Planurile Bucurestilor ale lui Borroczyn

In vremea domnitorului Ghe. Bibescu si a lui Barbu Stirbey, au fost realizate primele planuri cadastrale de detaliu al Capitalei valahe. Cel ce a fost angajat de Primaria Bucurestilor sa realizeze acest proiect a fost maiorul rus, de origine austriaca, Rudolf Artur Borroczyn. Din anul 1847 provine, asadar, planul cadastral in 100 de planse mari. Este deosebit de valoros deoarece prezinta situatia orasului dinainte de Marele Incendiu din mai 1847.

Plansa reprezentand lacul Cismigiu, cu putin timp inainte de a fi amenajat de peisagistul vienez Meyer si manastirea Mihai Voda, cu mult timp inainte de deveni "Arhivele Statului" . Mai avea de "trait" inca 140 de ani, inainte de fi distrusa definitiv.

Detaliu : livezi si vii

In 1852 apare un al doilea plan, de data asta gravat, completat cu schimbarie intervenite intre timp si mult mai putin detailat deoarece e format din doar 4 planse.

Planul mic din 1852, din 4 planse lipite pe panza (rupt in mai multe bucati din cauza plierii)

Titlul planului din 1852

Centrul vechi de pe planul din 1852

Planul din 1847 s-a pastrat in 2 exemplare, unul aflandu-se in colectiile Muzeului Municipiului Bucuresti, iar altul, ceva mai bine conservat, in colectiile de harti ale Bibliotecii Academiei Romane.
Insa, foarte grav, la ambele exemplare lipseste plansa cu nr. 50, ce prezinta zona Pietii Bibescu (Unirii) si a fostei Curti Vechi. Topografia zonei poate fi insa reconstituita din planul mic, din 1852, chiar daca nu asa de detailat.
In orice caz acesasta plansa, cu nr. 50 e disparuta inca de la sfarsitul veacului al 19-lea.
Imediat dupa primul razboi, inginerul Cincinat Sfintescu (primul mare urbanist al Capitalei) face o copie "conforma cu originalul" a planului din 1847, pentru uzul Primariei. Vechiul plan era deteriorat si in plus era scris cu litere slavonesti. Aceasta copie este mult simplificata, doar alb-negru, deci mult mai usor de "citit". Pentrul uzul arhitectilor si istoricilor acest plan alb-negru circula in prezent in varianta digitala.

Plansa de pe planul Borroczyn redesenat de ing. C. Sfintescu. Zona de la poalele Cotrocenilor
(zona nelocuita dintr-o bucla aproape inchisa a Dambovitei, cu biserica Sf. Elefterie - vechi, evident - in mijloc)

Aceste planuri au si un mic minus. Nu au trecute numele strazilor. In schimb sunt localizate, livezile, crucile si puturile.

Piateta cu put cu cumpana (detaliu din planul 1847)

Bisericile Olari si Mântuleasa. Olari a fost prima biserica translata de la locul ei, cu ocazia sistematizarii Căii Moşilor

Manastirea Radu Voda, inca intreaga, bisericuta Bucur (paraclisul de cimitir al manastirii), cartierul tabacarilor (in jos, inconjurat de un canal al Dambovitei), biserica Dobroteasa, pe malul stang

Zona Pietii Universitatii, in urma cu peste 150 de ani

Zona hanurilor (explicatii pe plan)

Zona Palatul regal, Atheneul Roman, asa cum arata in vremea lui Bibescu Voda. E foarte interesant cum arata curtea domneasca stabilita inca din vremea lui Alexandru Ghica (din 1837) in casa stolnicului Dinicu Golescu. Resedinta mult marita va fi folosita pana in vremea lui Carol al II-lea. Pe locul Atheneului se afla o mica bisericuta, metoc al episcopiei Râmnicului.

Imaginile prezentate sunt din colectiile Muzeului Municipiului Bucuresti

Statuia eroilor pompieri din Dealul Spirii

Ce diferenţă observaţi între imaginile de mai sus?
Ele repreintă acelaşi monument şi anume cel dedicat Companiei de pompieri ce s-au luptat cu trupele otomane venite de la Giurgiu, în faţa cazărmii din dealul Spirii la 13 septembrie 1848.
În stânga monumentul la 1902, în dreapta aceeaşi statuie în iunie 2008.

Pe 11 iunie în cadrul unei campanii de lansare a faimosului brand Louis Vuitton, statuia eroilor pompieri a fost îmbracată într-un cufăr. Ministerul Culturii nu a fost de acord, dar şeful Directia Pentru Cultura, Culte si Patrimoniu Cultural National, cel ce ar trebui să apere patrimoniul cultural al capitalei, cunoscutul client al blogului de faţă. dl Ştefan Damian a dat prompt aprobarea. Conform ziarului Ev. Zilei din 11 iunie dl Şt. Damian "nu vede niciun păcat în asta: „Şi care-i problema că am dat acest aviz? E o intervenţie temporară, un curent estetic european, iar Louis Vuitton face parte din iconurile culturii europene. Dacă gândiţi aşa, duceţi-vă la «România Mare»!“." Tot articolul aici.
Tipul ăsta chiar nu are absolut nici un respect pentru istoria şi patrimoniul Capitalei şi e de-a dreptul duşmănos faţă de oricine îl critică.
Anul acesta se împlinesc 160 de ani de la revoluţia de la paşopt iar Muz. Nat. de Istorie şi Muz. Mun. Bucureşti au organizat expoziţii dedicate acestui eveniment.
La 13 septembrie 1848 trupele otomane ce intrau în Bucureşti pentru a calma situaţia explozivă provocată de revoluţie intră în conflict cu compania de pompieri (166 pompieri) aflată sub comanda căpitanului Pavel Zăgănescu. Turcii (aprox 5000 de ostaşi) ce veneau dinspre Cotroceni coborau către cazarma din dealul Spirii pentru a campa acolo. În acelaşi timp compania de pompieri urca pe lânga Mănăstirea Mihai Vodă. În urma unor divergenţe şi neînţelegeri între soldaţii români din cazarmă ce trebuiau să deschidă turcilor porţile şi turcii obosiţi la care s-a adăugat tensiunea provocată de apariţia companiei de pompieri s-a produs o încăierare ce a degenerat într-o bătălie în toată regula cu mulţi morţi şi răniţi. Dacă aveţi ocazia citiţi descrierea bătăliei scrisă de maiorul Papassoglu în cartea "Istoria fondării oraşului Bucureşti".Această bătălie e ultima dintre turci şi români dusă pe teritoriul ţării noastre. Dealul Spirii şi Cazarma Arsenal au dispărut când s-a construit Casa Poporului iar statuia iniţial pe str. Uranus a fost mutată în faţa actualului Hotel Mariott.
13 septembrie a devenit din 1953 ziua pompierilor şi o stradă importantă din oraş.
Cască de pompier din veacul 19 (Muz. de Ist. a Bucureştilor)