Foto: Bucurestii noi si vechi
Din pacate nu mai am deloc timp sa scriu in blog, caci am enorm de lucru. Dar un comment arogant si impertinent ma obliga sa mai adaug acest articol preluat de pe hotnews, scris de Catiusa Ivanov:
"Cum mergi pe Soseaua Kiseleff spre Arcul de Triumf, la numarul 35-37, vezi o constructie superba, in stil „ neoromanesc”, facuta in prima jumatate a secolului XX, care sta in paragina, gata sa se prabuseasca. Acoperisul cu tavan pictat de Mirea a cazut de cativa ani, tencuiala a inceput sa se desprinda de pe pereti, iar interiorul se degradeaza zi dupa zi din cauza ploilor si a vantului.
Aceasta bijuterie arhitecturala este lasata sa se autodistruga de mai bine de 10 ani. In vremurile bune, aici au locuit colonelul Radu Miclescu si sotia sa, Elsa Florescu. In 1948, deoarece batranul colonel nu si-a mai putut plati impozitul pe casa, imobilul a fost confiscat de regimul comunist si trecut in proprietatea ICRAL Herestrau. ICRAL-ul a inchiriat-o Uniunii Artistilor Plastici, iar aici s-a instalat pictorul Stefan Szonyi cu familia sa. Fica pictorului, Julieta Szonyi, a jucat rolul Otiliei in cunoscutul film „Enigma Otiliei”, o parte dintre filmari realizandu-se in aceasta casa.
Foto: Bucurestii noi si vechi
In 1994, casa a fost vanduta de catre un urmas al familiei Miclescu fostului antrenor al Stelei Dumitru (Titi) Dimitriu si lui Ilarian Puscoci.
Dupa ce au cumparat casa, cei doi au lasat-o sa se autodemoleze. Deoarece acest imobil este monument de interes local, legea nu permite demolarea ei. Daca insa imobilul ar disparea „pe cale naturala”, proprietarii ar avea de castigat 3.000 de mp in cea mai scumpa zona a Capitalei.
Ministerul Culturii a incercat inca din 2001 sa ia legatura cu proprietarii pentru a rezolva problema, dar acestia nu au dat niciun semn de viata. In 2006, Ministerul a cerut chiar sa se inceapa urmarirea penala impotriva celor doi deoarece isi lasa casa sa se autodistruga (distrugerea unui monument constituie infractiune potrivit legii), dar Parchetul de pe langa Judecatoria sectorului 1 a solutionat dosarul cu neinceperea urmaririi penale pe motiv ca „atitudinea de pasivitate cu privire la degradarea unui bun nu este sanctiune, ci doar impiedicarea masurilor de conservare ori de salvare a unui bun sau inlaturarea masurilor luate in acest sens”.
[ [ Ei bine, iata ce imi scrie pe blog cu nesimtire si nesfarsit grobianism domnu' Titi (Dimitriu), apropo de patrimoniul construit:
" Proprietarul decide ce face cu bunul sau. Daca nu este el factorul de decizie, atunci avem de a face cu un sistem dictatorial. PROPRIETATEA ESTE GARANTATA DE STATUL DE DREPT. Asadar, eu, proprietarul, decid ce voi face. DaCA am hotarat sa iau un imobil labartat pe 1000 - 1500 mp in burucul targului, nu am facut-o pentru cahlele de teracota pictate de Luchian ori pentru tavanul cu fresca de Mirea (casa avea fresca a pictorului Mirea n.n.). Am facut-o ca sa fac acolo un turn care sa imi eficientizeze profitul... Nu ai decat sa cumperi dumneata restul imobilelor din centru si fa un parc tematic: "Bucurestii de altadata". Pe cele cumparate de mine - lasa-le in pace, ca mi le gestionez eu singur! Vezi-ti dumneata de ale dumitale, ca nu vin in casa d-tale sa iti spun cum sa pui macrameul, cu colt, peste ecranul televizorului, sub pestele de sticla!"
ulterior, se ia de o cititoare, Irina, care locuise nu departe de casa Miclescu a carei tragedie o deplangea:
"spui ca ai copilarit "la 1 Mai, in apropiere de sos. Kiseleff, si stiu cum era odata casa asta... " Ce pui de nomenclaturista ve fi si dumneata... cam stim cine locuia prin zona! Ambasada Sovietica si urmasii diviziei Tudor Vladimirescu... Bodnaras & co! Normal ca-ti pare rau dupa vremurile de odinioara, cand taticu' venea cu Dacia neagra, cu numar scurt, cu portbagajul plin de cascaval, salamior si Pepsi de la Magazinul Partidului... Si cand voi huzureati in casele nationalizate, luate cu japca de la adevaratii lor proprietari..."
Asta-i apropitarul casei Miclescu, astia sunt oamenii cu bani care ne darama orasul si impotriva carora nimeni nu poate face nimic (oare?)". Desi e foarte probabil sa fie un amic care sa semneze cu numele lui...]]
sa revenim la articol...
Cu alte cuvinte, toti proprietarii care isi lasa monumentele sa se autodistruga nu fac nimic ilegal. Ilegalitatea se considera doar atunci cand te duci ziua in amiaza mare cu buldozerul si pui casa la pamant.
Dupa acest eveniment, Ministerul Culturii a cerut in nenumarate randuri fostului primar al Capitalei, Adriean Videanu, sa declanseze procedura de expropriere pentru cauza de utilitate publica in acest caz, astfel incat proprietarii sa fie despagubiti iar imobilul sa treaca in proprietatea statului. Demersurile au ramas fara niciun rezultat.
Foto: Bucurestii noi si vechi
Procedura a fost reluata cand a venit la Primaria Capitalei Sorin Oprescu. Acesta a dat in luna martie a acestui an Directiei de Cultura din cadrul Primariei sarcina de a face cercetarea prealabila pentru intocmirea dosarului de expropriere. De atunci insa nu s-a mai intamplat nimic.
Dan Lungu, directorul Institutului National al Monumentelor Istorice, spune ca de vina pentru aceasta situatie este Legea monumentelor. „Legea este imperfecta suta la suta. Ar trebui facuta o lege speciala astfel incat monumentele de o asemenea anvergura sa fie expropriate in 24 de ore, nu sa asteptam ani pana nu mai avem ce expropria”, ne-a declarat acesta.
Dan Marin, arhitect si vicepresedintele Ordinului Arhitectilor Bucuresti spune ca, in plus, ar trebui aplicate sanctiuni mult mai mari pentru proprietarii care isi lasa monumentele sa se autodistruga.
Campania HotNews.ro "Nu distrugeti Bucurestii de altadata"
Daca te plimbi pe arterele principale ale Capitalei vezi in stanga si in dreapta blocuri, bulevarde largi, constructii facute la norma, un oras puternic impregnat de ideologia comunista, fara o amprenta personala, fara identitate. Dupa blocuri se ascunde insa un alt alt oras, un Bucuresti misterios cu case boieresti, vegetatie luxurianta si stradute intortocheate care ascund povesti si istorii adunate in mai bine de 200 de ani.
Acest oras, poate necunoscut multora, este adevaratul Bucuresti, reprezinta istoria noastra, ne da identitate. Lacomia, nepasarea si nesimtirea il distrug insa zi dupa zi. Case dragi, pe langa care obisnuiam sa trecem si sa le admiram dispar in fiecare luna, iar in locul lor apar constructii noi care par teleportate dintr-un alt film. Blocuri imense care nu au nici o legatura cu zona, gandite doar in metri patrati si profit.
Ce nu a reusit Ceausescu sa distruga in 25 de ani, reusesc acum investitorii imobiliari. Orasul este al nostru al tuturor, iar patrimoniul este un bun comun. Monumentele rase de buldozere sunt si ale mele sunt si ale tale. Haideti sa nu-i lasam sa distruga Bucurestii de altadata.
Citeste tot articolul aici.
Despre casa Miclescu a scris si Andrei Pippidi in Dilema Veche:
Andrei PIPPIDI | SOS Bucureşti
Casa colonelului
Scopul în care sînt scrise, de la o săptămînă la alta, aceste rînduri, este dublu. Întîi, să atragă atenţia bucureştenilor asupra frumuseţii oraşului lor, de care uită, trecînd prea repede pe lîngă casele tot mai dărăpănate ale înaintaşilor. E o frumuseţe sfîşietoare, ca a oamenilor pe care i-ai iubit cînd nu mai au decît puţine zile de trăit. Al doilea, să semnaleze celor care au datoria de a interveni în apărarea monumentelor istorice, situaţii dureroase, cîteodată chiar dramatice. Casele care au un trecut ar trebui să fie sub protecţia legii. Acest trecut poate fi hrănitor de suflete dacă e cunoscut şi dacă nu-l înăbuşă formule pompoase, fără nici o înţelegere adevărată. Nu toţi locuitorii de altădată ai acestor case au intrat în manualele de istorie, dar viaţa care s-a scurs acolo poate să fi avut un sens care merită respect.
O asemenea casă se găseşte "la Şosea", la colţul Kiseleff cu Mahatma Gandhi (nume care se potrivesc ca nuca-n perete!). Nr. 33 nu figurează pe lista patrimoniului, ca vecinele ei de la numerele 31 şi 35-37. A fost probabil construită în primii ani ai secolului trecut, în stilul "românesc" care era la modă atunci, ca şi costumele populare pe care doamnele de la Curte le îmbrăcau pentru a se fotografia. Un turnuleţ, în stînga, îndrăzneşte o sugestie de medievalism, ca şi bogatele înflorituri în piatră care încadrează cele trei arcade prin care o baie vitrée adîncă priveşte către grădină. Faţada mai are, tot la parter, o terasă, mai retrasă, din faţa căreia se ridică scara spre intrarea din dreapta. Piatra zimţuită împodobeşte încă trei ferestre şi balconul lor. Aripa din stînga e închisă cu scînduri şi geamuri sub o streaşină de carton plesnită. Tencuiala e descojită şi ţigla acoperişului ştirbă.
De multă vreme, casa este goală şi pustie. Numai şobolanii se fugăresc prin vasta sală de bal din centrul clădirii, atît de înaltă încît avea şi un balcon interior, pentru muzicanţi. Mai mult aici.
In alt articol d-l Pippidi observa:
"La începutul lui decembrie, scriam despre Casa colonelului: casa Miclescu din Şoseaua Kiseleff.În patru luni s-a prăbuşit plafonul, pictat de Mirea, al sălii de bal, iar rana acoperişului s-a deschis, largă. De curînd, aflasem că s-a început procedura de expropriere: probabil, acest progres rapid al ruinei este răspunsul. "
Citeste si aici, un alt articol excelent al d-lui Pippidi.
Foto: Bucurestii noi si vechi
Poze frumoase si valorose ca document au publicat publicat Stefan si/sau Radu autorii blogului Bucurestii noi si vechi. Sper sa nu se supere ca le-am folosit cateva poze...:)
Anastasia – year 21
Acum o lună
37 de comentarii:
de fiecare dată cînd verific să văd dacă ai mai scris vreun articol, în acelaşi timp mi se strînge inima. pentru că iar o să văd cum nişte ticăloşi îşi bat joc de ce înseamnă, generic, patrimoniu - chiar dacă nu este clasat ca atare.
:(((
Multumesc, Radu, pentru articol:) Continua tot asa! Ceva noutati despre casa din strada Rosetti?
Trec in fiecare saptamana pe Kiseleff ca sa ma duc cu fiica mea in parc. Am observat, ultimele 2-3 dati, ca apar diverse masini in curte, parcate pe ceea ce se vrea peluza din fata. Sa fie strategie ca sa para ca fac ceva? Sa fie interes real? Nu stiu.
Nu stiu daca acel comentariu a fost scris de Titi Dumitriu. El l-a comandat dar nu il cred capabil de o asemenea cursivitate, fie ea si plina de rautate si venin prostesc. Raspunsul prostului ajuns: "lasa-ma pe mine in pace, sa fac cu palatul meu ce vreau si tu ai grija de garsoniera ta".
Radu, nu ne suparam deloc pentru ca ai preluat cateva poze, ba chiar ne pare bine. Mai mult, ai intrebat inainte. Din punctul meu de vedere atata timp cat se mentioneaza sursa nu am nicio pretentie, anume sa ma intrebe cineva. Blogul nostru este public. Atat cam muncim, eu si cu Radu, o facem si din placere dar si pentru cei interesati. Mai stergem si noi putin praful, se mai uita unul, altul...
Auzisem la un moment dat ca actualul proprietar ar fi Nicu Gheara. Pe undeva se leaga pentru ca si domul Gheara(!) are conexiuni cu fotbalul.
Pozele sunt facute si de Radu si de catre mine.
Referitor la Casa din Rosetti 38, Adevarul de Seara, ieri, a scris ca urmare cererii Ministerului Culturii, si a Prefectului, instanta a anulat autorizatia de demolare a Primariei Sector 2. A ordonat de asemenea punerea in siguranta a casei, sa nu cada vreun zid pe trecatori.
Felicitari, Irina, pentru campanie.
Irina, Radu, va multumesc pentru actele voastre vitejesti!
Ati luptat, si speram, ati castigat!
@Romulus
Despre ce castig vorbesti?? A fost salvata vreo casa veche?
unii oameni sunt tampiti... iar "domnul" Titi dimitriu (daca el a scris cele mentionate) nu risca sa iasa din categoria asta.
toti cred ca daca au bani pot distruge orice, ca au proprietate asupra a tot ce astupa cu bancnote.
Din pacate OAR se misca prea incet.
Cultura lu' titi nu-i permite decat sa-si imagineze astfel profitul. Si din pacate are dreptate - nu este in patrimoniul national pentru ca cineva nu a vazut-o si nu a catalogat-o, inseamna ca poate sa o darame.
Cateodata ii invidiez... cred ca sunt pe deplin fericiti in ignoranta lor...
In rest am vazut - OAR se sesizeaza prea tarziu...
Nu ai KOAIE!
Ai sters din articol... (inclusiv poza lui TITI!)
Mai Radu, sau te bagi, sau nu.
Si mai luptam cot la cot in regimentul dorobantilor...
Eu am nevoie de camarazi adevarati, nu muieri.
@byby
Am scos poza ca mi se parea prea gretoasa. E drept, puteam sa o fac mai mica...
Poate o pun la loc... Daca vad ca exista cerere.
Si nu ma innebuni la cap ca n-am koaie, caci in place sa cred ca am zis multe pe blogu asta. Nu ai idee cat as vrea sa pun nume si mecle de ticalosi din imobiliare si constructii!!!
Iata, inceputul a fost timid, dar ecoul este incendiar. Acum tot Bucurestiul vuieste: blocul satanic de langa Biserica Armeneasca a fost ars pe rug. Urmeaza si altele?
Propun sa inaltam mai intii baricadele la intersectii insa, ca sa ajunga mai greu pompierii!
Max de Robespierre
Interesant blog, abia acum cateva zile l-am descoperit.
Am citit numai 2 - 3 articole si deja cred ca o sa imi fac timp sa citesc totul.
Inca un om este alaturi de voi, atat cat pot.
Cat priveste oligofrenia care este omniprezenta la ciocoii din ziua de azi... e evident ca ei nu vor intelege nimic niciodata nici daca ar fi sa le explicam cu mere si cu pere. Sau cu porti si mingii...
@Eugen Ion
Mersi de comentariu. Da, sunt greu de educat imbecilii. Partea proasta e ca paznicii legilor pot fi usor corupti. Ca idiotii ar face la fel si la Paris si Roma DACA AR PUTEA...
@Maximilien
Super! Mi-a placut mult cum ai spus-o. Bravo!
Cum a murit Robespierre?
La o laba in baie?
Sau scriind pe blog?
Citesc si eu cu intiziere...
Ce mi se pare halucinant - in comentariul luminii juridice Titi - este analfabetismul functional crunt.
Timpenia maxima: "Proprietarul decide ce face cu bunul sau. Daca nu este el factorul de decizie, atunci avem de a face cu un sistem dictatorial".
Toate proprietatile din orase sint gravate de servituti si obligatii. Ce, la Paris poti sa darimi o casa din centru? Daca se duce la Roma si cumpara Colosseum-ul poate sa-l darime?
Si toate chestiile astea - obligatia de protectie etc. - sint scrise in certificatul de urbanism care i-a fost necesar la cumpararea proprietatii.
Data viitoare sa-si cumpere un Rembrandt ca sa-si inveleasca salamul, daca tot face proprietarul ce vrea cu bunul lui.
nu cred ca titi dimitriu e autorul "raspunsului".
Am doua imagini de epoca din Sighisoara. Pare`se e una din ultimele mari restaurari antebelice.
Sunt postate pe blogul meu. Daca doresti le poti descarca de acolo.
Mersi mult. Dar pe blogul http://beneoctavian.blogspot.com
nu am gasit nimic. Mai aveti altul?
am trecut pe langa aceasta casa de nenumarate ori in goana masinii...ii stiu locul pe de rost si intorc privire spre ea de fiecare data...si ma doare sufletul...imi doresc sa fi avut banii achizitionarii si restaurarii casei...nu blestem, dar celor care au adus-o in acest stadiu de degradare nu le pot ura decat sa simta pe propria piele ce au facut acestei cladiri
Si eu am copilarit aproape de aceasta casa. Copii fiind pt noi aceasta casa a fost, si va ramane, "casa cu stafii".
Au trecut 20+ de ani si casa tot "in picioare" sta, in ciuda misterioaselor incendii care apareau la cativa ani, nu se stie de unde.
Mi se face inima cat un purice cand ma gandesc la posibilitatea ca aceasta casa nu va mai fi acolo intr-un an doi. As vrea sa va pot ajuta mai mult decat cu o parere de rau si un umar pe care sa plange-ti!
Radu, sper ca nu te superi ca am publicat link-ul acestui blog pe pagina mea de FaceBook. Cum nu mai sunt in tara de ceva ani e singurul mod de a comunica cu prietenii mei de acasa si exact cum am intuit unii din ei, care au crescut in acelasi cartier, au preluat linkul si l-au raspindit mai departe.
Intr-un final din link in link am gasit petitia pt salvarea monumentelor si linkul necesar pt a o semna.
Te rog da-mi de stie dac esti sau vei fii pe facebook unde vestile circula foarte repede....
@Ana
De ce sa ma supar ca ai publicat acest link?
Nu prea intru pe facebook...Daca intru si imi aduc aminte te caut :)
Am trait prin zona. Acum, de multi ani, sint prea departe, si ma ofilesc de "dor de casa". Citind acest blog, si vazind ce fac ticalosii astia cu cladirile frumoase si cu personalitate ale orasului, ma apuca o tristete iremediabila. Gasesc ca este mai mult decit revoltator ce se intimpla. Traiesc in America si astia, neavind istorie prea lunga, sint in stare sa protejeze chiar si o oribilitate de cladire industriala, daca e mai veche de 70-80 de ani... in timp ce noi... noi ne batem joc de absolut orice, in numele banului. Citesc deasemenea ca alaturi, la nr. 39, cineva a primit aprobare sa construiasca un bloc de birouri, de 5 sau 6 etaje !
@Radu
Am ramas putini aici cu drag de vechituri de astea... Restul sunt dementi care si-ar ucide si mama pentru bani...
Azi e doliu; Casa de langa ea este deja un morman de moloz sub buldozere si dupa cum stiu din presa urmeaza ea si asa se face loc pentru........5 blocuri
Parca as organiza un priveghi
@Anonim
Stiu...:(
As vrea sa facem ceva. De ani de zile ma plimb pe kiseleff si ma opresc in fata casei asteia si imi imaginez cum ar fi sa o locuiesc. Ce as face acolo si acolo. De multe ori am vrut sa sar gardul si sa inspectez, dar mi-a fost frica (fie de ideea ca e proprietatea altuia, fie ca o sa se prabuseasca ceva pe mine). Stiam de povestea trista a casei, dar ceea ce se intampla acum e si mai trist. Haideti sa organizam un bal in curte. O serata grandioasa - costume de epoca, muzica live, lampioane - ca in Enigma Otiliei. Sa invitam oameni importanti, cu un cuvant de spus, sa se auda peste tot despre Casa Miclescu...Ca oricum lui nea titi nu-i pasa, pana afla el, balul s-a dus.
@Minha Galera
balul necesita ceva organizare si convigeri, implica politie, poate se afla. Ideea e minunata dar eu unul nu am energia sa fac asa ceva decta daca mai sunt inca 20 de oameni chititi deja...:))
Ar fi prea frumos
Radu, am tot respectul pentru ce a ce faci dar, as dori sa stiu de ce nu ai publicat comentariul meu, despre Casa Miclescu?...
Iony
Radu, am tot respectul pentru ce a ce faci, dar as dori sa stiu, de ce nu ai publicat si comentariul meu, despre Casa Miclescu?..
@Iony
Comentariul apare dupa ce il aprob (aprob 99% din comentarii, elimin numai porcariile grosolane).
daca nu-s la computer nu il aprob. daca sunt la computer si il descopar il aprob...:)
@Radu Oltean
Stiu ca acest thread are ceva vechime dar am "descoperit" Casa Miclescu in timpul ultimelei vizite in Bucuresti. Daca aveti un contact pentru proprietarii imobilului as dori sa vorbim privat. Sunt interesat in achizitia si restaurarea Casei Miclescu si desi sunt convins ca nu sunt singurul, cred ca merita o incercare. Probabil ca pretentiile financiare ale proprietarilor sunt absurde dar, inca o data, as vrea sa incerc.
Cu multumiri
Sergiu Vlad
@Sergiu Vlad
Din păcate nu am nimic. Este minunată intenția dvs dar cred că proprietalilor nu le pasă de casă, pe care și-ar dori-o dispărută cat mai repede, ci de teren. Ei vad-probabil- în teren, adevărata mină de aur. Numai că zona este o zonă protejată, un fel de rezervație arhitectonică iar de la an la altul nu mai merg treburile cu ocolirea legii ca pana acum...
Va multumesc. Sa speram ca totusi cineva bine intentionat va intra in posesia acestei bijuterii.
De fapt, Casa Miclescu a fost vanduta in Franta intre 1900 si 1945 (ca sa generalizez) si deci Actele Originale de proprietate acolo au fost perfectate.
Adevaratii proprietari sunt descendentii/mostenitorii ai Dinastiei Kara-Wassille / Caravasile.
Asta este adevarul si motivul pentru care NIMENI nu se poate atinge legal de aceasta proprietate.
Faptul ca un "descendent" al familiei Miclescu a vandut drepturile de succesiune fix la 1-2 ani de la moartea ultimului membru Miclescu cunoscut public,pune multe semne de intrebare la fel si cum "Titi" Dumitriu s-a retras din "combinatia" facuta in anii '90.
Ca descendent si mostenitor al Dinastiei Kara-Wassille,putem avea o discutie privind Casa Miclescu.
Va previn ca sunt bani de investit in: cercetari,acte de arhiva,traduceri,perfectari,poate deplasari in strainatate etc ca totul sa fie legal si nu "combinatie precum cele din anii '90 pana in prezent".
P.S. Casa nu este de vanzare dar putem discuta despre inchiriere sau alte variante.
Pentru sceptici:
Si eu am anumite semne de intrebare privind Casa Miclescu ca fiind patrimoniul Dinastiei Kara-Wassille deoarece nu sunt in posesia niciunui act doveditor din nefericire.
Informatia privind faptul ca actele au fost perfectate in Franta o am de la un unchi din aceeasi Dinastie.
Din cauza regimului post 1945 si apoi regimului post 1989,nu s-au putut cauta documente prin arhivele romanesti si eventual utilizarea lor Din lipsa banilor nu s-au putut verifica arhivele altor tari.
Am fost informat ca anumite acte doveditoare ale Dinastiei Kara-Wassille s-au perindat prin notariatele romanesti post 1989 si poate de acolo s-au inspirat "combinatorii",ca drept dovada Mafia din ANRP din 2003 pana in prezent cel putin.
Deasemenea,pentru cine incepe sa caute informatii (in mai multe limbi,in mod special rusa) despre Dinastia Contilor Kara-Wassille din Cahul/Basarabia,vor constata prietenia dintre aceasta familie si Generalul Kiseleff.
Cu stima
SNM de Kara-Wassille.
Pentru oric detalii putem stabili un contact
Trimiteți un comentariu