Tot prin Oltenia

Inca o postare pe tema monumentelor din nordul Olteniei.
In jud. Valcea sunt foarte multe bisericute de sat construite de boiernasi sau de comunitatile locale multe din ele onstruite sau reconstruite din zid in veacul al 18-lea si inceputul celui urmator. Majoritatea au o pictura exterioara foarte interesanta. Pictorii tarani, din care se remarca "scoala" de zugravi din satul Teius de langa Govora, au atins performate extraordinare. Scenele anecdotice si moralizatoare sunt foarte raspandite, in pridvorul bisericilor mai ales, unde deseori e zugravita judecata de apoi. In raul de foc ce iese din gura Leviatanului ard toti ticalosii pe care-i puteai intalnii in epoca. De la carciumarul ce boteaza vinul (cu butoi la gat) si morarul ce fura la faina (cu piatra de moara), la "curva" si "curvariul" si pana la popi, episcopi, regi si imparati. La bisericile de manastire, in focul Ghenei ard si calugari pacatosi, asa, ca stie ce-i astepta daca gresesc. In mod evident, pictorii (zugravii) se simteau in largul lor cand pictau iadul caci isi puteau "da drumul" mai mult la imaginatie decat la anostul Rai. Daca veti vizita aceste bisericute e bine sa va uitati cu atentie peste tot, mai ales in pridvor, dar si pe exterior caci veti gasi o gramada de chestii interesante.
Ceea ce m-a necajit foarte tare e faptul ca mai multe biserici de sat faimoase pentru pictura lor interioara si exterioara, monumente istorice, au fost restaurate la misto, la initiativa preotului local, de "pictori" de ocazie, din zona. La cel putin 4 super biserici pe care le-am vazut eu, vechea fresca a fost acoperita de o infecta pictura noua facuta cu tempera de la magazin. Intr-un caz, in satul Olanesti, de langa Baile Olanesti, am vazut acum cativa ani cum pictura cea noua se exfoliase si antrenase si stratul original de dedesupt. In satul Cheia din apropiere, la fel. Minunata fresca a bisericii din satul Cremenari (comuna Galicea), pe malul stang al Oltului a fost repictata iar popa a si trecut cu mandrie sub pisania originala acest eveniment din 1999.

Biserica veche din oraselul Horezu, impodobita cu pictura exterioara ca un tortuleţ. Picturile de afara sunt ale mai multor mesteri, din mai multe epoci, dar foarte interesante toate.

"Cand s-a apucat Adam de munca"... si Eva de tesut.

Tigani ursari. Tema ursarilor e destul de raspandita pe pictura exterioara din Oltenia, dar nu ii cunosc sensul.

Un alt ursar din biserica de la Bunesti de pe drumul Valcea-Horezu facut in binecunuscutul stil al mesterilor din Teius

Bufnita de la Horezu

Detaliu cu stema Tarii Romanesti pe usa bisericii din Horezu-targ(1807)

Biserica din comuna Maldarasti, construita in imediata apropiere a culelor

Pe langa pictura minunata mi-au atras atentia portretele de pe turla pronaosului

Daca stie cineva pe cine reprezinta aceste portrete as fi recunoscator.

Biserica din Vioresti (com.Slatioara), nu departe de Horezu, e un monument absolut remarcabil datorita frizei de sub streasina, reprezentand grupurile de potecasi. Potecasii erau formatiuni paramilitare conduse de vatafii de plai avand ca misiune combaterea contrabandei, lotrilor (banditii de codru), etc. Marsaluiau in zona de frontiera cu Transilvania, pe potecile (de unde si numele )de sub munte.



"Sub streasina larga, specifica sfintelor lacasuri de inchinaciune de sub munte, de-a lungul unei frize, vegheaza si azi, ca in urma cu doua secole si jumatate, la randuiala celor vesnice si trecatoare deopotriva, oastea potecasilor, a plaiesilor calari, nemuriti cu prenumele, alaturi de preoti si preotese ale satului lor. Stau mandri in sa si inconjoara biserica in trap marunt, pe caii lor iuti de munte, cu cozile innodate, imbracati in dulame de aba alba, tivita cu blana de jder, impodobiti cu caciuli inalte de miel. Inaintea lor merge Capitanul de plai, pe cal negru cu anteriu si potcap negru. Toti sunt barbati odata, mandri, aprigi, hotarati, aparatori de glie si neam, de credinta crestina. Sunt barbati a caror smerenie se naste numai in fata lui Dumnezeu, caci "se stie despre ei ca nu-si ridicau caciulile inalte nici in fata domnitorului". Acestia sunt potecasii aflati pe friza de pe peretii de var ai bisericutei din podeul Viorestilor Slatioarei… Zugraviti la 1807, din porunca vatafului Constantin, cu un mestesug aproape ireal, in desene fine, aducand mai degraba a stampe chinezesti, potecas dupa potecas, nici unul geaman cu celalalt, fiecare cu povestea lui, calut dupa calut, fiecare filigramat in partea lui de poveste… Fiecare si cu totii inconjurand bisericuta - plaiesi, tarani, preoti si preotese ale satului. " citat de aici.

Vataful de plai, conducatorul potecasilor.


O alta biserica interesanta din satul Olari din marginea Horezului.


Pe exteriorul bisericii de la Olari am identificat o hora si lautari. Nu stiu cat o sa mai reziste pana cand se va exfolia de tot tencuiala pictata. Posibil sa provina de la o scena mai larga reprezentand Nunta din Cana Galileii, asa cum o vedem pictata si la Pausesti Maglasi, in zona Bailar Olanesti (vezi mai jos)

Pausesti Maglasi. Nunta boiereasca (Nunta din Cana), foarte interesanta
ca document de epoca

Revenind la biserica din Olari, am mai observat o inedita stema a Moldovei (?)

Cunoscuta manastire a Bistritei (sf. sec al 15-lea) a fost total reconstruita in vremea lui Bibescu. Singurul monument ce supravietuit din vechea manastire e bolnita, o mica bisericuta, construita in afara incintei, pe deal, in stanga, cum intrii. Pe exteriorul pridvorului adaugat ulterior fata de data construirii bisericii (aprox 1506) fost picate pe la finele sec. al 18-lea scene vanatoresti si fabule pe fond de dealuri ocru asa cum apar la multe alte biserici din zona (vezi mai sus) si aici(Biserica din Ursani).

Pe langa vanator banuiesc ca aici sunt ilustrate doua cunoscute fabule ale lui Esop, intens popularizate in sec 18 si inceputul sec al 19 datorita unor tiparituri extrem de raspandite (Esopia, Alixandria si Fiziologul - pilde crestine cu animale). Si anume broasca care a vrut sa se umfle cat taurul si vulturul care a vrut sa ia in gheare un berbec. Citeste si aici.

Aici cred ca e vorba de fabula in care cocorul, musafir la vulpe i se ofera mancare in farfurie plata (iar cocorul ramane flamand) pt ca apoi vulpea, invitata fiind la cocor sa i se ofere mancare intr-un vas inalt, cu gura mica (de data asta vulpea neputand manca).

In final cateva imagini de la manastirea Polovragi. Pictura pridvorului bisericii mari reprezinta muntele Athos, scena neobisnuita si unica in Oltenia.



In paraclisul de cimitir al manastirii Polovragi, insa, sunt de remarcat, pe langa alte minunate picturi, ornamentele absolut fascinate, o combinatie intre ornamentica florala orientala si ceva influente baroce.

In final va prezint situatia nefericita a unei faimoase biserici valcene, aflata pe malul stang al Oltului. Biserica din satul Cremenari (vine de numele Cremenea). Pictura acestei biserici era una din cele mai reusite si mai cunoscute printre specialisti. Initiativa din 1999 a preotului Prunoiu, care a chemat un "pictor" de ocazie a distrus fresca. Citeste ce scrie sub pisania din 1828.

Observati calitatea infecta a repictarii? Nici macar o pensula ca lumea nu a avut "restauratorul" de ocazie. Nasol e ca nici o autoritate nu s-a sesizat.
Si situatia (cum am zis mai sus) este destul de raspandita in Oltenia.

Citeste si "Fusei prin Oltenia" si " Biserica din Urşani"

PS Nu-mi folositi pozele fara sa ma intrebati!!

Biserica din Ursani

Va deranjez cu inca o postare despre o minunata biserica de sat din imprejurimile orasului Horezu. Satul se intinde de-a lungul unei vai, a râuşorului Urşani. Tot Urşani se numeste şi satul. Biserica era inchisa cand am vizitat-o insa am putut studia pe indelete pridvorul decorat cu unele scene standard (Judecata de apoi, Adam si Eva, etc) dar si unele chestii noi, ca de exemplu doua portrete diferite ale sfantului Cristofor. Precum poate stiti unii din voi , Sf. Christophor (Purtatorul lui Christ in greaca - Χριστόφορος) e un sfant foarte des reprezentat in iconografia catolica (e patronul calatorilor), dar mai rar in bisericile ortodoxe ( e serbat pe 9 mai). Apare intodeauna ca un urias barbos care trece o apa cu Isus copil pe umar. In mod sigur e vorba de o legenda apocrifa si deformata in timp.


O alta legenda total diferita il prezinta pe Sf. Cristofor ca fiind un om urias si rau, din tribul mancatorilor de oameni , cu cap de caine (o influenta a lui Anubis, zeul egiptean cu cap de sacal?) care apoi s-a crestinat si a fost martirizat. O aiureala completa, pe care nu o inteleg nici preotii. Fiindca un popa din Rasinari imi spunea acum cativa ani o alta varianta locala, cum ca Cristofor era un barbat foarte frumos si pentru a nu cadea in ispita iubirii de sine s-a rugat la Dumnezeu sa il poceasca. Si i-a facut cap de ...oaie (??). Asa credea preotul din Rasinari. De oaie, fiindca zugravii de biserici nu pictau foarte clar capul de animal. Putea fi orice mamifer...


Ceea ce e remarcabil la pictura bisericii din Urşani (in pridvor) e neobisnuita "caligrafie" a picturii. Linii gratioase, demne de un adevarat miniaturist. Interesant de observat diversele pasari facute doar din linie ce apar in Paradis.


De asemenea in Paradis apare si o mica stema a Tarii Romanesti, o frumoasa declaratie de partiotism din partea talentatului pictor (locul valahilor e printre cei drepti, ar fi mesajul).

In imaginea generala de mai sus (4 poze mai sus), se vede in dreapta jos locul unde-i pictata acvila crucifera.

De remarcat, ca intodeauna, sunt animalele si diavolii pictati in zona Iadului.

Pe partea stanga, unde e raiul apar pictati un grup de ologi si "saraci", cum scrie deasupra


Diavolul in spagat...



Rac si diavol cu cioc...

Paganii... Eternii turci si evrei. Foarte frumos pictati. Remarcati liniile barbilor si ale turbanelor.

Nu stiu ce sfant e asta legat de coada calului (nu am inteles nici scrisul cu chirilice), insa mi-a adus aminte de pedepsele date "răilor" din basmele romanesti: "si l-au legat de coada unei iepe nebune, de nici praful nu s-a ales de el/ea"
P.S. Un cititor (Stefan - vezi la commenturi) mi-a tradus textul: "Patima apostolului Andrei"

Nelipsitii vanatori pictati de mesterii valceni pe multe din exterioarele pridvoarelor


eIn cimitirul din sat se gaseste mormantul d-nei Duca si o cruce comemorativa pusa de PNL in 1935 in memoria prim-ministrului I.G. Duca asasinat de legionari in 1933, pe peronul garii din Sinaia. I.G.Duca era proprietarul unei cunoscute cule din Maldarasti, cula Duca...

Citeste si "Fusei prin Oltenia" si " Tot prin Oltenia"

Fusei prin Oltenia

Am stat in perioada Pastelui intr-un sat din marginea orasului Horezu, Olari. Sat in care - evident, sunt inca multi olari, sau, ma rog, ceramisti populari. In copilarie tatal meu, geolog, a umblat mult prin nordul Olteniei si m-a "tarat" si pe mine ba prin Maldarasti, ba prin Horezu sau Novaci. Am niste amintiri grozave, mai ales legate de baile facute prin Luncavaţ, Olteţ sau Gilort. M-am mai intors prin zona de vreo 2-3 ori in ultimii 8 ani, pasionat de bisericute, manastiri, cule sau alte monumente. Si acum am umblat sa descopar mai ales vechile bisericute de sat, putin cunoscute si extrem de pitoresti.
Judetul Valcea e foarte bogat in monumente si oricat as umbla tot nu ai cum sa e vezi pe toate.
Postarea asta nu e pentru cei care se duc pe la manastiri si biserici "in pelerinaj" sa pupe icoane si sa se inchine calugareste, pana la pamant. Ci pentru cei ce vor sa vada arta si cultura din "spatele" monumentului religios. Pai eram la manastirea Arnota.


Mica manastire cocoţată deasupra vaii Bistritei (din Valcea-a nu se confunda cu Bistrita din Moldova sau din Ardeal) ctitorita de Matei Basarab.

In aceasta manastire se afla chiar mormantul marelui voievod. Lespedea de marmura alba ce-i acopera mormantul e cioplita de cel mai mare sculptor ardelean (nascut in Slovacia) din sec. al 17-lea, sibianul Elias Nicolai.

Mormantul lui Matei Basarab, lucrare de exceptia a sculptorului sibian Elias Nicolai. Deasupra, cine are ochi sa vada, grupuri de arme, tunuri, tobe, trompete, steaguri. O buna sursa de documentare pentru armamentul epocii..

Iar fresca de langa mormant e una din cele mai izbutite portrete ale lui Matei Basarab. Am stat si am facut poze pe acolo vreo ora, timp in care au venit cateva grupuri (familii in general). Toti (dar toti) au fost preocupati sa-si scrie acatiste si pomelnice si nici macar unul (cu exceptia unui copil, curios la ce fac eu) nu s-a uitat la mormantul voievodal, daramite sa mai si citeasca traducerea inscriptiei.

Interesant calul asta vazut din spate. Zugravii ortodocsi evita in general perspectivele de acest gen. Tocmai de aceea e remarcabila acaesta imagine...

De obicei fotografiez intotdeaua ctitorii si neamurile lor
pictati in biserica, caci ma preocupa istoria costumului.
Aceasta jupanita Stanca are o ie - roba alba, minunat decorata in partea de jos.
Vezi detaliu mai jos.

Iar acesti soldati ce ilustreaza o scena din Vechiul Testament au un look foarte asemanator cu ostasii otomani din epoca.

LA MANASTIREA HUREZI

La manastirea Hurezi am fost de 2 ori zilele astea si mi-a placut extrem de mult. Totul a fost bine restaurat, fresca interioara e curata si luminoasa ca pe vremea lui Brancoveanu. Am primit permisiunea sa fac si cateva poze interioare. M-a impresionat portretul lui C-tin Brancoveanu, pictat cu mare grija intr-un stil evident brancovenesc-baroc. La fel ca si exceptionalele portrete ale Cantacuzinilor de pe peretele din stanga intrarii. Realismul de influenta baroca pe care s-a straduit sa il obtina pictorul in aceste portrete, e ceva nou in vechea pictura romaneasca.

In mod sigur, de portrete s-a ocupat unul dintre pictorii de frunte al ansamblului, poate chiar unul din cei doi coordonatori (au lucrat 12 zugravi la pictarea bisericii) ai ansamblului pictural, Constantinos si Ioan.

Ia uite ce printese frumoase avea Maria-sa

"În plus, aceşti pictori, cu ajutorul unor iconografi renumiţi, de exemplu arhimandritul Ioan - sareţul mănăstirii şi mare învăţat - au introdus în programul pictural imagini ale unor sfinţi autohtoni (Nicodim de la Tismana, Grigore Decapolitul), ca şi personaje din romanul religios Varlaam şi Ioasaf - tradus în româneşte după 1650 - şi viaţa Sfântului Constantin - patronul ctitorului -, chiar şi teme importante cu caracter moralizator şi escatologic: Judecata de apoi, Parabole (dintre care unele inspirate din literatura religioasă tradusă şi tipărită la acea epocă). " citat de aici.

Portretele Cantacuzinilor

E extraordinar de studiat fiecare detaliu din pictura. Poti descoperii o gramada de chestii interesante si parca ti-e mai usor sa iti fuga mintea si sufletul cu 300 de ani in urma . Pe mine, ca grafician, ma incanta teribil aceste detalii, ca sa nu mai vorbesc ca imi pot folosi ca sursa de inspiratie.








Scena reprezinta victoria lui Constantin cotra lui Maxentiu. Soldatii astia sunt excelenti ca documentare pentru costumele de ostasi din vremea lui Brancoveanu. Nefiind nimeni pasionat la noi de istoria uniformelor vechi, nimeni nu a observat aceasta pictura, aflata in pronaos. Adevarul e ca tehnica digitala de fotografiere e muuult mai prietenoasa in comparatie cu aparatele pe film. Cat păr mi-am smuls pe vremuri, de ciuda, cand descopeream acasa ca, dupa eforturi uriase, ratam fotografii din cauza expunerii gresite sau a tremuratului.

BIBLIOTIKI...Intrarea in biblioteca... Hmmm! Oare v-ati intrebat cate manastiri mai au azi biblioteca cu carti noi (adica nu cu ceasloave din vremea lui Caragea Voda)? Cati calugari mai citesc si altceva decat "Despre vise si vedenii" si "Viata lui Grigore Palamas"? Cate manastiri mai INVESTESC in carti de cultura generala (sau literatura) pentru luminarea sfintelor minti ale monahilor? Caci mai bogata ca acum n-a fost Biserica, cred, niciodata.

Uitati ce animale fabuloase gasesti zugravite la Judecata de Apoi...Crocodili, balauri, zodiac.
In alt loc e un celebru centaur cu familia lui. Tatal tine un sobolan in mana...



In spatele diavolului ce o tine pe "curva" e o soparla ciudata care seamana cu un amfibian din Paleozoic. Iar in spate, stanga se afla cei ce "dorm duminica", cand e slujba.



Stema Tarii Romanesti si a Moldovei sculptate pe Foisorul lui Dionisie..

Barbosii astia sunt sefii echipelor de zidari, pietrari si lemnari ai santierului manastirii Hurezi. Numele lor le-am tradus chiar pe poza. La fel ca si in portretele pietrarilor medievali Vucasin Caragea isi prezinta echerul ca semn al meseriei lui. La fel Manea, are firul cu plumb iar Istrate lemnarul, bardita. Este o raritate la noi ca mesterii sa se semneze si de-a dreptul unic sa se si portretizeze. Probabil ca insusi Brancoveanu a insistat ca numele si chipul lor sa ramana zugraviti, ca multumire pentru lucrarea lor.

Vedeti voi, in focul Leviathanului (balaurul ala urias in gura caruia sta Satan si Iuda) nu ajung atat necredinciosii ci ticalosii si hotii de zi cu zi (croitorul care te fura la material, crasmarul care boteaza vinul, morarul etc). Inclusiv imparatii tirani si popii "inselatori"...

Am urcat de mi-a iesit sufletul dealul din vestul manastirii in dorinta de a face o poza "de sus". Am ajuns in varful dealului si nu am gasit nici o "gaura" in frunzisul deja mare al padurii. Bombanind am facut aceasta poza. Iar lumina de apus a fost fabuloasa...Poate daca ma mai plimbam stanga-dreapta gaseam un loc dar nu mai aveam chef.

Vezi si " Biserica din Ursani" si " Tot prin Oltenia"