miercuri, 4 martie 2009

Hanul Rosu, Hanul Verde si Podul Rahova


Ca o completare a articolului publicat de Raiden pe blogul Rezistenta Urbana despre istoria moderna a Podului Rahovei si a zonei (pe care va recomand sa il cititi imediat). O sa repet unele informatii...
Podul de peste Dambovita de la capatul strazii Selari (a mesterilor ce faceau sei) a fost unul din cele mai vechi poduri de peste garla. El se continua cu o importanta artera a Bucurestilor, fosta Cale a Rahovei, in prezent distrusa si intrerupta in mai multe locuri. In trecut, acest drum era principala iesire catre vest, catre Craiova, insa avea ramificatii, dupa zona Antim, catre Targoviste, prin Cotroceni. Mai sus, acest drum intersecta Drumul Sarii ce cobora din zona subcarpatica si intra apoi pe drumul Giurgiului. I se mai spunea si Podul Calicilor deoarece inca din veacul al 16-lea in aceasta zona, in jurul dealului Mitropoliei, aveau salase nasoii orasului. Podul de peste Dambovita ce lega strada Selari de Podul (drumul podit) Calicilor-Craiovei a fost primul din oras reconstruit din piatra.

In urmatoarele 2 fotografii aeriene executate in anii 1926-1927 de francezi am localizat zona de care discutam aici






O fotografie a lui Angerer (jos) facuta dinspre Hanul lui Manuc ne prezinta acest prim pod de piatra din Bucuresti in comparatie cu aceeasi zona azi...

Si podul Rahovei inaintea demolarii sale in 1938


Pana in veacul al 18-lea podul era la cativa metrii de Poarta de sus a Curtii Domnesti. Curtea domneasca, numita si Curtea Veche era la finele sec. al 18-lea o gramada de ruine (cam ca acum) in cere-si aveau salas o gramada de boschetari. In vremea domnitorului fanariotConstantin Hangerli (ucis in 1799 de un trimis al sultanului) zona Curtii Domnesti se parceleaza si se construiesc case. Ruinele curtii vor fi redescoperite abia in anii 1970. Poarta de sus, dotata cu turn se afla exact la intersectia strazii Selari cu strada Franceza (fosta Ulita Domneasca, Islicarilor, Frantuzeasca, apoi Carol, 30 decembrie, apoi iar Franceza), cam unde se ingusteaza aceasta din urma si incepe parcul arheologic al Curtii Vechi. Cam pe locul acestui turn, ruinat si demolat la finele veacului 18 s-a construit un han. Hanul Rosu.

Detaliu din planul Bucurestilor din 1789, zis Planul Purcell, in care se vede clar incinta Curtii Domnesti inaintea parcelarii si construirii ei cu case particulare...

Ars la 1838, hanul a fost refacut intr-un fel de stil neogotic abia dupa 1850. Constructia avea un minunat balcon metalic, semicilindric, aflat pe colt, deasupra intrarii. De altfel, intreaga cladire era o bijuterie a centrului vechi.

Hanul Rosu si Hanul Verde (extrema dreapta, vis a vis de Hanul Rosu)vazute de pe Hotelul Concordia de pe strada Smardan (atunci numita str. Germana sau Ghermana)


Hanul Rosu intr-o imagine din 1856 facuta de Ludwig Angerer si azi-2009-in dreapta. Hanul are la parter local (casino) unde veneau ofiterii austrieci

Asa cum ne arata o fotografie de prin anii 1930-1935, batranul Han Rosu arata inca bine, neafectat decat de reclamele exagerat de multe (boala veche). Candva - si nu am reusit afla cand - intre anii 1940-1960 Hanul Rosu a pierdut toata decoratia de stuc, balconul-bovidou cel frumos, iar astazi se prezinta ca o cladire urata si sordida, varuita ce-i drept, intr-un rosu - visiniu. Ar fi grozav daca s-ar gasi un investitor sa redea acelui han aspectul de odinoara.

Detaliu din fotografia de mai sus cu intrarea in Hanul Rosu, recent reconstruit la data fotografierii...

Hanul Rosu devenit pravalie de mobila veche acoperit de reclame

Hanul Rosu, 1-2 ani dupa fotografia de mai sus (anii 30), dupa demolarea Hanului Verde, de alaturi si inceperea constructiei blocului de raport existent si azi

Imediat alaturi se mai afla un han. Vis a vis de Hanul Rosu, intre Dambovita si str. Franceza se gasea Hanul Verde. Numit asa, dupa varuiala exterioara, probabil. In acest han si-a avut la un moment dat atelierul si pictorul si fotograful Carol Szathmari.

O poza rara si deosebita din colectiile Academiei Romane, facuta de Duschek pe la 1870 de la fereastra Tribunalului (Curtea Judecatoreasca), catre strada Selari. Se remarca pe dreapta Hanul Verde ce coboara cu temeliile pana in albia Dambovitei. Dambovita nu se vede, caci e ascunsa de mal, adancita. Doar vechiul pod (acealsi pod fotografiat cu aproape 20 de ani in urma de Angerer) langa care sta un grup de oameni. Pe stanga Selari colt cu str. Carol (Franceza) se afla o casa recent construita (la acea vreme) cu 2 etaje, existenta si azi (vezi mai jos detaliu)..


Casa veche cu 2 etaje si mansarda ce apare in fotografia lui Duschek a supravietuit pana astazi in bune conditii

Detaliu din afisul meu cu aspectul zonei in anii 1850. E trecut si locul de unde Dushek a facut fotografia de mai sus.

Pana la regularizarea Dambovitei, zidurile dinspre garla ale hanului se sprijineau in albia acestuia. La regularizare, noua albie adancita a fost indepartata de sirul caselor, iar pe locul vechii albii, acum umplute a aparut str. Halelor, Hanul Verde avand nr. 1.

Podul Rahova, str. Selari, str. Halelor (pe dreapta, unde-i tramvaiul) si Hanul Verde

Hanul Verde a fost demolat de niste rechini imobiliari prin anii 30 (intre 1930-1936, apreciez eu). S-a ridicat un bloc de raport (adica bloc construit rapid menit a fi inchiriat/vandut cu profit maxim - exact ca azi) ce exista si azi cu un magazin de mobila la parter.


Pe locul Hanului Verde se ridica un bloc nou...

...cu apartamente de vanzare...

Podul de peste Dambovita dintre Selari-Rahova a fost demolat cu ocazia acoperirii cu un planseu de beton a Dambovitei, intre Pta Natiunile Unite (fosta a Senatului) si capatul din jos a Ptii Unirii. Aceasta lucrare a fost realizata in timpul domniei lui Carol al II-lea, prin 1938 si a dainuit pana in anii 80. Apoi a venit Ceausescu si planseul a ramas doar in Pta Unirii. Podul a disparut total chiar si din amintirea bucurestenilor. Trecerea dinspre Selari catre Calea Rahovei va devenii inutila si va dispare cand in urma demolarilor lui Ceausescu, portiunea dintre Palatul de Justitie/Domnita Balasa nu va mai duce nicaieri...
Cui ii mai trece prin minte ca acea straduta infundata din stanga Tribunalului era una din cele mai importante cai de acces de la si catre Bucuresti? Si ca între acea strada si Selari existase unul din primele poduri din oras?



Urmeaza o serie de imagini cu podul Rahova-Selari si Hotelul "Regina" (denumit la un moment dat si "Central"), cladire in fiinta si azi, ce domina acest colt atat de important in trecut




Incep lucrarile pentru realizarea plafonului de beton ce va acoperi Dambovita...


Citeste si Istoria Halelor

Cica Negoita ar dori restaurarea Hanului Rosu. Dar a spus acest lucru in 2006...Iata acest articol (vechi) care specifica ca acel han e valoros si prin faptul ca Alexandru I. Cuza a locuit acolo cand a venit in Bucuresti in 1859...

24 de comentarii:

Anonim spunea...

Foarte bine documentat. Initial am crezut ca hanul rosu a aparut "late '80s" dar acum pe bune e foarte mutilat.

Raiden spunea...

Multumesc pt mentiune, evident ca articolul tau e mai interesant prin prisma informatiilor si a fotografiilor first-hand. I-am pus link si in articolul meu :D

Anonim spunea...

Radu, tu ai observat cine a construit blocul ala de raport? Dupa pancarta se vede ca nimeni altii decat aia de la Carlton!!!

Raiden spunea...

M-am gandit ca poate Hanul Rosu a fost avariat la cutremurul din '40 sau in razboi. Altfel, nu se explica de ce ar fi ajuns atat de banal.

Antoaneta spunea...

Multam fain, Radu, eu sunt amurezata lulea de perioada interbelica în general si Bucuresciul de atunci în special, când reusise sã-si dea o spoialã de civilizatie mai ales gratie guvernãrii regesti. Te-am gasit pe blogul lui Alex Gâlmeanu. Eu am crescut lângã Parcul Carol, într-o casã de la 1899, construitã pe lung.

Matusi-mea arhitecta mi-a explicat ca asa erau casele negustoresti menite sa le imite pe cele boieresti, cu mai putini bani. Terenurile lungi si inguste permiteau numai doua ferestre la strada, intrarea principala fiind in curte, pe latura mai lunga a casei. La casele boiereti planul era mai mult patrat, cu o intrare fastuoasa in mijlocul fatadei.

Zona Pietei Unirii imi este foarte familiara, cand a lucrat la Centrala sticlei si portelanului (ROMSIT), mama avea biroul pe Selari, si sambetele de lucru (care nu erau binecuvantate cu un SRL) ma mai duceam in vizita, sa ma uit la cuptoare. Tot pe acolo treceam si in drum spre Cinema Doina. Eu sunt nascuta in 74, daca ma concentrez foarte tare vizionez vag Hala Unirii si Spitalul Brancovenesc.

Iti voi urmari blogul cu mult drag si putina melancolie.

Radu Oltean spunea...

@Antoaneta

Ma bucur ca mai imi scriu si cititori mai din leatul meu, care au mai prins ceva din Bucurestii ante-demolarile lui Ceasca. Eu sunt n. in 70. Tu din 74 ar trebui sa mai ti minte Hala Unirii demolata in 86. Eu insa nu mai tin minte cum era zona unde s-a construit Magazinul Unirea prin 78-80.
Ai mare dreptate cu casele vagon si cele boieresti. Exact asa erau. Mai poti vedea case cu plan aproximativ patrat de oameni ceva mai bogati in mai multe locuri. Imi vin in minte 3 case de astea pe Calarasi, dupa interectia cu Mantuleasa pe stanga.

Radu Oltean spunea...

@Antoaneta
Pardon, n-ai cum verifica acele case ca esti putin in Canada. M-am uitat pe blogul tau...Misto!

Alex Damian spunea...

Ce poate fi mai frumos decat sa descoperi lucruri demult disparute. De fiecare data cand intru pe blogul dumneavoastra am ce povesti si eu la randul meu mai departe prietenilor mei. Poate unii vor considera inutila initiativa, dar poate toate aceste informatii ii vor stimula pe altii sa redescopere farmecul Bucurestiului. Singura dovada pana acum (vazuta de mine) demna de laudat ar fi hotelul Novotel de pe Calea Victoriei. Oricum, multumim pentru articol. Ma voi deplasa si eu la "fata locului" pentru o privire mai in amanunt.

Radu Oltean spunea...

Ohoho! Si cate minuni nu mai sunt prin Bucuresti! Si nu numai prin centru. N-am timp sa scriu cat as vrea...

Antoaneta spunea...

Pe Calarasi/Coposu cu Mântuleasa este La Scena, mai departe nu mai stiu. De obicei când revin îmi place sã o iau pe Mântuleasa si strãzile din zonã, gen Negustori, sã mã uit în jur. Articolul cu Palatul Stirbei m-a îngrozit, citeam ieri si scoteam tot felul de exclamatii. Alte clãdiri neglijate sunt cele ale familiei Minovici, a scris Razvan Exarhu ceva la el pe blog.

Radu Oltean spunea...

@Antoaneta
Ei bine, urmatoarele 3 case dupa La scena sunt mari si cu plan patrat, ff specifice burgheziei bogate din anii 1870-1880...

Anonim spunea...

Poze misto,articol fain...imi place enorm senzatia aceea cand un mic detaliu dintr-un "tablou" mai mare iti trezeste un interes imens.La fel si in cazul de fata.Cheers si keep it up

-Beren

johnyt spunea...

Foarte frumos, ma bucur ca sunt atat de multi pasionati de Bucuresti(desi nu credeam pana anul acesta) mai ales de Bucurestiul vechi despre care Steinhard spunea ca era un oras gradina, cel mai fericit oras din lume. Nu sunt nascut in Bucuresti dar sunt socat sa vad atat de multi bucuresteni superficiali care nu isi cunosc orasul si repeta ca papagalii ce aud de la altii, ca e urat , groapa de gunoi, si cel mai neadevarat ca ar fi fara verdeata, fara parcuri. Chiar daca a fost mutilat de Ceausescu, mai sunt inca foarte multe cartiere unde in spatele blocurilor gasesti adevarate monumente, o adevarata lume uitata. Intradevar Ceausescu a demolat si ascuns Bucurestiul vechi, iar cei de acum construiesc turnuri de sticla langa bijuterii arhitecturale dar totusi sunt optimist cand vad atat de multi tineri pasionati.

Julius spunea...

Astisa de la muzeul Bucurestiului te contrazic ca Hanul Rosu ar fi cel descris de tine, ci cladirea pe care tu o numesti "O casa cu doua etaje si mansarda"...

Radu Oltean spunea...

@Julius
Nu ma contrazice ca stiu ce vorbesc. Cred ca nu ai inteles bine. O cladire cu 2 etaje si mansarda NU POATE fi han!! La 1870 NU se mai construiau hanuri ci hoteluri. Hanul Rosu a avut mai multe etape. Cel prezent in fotografii este o cladire construita dupa 1850 si care a preluat numele de Hanul Rosu de la alta cladire ce a existat pe acelasi loc. Dar acolo si nu in alta parte. Nu stiu de care "astia de la Muzul Bucuretiului" vorbesti, fiindca eu mai colaborez cu ei (cu unii din ei) si toti stiu de ACEL Han Rosu si nu altul... Cred ca nu ai inteles bine...Spune-mi unde ai vazut chestia cu cladirea mai inalta de vis a vis, ca sa imi dau seama unde-i gresala.

Julius spunea...

imi retrag comentariul. au o poza pe gard cu hanul rosu de la inceputul secolului trecut si alta cum e acum. in plan principal este cladirea de pe cealalta parte a selarilor, respectiv cea aflata acum in franceza 17, iar eu, ca si nestiutor, am crezut ca aia ar fi. drept urmare imi cer scuze, a fost greseala mea, dar parca prea tare te-ai aprins ;)
si daca ma uit bine la poza ta si ai usa in usa un cabinet stomatologic s-ar putea si fim vecini :D

Radu Oltean spunea...

@Julius

Am banuit ca e vorba de gardul Muzeului. Pozele vechi sunt ale Muzeului dar cele noi, montajul, legendele si proiectul e a unui grup de tineri fotografi: "Bucurestiul meu drag "http://www.orasul.ro/
Dar nu m-am aprins atat de tare pe cat a parut! Insa vroiam sa argumentez.
Si in final...da, eu sunt ala. Deci, tu ma stii, dar eu nu stiu care din vecinii mei esti...:)Astept un salut:)

Cristina spunea...

Doamne, abia acum am descoperit articolul asta extraordinar despre Hanul Rosu...m-am uitat de atatea ori la cat de urata este cladirea de la coltul strazii Franceze cu Selari, gandindu-ma cum era oare la inceput...multe multumiri pentru imaginile cu Hanul Rosu cat si pentru cele cu Hanul Verde de pe locul actualului bloc cu magazinul de mobila; nepretuite fotografii; ati dezvaluit adevaratul spirit al acestui colt vitregit de oras; multumesc inca o data

george spunea...

Am gasit o poza facuta de Szathmári de la Hanul Verde
http://www.flickr.com/photos/58646687@N08/5790638211/

Radu Oltean spunea...

@George
Szathmary a avut timp de mai multi ani, atelierul fotografic (studio si laborator) in hanul verde. Nu stiu daca nu cumva si locuinta. Spre sfarsitul vietii a avut atelier pe str Enei, cam pe unde e azi "Caminul Artei"

Danny Paris spunea...

foarte interesant.
M-am nascut pe Calea Rahovei in fata de 11 Iunie.
Sunt plecat din tara de 50 de ani si de fiecare data cind ma intorc ma doare inima cum a distrus nebunul ala cartierul in care am copilarit.
mi-ar face mare placere sa aflu detalii si sa vad fotografii vechi despre acest cartier:
Calea rahovei, 11 Iunie,Biserica Sf. Ilie, liceul Eminescu
Multumesc din suflet
Danny, Paris

Radu Oltean spunea...

@Danny
Din pacate interesul si pozele mele se indreapta catre o epoca muult mai veche decat cea prinsa in copilaria dvs. Pe mine ma doare distrugerea (prin nepasare si ruinare) din prezent a caselor negustoresti de pe vechea cale a Rahovei (azi numita Ion Geogescu, paca), una din cele mai vechi strazi ale orasului (fost Calea Craiovei, fost Podul Calicilor)...

Concretramirez spunea...

Extraordinar articol! Fie ca efortul dvs dle Oltean sa dainuie cat mai mult in timp si sa ne ajute sa nu ne uitam trecutul.

Anonim spunea...

felicitari pentru postari. E un blog fascinant ca informatie si foarte placut la lectura. Cu atat mai mult sar in ochi reseli de ortografie - scapate desigur- precum " era la cativa metrii de..." ( corect se scrie "metri". Aceeasi greseala am constatat-o reiterata de multe ori. Corectati. Multumesc