luni, 9 februarie 2009

1009-2009, un mileniu de singuratate

Catedrala romano-catolica din Alba Iulia, sediul celui mai vechi episcopat catolic de pe teritoriul Transilvaniei, este un monument de o valoare deosebita. In prim plan, Palatul arhiepiscopal romano-catolic edificat in timpul Renasterii. In planul indepartat catedrala ortodoxa, edificata in vremea regelui Ferdinad, formeaza impreuna cu batrana catedrala catolica un ansamblu deosebit de valoros...

"Miercuri 4 februarie, la ora 18.00, in biserica romano-catolicadin Sibiu va fi oficiata o prima slujba religioasa, in limbile maghiara si romana, in cadrul misiunii dedicata jubileului de 1000 de ani de la infiintarea Arhiepiscopiei romano-catolice de Alba Iulia, de catre Regele Ungariei Ştefan cel Sfant. Asemenea liturghii vor fi oficiate, in fiecare seara, pana duminica, 8 februarie". Aceasta putea fi o varianta de stire de presa dinaintea evenimentului religios, petrecut in Sibiul nostru cu pretentii euro-culturale si crestin-ecumenice, la inceputul anului de gratie 2009.In presa locala, insa, din motive pe care doar le banuiesc, o astfel de stire a lipsit. Şi nu este cazul sa insist pe un lucru care oricum nu mai poate fi schimbat. Este greu, daca nu chiar imposibil, sa aflam de ce un jubileu atat de impresionant nu a intrat in circuitul public informational. [...]

Statuia Sf. Stefan (997-1038) de la Budapesta, de pe bastionul Pescarilor al cetatii Buda.


Sfantul rege Stefan I al Ungariei, asa cum a fost pictat alaturi de ceilalti doi sfinti regi maghiari, Ladislau si Emeric in corul bisericii evanghelice din Malancrav

Pentru subiectul nostru, important mi se pare sa observam un paradox al societatii romanesti: desi, intr-un spatiu geografic comun, traiesc si muncesc laolalta oameni de diferite limbi, confesiuni si culturi, existentele lor se deruleaza in paralel, daca le raportam la cunoasterea reciproca a acestor trasaturi specifice. Din aceasta perspectiva, partea ardeleneasca a Romaniei este paradigma pe care merita s-o amintim, aici, chiar si in treacat. Daca suntem sinceri cu noi insine, recunoastem ca ea tine de nivelul de educatie si cultura al tuturor ardelenilor de nivel mediu social. Ce stim noi, romanii, despre sasi, unguri, tigani, evrei sau armeni, mai mult decat perceptiile populare transmise oral din generatie in generatie? Cunoastem istoria si cultura fiecarei natii si modul cum s-au contopit cu istoria si cultura noastra? Cunoastem cultele religioase ce le anima? Pe de alta parte, care sunt perceptiile celorlalti, trecand usor peste recunoasterea majoritatii noastre numerice, decat ca cei mai multi romani ardeleni sunt ortodocsi si ca toti se distreaza la nunti cantand „noi suntem romani, noi suntem pe veci, aici, stapani"?


Banner pe schelele ridicate pe capele Lazo


Referitor la mileniul trecut, manualele de istorie subliniaza (nu spui de ce) toate ce ne despart pe unii de altii, trec repede prin cnezatele si voievodatele Evului Mediu, apoi prin Bobalna si Doja, pentru a ajunge „pe scurt" la 1848, Dualismul austro-ungar si 1918? Cati dintre noi, de orice natie am fi, cunoastem mai multe date despre istoria noastra comuna intre 1000 si 1918? Numarul si numele principilor ardeleni, de exemplu? Sau cum a evoluat, timp de o mie de ani, civilizatia din interiorul arcului carpatic, pe care Dumnezeu l-a daruit tuturor celor care s-au legat de el si se simt acasa aici? Acest scurt comentariu nu are, evident, pretentii exegetice. Pentru mine, totul a plecat de la impresiile cu care am plecat de la liturghia de miercuri seara.


Detaliu de pe timpanul portalului sudic (sculptura romanica, sec al 13-lea) al catedralei Sf Mihail de la Alba Iulia. Vezi alt detaliu mai jos...


M-am intrebat, de ce oare 1000 de ani n-au fost de ajuns sa ne cunoastem mai bine toti cei care ne declaram ardeleni si, nu de putine ori, facem din originea noastra un motiv de mandrie. Sa fim educati si sa vorbim intre noi cel putin cele trei limbi de „circulatie", romana, germana si maghiara. Cu siguranta, mai mult ne-au despartit suferintele, decat ne-au apropiat bucuriile. Cred, de aceea, ca sarbatorirea in cerc inchis a jubileului romano-catolic poate fi dovada trecerii unui mileniu de singuratate pentru crestinii ardeleni, care s-au bucurat de mesajul evanghelic, dar nu cu gandul la generatiile urmatoare, ci traindu-l exclusivist, probabil, de frica pierderii fericirii de a-l fi primit. Pentru viitorul mileniu, inca nu e tarziu sa ne convingem ca acest mesaj nu este destinat unei singure natii, ci intregului popor crestin.

Post Scriptum - Arhiepiscopia Romano-Catolica de Alba Iulia (in latina Archidioecesis Albae Iuliensis) este una din cele doua arhiepiscopii romano-catolice din Romania, alaturi de Arhiepiscopia Romano-Catolica de Bucuresti. A fost infiintata in anul 1009 ca dieceza a Transilvaniei, de Regele Ungariei Ştefan cel Sfant (Ştefan I), cu sediul la Alba Iulia. Catedrala episcopala este Catedrala Sfantul Mihail din Alba Iulia. Din 1994 arhiepiscop romano-catolic de Alba Iulia este dr. György Jakubinyi. Arhiepiscopia Romano-Catolica de Alba Iulia grupeaza cel mai mare numar de credinciosi romano-catolici din Romania, respectiv 440.000 de credinciosi conform Annuario Pontificio pe anul 2008, fata de cca. 91.500 de credinciosi in Arhiepiscopia Romano-Catolica de Bucuresti. In data de 22 martie 1932, ca urmare a concordatului incheiat intre Romania si Sfantul Scaun, numele episcopiei a fost schimbat din Transylvaniensis in Albae Iuliensis. Ştefan I a fost canonizat in 1038 de Papa Grigore al VII-lea ca sfant al Bisericii Catolice, iar in 2000 a fost canonizat si de Biserica Ortodoxa, devenind astfel primul sfant comun al celor doua biserici dupa Marea Schisma. (dupa Wikipedia)."

de Elida-Ioana Cremene

Citeste tot articolul pe Sibiul.ro.


Catedrala romano-catolica Sf Mihail de la Alba Iulia. In vremea Sf. Stefan, la Alba Iulia s-a construit o capela rotunda, identificata arheologic sub actuala catedrala...



PS Din pacate, nationalismul si sovinismul fata de maghiari, fata de istoria si cultura lor (deseori comuna cu a noastra), e atat de raspandit, atat de profund intrat in constiinta noastra, incat orice informatie ce nu tine exclusiv de romanii nostrii verzi, majoritar ortodocsi, nu ne intereseaza absolut deloc. Desi, dupa cum ati aflat din articolul de mai sus Sf. Stefan al Ungariei a fost canonizat si de Biserica Ortodoxa !!!


4 comentarii:

bg spunea...

Subscriu. Mi se pare de bun simt ce zici si cred ca raspunsurile la intrebari le stii si tu. Intrebarea ii ce ar trebui sa facem in nou mileniu. Poate cel mai usor lucru ar fi tocmai sa incepem sa ne punem intrebari.

Radu Oltean spunea...

Ai vazut, ca nu EU sunt cel care "zic" in acel articol. Mie mi-a placut foarte mult cum a pus autorul problema.
Eu imi pun de mult timp intrebari si am gasit si unele raspunsuri dar tare mi-e frica sa le zic.

wolfschneider05 spunea...

In anul 2000, Biserica Ortodoxa Romana l-a canonizat ca sfant pe Stefan cel Mare si NU pe Szent Istvan, regele Ungariei.
Exista informatia pe Wkipedia, e drept, dar ESTE O INFORMATIE FALSA. Acesta este riscul de a folosi o unica sursa de informare.
Le-am semnalat eroarea, nu s-a schimbat nimic. Nu fac presupuneri paranoice, dar ma indoiesc si sunt precaut cand preiau ceva din aceasta sursa.
Mai ales cand este vorba de Wikipedia. Exista acolo articole excelente, dar si multe gogomanii, propaganda, iredentism, abureala.
Deci, Biserica Ortodoxa Romana si catolicii maghiari nu au un sfant comun. Nici o paguba!
Avem alte lucruri comune, mai importante, care AR PUTEA FI PUNTI DE LEGATURA.
E drept, cunoastem prea putin despre cultura celorlate grupuri etnice din Romania, e pacat si... e paguboasa situatia.
Dar cunoastem SI MAI PUTIN DESPRE PROPRIA CULTURA.
De istoria proprie ce sa mai vorbim... Ca popor stam prost cu educatia, ne integram in Europa cu gunoaiele manelelor, cu memoria propriei identitati stearsa de manuale tampe de istorie (-oare).
In ceea ce priveste insusirea limbilor con-cetatenilor de alta etnie... aici am rezerve serioase...
Din marinimie europeista, nu o voi face. Dar motivul principal este altul: NU EXISTA RECIPROCITATE!
Pentru ca pe teritoriul acestui stat, sunt zone unde daca vorbesc romaneste nu mi se raspunde, s.a.m.d.
Efortul romanilor de a se informa despre istoria, cultura si limbile concetatenilor de alta etnie este oricum incomparabil mai mare decat al celorlalti.
Adevarul e ca traim vieti paralele, fizic suntem apropiati, dar din celelalte puncte de vedere, cultura, traditii, afinitati suntem pe continente diferite.
Iar daca efortul de cunoastere nu e reciproc, daca TOT NOI trebuie sa il facem cu umilinta si ploconeli ca intotdeauna, multumesc, nu!
Timpul e pretios, prefer sa ma apropii de culturi majore.
Si daca tot as avea timp sa invat o limba a concetatenilor de alta etnie, prioritizand in functie de ponderea numerica, as incepe cu limba tziganeasca... Ca maine vor fi majoritari!

wolfschneider05 spunea...

De ce nu ne-am apropiat 1000 de ani?
Pentru ca apartineam unor rituri crestine diferite. Pentru ca vorbeam limbi diferite si pentru a ne intelege eram fortati de imprejurari sa invatam noi majoritarii limba stapanilor minoritari (asta s-a intamplat nu numai in Ardeal, e dreptul fortei).
Pentru ca eram "cei stapaniti", iar altii erau "stapanii". Pentru ca mereu eram considerati de mana a doua. Pentru ca daca nu ne asimilam, cu greu se putea accede la o stare materiala mai buna.
Greco-catolicismul a fost o portita, o oprtunitate pentru a accede la educatie, cultura , dar mai ales, esential, la o stare materiala mai buna. Si aceasta din urma inchidea cercul: educatie, cultura, s.a.m.d.
Concluzionand, nu ne-am apropiat din cauza ca e imposibil ca un sclav sa isi iubeasca lanturile.
Acestea ar fi cateva din explicatiile valabile PENTRU TRECUT.
Si din pacate si pentru azi.
Ca atitudine, exista la multi dintre concetatenii de alta etnie
o atitudine de suveran dispret pentru "valahii puturosi", pentru "Miticii damboviteni" (de parca politicieni de doi bani nu ar fi trimis la Bucuresti si ardelenii romani si maghiari!!!).
Pentru ca aceiasi concetateni se bantustanizeaza cultural, lingvistic (si, in curand, administrativ pe criterii etnice). Si asta pentru a preveni "asimilarea" de catre romani...
Din aceste cauze nu pot face MEA CULPA, nu noi suntem unicii vinovati pentru situatia actuala. Cel mult (si e destul) pentru pasivitate. Pe cand de cealalta parte exista o atitudine de evitare, indepartare programatica de tot ce inseamna "roman".
Putine lucruri se pot spune intr-un spatiu restrans...
Dialogul ar fi benefic, daca ar fi de buna credinta. Reciproca.