fără contribuţia inutilă a arhitectului şi a peisagistului. Ca termen - ce-i drept disproporţionat - de comparaţie temporală: în Zaragoza, Spania - oraş construit peste ruinele urbei romane - în cazul unei intervenţii arhitecturale, se calculează o durată de doi ani pentru întârzierile şi schimbările de proiect pricinuite de eventuale descoperiri arehologice. Spre exemplu, pentru forul roman, descoperit în urma unor lucrări edilitare în centrul oraşului, s-a amenajat un muzeu in situ, sub piaţa principală! Acolo urmele trecutului nu sunt doar parte din identitatea locului, ci şi din identitatea locuitorilor. Atâta timp cât acestea rămân separate în România, în primul rând datorită lipsei de educaţie şi de informaţie accesibilă populaţiei, şi mai ales populaţiei locale, direct afectate, ne vom mai ciocni întâmplător de parcări construite peste „cioburi vechi şi bolovani", de parcuri din care cresc blocuri, de cocioabe care ar fi putut să rămână case monument sau de resturi de trecut aruncate la grămadă de cupele escavatoarelor.

13.07.2011, Viena

Dipl.-Ing. Claudiu Silvestru

Vezi si aceste articole:
http://www.adevarul.rohunedoara-adevarul-sarmizegetusa_regia-poarta_de_vest-arheologi-drupo_sa-istorie-daci-buldozer_
http://www.evz.roscandalos-dorel-de-la-drumuri-a-turnat-asfalt-peste-cetatea-dacica-sarmizegetusa
http://hartacomorii.blogspot.com/2011/07/sarmisegetusa-cucerita-cu-buldorezul.html

S-a prabusit un colt al Casa Eliad

Azi, pe la ora 8, un colt al Casei Eliad s-a prabusit! Cativa metrii cubi de zidarie de caramida s-a pravalit pe trotuar. N-au fost victime.
Cladirea se afla de un timp in restaurare finatata de Primaria sect 3. Se finalizase acoperisul iar in camera unde s-a produs prabusirea urma sa se toarne beton pe podea.
In jurul zonei unde s-a produs pragusirea se sapase un sant pentru consolidarea fundatiei. Pagubele nu sunt importante si vor fi usor restaurate...

Cand am ajuns acolo (pe la 9 jumate) o echipa de muncitori lucra cu maxim de eficienta pt degajarea zonei...

castelul de la Cris-Mures

Nu departe de Sighisoara, pe o vale laterala fata de cursul raului Tarnava Mare se afla un vechi sat sasesc. Cris, in germana Kreisch si in maghiara Keresd. Tine de comuna Danes, iar in trecut a fost un sat cu statut mai neobisnuit in comparatie cu celelate sate sasesti din zona. Satul Cris, ascuns in capatul unei vai impadurite, asemenea satului vecin , Malancrav (ce apartinea de familia Appafy) , nu a fost un sat liber. El apartinea familiei nobiliare Bethlen, aripii Cris, dupa numele proprietatii (caci erau mai multe aripi ale familiei; vezi despre castelul Bethlen de la Sanmiclaus). Intre satele sasesti libere din imprejurimi, satul Cris era o enclava nobiliara, cu populatie mixta saseasca, ungureasca si romaneasca. Desi in acest sat nu gasim o impresionanta biserica fortificata, aici se afla unul din cele mai frumoase castele in stil renascentist din Transilvania.

Stema familiei Bethlen. Piatra pusa de Alexius de Bathlen, unul din ctitori de seama a ansamblului. In vremea lui se construiesc ( intre 1675 şi 1691) cele 4 bastioane si aripa de vest.

Aspectul castelului inainte de Primul razboi mondial.

In trecut, aproape nu exista carte monografica despre Ardeal in care sa nu apara o imagine a acestui faimos castel. In sec. 20 se tiparesc si carti postale dupa cu acest monument.

Gravura din sec al 19-lea

Dupa razboi (1949) castelul e nationalizat, jefuit de autoritati si de taranii localnici. Devine sediu al CAP-ului local. In anii 70 in curtea castelului se filmeaza scene din Enigma Otiliei. In anii 1976 CAP-ul este scos afara, iar castelul incepe sa fie restaurat. In 1977 Ceausescu desfiinteaza Directia Monumentelor Istorice iar castelul ramane parasit. CAP-ul nu mai revine inapoi. In 1991 castelul e o ruina. Acoperisurile sunt prabusite, molozul umple camerele interioare, vegetatia creste luxuriant. Necunoscuti scot cu ranga din grosimea zidului mai multe ancadramente renascentiste de piatra, care sunt lasate in iarba sau furate.

Imagini realizate scurt timp dupa razboi (al 2-lea), cand castelul devine sediu de CAP

In 1991 vizitez castelul si il gasesc asa cum l-am descris mai sus. Ma duc cu fotografiile la Directia Monumentelor Istorice, si nu stiu daca are vreo legatura, dar castelul intra intr-un program prioritar de conservare.

Acest set de imagini l-am realizat chiar eu in 1991 ,dupa 15 ani de lasare in paragina.

Faimoasa loggie, locul unde cu doar cateva decenii in urma,

contele Bethlen isi servea cafeaua de diminata...

La mijlocul anilor '90 castelul incepe a fi protejat de un acoperis nou iar ulterior incep lucrarile de restaurare -consolidare.

Castelul in 1994, dupa primele masuri de protectie initiata de Directia Monumentelor...

Ilustratie cu castelul realizata de subsemnatul pentru macheta unui timbru. Initiativa realizarii unui timbru cu Castelul Bethlen imi apartine. Este al doilea timbru in care este reprodus acest castel si singurul ce reproduce castelul unei familii nobile din Transilvania (excluzand cast de la Hunedoara).

Inainte ca restaurarea realizata de Ministerul Culturii sa fie finalizata, mostenitorii familiei (contesa Anikó Bethlen), revendica dreptul de proprietate asupra castelului. După procese ce au durat mai mulţ ani castelul şi parcul au fost restituite oficial în iunie 2007 ramurii ardelene a familiei Bethlen. Lucrările începute prin anii 1990 trebuiesc continuate, castelul trebuie să devină locuibil, ca să reintre în circuitul turismului cultural. In prezent mostenitorii (Anikó, Éva şi Ágnes Bethlen din Targul Mures) au infiintat Uniunea Pro Castrum Bethlen, care se ocupă cu restaurarea castelului, şi includerea lui în circuitul turistic. (vezi aici)

Imagini realizate in 2009. In jurul castelului s-a amenajat in sec 18-19 minunat parc in stil englezesc. In anii postbelici, dealul pe care e ridicat castelul a fost napadit de boscheti. Insa mai atrageau atentia unii copaci neobisnuiti. Multi din copacii exotici plantati cu multe decenii (sau poate secole) in urma mai supravietuiesc si azi.

Castelul poate fi vizitat daca il gasiti pe paznicul castelului, un localnic ce va poate fi ghid deoarece este plin de informatii .

In anul in care am revizitat castelul (2009) se curata cu atentie parcul din jurul castelului. Nu imi venea sa cred dupa ce cu peste 15 ani in urma vazusem castelul in pragul colapsului...

Vedere panoramica din turnul donjon.

Detalii din friza de soldati secui de pe donjonul cilindric.
In trecut acestia erau pictati, iar urme de culoare se mai ghicesc si azi...

Seria de timbre din 2008, in care apare si castelul Bethlen din Cris

Cea mai veche parte e donjonul cilindric cu cinci niveluri, de origine medievală. Pe faţada sa, la registrul superior, se află o friză decorativă constând dintr-un şir de basoreliefuri colorate ale unor războinici cu calpac, în mâna dreaptă purtând halebarde sau scuturi, iar mâna lor stângă este sprijinită pe mijloc. Nivelul al cincilea slujea ca punct de observaţie, cu cele opt ferestre arcuite. În peretele gros al turnului a fost practicată scara în spirală, ce făcea legătura dintre etaje. În secolele XVI.-XVII. donjonul a fost înzestrat cu ancadramente de uşi şi ferestre în stil renascentist.(citeste mai mult despre istoria castelului aici)

Imagini din parcul dendrologic. In parc era construit si un foisor de lemn ce se mai gasea
pana in anii 2000 aruncat langa statia de autobuz din sat.
Urmatoarele fotografii provin dintr-un set realizat cu putin timp inainte de primul razboi mondial.

Reconstituirea stemei heraldie a familiei Bethlen, asa cum am desenat-o pentru emisiunea de timbre de mai sus.

Detaliu de pe relieful cu stema lui Alexius Bethlen

Banca cu steme heraldice ce se afla in trecut in curtea castelului.
Azi acest relief se afla la sectia de Istorie a Muzeului Brukenthal din Sibiu.

Schita desenului de la inceputul articolului...

Stema din stuc, pe tavanul uneia din incaperi.

Capela, a carei minunata usa se mai gasea abandonata in 1991

Fotografiile prezinta un decor relativ sobru, fara opulenta, tipica pentru
resedinta de la tara a unui aristocrat ardelean de la inceputul veacului 20.

Multe din elementele de mobilier au ajuns dupa nationalizare, la Primaria din Sighisoara,
la muzeul local sau la unii particulari...

As fi curios sa aflu unde afla aceste tablouri. Sobele au fost sigur distruse deoarece eu am mai gasit prin '91 fragmente imprastiate prin subsol...

Lacul rotund, abia vizibil in anii '90. Curatat, de frunze si pamant, el este azi iarasi vizibil. In dreapta niste pietre funerare despre care nu stiu mare lucru (vezi si mai jos).

Film documentar in lb maghiara despre castelele din Transilvania. Bun! Subtitrat in romaneste!!! RETROPOLISZ
Vezi http://www.youtube.com/watch?v=_l9Q2XCGXJk&p=2AA5C4299AB5BB8D
http://www.youtube.com/watch?v=aLNqmXTwkQo&p=2AA5C4299AB5BB8D