sâmbătă, 21 octombrie 2017

Tezaurele barbare și patrioții români


Detaliu de decor cu scenă de mitologie persană de una din cănile de aur din tezaurul de la Sânicolaul Mare
Foarte interesant cum au apărut în anii trecuți și sunt destui și azi care iau atitudine și se indignează patriotic în legătură cu unele tezaure istorice descoperite pe teritoriul Transilvaniei și Banatului înainte de 1918? 

Este de necrezut că au apărut - într-o totală confuzie și neînțelegere -  articole de genul ”Comoara românească de la Viena” (cu referire la cea de la Sânicolaul Mare)? Sau aiureli de genul ”tezaurele dacico-gepidice de la Șimleul Silvaniei, aflate pe nedrept la Budapesta și Viena”. 

Genul ăsta de discurs a fost promovat de revista Formula As, dar nu numai. Tot felul de patrioți sunt indignați că - vezi Doamne - comorile descoperite pe ”sfântul pământ al țării, vremelnic aflat sub călcâiul străinilor de neam” (adică în timpul Imperiului habsburgic), au luat drumul muzeelor din altă parte (pentru cine este familiarizat cu formulările naționaliste românești).


Fibule din al doilea tezaur de la Șimleul Silvaniei, expuse pe manechine în Muzeul Național de Istorie din Budapesta
Ba chiar au existat exaltați ce sprijineau inițiativa cererii de ”retrocedare” a comorilor ”noastre” de la aceste muzee !

Din păcate, aceste atitudini de-un patriotism excesiv, prostesc și complet iresponsabil au fost și sunt încă extrem de răspândite. Și sunt explicabile printr-o neînțelegere profundă a Istoriei.

Este drept că au existat comori arheologice, (care au fost furate direct din muzee sau prin braconaj arheologic) de pe teritoriul unor state care există și azi. Și care state au pretenția să le recupereze; cu bani (mulți) sau fără (cum a fost cazul brațărilor dacice sau a tezaurului roman de argint ”Seuso” în cazul Ungariei). 
Sau a tezaurului getic de argint de la Craiova, cumpărat în 1917 de pe piața de antichități din Craiova, în timpul ocupației germane a României din timul Primului Război Mondial. Ajuns în colecțiile Muzeului de arheologie din Berlin, tezaurul de Craiova a fost înapoiat Românieidupă 1926, în urma tratatelor de după război. Dar acel tezaur fusese găsit pe teritoriul României! 
Alteori este vorba de obiecte de o importantă deosebită pentru istoria națională a unei țări. Țară care este dispusă să plătească prețul corect pentru a cumpăra acel obiect care în decursul istoriei a ajuns în colecții străine. Un exemplu care s-a finalizat cu succes ar fi Cehia care a cumpărat un codex, un manuscris important pentru istoria si cultura lor (imi scapă numele).

Dar asupra tezaurelor de aur gasite în Transilvania și Banat, românii și România nu au nici un drept, nici istoric, nici moral, darămite material. De ce? Fiindcă au fost descoperite pe un teritoriu care nu aparținea României și nici nu aparținuse niciodată vreunui stat românesc înainte de 1918. În primul rând. Nu ar trebui să avem nici măcar pretenții morale căci aceste obiecte de aur nu au nici o legătură cu istoria românilor și nici măcar cu ”mitul național” (acea construcție ideologică care prezintă istoria pură, perfectă și plină de unitate și continuitate a românilor). Din nou, de ce?

Fiindcă tezaurele de la Șimleul Silvaniei (descoperite în 1797 și 1889), practic seturi de vase și podoabe romane făcute pentru gustul barbarilor germanici au fost atribuite cu certitudine gepizilor. Care au avut în Transilvania un regat puternic și întins, atât înainte cât și sub stăpânire avară. Dacă noi, ca istoriografie n-am catadicsit să le studiem istoria mai atent și nici să ii punem (măcar simbolic) între strămoșii nostrii, de ce am avea pretenții la urmele lăsate de ei pe teritoriul devenit azi al României?

Și mai absurdă e pretenția unora asupra tezaurului de la Sânicolaul Mare, din jud Timiș. Descoperit în 1799, sub adiministrație austriacă, el a fost atribuit pe rând ba ungurilor arpadieni, ba avarilor, ba bulgarilor. Cu siguranță nu stră-românilor sau slavilor care la epoca aia nu aveau nici cuțitașe de fier, darămite vase de aur persane. Și, conform ultimelor concluzii, acel set minunat de vase, de proveniență iranian-sasanidă au fost atribuite unui nobil bulgar din timpul primului Țarat Bulgar. Țarat care a stăpânit (”vremelnic”, nu?) și parte din Transilvania și Banat (pe lângă Muntenia și Oltenia). 

Inscripție cu litere runice (specifice popoarelor turanice și implicit ale vechilor bulgari, de origine turcică) pe unul din vasele de aur din tezaurul de la Sânnicolaul Mare. 
Trebuie amintit că autoritățile austriece s-au mobilizat rapid în a salva toate aceste comori și a le pune la adăpost în muzee. 
Vreți să vă reamintesc epopeea singurului tezaur barbar major găsit la noi în secolul al 19-lea? 
Tezaurul de la Pietroasa a fost făcut zob de descoperitori și de negustorii de metal prețios înainte de a fi salvat. Cu acele ocazii a pierdut majoritatea pietrelor și alamandinelor (pietrele roșii semiprețioase cu care obiectele de aur era încrustate). Salvat e un fel de a spune... A fost restaurat și completat cu greu în Germania. Câte altfel de tezaure au fost probabil descoperite de țărani în Muntenia sau Moldova și de care s-a ales praful? Și acum se ridică unii că să ne dea austriecii înapoi (înapoi?) tezaurele furate de Ei de la Noi (furate? ). 

Pereche de fibule din al doilea tezaur de la Șimleul Silvaniei. La fel pentru următoarelor șase fotografii. Azi la Muzeul Național din Budapesta. 













Muzeul național din Budapesta. Eticheta pentru tezaurul de mai sus. 




Medalion cu împărat roman din primul tezaur de la Șimleul Silvaniei. Azi la Kunsthistorische Museum din Viena


Marele colier cu pandantive în formă de unelte din primul tezaur de la Sânicolaul Mare.



Piatra de onix din marele colier cu miniaturi de unelte din primul tezaur de la Șimleul Silvaniei. Azi la Kunsthistorische Museum din Viena



5 comentarii:

Unknown spunea...

Ști ceva Radu? Am descoperit blogul tău acum ceva timp, și întotdeauna l-am citit cu placere. Am avut senzația ca ești un om neutru, care analizează lucrurile la rece dar observ în ultima perioada ca ești doar anti-roman.Nu sunt singura care a obosit de aceasta continua critica la adresa a tot ceea ce este românesc. Da știu ma vei acuza de patriotism ieftin, însă nu mai locuiesc în tara de foarte mult timp și nici soțul meu nu este roman ci suedez.Asa ca nu sufăr de naționalism prea mult Dar trebuie sa existe o măsură în toate Pentru noi cei care locuim în afara tari, ești totuși un pic cam amar.Asa ca îți urez toate cele bune și cu regret voi înceta să-ți urmăresc blogul. Nici chiar dracu nu este atât de negru zsi nici chiar românii nu sunt ultimele scursuri asa cum vrei tu sa ne convingi.

Radu Oltean spunea...

@Unknown- Stimată doamnă, poate uneori gresesc, dar aș aprecia mult dacă mi-ați argumenta EXACT ce nu v-a plăcut în articolele mele. Aș putea modifica sau argumenta de ce am spus așa. Bombăneala asta cu ”anti-românismul” nu ajută la nimic. Vreți mai multă propagandă naționalistă? Dan Puric, Daniel Roxin, PSDul..E plină țara de patrioți și naționalisti. Dar dacă tot ați avut încredere în judecata mea (inițială), aș aprecia o critică constructivă.
Cu tristețe că nu puteți trece de aparențe

Anonim spunea...

Ști atunci când mergi la o expoziție de arta și întotdeauna ca să poți admira un tablou trebuie sa stai la o anumita distanta de el.Atunci când ești prea aproape de ceva, te pierzi în el pierzi detaliile mici, care fac diferența, iar numai atunci când faci o pauza, când te îndepărtezi de cei care stau cu nasul băgat în tablou, atunci înțelegi ceea ce artistul exprima. Asa și blogul tău.Cand te ocupi de el, când scrii când ești implicat direct numai realizezi ca poate ai o anumita tenta repetitiva. Dar atunci când îl citești, articol după articol observi acest lucru. Eu asta încercam să-ți spun, nu ca nu scrii bine, ci doar ca ești un pic cam negativist și nu ești tocmai neutru.Incearca sa ramai la articole interesante și lasă politica, ca se pare ca totul în România nu este decât o discuție politica. Era doaro critica constructiva a mea. O zi buna îți doresc!

Anonim spunea...

Ca un ultim comentariu îți împărtășesc convingerile mele Detest atât politica cât și biserica. Cu pasiune as putea adauga.O iau ca pe un afront atunci când în replica la ceea ce ți-am spus îmi răspunzi tot...politic.Hai sa venim cu soluții constructive asupra a ceea ce am putea schimba.

Radu Oltean spunea...

@Anonim Știți cât mi-aș dori să nu mă intereseze politica? Nici nu aveți idee! Și chiar m-a intersat puțin până recent. Dar derapajele țării sunt atât de mari, încât dacă ești român normal la cap, ori fugi din țară (cum reîncep din ce în ce mai mulți, mai ales din clasa medie, educată) ori te implici ca într-un război de guerillă. Fiindcă politica care se face acum ne afectează direct și in fiecae zi. La accesul la Sănătate, la infrastructura proastă, la riscul de a pierde pensiile, inclusiv cele private, la educația proastă primită de copii nostrii in școlile coordonate de politruci, la orientarea țării către ideologii extremiste. Eu încerc să schimb, atât cât pot. Percepțiile false/istoria naționalistă creează tensiuni în societate sunt puțin lucru? Dogmatismul religiei care ne condamnă la retard cultural și lipsa unei ideologii a progresului și gândirii libere, vi se pare puțin lucru? Lupta pentru păstrarea patrimoniului construit, nu e importantă? Toate astea au legatura cu politicul!