Ce s-a aniversat anul asta? Care 550 ani? De când?
Nimeni nu a fost in stare (fiindca habar nu au) sa explice in presa sau oriunde ca anul acesta se aniverseaza 550 de ani de la atestarea Cetatii Bucurestilor, nu al orasului, care nu exista la acea data (in 1459)!!!!
Fragment din documentul cu pricina, scris pe pergament, în care apare, pe ultimul rand, "emis din cetatea bucuresti în septembrie 20". In document e vorba de o întărire a unor proprietăţi acordată unor boiernaşi din Vâlcea.
Important e că a fost emis de'acilea din Cetatea Bucuresti.
Important e că a fost emis de'acilea din Cetatea Bucuresti.
Uite asa se scrie pe slavoneste "bucuresti". Detaliu marit din documentul de mai sus.In vremea lui Ţepeş exista doar o mica aşezare ce avea stricta legătura cu Cetatea Bucureşti, practic o modesta Curte domnească (mai mică decât cea de la Argeş sau Târgovişte), cu o casă de cărămidă, o capelă/paraclis şi ceva locuinţe pentru personal, nedescoperite arheologic ci doar bănuite. Aceasta Curte a Dambovitei (cum mai apare numită) exista deja ( intr-o forma si mai simplă) in vremea lui Mircea cel Batran, deci nu fondat-o Vlad Tepes. Dar nici oras sau Târg nu era, in vremea lui Ţepeş. Nu cum abera Onţanu ca anul asta serbam 550 de ani de la fondarea (???) Bucureştilor. Orasul devine târg abia pe la 1530.
Refacerea ultra-rapidă a Lipscanilor şi ruinele hanurilor
Grecilor, Şerban Vodă şi Zlătari
Grecilor, Şerban Vodă şi Zlătari
In septembrie 2009 a inceput, neică, o nebunie pe Lipscani de numai aveai loc sa arunci un ac. Muncitori in portocaliu cu zecile, care munceau! nu se-ncurcau, buldozere, betoniere.Harnică Primarie!!
Iunie 2009. Pe cea mai veche strada comercială a orasului natura si-a reintrat in drepturi. Intr-un loc ploile de vara au dezgropat un vechi craniu de vaca...In rest, gunoi sa umpli un vagon. Aşa arăta de peste un an strada Lipscani. 
Ma mai enerveaza ca strada Lipscani a fost pietruita intr-un mod super hei-rupist dupa ce timp de peste un an, strada a aratat ca o pârloagă cu vegetatie crescuta de-un stat de om. Tot pe Lipscani se afla cea mai nefericită si tampita solutie de "conservare" a unor vestigii arheologice. Daca pe partea dinspre BNR am vazut o excelenta restaurare a pivnitelor fostului han Serban Voda, care insa, nu stiu cum va fi finalizata, pe partea dinspre palatul BCR (fosta Dacia Romana) ruinele vechiului han al Grecilor se afla intr-o situatie jalnica. Solutia adoptata acolo e complet imbecila.
Detaliu din reconstituirea mea cu hanurile ce aveau front la str. Lipscani. Asa veti intelege ale caror hanuri sunt ruinele de pe Lipscani.
Structură din bolţile beciurilor hanului Zlătari în perioada excavaţiilor arheologice. După mai bine de un an de stat în ploaie şi umplute cu gunoaie, aceste bolti s-au distrus iremediabil. De ar fi fost acoperite la timp cu pământ, zidurile ar putut fi conservate si pentru generatiile viitoare de arheologi. Intai nu a fost clar daca se doreste pastrarea lor ca sit deschis, caci ruinele nu au fost restaurate/consolidate, caramida lasata in ploaie transformandu-se in praf ca un vampir la soare. In cazul unei solutii provizorii iarasi e aiurea caci aceasta solutie dureaza cam de mult timp, iar vegetatia se indeseste. Ruinele nu sunt atat de spectaculoase sau valoroase pentru a fi conservate la lumina zilei. Dar nici atat de banale încât să le laşi afară atâta timp până se distrug. In plus ingusteaza strada si strica si aspectul zonei. Nu inteleg de ce nu a fost adoptata cea mai buna solutie in aceste situatii. Zona ar trebui pavata iar traseul ruinelor marcat cu piatra de alta culoare. Eventual intr-un loc mic, acoperit cu o sticla groasa sa existe o vedere-martor catre zidirile subterane.
Bolţile pivniţelor hanului Şerban Vodă, excelent conservate, sunt bine restaurate cu banii BNR. Ceea ce nu se poate spune despre celelalte ruine " ale Primariei".
Scheletele descoperite sub temeliile hanului Grecilor (cele aflate de-a lungul palatului BCR-vezi mai jos) au impresionat teribil trecatorii in anul descoperirii (2007). Ele provin de la cimitirul ce se afla dimprejurul bisericii lui Gheorma Banul, dinaintea construirii hanului ce a inconjurat, ulterior, biserica (vezi desenul de mai sus).
Temeliile macinate si invadate de verdeata ale hanului Grecilor.Aceste temelii ar trebui acoperite iar traseul lor marcat cu o culoare diferita de pavaj (cum s-a facut la Sibiu). Eventual, lasat un "martor", adica o groapa cu vedere la ruine,
acoperita cu un geam gros. In acest caz ar fi necesara si o placa explicativa
serioasa nu niste panouri de lemn cu autocolant.
19 comentarii:
Bineinteles ca aia din Primarie habar nu au ce aniverseaza.
Noi suntem aici, i-am putea consilia, insa ei prefera sa nu se incurce cu "stiutori".
Cine stie la anul ce o sa fie?
Btw, te astept cu o leapsa.
Cercetarea arheologica este o carte care se citeste o singura data ;) . Promit sa revin maine cu continuarea comentariului. Un articol la obiect!
@Bogdan
"Cercetarea arheologica este o carte care se citeste o singura data". Nu-s de acord. O sapatura de acum 100 de ani si acoperita, poate azi oferi date noi. Afla ca ruinele hanului Zlatari au mai fost o data dezgropate in anii '70 si acoperite imediat dupa schitarea unor relevee. Asa au ajuns in 2007 in conditii bune.
@Raiden
Ce vrei sa zici ca ma astepti cu o leapsa?
http://www.rezistenta.net/2009/09/leapsa-bucurestii-semicunoscuti.html
E foarte corect ce spui în articol despre marcarea ruinelor și evidențierea etapelor istorice, dar eu cred că dezbaterea suportă un cadru puțin lărgit. Am venit în contact la vremea respectivă cu tema de proiectare privind refacerea pavimentelor din centrul istoric - zona lipscani și am fost surprins că nicăieri nu era formulată o cerere fermă privind componenta de restaurare a acestora. Adică era necesar cred cerința de marcare / evidențiere a ruinelor, etapelor istorice și mai ales restaurarea pe porțiuni reduse, demonstrative a tipologiilor de paviment care au caracterizat zona de la începuturi până în prezent: pământ bătut, piatră de râu, podină din lemn, macadam, pavaj cubic. Arhitecților li s-a impus cumva prin temă să recurgă la conformări care sunt o simplă pastișă realizată exclusiv cu tehnologii moderne deci o ilustrare a timpului actual; nu mai intru în amănuntele legate de mobilierul stradal, elementele de amenajări exterioare, etc. Consider o greșeală și lipsa dezbaterii pe tema a cât anume din ceea ce este istorie poate fi și trebuie dezvăluit în cadrul acestui proiect. Pentru că ne rezumăm efortul de imaginație la imaginea lipscaniului așa cum o percepem prin prisma trecutului personal (anii 70-90), a celui apropiat (1850-prezent), și nu prea acordăm atenție conținutului istoric de dedesubt care este cel puțin la fel de interesant. Cine poate indica dacă nu cumva o casă existentă a luat locul uneia mult mai interesantă și mai valoroasă; dacă nu e mai pertinent să eliberez niște vestigii importante chiar eliminând din elemente "mai recente"; dacă nu cumva e mai important să vedem și oasele unora de acum 550 de ani:) care au trait un pic pentru locurile astea. O ierarhizare a importantei interventiei ar trebui sa faca obiectul unei dezbateri, iar generatia noastra ar trebui sa isi asume responsabilitatea pentru ceea ce va prezenta urmasilor interventiile prezentului in aceasta rezervatie istorica; si aici nu ma refer doar la arhitecti, trebuie implicat si cooptat in aceasta responsabilitate un segment social cat mai larg.
Felicitari pt articol.
@Pierpatrat
Ok ff inteesant ce mi-ai spus. Problemele sunt complexe si necesita o rezolvare complexa. DAR...exista banii, vointa si specialistii care ar trebui sa o puna in practica. Deci, ce proiecte exista, ce se va face??
există într-adevăr banii; dar modul îm care ei sunt cheltuiți este condiționat de tema de proiectare și caietele de sarcini care sunt făcute de cele mai multe ori în pripă, fără să se apeleze la specialiști sau apelându-se doar la o mică parte a specialiștilor din plaja largă de domenii ce sunt colateral implicate în proiectele respective. Adică, mai pe înțeles, la întocmirea temei privind pavajele și infrastructura sunt sigur că nu au fost consultați arheologii; ei s-au văzut în situația de a lucra repede și cantitativ în baza unor contracte ad-hoc făcute după dezgroparea ruinelor, adică momentul în care autoritatea contractantă stătea pe marginea gropii mirându-se tare: ia uite, bă, niște ruine....!?!? cine ar fi crezut că vom da peste așa ceva... Iar aici problema se complică. Tu spui că există și specialiștii și voința. Te contrazic: pentru dimensiunea cercetării care trebuia făcută acolo nu avem suficienți specialiști (adică arheologi și istorici) angrenați într-o întreprindere (firmă, institut, etc) suficient de mare ca să poată face acest efort; ca să nu mai vorbim că cei angajați la stat sunt deja prinși ân alte proiecte active la care lucrează cam pe doi lei, adică au ceva mai mult decât voință.
Cauzele compromisului sunt mult mai multe, mai amintesc doar că lucrarea a demarat în absența totală a informațiilor privind infrastructura (se săpa, se găsea, se acționa local în baza unor soluții care trebuiau să se adapteze punctual); adică alți bani, altă distracție și mai grav, din nou compromis.
Și pot continua, dar nu este timp...
În baza a ceea ce am spus în răspunsul anterior, îmi permit să te cointeresez în problema aceasta:
http://hanulgabroveni.blogspot.com/
Mă interesează părerea ta și bineînțeles a cât mai multora, pasionați ne-arhitecți vis-a-vis de tema de proiectare și funcțiunile propuse.
Salutări.
Am promis sa revin asupra subiectului.
Am afirmat ca cercetarea arheologica este "o carte ce poate fi citita o singura data" si am sa incerc sa explic un pic si de ce. Evident afirmatia nu-mi apartine si am folosit-o in contextul in care se vorbea de acoperirea ruinelor pentru generatiile viitoare de arheologi. Atunci cand se efectueaza sapaturi arheologice se distruge o mica capsula a timpului. Orice sapatura arheologica are o componenta distructiva foarte mare. Vreme de cateva sute sau mii de ani au fost mai mult sau mai putin conservate sub pamant foarte multe informatii de natura diversa. De obicei publicul nu vede si nu intelege din arheologie decat zidurile si oalele sparte sau si mai popular spus "cioburi de oale sparte". Arheologia moderna tinde spre o cercetare din ce in ce mai complexa ce acopera domenii foarte vaste, spre exemplu studierea resturilor zoologice si botanice pana la nivelul de aschii de oase sau seminte si granule de polen. O astfel de cercetare s-a intreprins in colaborare cu arheologii francezi in tell-ul neolitic de la Harsova cu rezultate surprinzatoare privind cunoasterea vietii in epoca neolitica in aceea zona. Ce plante cresteau, ce animale erau mancate, in ce proportie, chiar elemente de evolutie climaterica etc Tendinta actuala in arheologie este cea de renuntare la cercetarea cantitativa in favoarea celei calitative si pastrarea sit-urilor arheologice cat mai intacte pentru generatiile viitoare. Generatii care se presupune ca vor detine alte tehnologii si vor manifesta interes, poate, pentru alte laturi ale cercetarii arheologice.
Revenind cu discutia la cercetarile arheologice din zona Lipscani, parerea mea este ca nu trebuiau decopertate ruinele in intregime. S-ar fi putut face doar sondaje in cazul in care era musai clarificare unor aspecte sa zicem necunoscute ale locuirii in acea zona in secolele trecute. Nu stiu cat de extinse au fost sapaturile din anii '70 dar ele sigur nu au atins proportia celor de acum. Cat despre punerea lor in valoare si expunerea cu sau fara geam protector, cred ca sunt doar bani aruncati. Ce valoare istorica sau arhitectonica au? Sunt alte hanuri sau pivnite boltite in Bucuresti care nu sunt ( inca ) ruine si care chiar au nevoie de restaurare si punere in valoare si care ar putea constitui atractii cu certa valoare educativa sau turistica.
Ca tot veni vorba de turism ( o dau din una in alta ) daca unele capitale europene sunt si obiective turistice cautate si apreciate musai trebuie sa facem si din Bucuresti obiectiv turistic> Din nefericire capitala noastra nu are potential turistic pantru ca "nu are cu ce". Edilii decat sa cheltuim banii publici incercand sa fabrice obiective turistice mai bine iar cheltui sa faca din Bucuresti un oras propice si placut vietii: zone pietonale, curatenie, mijloace de transport in comun eficiente, SPATII VERZI, etc
La acoperirea cu sticla (eventual...) ma gindeam si eu, se gasea cineva priceput care sa integreze solutia asta. Din pacate, datorita situatiei politice, autoritatile romane nu gasesc eficienta intretinerea proiectelor, odata ce au fost date in folosinta. Am vazut inundatia de balarii de vis a vis de BNR...
@sato
acum chiar m-ai enervat! te rog sa nu mai scrii in blogul meu niciodata!!
@Bogdan
Nici eu nu as fi spus-o mai bine! Cunosc o parte din arheologii ce au studiat la Harsova sau Bordusani (tot un tell neolitic de pe Dunare)si stiu ce inseamna acum arheologia. In Lipscani s-a decopertat mai mult din cauza ca trebuia reabilitata si infrastructura. Care a produs distrugeri iremediabile, acceptate. De aceea aceasta sapatura e unica caci generatiile viitoare nu vor mai acea acces la nici o stratigrafie. Vorbim...
Dragi prieteni,
va numesc asa pentru simplul fapt ca avem aceleasi interese: pasiunea pentru arta, istorie si celelalte...
Ceea ce faceti este plin de demnitate si eu as numi-o ATITUDINE.Pacat ca organele competente (cei de la patrimoniu, ministerul culturii, etc) nu va baga in seama sau nu va cer parerea voastra inainte de a trece la actiune.
In ceea ce priveste tema acestui articol as spune ca nu este absolut necesar ca "marturiile arheologice" sa ramana la vedere, ci din contra, in cazul in care acestea nu pot fi conservate cum trebuie (buruienile dintre pietre nu fac altceva decat sa ruineze si mai mult), mai bine sa fie acoperite integral cu nisip, astfel incat nici o piatra sa nu se miste de la locul ei si dupa accea sa se toarne, beton, ciment, sau ce vreti voi, si totul cu un singur scop: sa transmitem generatiilor viitoare istoria civilizatiei noastre.
Din pacate, sau din fericire, eu nu locuiesc in Romania, insa inima mea bate inca pentru tarisoara noastra si mai mult decat atat, am studiat istoria artei in Florenta si de cate ori revin in tara si vad ceea ce se intampla cu patrimoniul nostru imi vine sa ma iau cu mainile de cap. Sper ca voi sa aveti succes cu actiunile voastre de protest si nu lasati ca acei "stiutori" sa distruga ceea ce mai avem.
ATITUDINE!!!
@Mel
Iti multumesc pentru gandurile frumoase. Observ cu disperare ca oameni normali si initiativa sunt foarte multi, dar toti fara putere de decizie. Deciziile le iau cei ce servesc "partea intunecata a Fortei" de obicei din Prostie si Incompetenta.
O stradă din centru
http://dulce-mahala.tapirul.net/2009/10/06/o-strada-din-centru/
[...] Anacronică şi şubredă, strada asta ultracentrală şi mica mahala înconjurătoare sunt un afront semeţ şi sinucigaş adus progresului imobiliar al dulcei noastre capitale.
Dar poate cel mai tulburător lucru, e numele străzii. Un nume care cândva îngrozea nu numai Bucureştii, ci întreaga Valahie. Numele unui pirat, sadic, nebun [...]
Trimiteți un comentariu