Pentru o mai buna intelegere a acestui material, cititi mai intai precedentul articol : Renactment Textul apartine lui Horia Serbanescu, istoric la Muzeul Militar National si "locotenent" in grupul de reconstituire militara "Regimentul 6 Dorobanti".
Precizare: Uniformele maghiare din cel de-al doilea razboi mondial au avut unele asemanari cu cele germane. Forma castii este aproape identica cea a Wehrmacht-ului, cu niste foarte mici diferente. Toti cei ce poarta casti aparent asemanatoare cu cele germane sunt de fapt imbracati in uniforme maghiare...
"Ca si anul trecut, un grup de reconstituire din Ungaria, a invitat grupurile de reenactment din Romania sa participe la traditionalul "Mars al Donului", de comemorare a ostasilor cazuti in luptele de la Cotul Donului, in iarna 1942-1943. La acest mars, care tine cateva zile si se desfasoara prin diferite localitati din Ungaria, sunt invitati sa participe, pe langa grupurile ungare, si grupuri istorico-militare din fostele tari ale Axei (Germania, Italia si Romania). Ideea acestei actiuni este de a comemora ostasii cazuti in aceasta importanta batalie a celui de-al doilea razboi mondial.
Soldati romani in sudul Rusiei, pe frontul de est
Soldati romani in sudul Rusiei, pe frontul de est
Pe strazile medievale din Esztergom, la ora 6:30. In prim plan "soldatii romani", 3 vanatori de munte (un ofiter si 2 soldati) si 2 infanteristi... La acest, eveniment care a comemorat tragedia armatelor Axei ( decembrie 1942 - ianuarie 1943 ), au participat circa 40 de reenactori unguri din mai multe asociatii istorico-militare maghiare, 9 reenactori romani, 3 veterani Alpini italieni si 12 rezervisti germani. Spre deosebire unguri, romani si italieni, care pe toata durata actiunii au fost imbracati in uniforme din epoca celui de-al doilea razboi mondial, germanii au purtat doar uniforme actuale ale Bundeswehr-ului (desi in mars carau doua pistoale mitraliera MP-40), pentru ca legea germana este foarte categorica impotriva purtarii in public a uniformelor cu insemne naziste, fie ele si ale Wehrmacht-ului.
[...]Seara s-a ajuns la Arad, iar ziua urmatoare, joi 29.01.2009, am intrat in Ungaria si dupa-amiaza am ajuns la Esztergom, veche capitala a Ungariei in sec. X – XIII, oras aflat pe malul Dunarii, la granita cu Slovacia. Ne-am intalnit cu ceilalti reenactori la un vechi gimnaziu aflat in centrul istoric al orasului, unde ne-am echipat in uniformele de epoca. In aceeasi seara toti reenactorii au participat la doua ceremoniale militare desfasurate la monumente amplasate in apropierea gimnaziului. Generalul Borszeki, presedintele Asociatiei rezervistilor unguri ( care a studiat la Academia Militara din Bucuresti si cunoaste binisor limba romana ) a trecut in revista detasamentul de reenactori si ne-a urat succes in marsul comemorativ pe care trebuia sa-l efectuam in zilele urmatoare. A urmat masa de seara (gulas din conserve incalzit la cazan) si stingerea. S-a dormit in sala de sport a scolii, in saci de dormit asezati pe jos ( regula care va fi respectata si in urmatoarele nopti).
Un vanator de munte si un infanterist roman 
Reenactorii maghiari A doua zi, la ora 5.30 s-a dat desteptarea si dupa micul dejun, care a constat intr-o felie de paine unsa cu untura, cu o jumatate de ceapa si ceai, a inceput marsul propriu-zis, pe traseul Esztergom – Pilisszentlélek. Marsul s-a desfasurat in formatie de lupta, cu soldatii desfasurati pe ambele parti ale drumului si cu elemente de cercetare. Coloana era formata din grupul maghiar, urmat de romani si un Alpini italian (in salopeta alba de camuflaj asa cum s-a purtat in timpul luptelor de la Cotul Donului, desi afara nu era nici pic de zapada) si de grupul de rezervisti germani. In coada coloanei se aflau doua camioane Csepel, din anii 1950, unul dintre ele tractand un tun antiaerian (de fabricatie sovietica dar adaptat ca tun Bofors din WW2).
Zona in care s-a desfasurat marsul era muntoasa si impadurita, cu terenul extrem de noroios din cauza ploilor din zilele anterioare. Ca urmare, dupa circa numai o ora de mars, pe un o panta mai abrupta camionul care remorca tunul s-a impotmolit si intregul detasament s-a oprit. Deblocarea camioanelor si a tunului si aducerea lor pe un drum forestier practicabil a durat mai mult de o ora. Dupa o scurta pauza de masa, coloana de reenactori, carora li s-au alaturat si 4 husari calari, a parasit drumul forestier si s-a avantat pe poteci de munte pe un drum dificil, noroios si plin de obstacole, pentru a traversa muntele si a ajunge in satul Pilisszentlélek, unde ne asteptau camioanele si tunul AA. Drumul prin padure a durat circa doua ore.
Iesirea camionului din noroi, un moment foarte spectaculos si autentic. Aveam senzatia extraordinara ca traiesc in mijlocul unui film de epoca
Husarii au aparut mai tarziu. Unul dintre ei era ardelean cu dubla cetatenie(romana si maghiara)
Doi reenactori unguri au purtat tot drumul 2 mitraliere grele, doar asa, pentru autenticitate 
Dupa masa de pranz, servita in incinta unei gradinite de copii, din conserve de gulas incalzite la aragaz, a urmat un scurt ceremonial militar in Pilisszentlélek, la mormantul unor militari germani cazuti in timpul razboiului, garda de onoare la monument fiind compusa din rezervistii germani. Toti ceilalti reenactori au prezentat armele.
Pocnetul unei rachete de semnalizare ne-a facut sa credem ca e rost de-o "lupta". N-a fost sa fie. In spatele "vanatorilor" e italianul, tot vanator, in costum de iarna 
S-a pornit apoi in mars pe sosea catre o noua localitate, Pilismarót, coloana fiind insotita de camioane, dar dupa circa o ora de mars si dupa un scurt popas ( la un han unde am fost intampinati de proprietar cu paharele pline cu palinca), intrand in criza de timp si riscand sa ne prinda intunericul pe drum, ne-am continuat drumul spre Pilismarót cu camioanele.
Aici a avut loc o ceremonie militara in fata monumentului din centrul localitatii, din pacate lungita neobisnuit de mult de prea zelosul primar. Dupa aceasta ceremonie, ne mai fiind timp pentru alte marsuri, ne-am deplasat in autovehicule spre orasul Dömös, si apoi spre Visegrád, unde au avut loc din nou ceremoniale militare in fata monumentelor istorice.
Dupa masa de seara, pe care am luat-o intr-un mic restaurant in care am avut surpriza sa fim serviti cu un fel de sarmale mari cu smantana, am fost cazati intr-o uriasa sala de sport unde, din nou, s-a dormit in saci de dormit pe saltele de gimnastica. Programul extrem de incarcat si epuizarea fizica cu care ne confruntam cu totii ne-a impiedicat sa admiram frumosul oras istoric care este Visegrád-ul.
Ziua urmatoare, sambata 31.01.2008, avand in vedere oboseala "trupelor", desteptarea s-a dat o jumatate de ora mai tarziu, la 6.00, dar in lipsa micului dejun (ni s-a promis o masa mai copioasa la pranz) ne-am "distrat" curatindu-ne echipamentul ( in special bocancii care erau plini de noroi pana la glezene). La ora 8.00 s-a pornit in mars spre localitatea Pilisszentlászló, pe sosea si urmand albia unui parau, in amonte. Deplasarea s-a facut intr-un peisaj superb de iarna, intr-o zona impadurita, pe o poteca in care accesul era ingreuiat de numeroase obstacole naturale. Camioanele cu tunul AA ne-au insotit pe drum dar, din cauza alunecusului la coborarea unei pante abrupte, au trebuit sa intoarca si in final au ajuns la destinatie, in Pilisszentlászló, la o ora dupa trupele pedestre.
Unul din "ofiterii" ce-i comandau pe unguri. Remarcati ca soldatul din spate isi aprinde tigara de la un chibrit. Multi aveau la mana cesuri de epoca iar fumatorii tabachere metalice.
Unul din "ofiterii" ce-i comandau pe unguri. Remarcati ca soldatul din spate isi aprinde tigara de la un chibrit. Multi aveau la mana cesuri de epoca iar fumatorii tabachere metalice. 
In zona mai inalta a dealurilor a nins. Dealurile aveau peste 700m 
In Pilisszentlászló a avut loc un alt ceremonial important, în curtea unei școli, după care a urmat masa de prânz (gulaș la discreție, stropit cu un delicios vin fiert)!!!!!. Dupa-amiaza grupurile de reenactori s-au deplasat spre orasul Szentendre, destinatia finala a marsului nostru, drumul fiind parcurs jumatate pe jos si restul cu autovehiculele. In Szentendre a avut loc ultima ceremonie militara dupa care a urmat cazarea reenactorilor intr-o sala de sport a unei scoli si masa festiva, de incheiere a actiunii. La aceasta a participat din nou generalul Borszeki. Organizatorii marsului au multumit participantilor la actiune si au evidentiat participarea invitatilor straini (romani, italieni si germani). S-au rostit cuvantari pline de patos si s-au inmanat destinctii si cadouri...
Dupa incheierea acestui ultim ceremonial, ne-am dezechipat de uniformele purtate neintrerupt timp de 48 de ore, si ne-am facut bagajele pentru drumul spre casa.
Detasamentul romanesc partcipant la "Marsul Donului -2009" a fost compus din 9 reenactori: 4 (1 ofiter si 3 soldati) din Asociatia "6 Dorobanti" si 5 (1 ofiter si 4 soldati) din Asociatia "Traditia Militara". Comportarea si tinuta detasamentului romanesc a fost foarte buna, nefiind cu nimic mai prejos de a colegilor maghiari, ei insisi foarte bine instruiti.
Referitor la actiunea propriu-zisa, ea a fost bine organizata insa dupa parerea mea a avut un program mult prea incarcat, in special in privinta ceremonialelor militare. Programul stabilit initial, pe un traseu destul de lung (click: http://mymap.hu/esztergom )
ce trebuia parcurs pe jos de oameni de varste diferite ( foarte tineri, ori trecuti de varsta maturitatii, fara o pregatire fizica deosebita), pe un teren accidentat si ingreuiat de ploile precedente, a fost dat peste cap in ambele zile de incidente legate de dificultatea deplasarii autovehiculelor (pe noroi, polei). Aceste situatii au determinat multe improvizatii si revizuiri de program. In acest fel nu a mai fost timp nici pentru exercitiile tactice care fusesera organizate cu prilejul editiilor anterioare ale "Marsului Donului".
Husarul batran cu mustati impozante
Husarul batran cu mustati impozante
Relatiile cu colegii maghiari au fost excelente si au confirmat odata in plus importanta unor astfel de evenimente in care participantii la actiunile istorico-militare, in majoritate tineri, se cunosc si invata sa se respecte reciproc si chiar stabileasc relatii de prietenie. Am avut aceleasi sentimente ca la actiunea de la Tutrakan (Turtucaia-Bulgaria), unde foștii inamici, comemorând ostașii căzuți în luptă cu decenii în urma, s-au comportat civilizat, cu decență si s-au simțit adevarati camarazi care impartasesc aceeasi pasiune pentru istoria si traditiile tarii lor. "
Horia Serbanescu
La sfarsitul ultimei zile, langa Szentendre
La sfarsitul ultimei zile, langa Szentendre
Textul original a fost luat de pe forumul Asociatiei "6 Dorobanti".
_2008._June_22.jpg)
