Vulcanul de la Racos

M-am dus la început, prin 2008, în comuna Racoş (Alsórákos în maghiară) , o localitate din jud. Brașov, pentru a vizita castelul Bethlen de acolo, relativ recent parțial restaurat și părăsit scurt timp dupa aceea, înaintea finalizării lucrărilor. Adica s-a amânat continuarea restaurarii pana la o data ...necunoascută. Monumentul, unul din castelele renascentiste din Ardeal bine conservate şi deosebit de pitoresc nu pare să fie pe lista de interes a autorităţilor sau a Ministerului..hai să-i zicem al Culturii. 
Comuna, o localitate mare şi bogată în trecut, cu aspect de mic orăşel prin sec 19 și început de 20, este acum destul de ponosit, dar interesant de studiat ca arhitectura.  Este locuit în principal de secui şi de o comunitate importantă de ţigani... Nu am ştiut atunci câte alte minunăţii o să mai văd în acea zonă. Aşa am descoperit, din întâmplare rezervaţia geologică şi vulcanul de acolo. Ulterior, preocupat de istoria dacilor, am aflat că în defileul Oltului, din hotarul din amonte al Racoşului, spre Augustin, se afla o mare aşezare dacică, cu temple oarecum asemănătoare cu cele de la Sarmizegetusa Regia. Din păcate nu există structuri vizibile la suprafaţa solului. Am revenit în acest loc de încă 4 ori din 2008 şi de fiecare dată am fost impresionat...

Castelul Bethlen de la Racoşul de Jos. ( "Reşedinţă nobiliară fortificată, de mică amploare, construită în stilul Renaşterii transilvănene, în anul 1664. Incintă fortificată de plan pătrat, cu bastioane circulare la colţuri şi turn pătrat de intrare, tipică arhitecturii militare medievale târzii, anterioară castelului de pe latura de sud.După construirea castelului, sistemul de fortificaţii este completat cu o semiincintă cu bastioane pană."-dupa CIMEC; "... castelul din Racos a fost resedinta nobiliara fortificata a grofului Sukosd. Acesta primise domeniul respectiv de la Gabriel Bethlen, ca recompensa pentru servicii militare. "- mai mult aici)

Inscripţia cu stema familiei Bethlen, un şarpe încoronat cu un glob crucifer în gură,  deasupra intrarii principale

Oltul în defileul de la Racoş. În planul îndepărtat, dealul numit Tipia Ormenişului pe care au fost descoperite temple dacice

Vedere de pe Tipia Ormenişului către Olt şi stânca de calcar Piatra Detunată. 

La Racoş se poate ajunge comod cu trenul. E cam la mijlocul drumului intre Braşov şi Sighişoara. Cu maşina trebuie, in apropiere de Rupea si Hoghiz sa o luaţi lateral, spre stânga daca va duceti la Braşov, la dreapta daca veniti de la Braşov. Dupa 9 km de drum recent reparat,  sunteti in Racos, o pitoreasca localitate cu case traditionale de tip sasesc, desi acolo, majoritari sunt secuii. Nu cunosc situaţia actuală a drupului prin Mateiaş, foarte rău în 2011. Vezi harta de la finele articolului.

Prin apropiere trece Oltul care traverseaza M-tii Persani, un masiv de munti nu prea inalti dar deosebit de salbatici. In zona M-tilor Persani sunt localitati putine si paduri dese si neumblate. Doar soseaua DM1 ii traverseaza prin "Padurea Bogatii". Dar muntii se intind mult mai mult. Trebuie sa va uitati pe Google Earth.

Ei bine, în zona acestor munţi au avut loc cele mai recente activităţi vulcanice de pe teritoriul ţării noastre. Recente, vorbind la scara geologica. Adica acum aprox. 1 milion de ani, poate mai puțin, în zona au existat vulcani, care la Racoş au lasat urme atat de vizibile si de "proaspete" încât ai zice au au erupt în urma cu doar câțiva ani. Nu degeaba în capatul dinspre secuime a munţilor Persani se afla cele mai multe ape minerale, mofete, ape termale etc.

Vor urma o serie de imagini din cariera de la Racoş, completate cu poze  făcute pe pantele vulcanului Etna (Sicilia). Cele cu vulcanul Etna nu imi aparţin! Aşa, pentru comparație; 

Etna 2006

La Racos a existat un vulcan din din care s-a exploatat mult timp zgură. Acum nu se mai exploateaza deoarece e zonă protejată și e rezervație (Geoparcul Perşani). Peisajul rămas în urma exploatărilor e fantastic și deosebit de pitoresc . Iar pentru un pasionat de geologie, locul e perfect pentru a studia toate tipurile de zgură, cenuşi, piatră ponce, bombe vulcanice, bazalturi, lavă întarită etc. Toate arată de parcă s-ar fi răcit ieri.

Eu am fost acum cativa ani pe vulcanul Etna, unde peisajul (păstrând proporţiile) este foarte asemanator cu ce am vazut la Racoş. Acelasi tip de roci și de culori.

Vedere parţială asupra carierei din craterul vulcanului de la Racoş

Racoş - straturi de cenuşă şi zgură.

Racoş

Sectiune geologică a conului vulcanic de la Racoş şi zona de exploatare a tufului şi bazaltului (în dreapta). După un panou explicativ din centrul comunei Racoş.

Racoş

Toată comuna Racoş, inclusiv castelul este construită cu piatră ponce şi tuf vulcanic. La fel de solid ca orice piatra masivă dar mult mai uşor, datorită structurii spongioase produsă de bulele de gaz din timpul răcirii lavei. Seamană destul de mult cu structura pâinii bine crescute.

Etna 2006

Etna 2006

Piatră ponce, zgură, (scorie vulcanică) la Racoş

Racoş - plante crescute pe zgură

Racoş- lavă întarită, transformată parţial în bazalt

Etna 2006 (bombe vulcanice)

În apropiere de fosta carieră de zgură se afla două cariere de bazalt, în care exploatarea a încetat la începutul anilor 1990. Pe pereţii primei cariere sunt de văzut impresionante coloane de bazalt a căror spectaculozitate e stricată de un panou explicativ extrem de prost pus, exact în faţa lor.

 Panoul explicativ strică panorama coloanelor de bazalt

Un guşter tocmai ieşit în soarele primăverii, cu haine colorate de nuntă (verde aprins şi turcoaz pe guşă) dar cu botul murdar de noroi

 La câţiva paşi de prima cariera de bazalt se află cariera Brazi, o ”groapă” uriaşă în care s-a adunat apă. Peisajul este absolut fabulos şi impresionat. Nu-ţi vine să crezi că nu ştiai de asemenea loc din ţara ta. Lacul rezultat cu o apă verde a fost botezat Lacul de Smarald...

Deaupra lacului format în fosta carieră de bazalt Brazi

Lacul de Smarald

 În centrul comunei Racoş, în faţa castelului Bethlen, se află două interesante panouri explicative cu detalii despre geoparcul munţilor Perşani. Iată, le reproduc aici, pentru cei interesaţi de mai multe informaţii legate de această minunată zonă.

Duceti-va, o sa va placa. E ceva foarte special. In zona e de stat mai mult.

Castelul de la Brancovenesti

Un castel absolut remarcabil (din fericire bine pastrat) se afla in localitatea Brancovenesti (magh. Marosvécs, germ. Wetsch) din jud. Mures, nu departe de Reghin. De ce se numeste Brancovenesti acest sat de langa Reghin (oras sasesc), cu castel apartinand unor vechi familii nobile maghiare, nu am reusit sa aflu. De fapt cu greu am reusit sa aflu ceva despre istoricul castelului.

Asa..., sa va zic ceva despre castelul acesta deosebit si foarte putin cunoscut.

Pe o terasa inalta deasupra Muresului se inalta o fortificatie romana (Ala nova Illiricorum), apoi in Evul Mediu (sec. al XIII-lea) a existat o cetate inconjurata cu santuri, vizibile si azi. Aceasta cetate a fost, se pare distrusa de marea navalire mongola din 1242.

Inscriptia de deasupra intrarii

Actualul castel a inceput a fi construit in sec. al XV-lea de catre familia nobilului Losonczi Dezsofi. In urmatorii 150 ani proprietarii domeniului se schimba de mai multe ori...

In anii 1527 se fac importante lucrari la castel. In 1610 domeniul apare deja în proprietatea lui Gabriel Bethlen , voievodul Ardealului, preluat apoi de Gheorghe Rakoczi I . Gheorghe Rakoczy al II-lea, ajuns la tronul Transilvaniei în 1648 a donat domeniul format din 5 sate, unui conducător de oşti pe nume Ioan Kemény . În următoarele 3 secole familia Kemény este proprietarul domeniului. Ioan Kemény participă la lupte in Polonia, unde cade prizonier in mainile tătarilor, dar spre norocul lui este răscumpărat. Devine principe al Transilvaniei dar moare într-o bătălie din 1662, iar inamicii lui devasteaza domeniul de la Brâncoveneşti, devastat de altfel şi în timpul răboaielor conduse de Francisc Rákóczi al II-lea (rascoala curutilor).

Portret al lui Ioan Kemeny, principe al Transilvaniei pentru doar 2 ani (1660-1662)

Familia a reconstruit, însă, de fiecare dată castelul. Datorita initiativei ultimului conte purtand acelasi nume ca si stramosul sau-Ioan Kemeny, care in 1926 a invitat in castelul sau 28 dintre cele mai proeminente personaje literare ale timpului, la castelul de la Brancovenesti este fondata asociatia culturala ardelenesca Helikon. Din acest moment, timp de douazeci de ani castelul de la Brancoveni a devenit centrul intalnirilor literare ale scriitorilor ardeleni de limba maghiara dar nu numai.

Imagine istorica din perioada interbelica a fatadei catre valea Muresului

Războiul din 1944 nu a adus mari distrugeri, însă dupa ce familia a fugit de pe domeniu, populaţia a devastat (oare unde am mai auzit scenariul asta?) complet castelul, care după 1945 a devenit azil pentru copii cu handicap psihic sever ( funcţie pe care a păstrat-o până azi ).

Intrarea in castel, cu sant, cu fostul pod mobil si deasupra balconul pe console de piatra

Castelul este de plan patrat, curte interioara si turnuri pe colt, doua mai mari si doua mai mici. Mai multe ferestre au ancandramente in stil Renastere. Deasupra intrarii e construit un pitoresc balcon pe console de piatra, console ce se intalnesc si la etajele turnurilor. Intrarea se face pe partea nordica pe un podet ce traveseaza santul cetatii si care in trecut se putea. Documentele vechi atestă faptul că fosta cetate de veac al XIII-lea, străjuită de şanţurile de pământ a fost protejată de ziduri şi turnuri poziţionate mai jos de platoul pe care se afla castelul. Acestea au fost distruse cu ocazia lucrărilor de reamenajare de după război.

Castelul nu e vizitabil decat la exterior din motive lesne de inteles. Va recomand ca daca vizitati castelul sa refuzati ajutorul vreunui nebun mai "rasarit" dispus sa va "ghideze". Vorbiti cu personalul locului! Va vor ajuta.

Am gasit pe Net o mica fotografie aeriana. Nu e grozava dar da o informatie asupra proportiilor castelului

Urmasii familiei Kemény au reusit recent recuperarea castelului, insa se astepta gasirea unui alt spatiu pentru azil. In parcul din spatele castelului se afla mormintele unor membrii ai familiei si o masa de piatra despre care am gasit informatia urmatoare "...masa de piatră de la castelul Kemény din Brîncoveneşti, unde se întîlneau între cele două războaie cei de la Revista Erdélyi Helikon, tocmai propagând ideea unei literaturi ardelene de limbi şi origini culturale diferite."

Masa - monument despre care nu am reusit sa aflu mai multe. Daca exista vreun cititor din zona, care cunoaste semnificata ei, sa-mi zica si mie...

Castelul Brancovenesti - Marosvecs.
Aquarela de epoca (aprox. 1900)

Nu stiu daca intamplator sau in legatura cu asociatia culturala Ardelaeana Helikon ce a functionat aici in anii interbelici, actiunea din cunoscuta nuvela fantastica a lui Cezar Petrescu, "Aranca, ştima apelor" (CUM?!? nu ati citit-o?!?), se desfasoara la un vechi castel al nobililor Kemeny (nelocalizat clar), in care se vorbeste despre un stramos cavaler Kemeny ucis in luptele cu turcii. In poveste e vorba de un avocat de la Cluj ajuns la un castel ascuns in mijlocul mlastinilor deasupra carora apare fantoma nefericitei domnite Aranka Kemeny. Asta e un super-scurtissim-rezumat iar nuvela e o capodopera.

Foto istorica a castelului de la Brancovenesti

Iata un detaliu din nuvela, gasit pe Net: 

Într-un castel miraculos, personajul, care relateaza la persoana I, descopera în mijlocul mlastinilor din Ardeal o adevarata biblioteca cu incunabule si cu texte autentice ce indica revelatii oculte: „Manuscrise deasupra carora au licarit, la lumina de opait, calugari în chilii de manastiri, carturari arsi pe rug, slujitori ai cabalei, vraci ai magiei negre, alchimisti cautatori ai pietrei filozofale si ai izvorului de tinerete vesnica”[...] „Nu se afla ce cautasem. Cartile indice si carti oculte. Reîncarnatii, revelatii, magie, magnetism: William Crookes, Leon Denis, Maxwel, Rousel Wallace. Numai în fundul rafturilor, si numai dupa de-am dat la o parte evangheliile spiritiste, am descoperit, înabusite de aceasta invazie mai recenta, tomurile vechi cere facusera faima odinioara a bibliotecii Kemeny. Infoliile batrâne de doua si trei si patru veacuri: editiile dupa care alergi o viata de om. Mi se curma respiratia de emotie, ca vânatorului care-a descoperit, unicul în lume, magica floare de ferega.

Biblioteca castelului de la Brancovenesti

Înfrigurat, coboram cu un vraf în brate, si fara sa-mi mai scutur colbul înecacios de pe haine, desertam cartile pe masa imensa din mijlocul salii, rasfoiam filele, cautam gravurile despre care se stiuse pâna acum ca exista într-un singur exemplar si carora le gaseam perechea înca necunoscuta. Ce lacomie de avar ! Înca si înca... Un Plutarh din 1509 cu semnatura lui Rabelais. Introducere în viata semerita cu o scrisoare autografa si ignorata, a Sf. Francisc din Sales. Carti cu armele principilor Ungariei. Principele lui Machiavelli, cu adnotatii de mâna autorului. O comoara pretuind tot atât, macar cât întreg acest castel cu cele patru mii de jugare de balti, smârcuri si tântari” .

Castelul de la Brancovenesti - stampa din prina jumatate a sec. al XIX-lea

 

Am folosit ca baza pentru istoria castelului articolul lui Szatmári Tamás tradus de o prietena din Oradea.

Curtea interioara. Foto trimisa de Alex (multumesc!)