Casa Miclescu, Sos. Kiseleff 35-37 si... Titi

Foto: Bucurestii noi si vechi

Din pacate nu mai am deloc timp sa scriu in blog, caci am enorm de lucru. Dar un comment arogant si impertinent ma obliga sa mai adaug acest articol preluat de pe hotnews, scris de Catiusa Ivanov:

"Cum mergi pe Soseaua Kiseleff spre Arcul de Triumf, la numarul 35-37, vezi o constructie superba, in stil „ neoromanesc”, facuta in prima jumatate a secolului XX, care sta in paragina, gata sa se prabuseasca. Acoperisul cu tavan pictat de Mirea a cazut de cativa ani, tencuiala a inceput sa se desprinda de pe pereti, iar interiorul se degradeaza zi dupa zi din cauza ploilor si a vantului.

Aceasta bijuterie arhitecturala este lasata sa se autodistruga de mai bine de 10 ani. In vremurile bune, aici au locuit colonelul Radu Miclescu si sotia sa, Elsa Florescu. In 1948, deoarece batranul colonel nu si-a mai putut plati impozitul pe casa, imobilul a fost confiscat de regimul comunist si trecut in proprietatea ICRAL Herestrau. ICRAL-ul a inchiriat-o Uniunii Artistilor Plastici, iar aici s-a instalat pictorul Stefan Szonyi cu familia sa. Fica pictorului, Julieta Szonyi, a jucat rolul Otiliei in cunoscutul film „Enigma Otiliei”, o parte dintre filmari realizandu-se in aceasta casa.

Foto: Bucurestii noi si vechi

In 1994, casa a fost vanduta de catre un urmas al familiei Miclescu fostului antrenor al Stelei Dumitru (Titi) Dimitriu si lui Ilarian Puscoci.

Dupa ce au cumparat casa, cei doi au lasat-o sa se autodemoleze. Deoarece acest imobil este monument de interes local, legea nu permite demolarea ei. Daca insa imobilul ar disparea „pe cale naturala”, proprietarii ar avea de castigat 3.000 de mp in cea mai scumpa zona a Capitalei.





Ministerul Culturii a incercat inca din 2001 sa ia legatura cu proprietarii pentru a rezolva problema, dar acestia nu au dat niciun semn de viata. In 2006, Ministerul a cerut chiar sa se inceapa urmarirea penala impotriva celor doi deoarece isi lasa casa sa se autodistruga (distrugerea unui monument constituie infractiune potrivit legii), dar Parchetul de pe langa Judecatoria sectorului 1 a solutionat dosarul cu neinceperea urmaririi penale pe motiv ca „atitudinea de pasivitate cu privire la degradarea unui bun nu este sanctiune, ci doar impiedicarea masurilor de conservare ori de salvare a unui bun sau inlaturarea masurilor luate in acest sens”.

[ [ Ei bine, iata ce imi scrie pe blog cu nesimtire si nesfarsit grobianism domnu' Titi (Dimitriu), apropo de patrimoniul construit:
" Proprietarul decide ce face cu bunul sau. Daca nu este el factorul de decizie, atunci avem de a face cu un sistem dictatorial. PROPRIETATEA ESTE GARANTATA DE STATUL DE DREPT. Asadar, eu, proprietarul, decid ce voi face. DaCA am hotarat sa iau un imobil labartat pe 1000 - 1500 mp in burucul targului, nu am facut-o pentru cahlele de teracota pictate de Luchian ori pentru tavanul cu fresca de Mirea (casa avea fresca a pictorului Mirea n.n.). Am facut-o ca sa fac acolo un turn care sa imi eficientizeze profitul... Nu ai decat sa cumperi dumneata restul imobilelor din centru si fa un parc tematic: "Bucurestii de altadata". Pe cele cumparate de mine - lasa-le in pace, ca mi le gestionez eu singur! Vezi-ti dumneata de ale dumitale, ca nu vin in casa d-tale sa iti spun cum sa pui macrameul, cu colt, peste ecranul televizorului, sub pestele de sticla!"

ulterior, se ia de o cititoare, Irina, care locuise nu departe de casa Miclescu a carei tragedie o deplangea:

"spui ca ai copilarit "la 1 Mai, in apropiere de sos. Kiseleff, si stiu cum era odata casa asta... " Ce pui de nomenclaturista ve fi si dumneata... cam stim cine locuia prin zona! Ambasada Sovietica si urmasii diviziei Tudor Vladimirescu... Bodnaras & co! Normal ca-ti pare rau dupa vremurile de odinioara, cand taticu' venea cu Dacia neagra, cu numar scurt, cu portbagajul plin de cascaval, salamior si Pepsi de la Magazinul Partidului... Si cand voi huzureati in casele nationalizate, luate cu japca de la adevaratii lor proprietari..."

Asta-i apropitarul casei Miclescu, astia sunt oamenii cu bani care ne darama orasul si impotriva carora nimeni nu poate face nimic (oare?)". Desi e foarte probabil sa fie un amic care sa semneze cu numele lui...]]



sa revenim la articol...

Cu alte cuvinte, toti proprietarii care isi lasa monumentele sa se autodistruga nu fac nimic ilegal. Ilegalitatea se considera doar atunci cand te duci ziua in amiaza mare cu buldozerul si pui casa la pamant.

Dupa acest eveniment, Ministerul Culturii a cerut in nenumarate randuri fostului primar al Capitalei, Adriean Videanu, sa declanseze procedura de expropriere pentru cauza de utilitate publica in acest caz, astfel incat proprietarii sa fie despagubiti iar imobilul sa treaca in proprietatea statului. Demersurile au ramas fara niciun rezultat.

Foto: Bucurestii noi si vechi

Procedura a fost reluata cand a venit la Primaria Capitalei Sorin Oprescu. Acesta a dat in luna martie a acestui an Directiei de Cultura din cadrul Primariei sarcina de a face cercetarea prealabila pentru intocmirea dosarului de expropriere. De atunci insa nu s-a mai intamplat nimic.

Dan Lungu, directorul Institutului National al Monumentelor Istorice, spune ca de vina pentru aceasta situatie este Legea monumentelor. „Legea este imperfecta suta la suta. Ar trebui facuta o lege speciala astfel incat monumentele de o asemenea anvergura sa fie expropriate in 24 de ore, nu sa asteptam ani pana nu mai avem ce expropria”, ne-a declarat acesta.

Dan Marin, arhitect si vicepresedintele Ordinului Arhitectilor Bucuresti spune ca, in plus, ar trebui aplicate sanctiuni mult mai mari pentru proprietarii care isi lasa monumentele sa se autodistruga.
Campania HotNews.ro "Nu distrugeti Bucurestii de altadata"

Daca te plimbi pe arterele principale ale Capitalei vezi in stanga si in dreapta blocuri, bulevarde largi, constructii facute la norma, un oras puternic impregnat de ideologia comunista, fara o amprenta personala, fara identitate. Dupa blocuri se ascunde insa un alt alt oras, un Bucuresti misterios cu case boieresti, vegetatie luxurianta si stradute intortocheate care ascund povesti si istorii adunate in mai bine de 200 de ani.

Acest oras, poate necunoscut multora, este adevaratul Bucuresti, reprezinta istoria noastra, ne da identitate. Lacomia, nepasarea si nesimtirea il distrug insa zi dupa zi. Case dragi, pe langa care obisnuiam sa trecem si sa le admiram dispar in fiecare luna, iar in locul lor apar constructii noi care par teleportate dintr-un alt film. Blocuri imense care nu au nici o legatura cu zona, gandite doar in metri patrati si profit.

Ce nu a reusit Ceausescu sa distruga in 25 de ani, reusesc acum investitorii imobiliari. Orasul este al nostru al tuturor, iar patrimoniul este un bun comun. Monumentele rase de buldozere sunt si ale mele sunt si ale tale. Haideti sa nu-i lasam sa distruga Bucurestii de altadata.
Citeste tot articolul aici.

Despre casa Miclescu a scris si Andrei Pippidi in Dilema Veche:

Andrei PIPPIDI | SOS Bucureşti
Casa colonelului

Scopul în care sînt scrise, de la o săptămînă la alta, aceste rînduri, este dublu. Întîi, să atragă atenţia bucureştenilor asupra frumuseţii oraşului lor, de care uită, trecînd prea repede pe lîngă casele tot mai dărăpănate ale înaintaşilor. E o frumuseţe sfîşietoare, ca a oamenilor pe care i-ai iubit cînd nu mai au decît puţine zile de trăit. Al doilea, să semnaleze celor care au datoria de a interveni în apărarea monumentelor istorice, situaţii dureroase, cîteodată chiar dramatice. Casele care au un trecut ar trebui să fie sub protecţia legii. Acest trecut poate fi hrănitor de suflete dacă e cunoscut şi dacă nu-l înăbuşă formule pompoase, fără nici o înţelegere adevărată. Nu toţi locuitorii de altădată ai acestor case au intrat în manualele de istorie, dar viaţa care s-a scurs acolo poate să fi avut un sens care merită respect.


O asemenea casă se găseşte "la Şosea", la colţul Kiseleff cu Mahatma Gandhi (nume care se potrivesc ca nuca-n perete!). Nr. 33 nu figurează pe lista patrimoniului, ca vecinele ei de la numerele 31 şi 35-37. A fost probabil construită în primii ani ai secolului trecut, în stilul "românesc" care era la modă atunci, ca şi costumele populare pe care doamnele de la Curte le îmbrăcau pentru a se fotografia. Un turnuleţ, în stînga, îndrăzneşte o sugestie de medievalism, ca şi bogatele înflorituri în piatră care încadrează cele trei arcade prin care o baie vitrée adîncă priveşte către grădină. Faţada mai are, tot la parter, o terasă, mai retrasă, din faţa căreia se ridică scara spre intrarea din dreapta. Piatra zimţuită împodobeşte încă trei ferestre şi balconul lor. Aripa din stînga e închisă cu scînduri şi geamuri sub o streaşină de carton plesnită. Tencuiala e descojită şi ţigla acoperişului ştirbă.
De multă vreme, casa este goală şi pustie. Numai şobolanii se fugăresc prin vasta sală de bal din centrul clădirii, atît de înaltă încît avea şi un balcon interior, pentru muzicanţi. Mai mult aici.
In alt articol d-l Pippidi observa:
"La începutul lui decembrie, scriam despre Casa colonelului: casa Miclescu din Şoseaua Kiseleff.În patru luni s-a prăbuşit plafonul, pictat de Mirea, al sălii de bal, iar rana acoperişului s-a deschis, largă. De curînd, aflasem că s-a început procedura de expropriere: probabil, acest progres rapid al ruinei este răspunsul. "
Citeste si aici, un alt articol excelent al d-lui Pippidi.

Foto: Bucurestii noi si vechi

Poze frumoase si valorose ca document au publicat publicat Stefan si/sau Radu autorii blogului Bucurestii noi si vechi. Sper sa nu se supere ca le-am folosit cateva poze...:)