
În luna iunie, cu ocazia excelentei manifestări cultural-urbane (sau cum să-i spun?)Street Delivery, în faţa bisericii anglicane de pe str. Arthur Verona, a fost "dezvelită" o minunată statuie-cişmea, operă a sculptorului Virgil Scricariu. Soclul este format din două elemente de calcar monolite, o coloană de care prins robinetul de alamă (sper să nu-l fure ţiganii - scuze pentru incorectitudinea politică dar am văzut multe...) şi care susţine statuia şi baza cilindrică, uşor scobită sub robinet. E un monument de o sensibilitate remaracabilă, mic, cochet, neobişnuit în Bucureşti. Statuia te pune pe gânduri căci reprezintă o femeie însărcinată ce poartă pe pântece un bebeluş ce înţeapă cu lancea un balaur. Evident, gândul te duce la Sf. Gheorghe copil. Grozavă lucrare, cu atât mai valoroasă cu cât este şi cişmea în acelaşi timp.

Tot în luna iunie s-au finalizat lucrările la intersecţia Sf. Vineri din Bucureşti. Tramvaielor li s-a făcut un nou traseu de întoarcere, ocazie cu care întreaga zonă din a fost regândită. OK, până aici e bine. Nasol e că în mijlocul spaţiului pietonal din mijlocul străzii s-a construit o mizerie de beton placată cu marmură neagră, urâta ca focu, cică monument dedicat memoriei bisericii Sf. Vineri demolată de Ceaşcă în 1987.
Nu pot să-mi imaginez cine aprobă asemenea porcării! Când există atâţia artişti talentaţi care în mod sigur ar fii creat ceva decent la aceeaşi bani cât a costat şi mizeria aia. Bucureştii mai posedă câteva porcării din aceeaşi serie precum prisma triunghiulară dedicată revoluţionarilor din 89 şi aflată în faţa Senatului, fostul palat al CC din P-ţa Palatului/Revoluţiei. Şi în aceeaşi oală aş băga şi ţeapa lui Ghilduş. Chestii din beton placate cu faianţă sau marmură de baie... Care în 2-3 ani va începe să cadă. Oribilă invenţie.

