In Bruges

După ce am fost înfrânți la Waterloo (vezi postarea precedentă), ne-am continuat călătoria culturală prin Belgia. Desigur, nu putea să lipsească Bruges, orașul bijuterie-medievală flamandă, plin de case din secolele 15-16-lea, de catedrale, de restaurante scumpe pline de bătrânei bogați. Și cu enervant de multe clădiri restaurate în  tradiția secolului al 19-lea. Adică dat jos orice sculptură sau ornament gotic/renascentist original și înlocuit cu o replică modernă. Practic din această cauză, orașul pare un decor fără prea multe clădiri autentice.
Prea multe clădiri neo-gotice ce cu greu pot fi deosebite de mult prea restauratele clădiri originale. Și totuși Bruges este într-adevăr extrem de pitoresc. Ficare colt de stradă e o potențială carte poștală de succes.  În plus, orașul are două muzee cu comori inestimabile de artă flamandă, muzee unde din fericire fotografiatul este permis (fără blitz, desigur). Am putut vedea de aproape lucrări de excepție ale lui Jan van Eyck și Hans Memling. O să pun aici câteva detalii care m-au impresionat, valoroase atât ca tehnică, lucrătură, măiestrie, talent cât și ca documente istorice de arhitectură, arme și costume de epocă.

Interiorul spitalului Sf Ioan, așa cum arăta în sec al 17-lea

Primul muzeu pe care l-am vizitat în Bruges este cel al fostului spital Sfântul Ioan, fondat cândva în secolul al 12-lea. Are un aspect foarte medieval, atât pe exterior cât și pe interior. Am citit pe undeva că este unul din cele mai vechi spitale din Europa! Cele mai valoroase și mai cunoscute lucrări sunt pictate de marele Hans Memling, elev al lui Rogier van de Weyden, unul din cei mai mari pictori timpurii flamanzi (deși de origine german), asa numiții primitivii flamanzi. Primitivi nu din cauza vreunei naivități în arta lor ci din cauză că au fost primii mari pictori în ulei din Țările de jos, reprezentanți ai Renașterii flamande. Din cauza acestor lucrări, muzeul mai este numit, neoficial și muzeul Memling.

Astăzi, exact în acest spațiu se află muzeul

Craniu într-o nișă, ”Memento mori”.  Spatele unei duble picturi  pe lemn (diptic, Christos purtându-și crucea și călugăr franciscan) de Jan Provoost, unul din marii pictori din Bruges, în veacul al 16-lea.

Caligrafie renascentistă

Topografi flamanzi din sec al 17-lea?? Detaliu de pe un manuscris...

Carte de medicină cu o gravură inspirată de lucrarea lui Vesalius. De citit panseurile de lângă schelet

Luptă între doi cavaleri în costum de turnir. Detaliu mic dintr-un tablou pe care nu îl mai țin minte...

Hans Memling - fecioara Maria pictată pe unul din altarele mici.

Hans Memling - Detaliu din dipticul lui Martin (Maarten) van Nieuwenhove, 1487

Hans Memling - Detaliu din dipticul lui Martin (Maarten) van Nieuwenhove,. Peisaj și vitraliu cu Sf. Gheorghe în spatele Fecioarei Maria, tabloul din stânga al dipticului - 1487

Hans Memling - Detaliu din dipticul lui Martin (Maarten) van Nieuwenhove,   vitraliu reprezentându-l pe Sfântul Martin, pictat în spatele portretului donatorului 

Cele mai spectaculoase lucrări din muzeul Spitalului Sf Ioan (Sint-Janshospitaal) sunt altarul triptic dedicat sfinților Ioan (Botezătorul și Evanghelistul/din Patmos, autorul Apocalipsei) și cutia-relicvariu al Sf. Ursula.

Hans Memling - Altarul Sf Ioan. Una din cele mai spectaculoase lucrări ale artistului ! Te poți uita la el ore întregi (dacă ți s-ar permite să te apropii; lucru cam greu de realizat) și nu te-ai plictisi! Altarul e format din 3 panouri, cele laterale, ”aripile” fiind pictae pe ambele părți.

Deși altarul este dedicat sfințiilor Ioan, panoul central este ocupat de Fecioara cu pruncul și sfintele Barbara (în dreapta cu Ioan Evanghelistul în spatele ei) și Caterina în stânga, în spatele căreia se află Sf Ioan Botezătorul. 

Panoul din stânga reprezintă tăierea capului Sf Ioan Botezărorul, în timp ce în dreapta este reprezentată Apocalipsa Sf Ioan din Patmos. Culorile strălucitoare par și mai vii în decorul auster și cenușiu al bisericii spitalului. Următoarele opt detalii sunt de la această lucrare.

Semnătura Iohannis Memling, pe rama altarului

Macara din Bruges, manipuland butoaie, pictată în spatele lui Ioan Ev

Trupul lui Ioan Botezătorul ars 

Incredibila rochie de brocart de aur a Sf Caterina

Unul din cei 4 cavaleri ai Apocalisei

Sf Barbara, una din cele mai frumoase prințese ale picturii vechi flamande

Gura Sf Barbara. La aceste detalii se recunosc marii maeștrii

A doua lucrare-vedetă a muzeului (după altarul Sf Ioan) este caseta relicvariu a Sf Ursula. Aceasta este o adevărată bijuterie de lemn în formă de capelă gotică, pictată incredibil de detailat pe toate fețele, cu scene din viața Sf Ursula. Vezi acest link.  
Legenda, fantezistă în întregime, spune că Ursula a fost o prințesă bretonă care ar fi trăit în veacul al 4-lea și care s-a hotărât să se mărite cu un prinț păgân. Ea s-a îmbarcat pe mai multe corăbii împreună cu 11.000 de fecioare (???) spre a face un pelerinaj la Roma înainte de măritiș. La întoarcere fetele au ajuns în orașul Koln (Colonia) unde sunt surprinse de un asediu al hunilor care le omoară pe toate! Variantele legendei sunt mai multe. În picturile casetei, orașul Koln este reprezentat foarte bine, la orizont apare domul (catedrala) în construcție, cu altarul finalizat și o macara. Hunii sunt reprezentați foarte realist ca soldații contemporani pictorului.

Deși micuțe, picturile de pe fețele relicvariului sunt incredibil de detailate, de frumos colorate, fiind în aceeași timp o sursă deosebit de valoroasă pentru istoria costumului medieval sau al echipamentelor militare din epoca.

Sf Ursula și cele 11.000 fecioare la plecare

Domul din Koln în construcție

Asasinarea Sf.Ursula

Arcaș și arbaletier din sec al 14-lea

Hunii săgetând fecioarele. De remacat atenția cu care Memling a pictat reflexele (oglindirile) personajelor în armuri!

 Faima casetei a fost atât de mare încât în epoca romantică, în sec al 19-lea doi artiști din Bruges l-au pictat pe Memling lângă capodopera sa făcută pentru Spitalul Sf Ioan.

 Henri Dobbelaere (1822-1885) - Memling pictând relicvariul Sf Ursula. De remarcat atitudinea artistului și a măicuței care îi oferă cu evlavie maestrului fructe (Groeninge Museum)

Edouard Auguste Wallays 1813-1891-Hans Memling la finalizarea pictării casetei Sf Ursula.(Groeninge Museum)

Am luptat la Waterloo!

Cu ocazia bicentenarului bătăliei de la Waterloo, un detaşament românesc de reenactori (Asociația 6 Dorobanți) s-a alăturat unui mai mare grup cehesc care reconstituie regimentul francez de infanterie 57 (supranumit Le terrible). Presa a vehiculat peste 6000 de luptatori la care s-au adăugat numeroși alti participanti necombatanţi in costume de epoca (bucatarese, vivandiere, copii). Reconstituirea s-a desfașurat de-a lungul a două zile, cate 3 ore fiecare bătălie pe o suprafață pe care eu o apreciez la mai mult de un km pătrat. Numai tribunele au fost lungi de un km, într-un arc larg de cerc.

Membrii Asociației 6 Dorobanți în cadrul bivuacului francez 

Comandantul nostru de pluton, bravul Renné Ragas

În tabăra franceză

Vivandiere

În tabăra aliaților (englezi și prusaci). Generali englezi în așteptarea ducelui de Wellington

Bucătăresele și servitoarele de la cortul ducelui de Wellington

Tabăra artileriștilor englezi 

Ora mesei în tabăra britanică

Doctor chirurg englez, explicând etaoele amuputării unei mâini zdrobite de glonțul de muschetă

"Butte de lion"vazut din tabăra engleză

British lady

Ceremonie de comemorare a bătăliei din iunie 1815 în tabăra britanică

Foc de muschete

Cavaleria engleză în atac către infanteria franceză

Atac impetuos al cavaleriei britanice, în prima zi a bătăliei

Mărșăluind pe câmpul de bătălie în muzica tobelor și a piculinei

Russian lady 

De ce nu este bine să predai Religie copiilor?

 De ce cred eu  că disciplina Religie ortodoxă nu este bună așa cum este predată în școli. Fiindcă în manualul de Religie SE FACE religie în loc să se învețe despre religii..

Smerenie,  umilință, frică de păcat și de pedeapsă, superstiții. Acestea sunt marile valori morale promovate de manualele de Religie ortodoxă în școlile României și implicit în mințile crude ale copiilor noștrii.

Este dovedit că tinerii care ajung să creadă cu convingere în miturile și legendele religioase au un spirit critic și analitic scăzut. Un om deja religios este reticent, obtuz și opac la învațare și la aflarea de lucruri noi, mai ales dacă vin în contradicție cu credințele și superstițiile religioase deja căpătate. Elevii îndoctrinați in clasele mici vor accepta mai greu informații noi, în convingerea că păcătuiesc dacă se îndoiesc de învățăturile religioase primite la ore. Un popor religios sau doar superstițios este credul, naiv și ușor de păcălit. El este un popor slab și ușor manipulabil și este exact ceea ce își doresc atât politicienii cât și alte instituții precum băncile, primăriile, furnizorii de servicii... Copii îndoctrinați religios au mai puține șanse să fie atrași sau să facă performanță ca adulți în  meserii  legate de cercetare științifică, biologie, medicină, geologie, fizică, chimie etc... Cunoașterea este inhibată de dogmele religioase. (link:http://www.bu.edu/learninglab/files/2012/05/Corriveau-Chen-Harris-in-press.pdf - Copii religioşi au dificultăţi în a deosebii realitatea de ficţiune)

Resemnarea și lipsa de reacție în fața greutăților vieții și abuzurilor este o altă caracteristică a ortodocșilor. Nu este vorba doar de Istorie. Este o „valoare” promovată intens de Biserică spre beneficiul mai-marilor țării și desigur a Bisericii. Doriți ca fiii și fiicele voastre să fie niște resemnați care în momente de cumpănă să apeleze la rugăciune spunând: asta e, așa a fost voia Domnului, n-ai ce sa-i faci? Copii religioși învață să renunțe la luptă în fața greutăților! Și să se roage! Nu cred în teoriile conspirației, dar observ că politicienii sprijină BOR parcă tocmai spre a-i transforma pe viitorii cetățeni ai țării într-o turmă de oi blănde, obediente și resemnate. Cu ajutorul Religiei predate în școli. 

Religia este de asemenea incompatibilă, după părerea mea, cu spiritul copilăriei şi al tinereţii! Religia a fost construită de oameni maturi şi bătrâni, pentru oameni bătrâni, speriaţi de boli şi moarte. Copii cred în poveşti, în basme, dar spiritul lor se conformează greu dogmelor religioase. Nu le înţeleg şi nu vor să le înţeleagă. Ei nu fac apel la Dumnezeu când suferă. Ei nu se simt aproape de moarte ca le fie teamă de eternitate. Copiilor nu le poţi băga în cap Religie decât cu forţa. Adulţii şi bătrânii îi obligă să fie religioşi, tăindu-le din aripile copilăriei. 

La mănăstirea Nicula.
Foto Eugen Olariu http://ziuadecj.realitatea.net/religie/60000-credinciosi-la-nicula-galerie-fotovideo--115736.html

 Manualele de religie sunt făcute parcă cu furie şi dorință expresă în a captura cât mai repede, cât mai de timpuriu mințile tinere în ”bula” religiei. Nici o urmă din mult clamatele valori umane, din bunătate, morală, compasiune, empatie... Doar mistică pură, ritualuri, Biblie și multă rugăciune.... Pentru ca la vârsta când ar trebui să apară spiritul critic și marile întrebări existențiale, spre finele adolescenței, copii trebuie să fie deja îndoctrinați şi să nu mai aibă îndoieli. Rețeta pe care o folosesc și teroriștii sau dictaturile: modelează de timpuriu mințile tinere, înaintea apariției spiritului critic, ținându-i departe de orice alt mod de gândire, pentru a-i transforma în apărători fanatici ai ideologiei lor. Odată creierul format și blocat pe niște coordonate de gândire, o dată ce tânărul și-a construit niște repere solide legate de „valorile” ortodoxe, este aproape imposibil de a-l mai scoate din acest „univers”.

 În general adulții care și-au format în copilărie niște piloni mentali inspirați din doctrinele religioase vor fi mai fragili psihic ca adulți și mai nereceptivi la orice informație nouă ce ar putea să o perceapă ca PĂCAT...

 Una din cele mai imorale si perverse învățături pe care cursurile de Religie le aduc în mintea  copiilor este obsesia păcatului. Copiii află de la vârste fragede că sunt niște păcătoși care-l dezamăgesc în permanență pe Dumezeu. Care supărat ajunge să îi și pedepsească, uneori prea des. Te-ai julit tare în genunchi, ți-ai rupt mâna, ți-ai spart capul când te jucai (de fapt când nu erai cuminte)? De fapt te-a bătut Dumnezeu!  Copiii ajung să se simtă niște damnați care trebuie să își înfrâneze toate pornirile firești ale vârstei. Și desigur, să încerce prin rugăciuni și fapte bune să-și spele păcatele a căror număr crește neîncetat. 

O dată încuibată această obsesie în mințile fragede ale copiilor, ea nu mai poate ieși.  Frica de păcat și teama permanentă de a nu păcătui este un motiv mare de nefericire care ar putea induce un stres inutil copiilor... ( Sunt relevante accesele de furie ale adolescenţilor, mai ales din mediul provincial, - comparabile cu ale tinerilor jihadişti - , prezenţi pe facebook, la discuţiile libere ale forumurilor ateiste. ).

Religie, cultul ortodox, cls. a IV-a; Cornelia Muha, Maria Orzetic, Elena Mocanu; Ed. Sf. Mina, 2008 http://profudereligie.blogspot.ro/2012/09/manualul-de-religie-indoctrinare-si.html 

 Degeaba încearcă Biserica să spună că de fapt îi îndeamnă pe copii să fie buni, să-și ajute părinții, să fie respectuoși cu bătrânii. Este ridicol să îi convingi pe copii să fie buni, săritori și să aibă empatie pentru cei în nevoie, DE FRICĂ sau doar ca să-l mulțumească pe Dumnezeu! Și care-i va răsplăti cu noroc şi cu un loc în Rai după moarte...

 Morala este o temă repetată obsesiv de adepții predării religiei, având ca argument degringolada și lipsa (aparentă) de repere a tinerei generații. Ceea ce nu știu oamenii este că morala nu este un atribut al Bisericii sau Religiei. Ea există în afara religiei. Morala și etica pot fi predată fără implicarea religiei. Oamenii își imaginează că tinerii ar devenii mai morali datorită fricii de a nu păcătui și de acea ei trebuie convinși să creadă într-un Dumnezeu. Să fi moral doar de frica de a nu-l supăra pe Dumnezeu mi se pare ..imoral.


 Nepotrivit mi se pare să predai copiilor Religie sugerându-le și chiar fiind presați a crede. Nu este corect să obligi copii să creadă într-o ideologie bazată pe mituri, fără explicații sau dovezi, făcând apel doar la vechime și tradițile. 

 Acest link discută de ce persoanele mai puţin sau deloc religioase precum agnosticii sau ateii sunt mai motivate spre compasiune, caritate şi generozitate. http://newscenter.berkeley.edu/2012/04/30/religionandgenerosity/

 Ce morală poate să imprime o biserică care ridică la rang de supremă virtute smerenia, umilința, rugăciunea inactivă, respectul obedient față de conducători, misoginismul, misticismul și superstiția?  Xenofobia și disprețul față de alte culte și religii, antisemitism (să nu uităm că legionarismul a fost mistic ortodox și în continuare multe mănăstiri din Moldova şi școli de teologie sunt pepiniere de gândire neo-legionară), disprețul față de știință și cercetare.  

 Dacă Ortodoxia excelează prin valori morale, ar trebui ca acest lucru să sară în ochi prin sfințenia clerului. Cei mai morali membrii ai societății nostre ar trebui să fie oamenii Bisericii, slujitorii ei, cei ce, teoretic ar trebui să fie cei mai credincioși și implicit păstrătorii cei mai fervenți ai valorilor creștine. Realitatea ne infirmă flagrant acest lucru. 

Copii învață că Dumenzeu se răzbună dacă nu-l slăvești. Fragment dintr-un manual de Religie. (Nu cunosc editura și clasa. Dacă știe cineva mai mult...)

Deci despre ce valori morale vorbim? Adică dacă nu ești credincios nu poți face fapte bune, nu poţi fi un bun cetăţean? Valorile umane nu aparţin unui cult religios. Nu credinţa într-un zeu te face mai bun, mai blând, altruist, mai harnic, mai înţelegător cu cei în suferinţă... 

-Hristos este IUBIRE! Clamează deseori propăvăduitorii religiei în şcoli. -Trebuie să îi învăţăm pe copii că ortodoxia este Iubire! Cuvinte goale!! Dragostea faţă de semeni este universală şi nu apanajul vreunei religii! Mai curând creştinismul ortodox  i-a învăţat pe oameni ce este disprețul şi intoleranţa faţă de cel diferit! 

 Adepţii religiei pentru copii aduc ca argument că ortodoxia este parte din identitatea noastră, a românilor. Că Brâncoveanu a murit cumplit pentru această credinţă. Sunt false argumente. Este apelul la tradiţie şi la vechime de care am spus mai sus. Copii nu au nevoie de Religie în şcoală pentru a-şi cinsti strămoşii sau tradițiile populare. Pot învăţa asta la Istorie, dacă ar fi mai bine predată (nu mai vorbesc că şi manualele de Istorie sunt pline de propagandă creştină agresivă)...

 Copii sunt incapabili să înțeleagă religia până după adolescență. Ce învață ei la Religie? În esență să fie superstițioși! Să creadă că niște gesturi (făcutul de cruce) sau niște cuvinte magice (rugăciunile) au putere să declanșeze forțele binelui. Copii învață că dacă respecți anumite ritualuri vei atrage atenția zeului din Cer care-ți va da „bine și noroc”. Ce-i mai învață Religia? De exemplu îi va face să se simtă vinovați că nu apreciază suficient sacrificiul Mântuitorului, ucis într-un mod atât de crud! 

Religia ortodoxă așa cum este predată în România nu aduce nimic valoros în mințile tinere ale copiilor. Singurul scop al predării Religiei în şcoli  pare a fi îngroșarea numărului de enoriași ai cultului ortodox și implicit motivarea de a primii mai mulți bani de la buget, de a construii mai multe biserici, de a da de lucru absolvenților de teologie ce nu au parohie.. Iar pentru liderii acestei țări, o unealtă de control a populației. E vorba de bani și putere!

 Predată în acest fel, Religia trebuie exclusă din programa școlară, nu numai datorită formei cum este concepută, a manualelor habotnic scrise ci și din cauza profesorilor. Practic, toți profesorii de religie sunt oameni credincioși, absolvenți de teologie. Mulți dintre ei sunt implicați cu toată convingerea în actul de misonarism pe care cred că îl fac și anume aducerea copiilor pe calea adevăratei credințe, uitând că sunt doar profesori.  De aceea, mult prea mulți sunt abuzivi și intoleranți cu elevii ce pun întrebări incomode, ce au alte păreri sau care discută probleme ce contrazic convingerile lor, ale profesorilor. Uniii profesori apelează la pedepse, se înfurie, refuză să răspundă la dilemele copiilor. Unii profesori de Religie se simt datori să facă și lecții de educație sexuală, într-un mod atât de misogin și puritan, încât i-ar face să pălească de invidie și imamii ISIS...

Vrem Religie în şcoli!!!! De ce? Dacă tinerii vor dori să practice un cult religios să o facă în familie sau la maturitate, când vor putea înţelege mai mult.  De ce trebuie profitat de fragilitatea psihică a copiilor spre a fi îndoctrinaţi de timpuriu? 

Se mai aduce în discuție de către adepții predării religiei că o societate fără religie și Dumnezeu e sortită pieirii. Nicidecum. Sănătatea unei societăţi nu stă în religie. Ba dimpotrivă! Cum se face că în țările în care procentul celor declarați atei sau agnostici (Suedia, Cehia, Danemarca, Anglia, Belgia, Olanda ş.a.), drepturile omului sunt cele mai respectate, protecția socială, a bătrânilor, a persoanelor defavorizate au atins performațe greu de imaginat, politețea, bunul simț, respectul față de celălalt sunt deja înrădăcinate în mentalul colectiv? ÎȘi cum se face că țările europene cele mai intolerante, xenofobe, naționaliste, cu tendințe dictatoriale sau cu performațe economice slabe sunt cele cu religie majoritar ortodoxă:  Rusia, Ucraina, Belarus, Grecia, Serbia, Bulgaria...și desigur România. Oare numai vitregia istorie este de vină sau şi o filosofie asupra vieţii, specifică creştinismului oriental!

Singura țară aproape de colaps economic dintre cele intrate inițial in UE este Grecia, deloc întâmplător o țară ortodoxă cu profunde tradiții și clișee mentale xenofobe, misogine, antisemite, toate venite pe filiera religiei ortodoxe.

Religia ortodoxă se simte bine, în largul ei, într-o societate autoritar-dictatorială. Şi din nou, nu întâmplător trăiește într-o relație perfectă de simbioză cu spiritul rus.

În final ar trebui să spun că incultura religioasă iarăși nu este de preferat, deoarece consider că orice om trebuie să aibă noțiuni minime și elementare despre creștinism, scrierile biblice, sărbători şi obiceiuri bazate pe tradiţii şi superstiţii religioase, arta și arhitectura religioasă, tipurile de culte religioase,  istoria Bisericii, de la noi, din Europa dar și din Lume. Însă prezentate neutru şi inteligent, cu respect pentru toate religiile şi confesiunile, dar fără dorinţa de a impune copiilor nişte credinţe religioase ca adevăruri. Dacă tinerii vor dori să practice un cult religios să o facă în familie sau la maturitate, când vor putea înţelege mai mult. Cu alte cuvinte, începân din clasa a 7-8-a este recomandat un curs opțional de istorie a religiilor, în care să se vorbească despre mituri, zei, credințe, sacru, arta religioasă. Eventual un curs de 1-2 ani focusat pe crestinism. Dar doar cultură generală. Fără o dorință de a inocula credința sau religiozitate copiilor. 

Pagina supliment pentru ora de religie clasa 12. Foarte posibil un caz inventat de autorii manualului pentru a "educa" tinerele. Un embrion de 7 cm nu poate fi "scos' viu si nu "misca" din mani si picioare. In nici un caz nu este prezentat pacientei!