 |
| Explicații, vezi mai jos. Montaj foto de Adrian Pădure |
Vorbind mai zilele trecute cu un
prieten, am râcâit și discutat un pic despre una din multiplele
fațete ale dacomaniei/dacopatiei.
Este vorba despre legendele despre
daci, toponimii legate de daci/geți, cultură moștenită direct de
la daci și geți.
Am studiat un pic subiectul. Dacii au
reapărut abia în ultimii 300 de ani în conștiința românilor.
Mai întâi prin intermediul elitelor ce au avut acces la cărțile
de istorie occidentale* și abia în a doua jumătate a secolului al 19-lea au fost
descoperiți de marele public și adoptați ca strămoși și părinți ai neamului românesc alături de romani.
In folclorul si mitologia populară românească dacii dispăruseră de mult. Abia reprezentanții Școlii Ardelene si scrierile unor cărturari patrioți de după 1850 au făcut loc dacilor în conștiința publică. Până atunci, NICI O AMINITIRE, POVESTE, LEGENDĂ SAU DENUMIRE TOPOGRAFICĂ legată de daci nu a supraviețuit în spațiul românesc.
In folclorul si mitologia populară românească dacii dispăruseră de mult. Abia reprezentanții Școlii Ardelene si scrierile unor cărturari patrioți de după 1850 au făcut loc dacilor în conștiința publică. Până atunci, NICI O AMINITIRE, POVESTE, LEGENDĂ SAU DENUMIRE TOPOGRAFICĂ legată de daci nu a supraviețuit în spațiul românesc.
Este drept că unii boieri mai citiți
(precum stolnicul C-tin Cantacuzino), auziseră încă din veacurile
17-18 de războaiele lui Traian din ”Dachia” și de locuitorii ei cei ”varvari, groși și viteji”. La fel, diverși
călători străini din secolele 18 și 19 în drum prin Transilvania
și Valahia observaseră latinitatea limbii române și bănuiau că
românii sunt urmașii coloniștilor lui Traian.
* - Începând cu jumătatea sec. 16 fuseseră publicare Istoriile romane ale lui Cassius Dio
* - Începând cu jumătatea sec. 16 fuseseră publicare Istoriile romane ale lui Cassius Dio
 |
Asemănarea țăranilor actuali (cei din preajma anului 1900) cu dacii este una conjuncturală. În aceleași condiții de trai, spațiu geografic, climă, alimentație, oamenii se îmbracă își construiesc case și au aceleși mod de viață. În această fotografie, din 1912, fotograful Romulus Vuia i-a pus pe țărani să își pună mantăile cu glugă în așa fel încât să copieze drapajele mantiilor și atitudinile unor daci de pe Columna lui Traian (vezi imaginea de la începutul articolului). Dar mantăile de lână sunt puse nefiresc față de cum erau purtate de țăranii hunedoreni. Fiindcă dacii de pe Columnă aveau mantii prinse cu fibule pe umăr și nu mantăi cu glugă. Practic, Romulus Vuia a creeat o fotografie ”fake”, ce vroia să dovedească identitatea (și continuitatea) dintre daci și țăranii actuali din jud Hunedoara. Într-adevăr, țăranii arată foarte arhaic, iar mantia cu glugă este aproape identică cu paenulla folosită de soldații romani și atestată în mai multe cazuri la ciobanii români din trecut. Însă chiar dacă acceptăm că e vorba de o moștenire antică e vorba de una ..romană și nu dacică. Cine se folosește de imaginea asta ca dovată de continuitate daci-români, nu poate decât să dea dovadă de naivitate. Valoarea acestei poze ca document istoric, este tot atât de „mare” ca o scenă din filmul Dacii de Sergiu Nicolaescu
Dar la nivelul poporului, românii habar nu mai aveau de daci. Și nu mai aveau habar de vreo 1500 de ani. Dacii au dispărut cu desăvârșire din amintirea autohtonilor. Nici nu știm cum își ziceau dacii ei înșiși, ci doar cum îi numeau romanii. Ei se numeau - probabil - fiecare după tribul lor, ideea de unitate națională, cu un nume etnic unic, fiind un concept modern, naționlist și fals în realitate. Numele de daci, Dacia îl cunoaștem exclusiv din scrierile romane, care aveau nevoie de etnonim unic (precum cel de sciți, sarmați, celți etc).
Pe de altă parte, ceea ce este oarecum frustrant pentru ”patrioții” români preocupați exclusiv de dacism, plini de dispreț la adresa ”imperialiștilor” romani, este faptul că amintirea împăratului Traian a supraviețuit vremii. Se numesc troiene fortificațiile liniare antice din valuri de pământ (chiar dacă au sau nu legatura cu romanii) și prin extensie și grămezile de zăpadă viscolite (troiene de zăpadă). ”Bădița” Traian e pomenit cu duioșie în urările de anul nou (S-a sculat mai an, bădița Traian). De Decebal nu mai știa nimeni.
Chestia asta cu ”legendele dacilor” e una din fețele dacomaniei, care încearcă să ne facă să credem că în constiinta profundă a românilor a ramas amintirea dacilor, a lui Decebal sau a comorilor lui. Nimic mai fals! Nu a mai rămas nici o amintire și nici un element cultural dacic din epoca aia. Nici zig-zagurile pe cămeși sau ulcele de lut ars, nici obiceiuri pre-creștine ”de pe vremea dacilor”.
Ceea ce suntem acum, suntem produsul cultural al ultimlor 4-500 de ani...Zigzagurile de pe ii, ciopliturile din lemn de la casele vechi, doinele, superstițiile și alte păgânisme, basmele, muzica populară, călușarii*, tot, tot au rădăcini doar în moștenirea medievală. * - Ca exemplu de cât de complicate pot fi unele lucruri și cum sunt ele simplificate în cheie ”naționalistă”: Călușarii! Toată lumea e convinsă că este un dans arhaic, moștenit - se poate altfel? - de la daci. Dar de ce de la daci? Numai dacii au trăit în vechime pe aceste pământuri? De ce nu ar fi o moștenire de la...cumani sau pecenegi? Aceștia au trăit pe la noi (cumanii în Moldova și Muntenia, pecenegii mai mult în Transilvania) mai bine de 250 de ani, au avut un cult al calului (erau călăreți de stepă) iar Călușul ar putea fi unul de tradiție războinică, precum dansurile căzăcești, georgiene sau cele din Asia Centrală. De ce trebuie ca orice așa zisă moștenire culturală străveche, ”ancestrală” să vină de la daci? Poate avem moșteniri ancestrale de la...avari! Sau de la vechii bulgari care pe 800-900 au stăpânit jumate din țară.
Amintirea dacilor la nivelul poporului a dispărut după cateva generatii de la dispariția numelui de Dacia. Eu zic că dupa 300, maxim 500 de ani, nimeni de pe aici nu mai știa ceva despre daci sau cine fuseseră ei.
Fara o cultura scrisă, locuitorii nu aveau nici o posibilitate sa isi mai aminteasca ce se petrecuse înaintea străbunicilor. Iar momente dramatice, cruzimi, devastări, masacre au tot avut loc de-a lungul a peste 1000 de ani . De ce și-ar aminti localnicii, patriotic, peste secole, doar războaiele lui Decebal?
De romani și Traian oamenii nu au putut să uite. Ruinele romane, dovezi palpabile, se știa că-s de pe vremea lui Traian. Cu romanii, dunărenii au tot avut contact. Bizantinii erau numiți tot romani. Ținutul Bulgariei de sud era numit „Romania” (Țara Romanilor, tradusă de otomani peste veacuri prin Rumelia). Țarigradul/Constantinopolul, orașul-regină, sediul împăratului creștin și al patriarhului era un oraș roman.
De fapt, chestia asta nu o simplă dacomanie inocentă, o licență artistică, un subiect de povești pentru copii gen legenda, secretul, comoara, moștenirea dacilor/geților/ a lui Decebal/Dromihete/Dochia*/etc. Este un ”puiuț” al mitului național al CONTINUITĂȚII, care alături de cel de UNITATE sunt parte din fundamentele naționalismului românesc. Continuitatea ne spune că românii și doar românii sunt unicii descendenți ai autohtonilor din Carpați, din paleolitic și până azi, trecând neapărat prin daci. Și desigur, unicii îndreptățiți să existe și să stăpânească pe aceste pământuri (deci ceva ff serios, cu trimitere către geo-politică)...
* - Dochia vine de la Sf. Evdochia, nu este o ”urmă” dacică)
Apoi toponimiile...Toponimiile geografice (ape, munți, dealuri, stânci, vârfuri) de la noi sunt în majoritatea cazurilor de origine slavă. Restul se împart între românești (gen Florești, Titu, Călărași, Pașcani, Focșani, Câmpulung), turcice (Teleorman, Caraiman, Bucegi), maghiare (Feldioara, Oradea, Suceava, Sighișoara, Saschiz), germană (Năsăud), turcă (Brăila, Megidia) și rarisim din latină (cele cîteva râuri : Olt, Mureș,Timiș etc si Constanța de la Constantiana/Kustenge; numele de Argeș vine din turcicul ”argis” = înălțime, colină și nu de la un getic Argessos . Alba Iulia este o formă neo-latină, din Renaștere, traducere latină a numelui Gyula (Julia) și Feher=Alb (în evul mediu românii au numit-o Bălgrad iar ungurii Gyulafehervar). Morisena/Cenad este o formă latinizată medievală, nu antică. Comuna Berzovia din Banat, în care se află urmele unui castru roman (Berzovis) este o rebotezare din epoca comunistă (numele vechi, era Jidovin, nume des întâlnit în localitățile cu ruine)... Dar nimic, nimic dacic.
Vei găsi în România nume gen ”troian” dar nu ”Movila Dacilor”, stânca lui Oroles, muntele Decibalus sau orice altceva de gen...Cele mai arhaice denumiri topografice de la noi provin din slavă.
Fiți foooarte prudenți când auziți despre ”legendele dacilor” din satele din împrejurimile cetăților dacice din Mții Orăștiei: Grădiștea de Munte, Luncani, Târsa ș.a. Gen ”bătrânii care auziseră de la moșii lor despre comoara lui Decebal”... Poate ”legende” moderne, ale traficanților locali de obiecte arheologice, extrem de numeroși în zonă.
Puțini stiu că acele sate au fost fondate târziu, în sec al 18-lea. Oamenii n-au locuit în acele zone sute și sute de ani...Deci n-au cum să fie descendenții dacilor lui Decebal. Și nici păstrătorii ”secretelor” dacilor. Poate ai romanilor...
Când austriecii scotoceau primii la începutul sec. al 19-lea după aur la Sarmizegetusa, nu era picior de țăran prin zonă care să aibă habar de daci. Nimeni nu stia ce-s acele ruine si ale cui au fost.
|
14 comentarii:
Chestiile care le poartă țăranii din Fotografia lui Galloway în spate, sunt obiecte de îmbrăcăminte? Seamănă mai mult a pături (cuverturi, cergi).
De acord cu tot ce ati afirmat mai putin cu: "Zigzagurile de pe ii, ciopliturile din lemn de la casele vechi, doinele, superstițiile și alte păgânisme, basmele, muzica populară, călușarii, tot, tot au rădăcini în moștenirea medievală." Sunt destui cercetatori, in special istorici ai religiilor, care au aratat ca traditiile populare romanesti, printre care si cele enumerate, contin numeroase elemente pre-crestine. Afirmatia ca toate isi au radacinile in mostenirea medievala mi se pare prea generala si trasa de par.
Foarte bun articolul, poza alb negru nu mai zic, focalizeaza in profunzime vremurile de demult. Felicitari!
@Secui Adrian - Am corectat... Poza nu este a lui Galloway ci doar a lui Vuia.
@Anonim - Nu stiu ce istorici ai religiilor (care religii?) sau alti ”cercetători” ați citit dvs, dar pentru a afirma că anumite elemente culturale (ornamente, ceramică, arhitectura) au avut continuitate în timp ar trebui să îmi veniți cu dovezi istorice și/sau arheologice. Să luăm de ex o formă de ulcior sau un ornament oarecare. Îmi puteți aduce dovezi că acea formă de ulcior sau acel ornament apare în mod constant în aceeași regiune geografică sute de ani la rând? Vă garantez că nu veți putea. Formele ulcioarelor sunt un indicator foarte clar al influențelor și evoluției gusturilor. Iar De-a lungul ultimilor 1000 de ani formele ceramicii și felul cum erau decorate s-a schimbat esențial de mai multe ori.
Dincolo de asta trebuie observat că există obiecte sau ornamente populare care sunt neschimbate de secole și pe care le regăsești la toate popoarele. Dacă găsești zig-zaguri sau spirale pe un vas neolitic și le mai găsesti pe o ie din Bucovină, asta nu e dovadă de continuitate culturală. Zig-zaguri și spirale faceau și chinezii, arabii, incașii sau eschimoșii. Dacă picții din Britania, ibericii, celții, vikingii și dacii purtau cu toții opinci, asta nu înseamnă că erau toți înrudiți cultural ci că toți au ajuns la concluzia ca opiinciile sunt cele mai potrivite pentru nevoile lor în mediul în care trăiesc.
Si aveti dreptate. Adevărul e că nu toate își au rădăcina în Evul Mediu. Multe referințe culturale care ne marchează identitatea sunt moderne din sec 19 si 20. Mult mai multe decat credeti. Nu mai suntem conectati cu lumea anilor 1850 nici cu 5% din identitatea noastra.
@Radu Oltean: exemplele si formele actuale sunt prezente in LIMBA! ce dovezi vrem mai mult decat:" Sintaxa si morfologia sunt latine". Ce nu intelegem?! ... Sau ce nu vrem sa intelegem?!:
Ne place: Teoria golului istoric?!
:)
Unele lucruri sunt adevarate, altele exagerate, altele false. Sa le luam pe rand.
"In folclorul si mitologia populară românească dacii dispăruseră de mult." - adevarat, daca prin asta intelegem amintiri concrete despre Decebal, Sarmizegetusa, Burebista, Zalmoxis etc.
"NICI O AMINITIRE, POVESTE, LEGENDĂ SAU DENUMIRE TOPOGRAFICĂ legată de daci nu a supraviețuit în spațiul românesc." Daca e vorba de amintiri/povesti/legende despre Decebal & co, cum ziceam mai sus, probabil corect. Daca insa e vorba mituri si legende de-ale dacilor, pe diverse teme, transmise pana in zilele noastre ca povesti si legende (sau traditii, obiceiuri) mai mult sau mai putin adaptate crestinismului, nu mai e deloc sigur ca n-a ajuns chiar nimic-nimic pana la noi - mi se pare o afirmatie pripita. Sigur, nu putem proclama drept "dace " toate traditiile, legendele, povestile poporului roman - mai ales ca multe sunt evident slave, se intalnesc la cam toate popoarele slave dimprejur. Nici chiar daca le excludem pe cele slave sau cu alte surse evidente, nu putem proclama tot ce ramane "dac" - cu atatea popoare migratoare care au trecut pe aici, ar fi ciudat ca niciunul sa nu fi lasat absolut nimic in traditii. Dar cel putin la fel de ciudat ar fi sa nu fi ramas absolut nimic tracic. Si limba e un indiciu in acest sens: avem cuvinte turcice, ramase de cumani si/sau pecenegi si/sau vechii bulgari si/sau... dar avem si cuvinte (probabil) tracice, izbitor de asemanatoare cu cele albaneze.
Nu mi se pare sanatoasa si realista excluderea a orice urma de contributie culturala tracica - mi se pare o pozitie cam la fel de extrema ca a dacomanilor care proclama ca suntem daci si nimic altceva.
Daca e sa dau cu presupusul, inclin sa cred ca obiceiurile raspandite in zonele locuite candva de traci - Romania, Bulgaria - dar nu si la popoarele slave din alte parti sunt destul de probabil trace. In categoria asta intra si Calusarii. Dansul cu sabii nu stiu sa fie atestat la cumani, stiu sigur insa ca e atestat la traci, de Xenofon. Obiceiul e raspandit in toata Romania, nu doar in Moldova si Muntenia, unde au fost cumanii; in plus exista si la aromani si la bulgari (la ei costumele si dansurile nu sunt asa spectaculoase, in schimb e mai evdienta latura "vindecatoare" - dupa cum putem vedea pe Youtube). Se pare (cf. lui Romulus Vuia) ca un obicei similar e atestat din secolul XIII e.n. in Macedonia (de episcopul de Ohrida). Deci cumanii cam ies din cauza (dintre popoarele tucice, singurii posibili suspecti, cred, ar mai ramane vechii bulgari).
Cat despre denumirile topografice, cel putin una ar putea avea origine tracica: muntii Carpati ar putea avea legatura cu anticii carpi, trib presupus a fi dacic, care traia in Carpatii de est, in Moldova de azi, in afara provinciei romane Dacia. Asta pe langa numele de rauri mari, care s-au pastrat - dar unii zic ca prin intermediul latinei sau al slavilor.
Referitor la "badica Traian" - recte Troian - nu e putin suspect ca plugusorul ala a fost cules de Alecsandri tocmai in Moldova, unde trupele romane n-au ajuns, in schimb influenta slava e mai mare? Slavii aveau un zeu Trojanŭ, atestat documentar de surse slavone crestine in enumerari impreuna cu Perun si alti zei slavi (dupa cum remarca Hasdeu), pomenit si la rusi, in Cantecul oastei lui Igor (de 4 ori).
@A reader: Multumesc pentru comentariu. Este de bun simț. Este ceea ce ar comenta orice om normal, după un secol jumătate de mitologie naționalistă. O să pun 2 mesaje, ca să nu aglomerez spatiul...
Pentru a specula despre ”moșteniri dacice” ar trebui să cunoașteți și SĂ ÎNȚELEGEȚI cât de puțin cultura dacică (a regatului lui Decebal) ante-romani, apoi cultura popoarelor din împrejurimile Carpaților (asimilate - în istoriografia naționalistă - forțat dacilor, precum bastarnii, costrobocii, carpii, sarmații etc). Să aflați cum s-au manifetstat înainte de cucerirea romană dar și sub romani.
N-ar strica o înțelegere a culturală traco-elenistico-latine din Tracia (Bulgaria). Pentru a observa eventuale asemănări/deosebiri cu cultura de lșa nordul Dunării.
CE înseamnă înțelegere? Că nu știi o poezie, un cântec, un aliment, o poveste, o haină specifică... Nimic!! Atunci de unde atâtea speculații? Totusi, făcând apel la arheologie, ceva, ceva se poate observa...
Ar mai trebui știut că epoca de glorie a dacilor (cultura dacică clasică) a durat cam 200 de ani și a acoperit un teritoriu cam cat jumătate din România de azi! Prin comparație, romanii au locuit pe teritoriul de azi al României 170 de ani, goții au avut un regat mai bine de 100 de ani, gepizii vreo 150, slavii au dus la apariția culturii Dridu, cultură considerată stră-română, și au rămas aici etern. Bulgarii, în timpul primului Țarat Bulgar au stăpânit masiv nordul Dunării, inclusiv centrul Transilvaniei pt controlul minelor de sare (necropole bulgăresti la Alba Iulia..)... Ca să vorbesc doar de neamurile despre care mai avem ceva cunoștință.
Tot despre daci, știm că romanii, ca nicăieri, le-au decapitat la propriu toată elita. Arheologic, nu s-au mai identificat în afara Daciei romane urme de cultură superioară dacică (argintărie, armament, ceramică de bună calitate) de tipul celor ce existau în Dacia lui Decebal înainte de cucerire. Vreau să spun cu asta că cultura dacică - atât cât a putut fi identificată arheologic - nu asupraviețuit nici în interiorul Daciei romane, nici în afara ei.
Concluzie: DE ce noi am avea urme culturale dacice supraviețuitoare, când dacii aveau o 1- o cultură relativ tânără (aprox 200 ani de influență celtic/elenistic/latin/sarmatică), 2 - care a fost distrusă în totalitate de romani, așa cum este percepută arheologic? Cum deosebim mitul național (dacii-strămoșii noștrii, care au format poporul român) de realitățile istorice mai puțin glorioase (dacii, unul din numeroasele popoare care au stăpânit aceste pământuri la un moment dat)?
@ Reader
Apropierea culturii românești de cea a bulgarilor nu se datorează tracilor antici, ci slavilor. Cultura slavă medieval-timpurie și conexiunile mult mai apropiate de după secolul 8 (stăpânirea Primului Țarat Bulgar asupra teritoriilor nord-dunărene) sunt motivul existenței unor asemănări culturale între bulgari și români.
În secolul 13, în timpul celui de-al doilea Țarat Bulgar (Asăneștii), Muntenia a fost puternic influențată de cultura bulgară datorită re-creștinării. Populatia de la noi a fost atunci re-crestinată în rit slav și ultimile resturi de păgânism (destul de numeroase) au fost eliminate. Eu cred că multe obiceiuri cu aspect păgân dar adoptate de creștinismul popular de la noi provin din secolele din preajma anului 1000.
Apoi noi mai ignorăm un aspect. Cultura românească până mai ieri a fost una preponderent rurală. Dar o ruralitate profundă, ”medievală” și răspândită omogen în toate zonele locuite de români. Noi nu am avut orașe ci doar târguri. Nu am avut învățământ, educație și nici o burghezie urbană decât târziu. E normal ca în mediul acesta superstițiile să fie extrem de puternice și de numeroase. Dar în același timp toate aceste obiceiuri mistice puteau evolua, apare si dispare de la un secol la altul. De ex, acest articol mă duce cu gândul că modernitatea a ”construit” dansul Călușul: http://www.muzeultaranuluiroman.ro/conferinte/?p=37 Hai ca am obosit... Mai vorbim.
PS - NU stiam de chestia cu Trojanŭ și-ți multumesc de atenționare. Dar nu ți se pare ciudat că Traian a ajuns în mitologia slavă să fie venerat ca zeu? Căci după ce am citit un pic am hotărât că sunt adeptul teoriei ca numele zeului slav vine de la împăratul Traian https://bifrost.it/SLAVI/1.Glideislavi/11-Trojan.html
Chiar daca romanii au "decapitat" elita daca si tot ce tinea de ea (de "boierime", ca sa folosesc un termen anacronic, probabil bulgar) a disparut dupa cucerire, a putut supravietui cultura taraneasca daca (in special prin "dacii liberi", in afara provinciei romane). Cam asa a fost si in Transilvania, mutatis mutandis: mica nobilime incipienta romaneasca fie s-a maghiarizat (ca Huniazii), fie s-a resorbit in taranime, dar cultura taraneasca s-a pastrat. Din moment ce se pare ca au supravietuit pana azi cateva cuvinte posibil trace, ar fi putut supravietui si cateva obiceiuri. Sau contestati si presupusa origine traca a cuvintelor similare cu albaneza (unele legate de pastorit, ca "branza")?
Despre Calusari, link-ul acela nu sustine modernitatea Calusului, chiar dimpotriva. Sustine (deplange de fapt) ca dansul Calusarii ar fi fost obtinut prin castrarea vechiului ritual al Calusului, prin eliminarea elementelor magico-rituale care n-ar fi dat bine pe scena: mutul cu gesturile lui comic-obscene (si falusul de lemn pe sub fusta), stegul ala cu usturoi si alte verdeturi in varf, juramantul pe steag, ingroparea steagului la sfarsit, orice referire la iele si ritualul de vindecare - si au pastrat doar dansurile si din ele au ales miscarile cele mai spectaculoase.
Si presupunand ca dansul Calusul a fost inventat in epoca moderna (sau chiar in evul mediu tarziu), cum a ajuns in Anglia preschimbat in incredibil de similarul Morris Dance (sau de la ei la noi)?
@a reader
Ce vă reproșez este faptul că ignorați puterea timpului de a schimba oamenii. Românii nu mai vorbesc, nu mai cântă, nu se mai îmbracă, nu mai mănâncă, nu se mai însoară etc la 1900 nici pe sfert de cum o făceau la 1600. In condițiile în care religia e aceeasi, iar mișcări masive de populație nu au existat. În condițiile unor mișcări masive de populație și numeroase transformări religioase (crestinismul nu prea a existat pe aici decat izolat pana spre 1200) eu refuz să accept vreo formă de continuitate culturală directă daci- românii de azi. Nu contest alte moșteniri, dar mai recente. În rest, mai citiți o dată ce am scris in cele 2 comentarii. După răspuns mi-am dat seama că le-ati citit pe fugă///
totuși sunt si constante indaratul schimbarilor care fac de nerecunoscut un element cultural mai vechi de n generatii. de pilda peisajul. acesta evoluează, insa mult mai lent, mai ales ca nu peste tot sunt baraje, cai ferate, drumuri moderne,etc. in ultimii 12 ani avem la dispoziție imagini satelitare ale peisajului, harti vechi cum sunt planurile directoare de tragere, mai toate hartile din perioada comunista. Multa lume crede ca pădurea era dominanta si ca stramosii nostri traiau prin poieni,etc., ceea ce poate fi adevarat doar pentru epoci de drastica scădere a populației după ciume negre sau stramutari ale unor etnii . Si la 46.5 grade nord de brațul Chilia, de o parte și de alta a Prutului sunt urme de cadastru și de parcelar roman, care nu aparțin nici imitatorilor nici aliaților romanilor, după unele rafinamente de tip etrusc.poate ca decat sa speculam pe izvoare din sec. XIX am putea fiecare sa ne uitam peste locurile pe care le cunoaștem cel mai bine si sa verificam unele distante dintre repere fundamentale: zări, varfuri, rascruci, râpi, drumuri în linie dreapta,etc. prin raportare la unitatile de lungime din imperiul roman.
#Ubu - Astept raționamentul dus mai departe. Sau un link catre vreun articol despre acest subiect... În rest sună bine, dar vreau mai multe argumente
Mi-a placut mult articolul. Prea putini vorbesc despre daci. Mare pacat.
Trimiteți un comentariu