duminică, 11 ianuarie 2009

Masacrul de la Bartolomeu-Brasov sau "Transeea Mortii"





In cele ce urmeaza voi prezenta un episod sangeros petrecut in marginea Brasovului in timpul Primului Razboi Mondial, mai precis in perioada 25-27/8-10 octombrie 1916.
Voi cita din articolul lui Bogdan Popovici , istoric si arhivist la Arhivele Statului din Brasov, articol aparut in revista Magazin Istoric in 2008 (nu mai tiu minte cand). Articolul va fi ilustrat cu imagini de epoca gasite pe acest site . D-l
Molnos Péter spune ca a cumparat in 2005 dintr-o piata de vechituri din Budapesta un album cu fotografii din campaniile militare austro-ungare in Transilvania, Slovacia, Ucraina şi în Muntenegru. Voi reproduce mai multe din aceste fotografii, fiindca e interesant de studiat cum vedea inamicul (romanilor) razboiul.

Sa incep cu "incidentul" de la gara Bartolomeu-Brasov.

După cum se știe, în noaptea de 14-15/27-28 august 1916, România a intrat în război, de partea Antantei, împotriva Puterilor Centrale. Peste 2 zile, trupele Armatei II române intră în Brașov. Peste o lună, din motive strategice, ofensiva românească se oprește în Transilvania și urmează retragerea. Între 24-25 septembrie/7–8 octombrie 1916, se desfășoară bătălia Brașovului; în fața ofensivei trupelor germano-austro-ungare, conduse de generalul Erich von Falkenhayn, trupele române se retrag pe crestele Carpaților. La 8 (după unele surse 10) octombrie, în zona Bartolomeu, în cursul luptelor desfăşurate a avut loc un incident soldat cu un număr mare de morţi din parte armatei române. Istoriografia este în general de acord asupra a ceea ce s-a întâmplat, dar prezentările variază în detalii, și uneori, interpretarea devine tendențioasă. Ziarul brașovean de limbă română, ,,Gazeta Transilvaniei”, relata evenimentul la 5 ani de la producerea lui: ,,A fost o luptă uriaşă, în cursul căreia compania şi jumătate din Regimentul 45 (Vlaşca) îşi cheltuise întreaga muniţie. Inamicul, văzând rezistenţa îndârjită ce i se opune, era de credinţă că în faţa sa se găseşte o puternică ariergardă românească. În consecinţă a concentrat puteri şi mai multe şi după două zile de lupte, a forţat în noaptea spre 10 oct. (duminică) trecerea liniei ferate dincolo de gara Bartolomeu, pe care o apăra căpitanul Cristescu Sava cu 1/2 companie, care a fost nevoit să se retragă în faţa puhoiului inamic. Prin retragerea aceasta subită în decursul nopţii, aripa stângă a liniei de trăgători, care se afla înșirată de-a lungul liniei ferate dincoace de gara Bartolomeu spre gara Braşov, a rămas descoperită şi neavizată despre cele întâmplate. Inamicul, care trecuse linia ferată folosindu-se de întunericul nopţii, a strecurat două mitraliere în depozitul de maşini de la Bartolomeu, aşezându-le într-un geam spre flancul stâng al liniei de trăgători, iar la spatele liniei de trăgători se furişaseră soldaţi germani înarmaţi cu grenade de mână. În zorile dimineţii de 10 Oct. compania românească s-a trezit deodată din flanc cu un foc ucigător de mitraliere. Mulţi soldaţi au căzut morţi în primele momente. Cei rămaşi în viaţă au început să se retragă spre oraş. Făcând însă câţiva paşi înapoi, au fost întâmpinaţi cu grenade de mână. Din aproximativ 250 soldaţi, câţi se găseau de-a lungul liniei ferate, n-a scăpat nici unul cu viaţa. Toţi au fost ucişi în mod barbar din flanc şi de la spate. Actul acesta de cruzime, pe care-l recunoaşte şi inamicul în descrierea luptei de la Bartolomelu, a fost fără îndoială un act de răzbunare pentru lupta de 2 zile, pe care au susţinut-o eroii români căzuţi şi temerea că adversarul, care i-a oprit timp de 2 zile înaintarea, se găseşte în număr cu mult mai mare decât a fost de fapt. Imediat după luptă un ofiţer inamic a fotografiat linia de trăgători cu soldaţii români căzuţi… De încheiere încă o constatare, făcută de inamic. La soldaţii căzuţi în linia de trăgători, nu s-a găsit nici un cartuş. Dovadă, că în lupta de 2 zile au tras toate gloanţele”.
Cadavrele soldatilor ucisi in "Transeea Mortii", in fapt langa valul de pamant al terasamentului de tren de vis a vis de batrana biserica Sf. Bartolomeu.
Dupa unele din aceste imagini s-au tiparit chiar carti postale!
Remarcati femeile ce au adus si copii sa asiste a inspaimantatoarea priveliste...

Există și o relatare a unui participant la lupte, din perspectivă germană. H. Wachner reproduce mărturia unui ,,locotenentul prusac G.”: „în primele ore ale dimineţii românii stăteau încă culcaţi într-un câmp de cartofi, înaintea terasamentului căii ferate şi au încercat să ne atace dinspre flanc, dar cum se lumina se retrăgeau până la calea ferată. Acum am primit eu, în calitate de comandant de pluton ordinul, de a mă deplasa cu o trupă la hambarul feroviar şi la canton, de unde puteam să-i prindem pe românii de la linia ferată. Am adus trupa în poziţie şi am deschis focul asupra companiei române înşirate de-a lungul căii ferate. Din păcate am avut după vreo 200 de trageri un blocaj, după care în dreapta mea, lângă canton, intră foarte curajos pe poziţie o armă ungară trăgând şi ea vreo bandă de mitralieră, dar este nevoită să-şi schimbe poziţia, din cauza focului intens din partea română şi a atacului cu grenade de mână. Între timp caporalul Straßburg, ochitorul meu, mi-a reparat blocarea armei şi a tras din nou în lungul căii ferate, realizând un asemenea efect, încât acei puţin români rămaşi în viaţă au făcut semne de predare. Am pornit împreună cu ungurii şi am găsit întreaga companie română, înşirată într-o linie compactă, moartă lângă linia ferată, în afară celor 40–60 de soldaţi, pe care i-am luat prizonieri”. Autorul german subliniază și el puternica opoziție militară a unitor românești; relatează, impresionat, și el despre amploarea măcelului; își justifică, implicit, acțiunile prin situația de luptă; afirmă că au fost luați prizonieri și… își asumă acțiunea de decimare a inamicului.
Soldatii sunt ingropati...

O altă relatare este citată de C. Kirițescu, și aparține unui corespondent de război german, care se arată înfiorat de tragedie: ,,Compania moartă zace acum în ţarina din marginea drumului. Om lângă om, stau acolo, aşa cum au căzut în ziua luptei, sub focul năprasnic al mitralierelor, cu expresia celei mai grozave spaime pe feţele lor galbene ca ceara şi cu mâinile întinse, ca şi cum ar fi vrut să se apere de năpasta ce-si întindea ghearele spre ei (…) Poate că chiar mâine se va pune în acest loc o cruce făcută din scândură, cu inscripţia: «aci se odihneşte o companie românească»”.
Acestea sunt relatările cele mai apropiate cronologic de eveniment. Ele prezintă o luptă violentă, în care armata română a rezistat cu încăpățânare, fapt care a amplificat riposta inamicului; din partea română, s-a produs o eroare care a contribuit la tragicul deznodământ. Cât despre autorii efectivi ai acțiunii, există o neclaritate: sursele maghiare încearcă să își atribuie, dar nu tranșant, paternitatea acțiunii de la Bartolomeu; o sursă de limbă germană își asumă operațiunea; prefectul de alte surse susțin ca ar fi vorba despre un sas din Vulcan, de lângă Brașov. Exceptând relatarea ziaristului român, din 1921, celelalte surse nu vădesc însă, în opinia noastră, o premeditare a unui masacru de asemenea dimensiuni, instincte criminale de altă natură decât cele generate de situația de război.

Fotografii realizate de armata germana, scurt timp dupa incetarea focului si publicate intr-o carticica de propaganda despre razboi. Explicatiile ne spun:
Invazia Romaniei, Linie romaneasca de tiraliori, surprinsa din flancuri de focuri de mitraliere



După părerea noastră, relatările istoriografice de genul celor prezentate mai sus s-au dezvoltat într-o direcție neprofesionistă și agresivă. Era, considerăm noi, firesc ca soldații români să opteze pentru a-și face datoria, a se retrage sau a se preda inamicului; au decis să reziste, și au luptat eroic pentru a-și îndeplini misiunea. Pe de altă parte, nu știm în ce măsură se poate pretinde inamicului să ia prizonieră o trupă care, după toate mărturiile, a rezistat cu îndârjire și a refuzat să se predea; la fel, e discutabil de ce doar la Bartolomeu este imoral să înconjori și să ataci din spate și flancuri o trupă inamică, în timp ce în orice alte bătălii aceasta ar fi o acțiune strategică lăudabilă. A fost o ciocnire între două trupe combatante, fiecare cu misiunea ei, și care, în împrejurările războiului, au ajuns într-un sever decalaj din punct de vedere al poziției și al tehnicii de luptă. Atribuirea acțiunii și unor atitudini etnice, o considerăm eronată și exagerată.

După război…
În toamna anului 1920, societatea Mormintele Eroilor a trimis un reprezentant la Braşov, pe căpitanul Ioan Iorga, care să se ocupe de amenajarea mormintelor căzuţi pe frontul braşovean. Evident, unul din locurile pentru care trebuia organizat un cimitir, a fost locul masacrului de la Bartolomeu. Mai mulți autori ignoră însă faptul că ofițerul nu a acționat independent. S-a scris că ,iniţiativa şi conducerea construcţiei au aparţinut «unui om de inimă, priceput şi energic», căpitanul I[oan] Iorga, ajutat cu dăruire de populaţia românească a oraşului, de instituţiile publice şi particulare... Aşazicând din nimic, d-l căpitan lorga a înfăptuit acest cimitir monumental” susține entuziast reporterul ,,Gazetei Trasilvaniei”, în 1921.
Cercetând arhivele Primăriei, se conturează un fapt dificil de interpretat astăzi în toate implicațiile sale: toată acțiunea nu a respectat procedurile administrative obișnuite în epocă, în Brașov; nu există nici un plan, nici o solicitare de autorizație de amenajare a zonei. Corespondența purtată de domnul căpitan Iorga cu autoritățile administrative locale avea un ton destul de imperativ, iar ceea ce va urma va purta permanent amprenta unei relații tensionate, între cutuma (și legea) administrației locale și atitudinea ofițerului român.
Modul în care primarul Brașovului de atunci, Ernst Karl Schnell, îl prezintă ulterior pe căpitanul Iorga indică faptul că nu îl agrea mod deosebit. Astfel, Schnell relatează despre statuia din lemn a unui honved, care era ridicată în Livada Poștei; căpitanul Iorga ar fi scos capul honvedului, ar fi pus în loc un cap de dorobanț, și în felul acesta a transformat statuia într-un monument dedicat ostașului român…

Referitor la monumentul din Bartolomeu, fostul primar al Brașovului face o dezvăluire asemănătoare: ,,Același căpitan I[orga] trebuia să facă și să amenajeze și să decoreze artistic cimitirul eroilor de la Bartolomeu. Pentru cimitirul eroilor germani, inginerul locotenent Stump făcuse un monument din piatră cioplită, și deasupra era un vultur sculptat în piatra. Căpitanul I[orga] a găsit piesele acestui monument în atelierul armatei germane de pe terenul D. Gertner & Co, complet gata. El a pus pur și simplu monumentul destinat pentru cimitirul din Livada Plăieșilor [azi, str. C. Lacea, n.m., BFP] în cimitirul eroilor din Bartolomeu, și acolo, pe una din pietrele de jos unde era gravat «Proiect realizat de locotenent Stump» acuma stă numele căpitanului roman” [mai exact: „Lucrat de Căpitanul Iorga Ioan din Cavalerie”, n.m., BFP]. În măsura în care relatarea este reală, ironia istoriei a făcut ca monumentul destinat soldaților germani, acuzați astăzi de ,,crimă de război”, să fie considerat un simbol al eroismului românesc: ,,un vultur aşezat pe un soclu de piatră simbolizează eroismul celor căzuţi”.

 

Cimitirul a fost organizat de-a lungul căii ferate și ,,de la fereastra vagonului îl treci în revistă. Într-un spaţiu de trei metri lăţime abia, dar lung de peste două sute, câteva pietre funerare vârfuite cu o cruce se ţin una după alta, iar în mijlocul lor, dominându-le, un monument simplu, ca o urnă închisă cu o acvilă deasupra. La capătul şirului de morminte, pe o troiţă, inscripţia cuvintelor Reginei Maria: «Nu trebuie să-i plângem pe eroi, ci să-i lăudăm în cântece pentru ca slava numelui lor să treacă în legende»”. Peste drum de inscripţie, pe peretele alb al unui depozit al gării, o cruce neagră e desenată şi sub ea o dată: 8.X.1916” (O. Șuluțiu). 
Reporterul ,,Gazetei…” oferă o descriere mai exactă asupra modului în care arăta cimitirul în 1921: ,,Cimitirul, care înainte era o afundătură, a fost ridicat cu multă trudă peste nivelul liniei ferate şi are o lungime de 250 metri. Sunt 18 morminte comune înzestrate cu pietre frumoase, cu cruci de fier, dintre care 13 morminte conţin osemintele a 455 eroi, iar 5 morminte sunt goale pentru primirea osemintelor găsite, care încă nu s-au putut transporta în cimitir. Între cei morţi sunt osemintele căpitanului Cristescu Sava, a 3 căpitani şi a 3 locotenenţi necunoscuţi… 
Deasupra mormintelor, ca şi între morminte, sunt frumoase straturi de flori, iar jur împrejur pietriș. În mijlocul cimitirului se înalţă un monument masiv, de-o înălţime de aproximativ 3 metri. Pe un piedestal masiv construit din blocuri de piatră, este fixat un vultur cioplit din piatră — simbolul gloriei eterne. Monumentul e încadrat de 8 obuze mari de piatră legate laolaltă cu lanţuri de fier”. Pe fiecare latură a monumentului se aflau inscripții de recunoștință.

În anii următori, 4 blocuri de piatră stilizate au fost dispuse în jurul monumentului, iar pe ele s-au inscripționat texte comemorative; la fel, textul reginei Maria a fost inscripționat și pe soclul monumentului (de precizat, date fiind unele atribuiri eronate, că acest text nu a fost dedicat special monumentului din Bartolomeu, ci este un text care apare pe mai multe monumente ridicate de Societatea „Mormintele Eroilor”).
Regele și regina

În anul 1921, la 7 iulie, s-a organizat ,,un festival pentru preamărirea eroilor căzuți în luptele de la Brașov”. A participat ,,Reuniunea muzicală română” din Lugoj, condusă de Ion Vidu. ,,Corul a ținut să ia parte la serbarea dezvelirii monumentului eroilor”. A rulat filmul ,,Evocațiuni eroice”, realizat de Societatea „Mormintele eroilor” din București. Momentul central al serbărilor a fost sosirea familiei regale la Brașov. Regele Ferdinand, Regina Maria, Principele moștenitor Carol și principesa Maria au sosit la „Gara de nord” a orașului la ora 11, fiind primiți de prefect, primarul orașului şi prefectul Poliției. Primarul Schnell i-a întâmpinat cu pâine şi sare. Delegația a coborât ,,într-un cortegiu de automobile” pe str. Fântânii [azi, Bd. Eroilor] şi pe Strada Lungă, toate împodobite ,,cu verdeață şi steaguri”. La Bartolomeu, era organizat un pavilion, pentru oaspeți, tribune pentru public, drapele si ghirlande; familia regală a trecut în revistă gărzile de onoare ale celor 15 regimente reprezentate la serbare. Au urmat obișnuitele discursuri, dintre care îl remarcăm pe cel al prefectului județului, V. Mateescu. Acesta, în prezența reprezentanților sași ai administrației locale, după ce a citat un reporter de război german care atribuia ofensiva brașoveană exclusiv unor trupe germane…, ,,preda monumentul în grija orașului”. Primarul Brașovului, Karl Ernst Schnell, ,,citește în românește” discursul („Inimi recunoscătoare şi mâini pioase (sic!) au clădit eroilor care odihnesc aici un demn lăcaș de odihnă..., iar în onoarea şi pentru veșnica păstrare a amintirii lor, au ridicat monumentul...”) și își ia „angajamentul pios de a păstra cu sfințenie monumentul eroilor” de la Bartolomeu. După ce principii moștenitori depun crini albi pe morminte, „MS Regele cere să îi fie prezentat căpitanul I. Iorga, pe care îl felicită călduros. MS Regina de asemenea mulțumește căpitanului Iorga pentru ceea ce a făcut la Bartolomeu ca sa eternizeze sacrificiul eroilor”. Serbarea s-a încheiat cu defilarea trupelor şi a gărzilor de onoare, după care Suveranii s-au înapoiat la gară, în timp ce Principele moștenitor a mai întârziat în oraș, având o recepție la regimentul vânătorilor de munte…


La 17 octombrie 1921, Societatea „Mormintele eroilor” din Brașov trimite o scrisoare Primăriei Brașov, în care „ține să vă mulțumească pentru concursul ce ați binevoit a da dlui căpitan Iorga Ioan, de la aceasta societate, la ridicarea şi construirea acestui cimitir”. Nu știm cum a fost primită această mulțumire de administrația brașoveană, deoarece alte evenimente erau în derulare…

În 25 septembrie, căpitanul Iorga, „delegatul Societății Mormintele Eroilor”, raportase garnizoanei Brașov că „cimitirul Eroilor de la Bartolomeu ce s-a dat pentru păstrare şi îngrijire orașului Brașov, este într-o stare foarte deplorabila (sic!). …În mai multe rânduri am intervenit şi am atras atențiunea ca în Cimitirul eroilor de la Bartolomeu buruienile sunt crescute de un metru, iar florile şi brazii încep a se usca, din cauză că nu e îngrijit. De la predarea cimitirului din 7 iulie a.c., nici florile, dar nici brazii şi nici șoseaua nu s-a mai udat, deși carul cu apă trece zilnic pe lângă această șosea. Florile, brazii şi castanii care erau plantați şi înrădăcinați cu grijă şi deosebită tratare, au început a se usca, prin ce (sic!) s-a cauzat mari daune. Neputând suferi amânare, am fost silit a începe lucrările din nou la acest cimitir… După cele raportate cu onoare vă rog a interveni la locul în drept (la domnul primar Dr. Schnell), iar vinovații să fie aspru pedepsiți pentru neglijența şi nepăsarea lor, pentru ținuta lor nepatriotică, prin care au atras indignarea vizitatorilor şi a publicului”. În egală măsură, căpitanul Iorga înaintează o reclamație și la Prefectură care, în 5 octombrie, transmite Primăriei orașului dispoziția de „a lua măsuri îndată ca aceste morminte neglijate de Primărie sa fie îngrijite, având a trage la răspundere pe nepăsătorii însărcinați cu îngrijirea acestor morminte”.




Primarul Schnell se deplasează în 15 octombrie 1921, la ora 10, la fața locului unde încheie un proces-verbal în care notează: cimitirul este în „în stare bună. Este adevărat că cea mai mare parte a brazilor plantați nu s-a prins; cauza poate fi numai faptul că au fost plantați prea târziu şi au fost în parte şi prea mari. O înlocuire a lor trebuie să se facă la timp potrivit la primăvară. Dintre castanii plantați au rămas toți în bună stare afară de 2 sau 3... În sfârșit notăm că șoseaua municipală de-a lungul cimitirului (strada Fabricii) a fost închisă în decursul verii cu sârmă ghimpată [de căpitanul Iorga, n.m., BFP] şi circulația a fost cu desăvârșire împiedicată, din care cauză a fost imposibilă stropirea zilnică ce se ordonase. Abia la finele lui august a.c., după multe osteneli i-a reușit Primăriei să obțină înlăturarea închiderii șoselei. După câteva săptămâni dl cpt Iorga a dispus să se închidă din nou strada şi abia la 11 octombrie a.c, în urma intervenției Primăriei, a fost din nou deschisă; de atunci funcționează şi stropirea ei”. În urma acestor vizite, pe 28 octombrie, Primăria răspunde Prefecturii că plângerile ,,nu corespund faptului şi protestam cel mai energic contra unei astfel de învinuiri”.

Căpitanul Iorga nu a reclamat însă situația doar garnizoanei și prefecturii. Printr-o adresă a Societăţii „Mormintele eroilor” (transmisă anterior mulțumirilor adresate Primăriei Brașov), situația cimitirului este reclamată și Ministerului de interne. În 23 octombrie, H.D. Mihali, inspectorul general administrativ, însoțit de prefect și de căpitanul Iorga, au fost la fața locului, și au constatat măsurile ce se impuneau: să se curețe pietrișul prea mare; să se înlocuiască brazii uscați; „o parte din pietrele funerare trebuiesc aşezate pe fundațiuni de beton, pentru că, din cauza slăbirii terenului, au început să se aplece”; să se construiască o gheretă cu un paznic. Aceste constatări au fost transmise Primăriei Brașovului de către Ministerul de interne, prin intermediul Prefecturii.

Pe de altă parte, așa cum indica mai sus și primarul Schnell, Primăria fusese sesizată de acțiunile căpitanului Iorga și, în 10 octombrie 1921, în Primărie un referent raporta că ofițerul român „a închis iarăși fără motiv strada municipală care se duce [pe] lângă cimitirul eroilor la oborul orașului, unde se ține târgul de vite, atât târgul săptămânal, cât şi târgul de țară; afară de aceasta, mijloacele şi comunicația din plasa de sus a județului Brașov [sunt afectate]. Închiderea s-a făcut în mod[ul] cel mai primitiv, punând o grindă pe stradă… Având în vedere că noaptea foarte ușor se poate a se întâmpla o nenorocire, voind a trece un automobil sau o altă trăsură pe strada numită, având în vedere că comunicația (sic!) e foarte împiedicată mai cu seama la 19–20 octombrie la care zile se ține târgul de țară, vă rugăm cu insistentă ca să binevoiți a dispune de urgență imediata deschidere a străzii numite. Am cerut-o deja de la domnul căpitan Iorga, dar până acum fără rezultat”. În adresa destinată căpitanului Iorga, se amenință că în cazul în care nu se va deschide strada, se va reclama la Ministerul Comunicațiilor și la Ministerul de Război. A doua zi, se putea circula din nou… 

În cele din urmă problemele se pare că s-au rezolvat, deoarece în anul 1922 Comitetul central al «Societarii Mormintelor eroilor cazuri în război» şi-a exprimat „viile sale mulțumiri pentru îngrijirea plina de dragoste a mormintelor eroilor şi ne-a rugat a aduce aceste mulțumiri la cunoștința populației”. Un alt element menit să rezolve problema fost… exproprierea. La mijlocul anului 1922, după ce prefectul încredințase Primăriei îngrijirea cimitirului eroilor, se constată: „conform decretului 1693/92 publicat în „Monitorul oficial” nr. 20 din 29.04.1920, urmează ca terenurile necesare cimitirelor de eroi să fie expropriate de către Ministerul de război, trecând apoi definitiv în proprietatea acestuia”.
Epilog

În jurul anului 1970, zona Bartolomeu a suferit o serie de modificări urbanistice. Cu această ocazie s-au restructurat traseul căii ferate și al străzii. Ca urmare, cimitirul eroilor a fost dezafectat, iar osemintele eroilor au fost deshumate şi plasate într-o altă biserică din Brașov. A rămas pe loc doar monumentul, care așteaptă și astăzi o poziționare menită să îl pună în valoare…
Bogdan-Florin Popovici/ Brasov-2008


Tunuri romanesti capturate de nemti, in Pta Sfatului din Brasov, dupa batalia pentru Brasov 24 septembrie/7 octombrie în urma căreia Armata a 2-a română este obligată să se retragă pe crestele Carpaţilor.


Soldati germani la Brasov...

Tunuri romanesti capturate in cursul bataliilor

Prizonieri romani la Brasov

Brasov - 1916

Predeal, dupa confruntarile cu armatele germano-austro-ungare din perioada 30 septembrie/13 octombrie. Armata germano-austro-ungară încearcă să străpungă frontul românesc spre Valea Prahovei, dar românii rezistă şi ofensiva eşuează, oprindu-se în data de 10 oct/23 oct.
Gara din Predeal va fi puternic avariata in luptele ce s-au dat aici
Arhiducele Friedrich von Österreich-Toskana Comandantul Suprem al trupelor
Austro - Ungare, in inspectie la Predeal



Prizonieri romani la Predeal, cara obuze...


Dupa batalie, la Predeal

57 de comentarii:

Anonim spunea...

Frumos articol . felicitari !!!


www.anca.com.ro

eugen andronic spunea...

Draga Radu,
Blogul tau imi place foarte mult, e bine documentat si tinar, chiar daca vorbeste in mare masura de lucruri, intimplari si oameni care nu mai sint. Ca impatimit de fotografie si istorie nu pot spune decit ca aceste pagini sint o sursa extraordinara de cunoastere pentru ambele domenii. Ma bucur ca exista oameni ca tine, atit de pasionati de ceea ce fac. Mult succes!
Eugen Andronic

Anonim spunea...

Foarte interesant articolul, mai ales imaginile de epoca din Brasov.

PS: Neimportant dar m-am gandit sa-ti atrag atentia. La inceput cred ca e o greseala, spui ca evenimentul s-a petrecut in 14-15/27-28 august 1916 dar mai jos in textul citat este mentionata alta data.

Anonim spunea...

intotdeauna astept cu nerabdare materialele tale. Excelent si acesta.

Radu Oltean spunea...

@Eugen
Va multumesc mult.
Ma bucur ca articolele nu par "obosite" ci "tinere". E un super compliment.
@Andrei
Am modificat greseala. Din intamplare am dat de ace;le poze pe un site maghiar. Bravo ungurului ca le-a dat la lume in hi-res.
@Onslow
N-am timp sa scriu cat as vrea. De m-ar plati cineva pt articolele
astea, as face numai asta toata ziua...

Mădălin spunea...

Fantastic încă odată !
Citisem materiale despre "Tranşeea morţii" mai demult, fusesem şi în zonă încercând să-mi imaginez grozava încleştare... Ţin minte că am văzut şi o altă carte poştală pe internet, dar era mică.
Imaginile sunt cutremurătoare, poate nu vom şti niciodată cu adevărat ce s-a întâmplat acolo, dar bănuiesc că adevărul ar putea fi undeva la mijloc între varianta românească şi cele ungureşti şi germane.
Oricum ar fi, e destul de evident că masacrul putea fi evitat, şi de români dacă-şi coordonau bine retragerea, dar şi de nemţi dacă nu le-ar fi făcut atâta plăcere să mitralieze, ci i-ar fi luat pur şi simplu pe toţi prizonieri. Poate atunci, existând supravieţuitori, s-ar fi lămurit peste an problema. Aşa, nu vom şti niciodată.
Iar cei 40 de prizonieri pe care i-ar fi făcut atunci nemţii, au murit subit în prizonierat fără să apuce măcar să scrie sau să transmită cuiva o mărturie ? Cel puţin suspect...

Radu Oltean spunea...

Nu inteleg ce este neclar... Poate detalii. Dar din relatarile spuse atat de nemti cat si romani masacrul a fost un act de razbunare al armatei germano-austro-ungare impotriva celor cu care se luptasera timp de 2 zile. I-au gasit pe amaratii aia care nu au stiut sa se retraga la timp si nu i-a anuntat nimeni ca grosul trupelor plecasera. Au ramas singuri, langa calea ferata cu o mitraliera intr-o parte si grenade in spate. Iar nemtii nu au vrut prizonieri...E plin razboiul de astfel de intamplari. Daca vrei sa gasesti vreo conspiratie pusa la cale de marsavii unguri, nu te mai chinui. Totul e simplu ...si tragic...

Anonim spunea...

Prietene, credeam că sunt singurul om care postează despre acel eveniment trist, dar mă bucur să aflu că mai sunt şi alţi oameni care ţin la istoria lor şi pun în evidenţă lucrurile care chiar merită. Felicitări!

Radu Oltean spunea...

Ma bucur razvan ca apreciezi articolul. Chiar a fost un episod nasol. Tipii aia chiar au murit fara sa lupte. M-a dezamagit totdeauna cand treceam prin Bartolomeu cat de stingher si ignorat era acel monument... Era nevoie sa se stie mai mult. Si am profitat de cercetarea prietenului Bogdan Popovici pentru a mai imprastia misterul si legenda cam sovina cum ca soldatii unguri au facut masacrul. Unde ai mai postat?

hoinarnet spunea...

Trebuia si o fotografie actuala cu monumentul din Bartolomeu.Mormintele eroilor au fost acoperite de asfalt

Radu Oltean spunea...

@hoinarnet
Cred ca nu ai citit cu atentie (acum articolul e completat cu informatii noi), dar era scris si inainte...
Osemintele au fost mutate mai demult; nu mai sunt acolo.

Anonim spunea...

Foarte reusit articolul, si foarte frumoase si pozele. Te felicit!

Radu Oltean spunea...

Nici articolul si nici pozele (he, he) nu sunt ale mele. Eu doar le-am cules din diverse locuri si le-am reunit aici.

Firicel cu Har spunea...

frumos articol felicitari...mereu mam intrebat trecand ptrin zona Bartolomeu intersectia cu Lunga despre acel monument.Eiu locuiesc la nord de Brasov Feldioara.

Anonim spunea...

Te felicit pentru material.
Este bine sa ne cunoastem istoria, asa cum este ea, fara inflorituri.
Razboiul este lucru urat...Iar atunci, in 1916, armata romana a intrat in razboiul de intregire cu entuziasm, dar fara armament si o conceptie de arta a razboiului neadecvata.
Ofensiva armatei romane in Transilvania, cu scopul eliberarii de sub stapanirea muribundului imperiu dualist austro/ungar a inceput cu entuziasm, la 15 august (stil vechi). Armata de nord, comandata de generalul Presan, a avut o comportare ireprosabila.
Armata a II-a, comandata initial de gen.Averescu, a dus greul inceputului de campanie, dat fiind distanta cea mai mare de parcurs pana la atingerea obiectivului fixat prin Ipoteza Z.
Insa, diversiunea germano-bulgaro-turca de la Turtucaia si detasarea temporara a lui Averescu pe frontul de sud precum si inlocuirea lui cu gen. Crainiceanu care, desi bun teoretician, sa "miscat" incet, a facut ca generalul german Erich von Falkhenhayn, un nume de marca (dealtfel toti generalii germani detasati pe frontul romanesc au fost de mare valoare, dat fiind importanta pe care Puterile Centrale o acordau frontului romanesc) sa dea o lovitura de maestru, infrangand, prin realizarea superioritatii absolute, trupele noastre.
Asa am pierdut batalia de la Sibiu, de pe valea Oltului, de pe Rucar si valea Jiului
La data bataliei de la Predeal, revenise la comanda Armatei a IIa, Averescu (26 sau 27 sept. 1916, stil vechi), si a realizat o retragere ordonata, prin faptul ca nu a permis spargerea frontului. Acolo luptau, de partea inamica, Armata a 9-a, cu Corpul 39(Div.51 honvezi, Div. 187 inf.germ.), Corpul1 rez. (Div.76 rez, Brig.8 munte austro-ungara, Div 12 inf.bavareza), cu totul cam 54 batalioane specializate in lupta de munte si, sa retinem, dotate cu armament modern. Trupele Armatei a IIa romanesti, superioare ca numar, dar foarte obosite su demoralizate, fara armamamet automat, au fost batute, dar nu infrante...Revansa o vor lua prin Batalia de la Marasti, prin care, Averescu, avand trupe egale ca numar si la fel de bine inarmate a batut mar inamicul realizand cea mai ampla ofensiva din primul razboi mondial.
Sa nu iutam ca nu ne-au batut , in campania din toamna lui '916, doar trupele Puterilor Centrale, ci si inactiunile aliatilor franco/britanici si reaua credinta a generalilor rusi, care doreau (ca si aliatii din vest) ca armata romana sa absoarba trupe "centrale" si frontul sa se stabileasca pe linia Siretului, spre o buna defensiva ruseasca. Rusii nu doreau un stat romanesc puternic.
Cat despre eroii de la Bartolomeu, fac parte din tributul enorm pe care tara noastra la dat pentru realizarea visului cel mare> unirea.
Cu respect, Iulian Toader, toader_iulian2006@yahoo.com

Radu Oltean spunea...

@Iulian Toader
Multumesc mult pentru mica lectie de istorie. Vezi, altfel arata istoria cand o ilustrezi cu imagini... Cuvintele sunt bune dar cand mai pui si o poza de la locul faptei, alta-i treaba si viziunea. Vreau sa spun ca nu mi-a fost usor sa vizualizez razboiul, vazand atatea poze de epoca. Dar acest lucru nu era posibil in urma cu cativa ani cand putine imagini erau reproduse prin carti...

catalin spunea...

Un articol bine documentat,articol ce mi-a placut foarte mult.Poate adevarul este undeva la mijloc,referitor la ceea ce s-a intamplat in lupta respectiva.Pardoxal insa este ca se intelege ca nu au fost militari romani raniti(se pare ca nici prizonieri) ceea ce intr-o lupta este cel mai probabil doar daca chiar s-a dorit exterminarea lor.
Dumnezeu sa-i odihneasca in pace pe acesti eroi!

Radu Oltean spunea...

@Catalin
Da, a fost un masacru. Putea fi evitat, se puteau lua prizonieri. In razboi se intampla chestii de astea... Multe uitate, multe necunoscute. Poate si ostasii romani au facut masacre candva, undeva.... Nu vreau sa judec.

Anonim spunea...

Si eu am citit despre transeea mortii de la Bartolomeu si am mai vazut cateva din aceste poze.Faptul ca aceasta companie nu a prmit ordinul de retragere nu este obligatoriu o dovada a incompetentei.In conditiile de lupta din acea vreme ordinele se transmiteau cel mai adesea prin curieri,e posibil ca acesta sa fi fost reperat si eliminat.Ce mi se pare semnificativ este ca aceasta trupa cu doar 2 luni experienta de razboi,reuseste sa reziste2 zile unui inamic superior condus de cei mai capabili ofiteri retrasi de pe frontul din apus.Uitati-va pe documentarele despre inceputul razboiului si vedeti cate prostii platite cu vieti ,au facut cu totii la inceput.In conditiile date nu cred ca oricare dintre inamicii de atunci ar fi scapat ocazia unei executii reci si eficiente ,mai ales ca erau supusi unei puternice propagande ,despre " tara tradatoare si regele tradator".Zguduitor mi se pare insa prezenta femeilor si a copiilor in apropierea cadavrelor in posturi mai mult curioase decat pioase si nu par a fi mahalagii. Sa fie tot propaganda?Oricum Radule numai faptul ca ai amintit acest tragic moment este remarcabil ,dar ca ai postat si aceste poze este laudabil.George

Radu Oltean spunea...

@Geoge
Mersi pentru aprecieri. Subiectul mi s-a parut interesant de cand am citit despre el in Magazin Istoric. iar faptul ca exista multe imagini a contribuit din plin la dorinta de a face acest post.
Si mie mi se par dubioase atitudinile unor privitori. Desi sa stii ca si in timpul Revolutiei de la Buc, cetatenii obisnuiti priveau cu indiferenta (sau ura) cadavrele "teroristilor" ciuruite si arse ale echipei lui Trosca de la MApN (daca stii despre ce vorbesc). In alte conditii, poate oamenii ar fi terifiati, dar in momente de criza...

Anonim spunea...

Cu multi ani in urma, 35, 40? am avut o carte in mana si erau cam 5 poze cu transea morti, (fara cele despre monumentul ulterior, poze de dupa lupta cu ostasii nostri morti) ce nu apar aici pe blogul tau, dar poate sunt pe blogul ungurului...

Din tot ce ai scris este o contradictie: se spune ca nu s-a gasit nici un cartus, dar ca s-a aparat indarjit...

Visan Marilena spunea...

Strabunicul meu,Capitanescu Ion-erou in primul razboi mondial,a
murit in imprejurarea tradarii Sturdza.A fost inmormantat la Iasi,unde am dorit sa ajung vreodata,pentru ca noi-urmasii- suntem din Gorj si nimeni din familie nu a ajuns acolo sa-i puna o lumanare.In prezent,2011,am citit
pe net ca cimitirul eroilor din Iasi,s-a concesionat pentru locuinte si s-a dat bucata cu bucata,as vrea sa stiu daca mai pot
spera sa-i pun o lumanare, pentru
ca bunica mea a avut o mare amaraciune:nimeni nu i-a pus la
mormantul tatalui sau decedat la 34 ani,fost notar, o lumanare.Singura fiica bunica mea,
materna a povestit nepotilor ei (sapte)istoria mortii lui.
Domnilor tradatori, nu uitati de
memoria colectiva a poporului roman si a urmasilor,urmasilor, urmasilor nostri.Ieri au tradat
planurile de lupta,azi vand cimitirele cu osemintele lor,maine
Rosia Montana,totusi ramanem aici
intr-o incrancenare oarba,ca si in
gara Bartholomeu.Rolul nostru se pare ca a ramas sa amintim doar de
Sturdza,de altiisisa nu uitam !

Voiculescu spunea...

Ati vazut rinjetul de pe mutra militarului ungur din a treia fotografie intitulata " Soldatii sint ingropati..." ? Asta e pentru D-nul Oltean care comenteaza in coada de peshte ca poate si ostasii romani au facut masacre undeva , cindva... Tov oltean ! puteti sa aduceti la rampa vreun masacru facut de romani ?

Radu Oltean spunea...

@Voiculescu
Scuze, am gresit. Romanii, in comparatie cu toate celelalte natii au avut, in razboi, un comportament ireprosabil. Nu au impuscat pe nimeni ci doar s-au lasat impuscati.

In rest au luat doar prizonieri si i-au tratat intodeauna cu omenie (asta e real - vezi aviatorii americani din ww2).

In rest Voiculescu esti ori naiv, ori orbit de acel nationalism bolnav care transforma Istoria in Mituri patriotarde.

Vrei chestii nasoale facute de Armata Romana in ww1? O sa ma documentez si o sa scriu!!!

catoni67 spunea...

Interesant articolul.

Citisem ceva despre aceasta lupta dar niciodata un articol documentat ca cel de fata. Din pacate multi dintre brasoveni nu stiu despre ce s-a intamplat atunci. Cred ca primaria si muzeul de istorie ar putea populariza cele intamplate atunci si ar pune mai bine in valoare acest monument.

Radu Oltean spunea...

@catoni
Primaria si Muzeul Brasovului, un mare muzeu odinioara, initial fondat de sasi, sunt varza! Nu-si directioneaza energiile decat catre chestii din care ies bani sau voturi...

Ion Coja spunea...

Felicitari autorului. Precum si comentatorilor, de mare ținută fiecare. Ion Coja

Anonim spunea...

ma bucur ca exista persoane interesate de istorie...pacat insa ca tinerii din ziua de azi nu le dau importanta cuvenita...articolul este superb.

Dan Constantinescu spunea...

Felicitari pentru articol si pentru blog, e foarte, foarte tare! Eu locuiesc in Predeal si sunt interesat de tot ce tine de istoria orasului. Pozele din Predeal m-au rascolit teribil mai ales ca strabunicul meu a luptat in primul razboi mondial. Daca mai ai asemenea poze mai ales din Predealul "vechi" as fi nespus de fericit sa le vad. Inca o data felicitari!

Radu Oltean spunea...

@Dan
Am vazut ceva poze legate de razboiul mondial (primul) si Predeal, pe Facebook..Mai mult nici eu nu stiu...

Mitu spunea...

In atentia domnului Iulian Toader

Din cate imi aduc eu aminte de pe vremea cand eram TR-ist ni s-a spus odata de catre comandantul de batalion (era un capitan cu Academia Militara)ca ofensiva romana din 1916 impotriva Ardealului austro-ungar era nefezabila mai ales din punct de vedere strategic. Se pare ca o solutie mult mai buna ar fi fost sa atacam in sud, Bulgaria ca sa facem jonctiunea cu armata generalului Sarrail, dar nu s-a vrut pentru ca ofensiva din Ardeal era vazuta ca "patriotica". Epuizarea ofensivei stagnarea si esecul ar fi venit independent de pozitia armatei tariste care dorea sa consolideze succesul indoielnic al ofensivei Brusilov. De unde concluzia ca patriotismul oricat de bine intentionat si cu stiinta militara nu fac intotdeauna casa buna.

Radu Oltean spunea...

@Mitu
Bine punctat! Nationalismul si patriotismul fac de multe ori mai mult rau decat bine, mai ales cand sunt doar de fatada (patriotismul) sau manate de ura (nationalismul)

Anonim spunea...

Interesantă relatare. Am mai citit despre astfel de momente aşa cum au fost ele în "Toamna Pătimirii Noastre" scrisă de tânărul la ora aia, Vartan Arachelian. Şi despre Grupul Cerna, într-un RIM (Revista de istorie militară) de acum vreo 10 ani.

IKON spunea...

Am citit cu interes cele prezentate si va scriu fiindca banuiesc ca, intre cei care urmaresc acest gen de subiecte,poate exista persoane care stiu si alte lucruri din istorie, fiind totodata dispuse a ajuta. Sunt in cautarea unor date "rare" despre Careul Militar Francez din Cimitirul Eternitatea Galati, unde sunt inmormantati 61 de soldati francezi, cazuti in Primul Razboi Mondial, indraznesc sa apelez la Dvs. cu rugamintea de a -mi da, daca stiti, cateva informatii despre acest careu militar ( anul infiintarii, daca Regina Maria a decis infiintarea, alte informatii ), sau macar sa-mi dati un sfat privitor la sursa prin care as putea afla.
Fundatia IKON a initiat in urma cu 12 ani restaurarea acestui careu si organizeaza de atunci la acest careu, in fiecare an luna Noiembrie, un ceremonial solemn pentru omagierea soldatilor francezi si pentru Ziua Armistitiului.

Cu respect si multumiri,
Marioara POPA
Presedinte Fundatia IKON
contact@fundatiaikon.ro

Mădălin spunea...

tot n-am gasit pana la urma informatia UNDE se afla osemintele mutate din acel cimitir ? Poate ca trebuia sa insisti mai mult pe ideea distrugerii lui - asta e regretabil, nu masacrul in sine

Mădălin spunea...

N-am gasit info nicaieri UNDE sunt osemintele mutate ? Poate ca trebuia sa pui accentul si pe distrugerea cimitirului, asta e cel mai regretabil, ca autoritatile si-au batut joc de un loc sacru, care ar fi dat foarte bine azi acolo, amenajat cum trebuie

Unknown spunea...

coplesitor.ma inchin in fata acestor eroi.sa nu uitam niciodata ce au facut ei pentru redobandirea ardealului pamant romanesc.

Anonim spunea...

Osemintele eroilor din "Transeea mortii" au fost mutate in cimitirul eroilor de la Sprenghi.
Felicitari pentru articol;din nefericire sunt multi brasoveni care nu cunosc semnificatia monumentului din Bartolomeu.

Anonim spunea...

Buna,
rog, cercetati si informatia conform careia usurinta cu care s-a terminat lupta s-a datorat si faptului cu pe timp de noapte jumatate dintre soldatii romani aflati in zona Garii Bartolomeu, au fugit, lasandu-si camarazii de izbeliste.

D-le Oltean, nu este adevarat cea ce spuneti intr-un comentariu: ca soldatul roman s-a lasat doar impuscat si s-a lasat impuscat.
Exista nenumarate relatari privind atrocitatile, jafurile, furturile, bataile etc. savarsite de catre soldatii romani in Primul Razboi Mondial, atat in Transilvania, cat si in Ungaria.
Aceste insa sunt trecute sub tacere, chiar si de catre istorici.
Armata Romana a avut o prestatie criminala si in URSS in timpul WW2 (mascararea evreilor).
mai aproape, sa amintim doar lagarele mortii de la Feldioara sau Focsani, administrate de catre Armata Romana.

Radu Oltean spunea...

Dle Anonim
Nu apreciez anonimatul. Propozitia in care am spus "Nu au impuscat pe nimeni ci doar s-au lasat impuscati" era o ironie. Daca aveti dovezi despre presupuse atrocitati romanesti in ww1 spuneti-le. Eu nu prea am gasit. Despre cele din ww2 se cunosc mai multe si da! au existat.

historyan1975 spunea...

Evenimentele de la gara Bartolomeu - sunt foarte bine documentate in diverse surse austro-ungare...se cunoaste chiar si numele mitraliolului -- Cseh Lajos, Reg. 24...

Bogdan spunea...

citesc abea acum ceea ce ati scris cu ani in urma!. locuiesc f aproape de Cimitirul militar din Brasov Schei si voiam sa intreb daca cineva are date mai detaliate legate de cei de acolo. Nemti, unguri si romani. Datele de pe cruci coincid cu perioada luptelor de la Bartolomeu dar sunt foarte putini soldati romani inmormantati aici deci cred ca nu este o legatura directa!. Oricum multumesc tuturor pentru comentarii si detalii.

Anonim spunea...

Masacru de la odesa in al doilea razboi mondial imi pare rau dar adevaru trebe spus

Anonim spunea...

La teoria masacrului: evenimentul este intr-adevar bine documentat in sursele austro-ungare; s-a petrecut pe 8 octombrie, cand trupele romane inca erau in Brasov, iar Lajos Cseh era comandantul plutonului care s-a infiltrat in cladirea din care s-a tras. Dupa relatarile unui martor ocular, romanii au observat ca in cladirea respectiva se instaleaza o mitraliera a inamicului si inainte ca cei din cladire au inceput sa traga, un soldat roman a mai avut timp sa-i atace. Conform acestei relatari mitraliorul a tras numai timp de trei sau patru minute, iar martorul ocular mai sustine ca dupa acest timp o alta grupare romaneasca de marimea unui pluton i-ar mai fi atacat pe mitraliori. Austro-ungarii nu i-au cerut romanilor sa se predea din mai multe motive: de fapt ei nu i-au inconjurat pe romani, au avut doar norocul sa se strecoare in cladirea respectiva, erau mult mai putini decat romanii, habar nu aveau daca mai sunt trupe romanesti in preajma etc. Lajos Cseh, comandatul plutonului a supravietuit batalia, mitraliorul insa - unul Janos (sau mai precis Johann) Depner, un sas ardelean - a murit in acelasi zi in luptele ce s-au dat pe strazile Brasovului.

Radu Oltean spunea...

Anonim
Foarte interesante si valoroase informații. Dacă mai aveți, nu vă sfiiți să le scrieți aici. Pe mulți dintre noi ne interesează faptele reale nu propaganda nationalista. Cu stima

Anonim spunea...

Intre timp m-am mai documentat: se pare ca actiunea s-a petrecut in dimineata zilei de 8 octombrie, cand un regiment german (regimentul 189, comandat de Colonelul Gündell) deja era cat de cat instalat la marginea orasului, dar Brasovul inca era controlat de romani. Atacul mitraliorilor s-a petrecut pe la 7 dimineata ca parte al atacului diviziei 51 de Honvezi, deci o divizie maghiara (in armata austro-ungara erau de fapt trei armate, cea comuna, cea austriaca si cea maghiara). Actiunea de la transeea mortii a fost prima din acea zi (sau intre primele), div. 51. continuand sa lupte pina la ora 5 dupamasa (ceea ce explica de ce nu li s-a cerut romanilor sa se predea). Regimentul german a luptat si in oras, dar cum alte unitati din divizia din care facea parte au fost atacate de romani la Sanpetru, ei au luat parte la un contraatac, si numai dupa aceea au mai revenit in oras. O carte destul de corecta despre campania respectiva a fost scrisa de un ofiter maghiar in perioada interbelica (dansul citeaza din Falkenhayn, dar cunoaste si catrea lui Chirit(z)escu), iar un profesor universitar a vizitat frontul pe 8-9 octombrie, si a scris si el destul de amanuntit despre ceea ce a vazut. Pe langa aceste surse exista si diferite rapoarte si descrieri facute de alti militari. In cazul diviziei unguresti se poate sti ce obiective au fost ocupate la o anumita ora, etc. Btw, unii dintre autori (ofiterul maghiar) crede ca romanii, daca ar fi avut experienta necesara, ar fi fost in stare sa invinga (erau mai multi, etc). Dansul mentioneaza un alt caz - eroic, dar zadarnic - din luptele de la Sanpetru. La un moment dat, in spatele infanteriei romanesti in plin atac apar in galop niste tunuri sa le ofere srijin/artillery support, nu-s prea sigur cum s-ar traduce/. Autorul sustine ca oricat de eroic a fost gestul, tunarii romani au fost omorati de mitralierele si infanteristii germani inainte sa reuseasca sa traga macar un foc. (Informatiile din aceste doua comment-uri se bazeaza pe sursele mentionate mai sus. Fac ceva cercetari despre batalia respectiva ptr un articol - si pe termen lung as dori sa fac niste cercetari si in arhivele romanesti pe aceasta tematica).

Anonim spunea...

O precizare: vazand ca sunt mai multi anonimi: eu am scris doar doua comment-uri: cel "La teoria masacrului" si ultima, in care mentionez sursele. Daca as fi citit celelalte comentarii, poate nu as fi ales anonimatul. Cu stima :)

Anonim spunea...

"Vrei chestii nasoale facute de Armata Romana in ww1? O sa ma documentez si o sa scriu!!!"
Daca pot sa va ajut cu documentarea:
1. Lagarul de la Sipote - mi se pare ca s-au publicat rapoartele crucii rosii elvetiene si in limba romana: au ajuns aici si civili luati ostateci la retragerea armatei romane din Ardeal (au fost obligati sa vina cu caruta cu tot). Se presupune ca ar fi fost in jur de 17.000 (document nu am vazut, insa foarte multe surse locale mentioneaza numele celor luati). Un punct destul de sensibil dealtfel in istoriografia romaneasca, dar dupa cum am spus, o carte cel putin exista pe tematica respectiva, si se gasesc niste articole si pe net.
2. Pe perioada campaniei din Ardeal s-a garantat numai averea romanilor de acolo si averea institutiilor/bisericii romanesti (vezi numarul din august al revistei Historia - articolele pe care le-am citit pana acum erau foarte corecte si scrise in cunostinta literaturii de specialitate in lb eng). Consecintele se pot imagina (mai ales ca din anumite zone majoritatea populatiei a fugit: la M Ciuc au ramas vreo 10 oameni, la Sf Gheorge mai putini de 600, in total plecand foarte multi din judetele care se situeaza la sud de raul Mures; ce-i drept insa, in multe cazuri si elemente locale - nefiind nici un control sa-i opreasca - au jefuit casele celor plecati, iar sunt mentionati si ofiteri romani care au intervenit in favoarea localnicilor). Jaful - in situatii similare - se cam intampla peste tot.
3. Din perioada 1918-1919, se poate citi tot de pe net, in engleza o carte/jurnalul unui general american care a fost in anii respectivi in Ungaria. (Harry Hill Bandholtz: An undiplomatic diary). Nu stiu ce spune omul despre romani, dar a fost de fata cand romanii au fost in Ungaria si e un martor relativ neutru (ca ungur precis nu e).
Tin insa sa mentionez ca nu numai romanii au facut porcarii in WWI (vezi nemtii in Belgia, austro-ungarii in Sarbia, turcii si genocidul armean, etc), adaugand ca transeea mortii - oricat arata a masacru - s-a petrecut impotriva unor soldati inarmati, luati prin surprindere.
Cu stima

Radu Oltean spunea...

Multumesc mult! Din nou! Succes la articol!

Anonim spunea...

Multumesc. Deocamdata am o oferta ptr ea in lb maghiara, dar sper sa o scriu si s-o public si in engleza (studiez istorie intr-un English speaking country ;)). Daca reusesc sa o public si in engleza, mai revin.

Anonim spunea...

O intrebare: am o carte cu cetati din Romania cu niste desene superbe, scrisa tot de un Radu Oltean. E doar o coincidenta sau Dumneavoastra sunteti autorul?

Radu Oltean spunea...

@Anonim (ultimul)Multumesc de apreciere. Da, e vorba de aceeași persoană. Încântat! :)

Anonim spunea...

Ultimul anonim: sunt acelasi cu cel care scrie articolul despre batalia de la Brasov. Felicitari, cartea e foarte faina. Daca pot sa fiu foarte sincer: am cumparat-o prin internet cu putina frica (istoria ma intereseaza numai daca e cat de cat impartiala), dar s-a dovedit a fi o surpriza foarte placuta. Porma dupa desene mi-an dat seama ca am mai vazut eu din astea pe internet (daca nu ma insel, despre Clujul medieval, poate Biertan). Inca o data: felicitari :)

Anonim spunea...

A fost al doilea razboi pe care populatia Romaniei l-a purtat datorita incompetentei Conducatorilor neromani ai Romaniei!!Pentru primul ,cel din 1877 va rog sa cititi articolele lui M.Eminescu!!

Radu Oltean spunea...

@Anonim
Cum adică ”Conducatorilor neromani”? Românii sunt din start ”buni”, indiferent cine sunt? Dacă dacă cineva a fost ”rău” musai acela nu putea fi decât un ”ne-român”? Înțeleg că Dragnea sau Iliescu, Vadim, Olguța, Tudose etc etc sunt ne-români?

Narcis spunea...

Foarte bun articolul si pot sa spun ca am sorbit si comentariile, majoritatea foarte bune.
Din pacate, nu exista padure fara uscatori, iar un eveniment de care nu am putea fi mandri, despre care am auzit (din pacate sursa a decedat de cativa ani) s-a petrecut in Odessa, in ww2 (dupa cucerirea orasului, cartierul general al armatei germano-romano-italiene s-a stabilit in oras) cand in urma unei tentative de asasinat esuate (impotriva lui Ion Antonescu?...sau cel putin lui i se atribuie atrocitatea...), acesta a ordonat "epurarea" civilor ruso/ucraini fiind ucisi in acea noapte aprox. 10 000 de persoane majoritatea civil. Nu stiu cat/daca este real dar pentru cei mai pasionati decat mine este un subiect de studiat...

Radu Oltean spunea...

@Narcis
Masacrul de la Odessa a fost cât se poate de real. A fost atât de teribil încât românii (autoritățile) pur și simplu încearcă să îl facă uitat, menționându-l fooarte rar. Cum a fost? După un asediu lung, armata sovietică a părăsit orașul, iar armata română a intrat în el. Comandamentul românesc a fost hotarat într-o clădire mare, militară, dar care fusese minată de sovietici (mine ascunse ff bine în pereții subsolului). Clădirea a a explodat la o scurtă perioadă după ce armata româna s-a stabilit în clădire. Și au murit cc 80 de români, soldați, ofițeri și un general. Ca represalii, la ordinul lui Antonescu, armata română a masacrat câteva mii de civili (undeva între 5.000-20.000) arestați la întâmplare, majoritatea evrei. Unii au fost închiși în niste clădiri și apoi incendiate, mulți altii spânzurați de stâlpii de iluminat din oraș... Episodul este considerat tabu de foarte mulți români.