Timisoara austriaca

Poate ar fi bine sa citesti intai articolul "Timisoara otomana"

In 2005 am calatorit de mai multe ori la Timisoara pentru a ma documenta pentru reconstituirea grafica a cetatii austriece ce fusese construita acolo dupa 1716. Avand niste contacte la Muzeul Banatului, am inceput de acolo. Lumea amabila, cumsecade. In muzeu nici macar un singur plan al intregii cetati bastionare a Timisoarei. Informatii extrem de "subtiri" despre cea mai mare cetate bastionara din sud-estul Europei. Nici un plan general, nici alte chestii inedite pe care speram sa le gasesc la un mare Muzeu al Banatului aflat Timisoara. Popularizarea din Muzeu a cetatii aproape ca lipsea cu desavarsire. Nimeni nu era specialist in epoca, nimeni nu imi putea oferii materialul pe care il cautam. Apoi am aflat ca oamenii abia mai stiau ca existase o cetate in Timisoara, chiar si istoricii si-o imaginau mai mica, fara 3 randuri de fortificatii. Dupa 100 de ani de la demolarea cetatii, timisorenii, chiar si cei nascuti de generatii acolo (minoritari), pierdusera amintirea marii cetati, iar pe istoricii de la Muzeu nu ii interesa sa o mai promoveze. In buna traditie a istoriografiei comuniste, monumentele ne-romanesti din Romania, erau putin sau deloc promovate.
In afara Timisoarei, nimeni nu stia ca acolo a existat o cetate bastionara, stelata, construita de austrieci dupa recucerirea de la otomani, una din cele mai mari din Europa, demolata la finele secolului al 19-lea. In monografiile de arhitectura din Romania, doar intr-o singura sinteza apare un plan al fortificatiilor Timisoarei. In rest nimic.[Aceasta situatie e valabila pentru acei ani. In prezent Muzeul Banatului e inchis pentru restaurare si refacere].

Stema Timisoarei din sec. al 18-lea, intr-o redesenare a mea,
asa cum apare pe afisul de mai sus

Sansa mea a fost ca am pus mana pe o carte rara, "Mica monografie urbanistica a Timisoarei" a arhitectului Mihai Opris, in care nu numai ca sunt descifrate in detaliu toate etapele de constructie a cetatilor Timisoarei (medievale, otomane si austriece) dar este si bogat ilustrata . Incet-incet am reusit sa sa aflu unde era depozitata arhiva planselor facute de inginerii militari austrieci din Timisoara urma cu peste 250 de ani urma. Arhiva fusese capturata de Armata Romana in Primul Razboi (sau imediat dupa) iar plansele istorice (foarte multe) au ajuns la...Bucuresti, la Muzeul Militar (mult mai putine). In tot acest rastimp, prea putina lume se interesase de ele. O alta mare parte se afla la Viena, la Arhiva de Razboi.

In primii ani dupa cucerirea Timisoarei de catre armatele conduse de printul Eugen de Savoia se incearca refolosirea si intretinerea fortificatiilor turcesti. Se construiesc unele cladiri noi fara a se utiliza inca un plan urbanistic general. Incepand cu 1727 apare un Regulament de Constructii pentru Timisoara. Se fac mai multe proiecte de reamenajare a cetatii, cea otomana fiind deja invechita si dificil de intretinut. Multe din proiectele de fortificare, majoritatea nerealizate, au indus impresia, (printre istoricii de azi, neatenti sau ignoranti), că si plansele reprezentand proiectele realizate efectiv, nu reprezinta o realitate, ci tot simple proiecte. De aceea am intalnit istorici timisoreni cu care m-am contrazis. Ei spuneau ca Timisoara a avut ca fortificatie doar un singur rand de ziduri, cel cu bastioanele, si santul din fata lor. In realitate au existat inca trei randuri de fortificatii si doua santuri cu apa.

Lucrarile de amenajare a Timisoarei au implicat eforturi uriase. Printre cele mai impresionante se numara amenajarile hidrotehnice. Mlastinile si baltile au fost asanate si este sapat canalul Bega, devenit navigabil (pe care se vor transporta importante cantitati de marfuri si pasageri pana dupa al doilea razboi mondial cand navigatia pe Bega inceteaza; de neinteles de ce nu se incearca refacerea navigatiei pe Bega). Vezi articol Wikipedia -Canalul Bega


Pe la 1729 cazarma Transilvania (initial numita Cazarma cu cazemate), o cladire extrem de lunga de forma zigzagata, este terminata. Initial a fost gandita ca fortificatie exterioara. In spatele ei (spre exteriorul orasului) este amenajat pentru o perioada nu foarte lunga, un port (azi, pe acele locuri se afla un parc). Intre timp se mai intretin fortificatiile turcesti si se construieste in interiorul cetatii. Se lucreaza intens la proiectele viitoarei cetati, ce se doreste deosebit de puternica.
In preajma anului 1732 incepe construirea efectiva a noii cetati bastionare, impropriu numita in stil Vauban, deoarece este o adaptare tarzie, de campie, si neconforma, a tipurilor de fortificatii numite Vauban. Se construiesc 9 bastioane, 9 raveline (ravelinul se amplasa la exteriorul primului sant, in fata curtinei dintre 2 bastioane, pentru a flanca respectivele bastioane), 9 contragarzi (se amplasa in fata fiecarui bastion avand laturile paralele cu fetele bastionului respectiv), 27 anvelope (contragardele si ravelinele erau protejate de anvelope, lucrari de fortificatie situate in exteriorul celui de-al doilea sant) si cateva cazemate in spatele ravelinurilor. Initial prin cele 2 santuri ale cetatii curgeau permanent apele Begai, dar datorita faptului ca afectau zidurile, s-a luat hotararea ca apa sa curga doar prin cunete , un canal mic aflat in mijlocul santurilor, urmand ca santurile sa fie umplute cu apa doar in caz de asediu.



Cetateaa avut pentru scurt tim 4 porti cu monumentale, bogat decorate, numite dupa orasele catre care se indreptau drumurile. Acestea erau: Poarta Belgradului, Poarta Petrovaradinului (azi, in Serbia, langa Novi Sad), Poarta Transilvaniei (sau a Lugojului) si Poarta Vienei. Ulterior s-a renuntat la Poarta Petrovaradinului, Timisoara ramanad cu 3 porti.


In exteriorul fortificatilor se afla glacis-ul, o lucrare de pamant cu panta spre inamic.
Din 1808 in exteriorul glacis-ului va curge Bega, printr-un al treilea canal, cel ce inconjoara si astazi orasul vechi.

Cetatea a fost serios avariata de revolutionarii maghiari, in 1848. E singurul mare asediu pe care l-a suferit cetatea. In rest, de-a lungul istoriei sale, pana la demolare niciun inamic nu a mai intraznit a ataca puternica cetate.
A fost demolata pentru a largi orasul, la finele veacului al 19-lea. A fost crutat un singur bastion. Se mai pastreaza fragmente din alte doua bastioane. Sapaturile arheologice din ultimii ani, au confirmat traseele zidurilor desenate de mine, dupa plansele inginerilor austrieci.


Vauban Italia

http://www.tempo-poli.ro


Cetatea Oradea (Varadinum) NU este o cetate de tip Vauban. Fortificatiile dezvoltate de inginerul francez Vauban au avut ca "stramosi" tipurile de de cetati italienesti dezvoltate odata cu raspandirea si modernizarea armelor de foc. Bastionul umplut cu pamant, in forma de pica sau romb apare inca de la sfarsitul veacului al XV-lea, iar cetatea in forma de stea, scurt timp dupa aceea. Cetatea bastionara a Oradei a fost construita in sec al XVI-lea, in traditia italieneasca, in timp ce Sebastien Le Prestre, marchiz de Vauban a trait in a doua jumatate a sec al XVII-lea. El dezvolta , completeaza si transforma fortaretele stelate in asa fel incat sa devina inexpugnabile chiar si cazul unui bombardament de artilerie ultra-modern (pt acea vreme). Am scris acest lucru pentru cei care pun la un loc cu cetatile Alba Iulia, Arad,Timisoara si Oradea.


Tipurile de fortificatii Vauban. Unul din scopurile inovatiilor propuse de inginerul francez era eliminarea completa a oricaror unghiuri moarte si a eficientizarii tirului incrucisat.

Vauban coordonand refacerea fortificatiei orasului Bergues.


Asediul unei cetati bastionare din sec al XVII-lea. Remarcati transeele in zigzag ale dusmanilor din departare. (dupa cartea The Vauban Fortifications of France , Osprey Military)

Planul unei fortarete bastionare (sus) si intersectarea liniilor de foc ale tunurilor si mortierelor.

Dupa cum ati citit in articolul despre Timisoara otomana, orasul a fost recucerit de la turci de catre armatele conduse de Printul Eugen de Savoia in anul 1716.

Pe acest plan al Timisoarei, in care apar fortificatii realizate efectiv, dar si elemente in lucru, inca neterminate, se poate observa cum zidurile cetatii otomane si santurile din fata lor sunt inca in uz (linia care taie in 2 interiorul cetatii).

In acesasta plansa de la mijlocul veacului al XVII, din fortificatiile turcesti nu a mai ramas decat un sant, inca nenivelat complet. Bisericile din viitoarea piata a Unirii (catolica si sarba) sunt deja incepute. In fata Cazarmii Transilvania (cladirea lunga si sinuasa din interiorul cetatii) este amenajat un port. Reteaua stradala este trasata si va fi umplta cu edificii in urmatoarele decenii.

Detaliu din planul de mai sus. In exterioruul cetatii, mlastinile inca nu au fost complet secate.

De-a lungul timpului, cat s-a lucrat la noua cetate, inginerii militari austrieci au propus si desenat multe variante de fortificare. Desenul de mai sus propune o varianta de fortificare care urmareste traseul cetatii otomane.

Un alt proiect nerealizat al cetatii Timisoarei.


Generalatul, cladire a comandamentului militar din cetatea Timisoarei. Una din primele cladiri ridicate dupa cucerire. Exista si azi, modificata, in Pta Libertatii.

Plan si sectiune a cazarmii Tansilvania (sus), detaliu din desenul meu (jos) un edificiu de o forma neobisnuit de lunga ( 480 de metrii) , cazarma si fortificatie in acelasi timp. A adapostit un timp portul interior al cetatii. In desen portul era scos din uz. Din loc in loc cazarma avea turnulete scase in afara liniei zidurilor, legate cu galerii de corpul principal, turnulete construite deasupra unui canal (sau al apei din port). Acestea erau toalete, umblatori. A fost demolata intre 1961-1965.

Desene a doua din Portile monumentale ale cetatii Timisoarei. Sus Poarta Vienei, vedere dinspre interior, jos, vedere dinspre exterior.

Tot poarta Vienei, in ajunul demolarii, vedere dinspre exterior.

Poarta Vienei, vedere dinspre interior, scurt timp inaintea demolarii definitive.

Cetatea Timisoarei, asa cum arata la inceputul sec al XIX-lea. Canalul Bega, navigabil, inconjoara pe la poalele glacisului, jumatate din incinta cetatii. Alte canale, alimentau santurile, care nu se umpleau decat in caz de pericol. In restul timpului apa curgea prin mijlocul santurilor prin niste mici canale zidite, numite cunete (vezi mai jos cum arat la cetatea Terezin din Cehia)

O alta vedere a planului cetatii Timisoarei, asa cum a fost efectiv construita. Datorita numarului mare de planse care prezinta proiecte nerealizate, printre unii istorici timisoreni era raspandita ideea ca TOATE planurile cetatii Timisoarei care prezinta si alte fortificatii in afara celor 9 bastioane, reprezinta elemente ce n-au exista niciodata. La lansarea afiselor cu Timisoara pe care am avut-o in 2005, intr-una din librariile locale, arheologul Valentin Cedica, seful sectiei de arheologie de la Muzeul Banatului, m-a abordat cu o infinita aroganta: "-E o aiureala ce-ai desenat aici! In afara de 9 bastioane si un sant cu apa, Timisoara nu a mai avut alte fortificatii exterioare. Ce-ai vazut tu pe plansele vechi sunt PROIECTE nerealizate. " Tonul a fost mai agresiv si mai rautacios, dar ideea asta era. Nu era singurul care credea asta.


Planul orasului interior din perioada construirii acestuia. Se mai observa resturile santurilor cetatii otomane. Asemenea planse, in care fortificatiile exterioare nu sunt desenate, sunt ff multe. Fiindca inginerul nu era interesat sa le deseneze. Interesul se restrangea la planul cladirilor orasenesti. Acesta e altul din motivele pentru care se gaseau tipi sa nu creada ca Timisoara a avut si alte fortificatii, in afara bastioanelor. Piatra sculptata din caldaramul Pietii Unirii (realizata la o restaurare relativ recenta) e inca un motiv pentru care multi si-au imaginat ca aia a fost toata cetatea

Planul Timisoarei in veacul al XIX-lea. In acest desen apare o situatie interesanta. Fortificatiile orasului nu sunt desenate decat ca contur exterior. Aceasta deoarece ele erau considerate secret militar. Insa latimea acestora e o dovada in plus ca cele trei randuri de fortificatii, asa cum apar pe planurile reproduse mai sus, au fost efectiv construite.

Pentru cei ce aveau convingerea ca Timisoara nu a avut 3 centuri de fortificatii, descoperirea temeliilor acestora, cu ocazia unor sapaturi (pentru construirea unor edificii moderne), a fost o teribila surpriza! Da, Timisoara a avut 3 randuri de fortificatii...

Veduta a orasului Gyor din Ungaria, in sec al XVIII-lea. Aspectul cetatii Timisoara era foarte asemanator cu acesta.


Cetatea Terezin din Cehia. Se observa canalul numit cuneta, prin care curgea permanent apa. In caz de asediu, se puteau deschide unele stavilare si intreg santul, din zid in zid se puteau umple.


Cetatea de la Terezin are multe asemanari cu Timisoara (insa mai mica), mai ales ca au fost construite cam in aceeasi perioada.


Orasul Timisoara cu cetatea si cartierele extra-muros, asa cum erau in sec al XIX-lea. Desen modern bazat pe planurile de epoca.
Doua detalii din planul iosefin (Josephinische Landaufnahme), o buna si valoroasa sursa pentru intelegerea aspectului Timisoarei la mijlocul veacului 18. Ridicarea topografica iosefina a fost realizata intre 1764 - 1785, deci plansa reprezinta Timisoara in aceasta perioada. Multumesc lui Adrian S. din Orastie pentru sugestia de a pune in articol si acest desen.

Recosntituire digitala a cetaii de arh. Valentin Capotescu

Zidurile si bastioanele Timisoarei in 1910. In dreapta Opera din Timisoara.



Proiectul de resaturare al bastionului Theresia, unicul bastion ce a supravietuit demolarilor din trecut.
Bastionul Theresia, foto din 2005



Detaliu din desenul meu cu poarta Petrovaradinului, aflata intre bastioanele Castelului (dreapta) si Mercy (stanga). In fata portii se afla un pod cu o parte mobila. Drumul traversa un ravelin, doua cazemate, o contragarda (ultimile fortificatii dinspre exterior) si inca un pod, peste al doilea sant.

Piata Unirii si a Libertatii (dreapta jos), asa cum aratau pe 1800.

La sugestia lui Adrian Secui am mai aduagat si aceasta imagine preluata de aici.
Comparatie intre situatia de azi si ridicarea topografica franciscana "Zweite oder Franziszeische Landesaufnahme". A fost intocmita intre anii 1806 si 1869 sub imparatul Francisc I al Austriei. Mersi mult Adrian.

Timisoara otomana

Cucerita de otomani in 1552 devine unul din marile orase turcesti din Europa Centrala (si de Est). In 1716 este asediata si cucerita de trupele imperiale conduse de printul Eugeniu de Savoya si pe locul cetatii otomane se edifica o uriasa cetate stelata cu 9 bastioane si 3 randuri de fortificatii moderne. Orasul pierde treptat orice urma a stapanirii turcesti devenind un oras cu aspect baroc. Dupa 1890 cetatea este demolata. Poate niciodata in istoria urbanistica a marilor orase din Romania, un oras nu a trecut prin atatea schimbari radicale.

Dorind sa reconstitui ambele Timisoare (otomana si austriaca) m-am lovit de o lipsa cvasi-totala a bibliografiei si iconografiei. Am descoperit ca interesul istoricilor romani ( cu 2-3 exceptii ) si muzeelor pentru istoria Timisoarei era nul. Istoria otomana a Banatului si Timisoarei , asa cum apare in cronici, a fost editata abia in 2005 si o datoram istoricului Ioan Hategan. Gratie arhitectului Mihai Opris (singurul preocupat de istoria urbanistica a Timisoarei in anii 70-80, dar si acum) am putut avea acces la unele materiale inedite din arhivele Vienei. Tot datorita lui am aflat de existenta la Muzeul Militar din Bucurestia a unora dintre planurile militare ale cetatii austriece.

Am descoperit cu dezamagire ca in Timisoara nu se stia mai nimic despre cetatile Timisoarei, nici macar printre istorici. Lipsa de promovare si descurajarea studiului in “vechiul regim” a monumentelor si istoriei altor natii (maghiari, otomanii din Banat, austrieci, germani[svabi], sarbi, in acest caz) a facut ca documentarea pt aceste lucrari sa fie dificila iar rezultatul cu atat mai valoros. In acest articol am spicuit fragmente din istoria de 162 de ani a stapanirii otomane in Timisoara, o epoca extrem de putin cunoscuta, chiar si printre pasionatii de istorie, extrasa din cartea lui I. Hategan.

Cele mai multe vedute ale Timisoarei arata ca cel de mai sus, complet eronate caci sunt copiate unele dupa altele, fara a se verifica niciodata pe teren.

Incepand cu 1521 otomanii cuceresc pe rand Belgradul, Orsova, Severinul apoi intreaga Ungarie in urma bataliei de la Mohacs. Transilvania si Banatul raman neocupate de turci dar intra sub suzeranitatea acestora. Fara a mai intra in detalii politice, mentionez ca in urmatorii ani, ca reactie la implicarea armatelor imperiale austriece in Transilvania si Banat, turcii isu propun sa cucereasca Timisoara si intreg Banatul. In 1551 o armata otomana de 80.000 oameni asediaza fara succes Timisoara.

" La 22 aprilie 1552 o armată de 160000 de oameni sub comanda lui Ahmed–paşa pleacă de la Adrianopol, la 27 iunie 1552 ajunge în faţa Timişoarei iar două zile mai târziu cetatea este împresurată.

Cronicarul otoman Mustafa Gelalzade:

Cucerirea fortăreţei (Timisoara/Demeşvar)

"Timişoara este o cetate pizmuită in lumea aceasta şi avea turnuri şi ziduri foarte puternice, fiind cu neputinţă de a fi trecute. De aceea era greu să se poată pune mâna pe ea. Ea este cea mai însemnată şi cea mai putemică dintre cetăţile tării Transilvaniei. Uneltele ei de pază sunt desâvrşite, turnurile sunt înalte, iar în ceea ce priveşte rezistenţa este proverbială... La poalele fortăreşei curgea ca un torent de primava râul numit Timiş (Dimeş) şi împrejurimile lui erau acoperite cu mlaştini şi stufăriş."

Se construiesc poduri peste râu iar mlaştinile sunt acoperite cu lemn şi scânduri. În luptele ce urmează turnul de apă care făcea legătura între oraşul propriu-zis şi castel e distrus, zidurile avariate iar o mică trupă de 1000 de oameni ce vine în ajutorul asediaţilor e nimicită.

Garnizoana ce apara Timisoara e formata din 1000 calareti maghiari, 200 haiduci, 300 cehi, 250 spanioli, 150 germani, 750 husari, 100 englezi, 250 osteni ai orasului si altii.

Asediul otoman al unei cetati crestine.

Miniatura otomana din secolul al 16-lea

.In 3 iulie are loc un teribil asalt al otomanilor asupra fortificatiilor nordice, aparate de spaniolii lui Mendoza, si la cele sudice, aparate de spaniolii lui Castelluvio; ienicerii ataca peste ruinele primelor fortificatii. Dupa 4 ore de asalt, condus de Mustafa Tenbel, beiul de Nicopole, turcii se retrag. Aparatorii reocupa ruinele si incep munca de reconstructie a zidurilor prabusite (citate din "Vilayetul de Timisoara" de I. Hategan).

Dupa nenumarate astfel de atacuri, comitele Ştefan de Losoncz nu mai are altă soluţie decât să negocieze predarea cetăţii. În urma negocierilor cu Ahmed-paşa acesta promite apărătorilor că pot părăsii cetatea distrusă cu toată artileria şi averea lor. Astfel, la 30 iulie 1552 soldaţii, civilii şi răniţii ies din cetate încrezători în vorbele paşei însă acesta îşi încalcă jurământul şi toţi supravieţuitorii, în frunte cu Ştefan de Losoncz, sunt măcelăriţi de către ieniceri. Acest episod marchează începutul unei noi epoci pentru cetatea Timişoarei. Oraşul capătă nu numai un caracter oriental, ci va ocupa şi un loc important în campaniile otomanilor în Europa centrală." citat de aici

O cunoscuta veduta cat de cat corecta a Timisoarei, in care se pot recunoaste, in stanga castelul, iar in dreapta cetatea (orasul fortificat), din care se remarca casa paşei.

Timp de 162 de ani istoria acestui oras se va lega de cea a Imperiului Otoman. Aici se nasc si mor mii si mii de turci, ostasi, negustori, mestesugari, intelectuali. Banatul este teatrul a nenumarate lupte intre crestini si musulmani.

Iata cum descrie Henrik Ottendorf aspectul orasului otoman "Dimeşvar" la 1663:

„Oraşul Timişoara, care-şi are numele de la râul Timiş şi de la cuvântul var care pe ungureşte înseamnă cetate, este situat dincolo de Dunăre şi de Tisa [...] . Puţine din casele oraşului se văd de departe, doar turnurile moscheilor, fiind aşezat pe şesul întins şi, în mare parte, acoperit de pomii grădinilor din jurul oraşului.

O vedere inedita dar foarte corecta a Timisoarei, in timpul stapanirii otomane,

realizata de H. Ottendorf (click pt marire)

Orasul a fost construită înaintea accestora (otomanilor, N.N.) de către regii maghiari.

In suburbie, către răsărit şi miazănoapte, pe o milă aproape de jur împrejur, se întinde un câmp mare şi neted unde mai mulţi ani la rând şi-a făcut tabăra Ali-paşa. In dosul acestui câmp se află o pădure şi un tufăriş scund care se întinde spre Denta pe patru mile: aici sunt şi diferite poduri căci Timişul străbate aşezările fiind foarte întortocheat.

Pe bună dreptate Timişoara este împărţită în trei părţi: cetatea, oraşul şi suburbiile, care de asemenea sunt de două feluri şi o parte a lor se numeşte Insula, iar cealaltă Oraşul rascian (oraşul ortodocşilor N.N.).

Castelul (Castelul Huniazilor, N.N.), situat către miazăzi, este o clădire veche, în patru laturi cu un zid şi patru turnuri puternice, păstrate, înconjurată din toate părţile de mlaştini adânci şi de râul Timiş. Afară, în faţa castelului este un turn mare, în patru laturi care, asemenea celorlalte, este unit de castel printr-un zid şi are o poartă mare şi, în faţa acesteia, un pod peste care trebuie să treci ca să intri în cetate. După descrierea lui Ortelius a asediului Timişoarei acesta pare să fie turnul de apă care, aşezat între cetate şi oraş şi, cucerit primul de către turci, a fost una din cauzele predării căci prin aceasta, legătura dintre oraş şi castel este tăiată. In castel sălăşluieşte caimacanul paşei de Timişoara sau guvernatorul.

Detaliu din desenul meu cu castelul separat de un canal de partea cea mai veche a cetatii, separata la randul ei de restul cetatii.

Oraşul este înconjurat de un zid cu palisade puternice, înalte, din împletitură de nuiele lipită cu lut, în numeroase locuri zidit puternic în acest fel şi umplut cu pământ, astfel încât stau pe el piesele de artilerie.[...]

Sectiune prin fortificatiile cetatii Timisoara

Cea mai detailata harta a Timisoarei realizata de Perette, inginer-sef trupelor imperiale.Originalul se afla la Viena.

In mijlocul orasului este o raspantie pe capriori deasupra si acoperis de scanduri care se numeste Bazar sau piata iar aici in bolti se vand tot felul de marfuri.

Detaliu din harta de mai sus (planul Perette). Cetatea si castelul.

Desenul meu. Detalii aici

Suburbia se imparte in doua: Insula si Orasul rascian (ortodox).

In ceea ce priveste moscheile din Timisoara, sunt cu totul 8, mari, cu minarete inalte, construite dupa obiceiul lor si acoperite cu tigla, iar turnurile cu plumb.

Minaretul fostei moschei din Pecs, Ungaria

[...]A cincea moschee e in suburbie, in apropiere de poarta hanului si la santul orasului: este o moschee noua, frumoasa, se numeste Seditzametschie (moscheea lui Seidi, N.N.), cladita de catre Seidi Ahmed pasa, care a fost strangulat in urma cu 2 ani de catre Ali pasa la ordinul imparatului turc, iar mormantul sau sta in curtea bisericii, la capatai cu un stalp de piatra cu turban.

Desenele a doua pietre tombale turcesti descoperite la Timisoara si pastrate la Muzeul Banatului

Locuitorii orasului sunt toti turci. Crestinii locuiesc in suburbii.

Deoarece [...] se gaseste putina vita-de-vie, care nu produce cat este nevoie, [...] caci-desi turcilor le este interzis vinul - ei il beau pe ascuns-[...]

Ienicer

Tiganii, ale caror ocupatii sunt binecunoscute fiind fierari, muzicanti, geambasi, iar in unele localitati se lasa folositi in locul calaului.

In afara suburbiei[...] locuiesc niste dervisi sau calugari turci, langa mormantul unuia dintre sfintii lor. Pe unul din acesti dervisi l-am vazut la Poarta Azapilor. Cumpara paine din banii cersiti si hranea cu aceasta vrabiile, care il cunosteau si erau atat de blande incat i se asezau pe cap" (citat din "Vilayetul de Timisoara" de I. Hategan).

Mausoleul si mormantul lui Ali Gaza Pasa din Babadag, Dobrogea. Probabil ca asa arata si mormantul sfantului de la Timisoara, unde locuiau dervisii-cersetori.

Se naste in 1674 la Timisoara Ali fiul lui Mehmed, autorul Cronicii despre viata lui Djafer, beilerbei de Timisoara.

Centrul cetatii Timisoara asa cum am incercat eu sa il reconstitui, dupa planuri si descrieri. Am studiat de asemenea orasele balcanice ce s-au aflat in Imperiul Otoman si au pastrat elemente de urbanism oriental.

In 1683 Timisoara este atacata de austrieci care ataca cu grenade si sapa tuneluri subterane unde plaseaza mine. Munca artificierilor otomani e continua si acestia reusesc sa neutralizeze mai multe mine austriece. Asediul ramane fara rezultat.

Haiduci unguri, mercenari ai trupelor neregulate din Transilvania (cu alt sens decat lotrii, banditi sau luptatori impotriva stapanirii). Deseori trupe de haiduci se luptau cu garnizoanele otomane din Timisoara, Caransebes, Lipova etc

In 1689-1690 imperialii asediaza din nou Timisoara. Peste 2000 de locuitori ai cetatii ,ramasi fara mijloace de trai, mor de foame si frig in iarna lui 1689. Un lup fura o fetita din fata portilor cetatii iar Ali aga, comandantul aparatorilor de la poarta Forforosa il ucide cu flinta, salvand fetita.

In 1691comandantul creştin al cetatii Lipova îşi trimite caii la paşune iar 150 de spahii îl prind şi-i duc la Timişoara cu toată opozitia unor trupe creştine. Comandantul îi trimite o scrisoare beilerbeiului, cerându-i calul său preferat. Paşa îi trimite, iar acesta ii trimite doua carute pline cu unt, miere, orez, faina albă şi 10 ocale de cafea. Cum Timişoara se afla de peste un an incercuita — in sensul larg al termenului, de duşmani, paşa împarte aceste daruri populaţiei înfometate.

Recosntituiri ale costumelor ostasilor otomani (ieniceri in special) din veacurile 16-18 publicate in faimoasele carti editate de Osprey-Military

1695-Sultanul Mustafa al III-lea viziteaza Timisoara. Muhafâzul Topal Husein pasa si alti 9 beilerbei si notabili si impreuna cu cadiul, dascalii, predicatorii, si seicii din Timisoara, precum si agalele de osti ale vilayetului, ostasii localnici, ienicerii, armurierii, tunarii, spahii si populatia cetatii l-au salutat pe padisah.

Armura de parada a sultanului Mustafa al III-lea, pastrata la palatul Topkapi din Istanbul.

Edificiul unora din baile turcesti (hammam) pastrate la Budapesta, din timpul stapanirii otomane. Si la Timisoara sunt atestate 3 asemenea bai...

In 1697 dintr-o scrisoare a sultanului aflam de de insula de pe Dunare numita Sanţul Mare sau Adakaleh, care are o garnizoana de 36 ostasi si e comandata de Ibrahim pasa. Insula Adakaleh cu populatia sa turca, a ramas pana in anii 60 ai secolului 20 o enclava a epocii in care Banatul a fost al otomanilor, un fenomen sociologic si etnologic deosebit de valoros!

Casa imamului din Babadag, o arhitectura raspandita - in mod sigur - si in Timisoara acelor vremuri

Intre anii 1683 şi 1698 la Timişoara au funcţionat ca poefi şi caligrafi muezinul Nabi Celebi, Mustafa bei si Mehmed Celebi. Cronicarul marturiseşte că datorită asediilor, luptelor, foametei, plecărilor la alte slujbe etc., dintre timişorenii musulmani nascuţi aici, dacă mai traiesc zece. Unul dintre cei mai cunoscuţi era predicatorul Hasan efendi, despre care se spuneau multe poveşti. Cu 10 zile inainte de a muri el a decis să rostească în fiecare zi o predica intr-o alta moschee. Zis şi facut. In cea de-a zecea zi el a tinut predica in moschea cea mare şi, inainte de a incepe, a spus ascultatorilor că aceasta va fi ultima sa predică. A rostit-o, s-a dus acasă şi a murit.

Hogea

Cel mai renumit este Selim Dede, pol al gnosticilor si meşter al interpretării Coranului. Vestit este şi muftiul Ismail Efendi. Acestia şi alţii alcătuiau atunci la Timişoara un pol al culturii religioase, dar nu numai, islamice, oameni de a căror cuvânt ţineau seama şi beilebeii.

1699 - Muhafâzul (comandantul) de Timişoara îi scrie marelui vizir despre lucrările de mărire a şanţurilor din faţa cetăţii.

1701-la Timişoara, în cetate se ridică o noua geamie unde predică Ahmed Efendi cu 35 akce salariu zilnic.

1703 - cafeaua baută la Timişoara provine din Yemen şi dacă la Istanbul costă 4 piaştrii, aici costă dublu. La Timişoara trăieşte un negustor persan, Veli bey, care traduce din greacă operele antichităţii pentru beilebeiul local.

Beilerbei

1705 - Firman al sultanului către domnul muntean (Brancoveanu) sa trimita la fortificarea Timisoarei 60 de care si 600 de oameni.

1707 - Mustafa, aga tunarilor, ii cere marelui vizir sa trimita la atelierul de fabricat tunuri din cetate, lingouri de fier, vergele de pusti si alte scule de la atelierul mare din Istanbul.

Tunuri turcesti pastrate in Timisoara, ingropate cu gura in jos.

1716-la Timisoara sunt trimisi 18 ostasi hambragii-priceputi in confectionarea bombelor.

Armata imperiala care porneste asediul Timisoarei e compusa din 44.879 infanteristi, 50 tunuri de camp si 87 tunuri de asediu, 14 escadroane de cavalerie, etc. Garnizoana otomana are cca 16.000 oameni si 150 tunuri.

Planul asediului Timisoarei. Desen digital de V.Capotescu

august -octombrie- Incepe asediul Timisoarei. 3000 de soldati sapa transeele sub focul otoman. Otomanii ataca naoptea cu faclii intr-o mana si sabii in cealalta dar sunt respinsi. Continua lucrarile genistice iar regimentul de dragoni Schonbrun respinge al doilea atac otoman. Se instaleaza baterii de artilerie cu tunuri si mortiere care bombardeaza tot frontul. Apar sparturi in zidurile cetatii. Se amplaseaza mine pe directiile de iesire a asediatilor si se ridica poduri peste santurile palisadelor.

Planul asediului Timisoarei intr-un desen contemporan cu evenimentele

Bombardarea Timisoarei pe un plan de epoca

Cuirasa printului Eugeniu de Savoya expusa la Muzeul militar din Viena.

Eugeniu de Savoya pe campul de lupta

(e vorba de un alt asediu decat cel al Timisoarei)

Semnarea armistitiului intre conducerea otomana a Timisoarei si Eugeniu de Savoya

Aceeasi scena de mai sus, intr-o alta reprezentare. In spate, o prezentare a asediului...

Asediul Timisoarei

La sfarsitul lui septembrie ( pe ploaie continua) trupele lui Wurtemberg cuceresc centura exterioara a cetatii. Bombardament continuu zi si noapte.

12 Octombrie - Pe zidurile cetatii se ridica steagul alb al capitularii. In cortul printului Eugeniu de Savoya se semneaza actul de capitulare al garnizoanei otomane. Tuturor soldatilor si populatiei musulmane le este permisa parasirea cetatii cu armamentul individual si 1000 de carute pentru transportul avutului lor.

17 Octombrie otomanii pasasesc definitiv cetetea Timisoarei.

Statuia printului Eugeniu de Savoya de la Budapesta

Statuia printului Eugeniu de Savoya de la Viena

Pictura romantica cu reprezentarea capitularii garnizoanei otomane a Timisoarei

Planul Timisoarei si un proiect de fortificare a suburbiilor orasului

Aproape orice urma a prezentei turcilor in Timisoara va dispare o data cu construirea marii cetati stelate, de catre imperiali.

Suprapunerea planului cetatii medievale pe planul modern al orasului

va urma

Bibliografie:

Ioan Hategan - Cronologia Banatului-Vilayetul de Timisoara (Timisoara 2005)

Mihai Opris - Timisoara-Monografie urbanistica

Valentin Capotescu - Cetatea Timisoarei

Linkuri:

Istoria veche a Timisoarei (linkuri)

Descoperiri arheologice la Castelul Huniazilor din Timisoara

http://www.danielvighi.ro/tag/eugeniu-de-savoya/

Urme turcesti in Ungaria
Eugeniu de Savoya, un brand al Timisoarei
date din istoria T.

Citeste si articolul Timisoara austriaca