In Bruges 2

Muzeul Groeningen

Postarea asta e o continuare a celor precedente, practic un mic jurnal cultural al călătoriei mele prin Belgia. Am ajuns aici pentru a participa în calitate de infanterist francez din 1815 la reconstituirea bătăliei de la Waterloo.  Ulterior am ajuns la orașul muzeu Bruges. Vezi postarea precedentă In Bruges. 

Continui călătoria prin cel de-al doilea muzeu important din Bruges. Nu voi ține un curs de istoria artei. Nici nu voi posta reproduceri clasice a unor tablouri. Dacă vreți mai mult căutați pe Wikipedia (am mai dat eu unele linkuri). Am postat doar unele detalii incredibile ale unor tablouri faimoase sau interesante.

Nu întâmplător am botezat aceste două postări cu numele unui film , o comedie negră pe care o recomand cu căldură. Film pe care l-am văzut și înainte de a pleca în Belgia, dar şi imediat după ce m-am întors. 

Într-unul din tablourile care apar în film  este pictată o scenă șocantă de jupuire la care eroul principal, în vizită la muzeul Groeningen din Bruges, complet dezinteresat de arta, istoria și cultura orașului, îl privește fascinat pentru câteva secunde. 

De fapt tabloul respectiv atrage privirea tuturor vizitatorilor! Este vorba de un diptic pictat de Gerard David, în 1488, la comanda primăriei din Bruges. Cele două tablouri (diptic!) ilustrează o întâmplare povestită de Herodot. În secolul al 6-lea îen, regele persan Cambyses al II-lea l-a acuzat pe marele judecător Sisamnes că este corupt și că ia mită spre a da verdicte strâmbe. Acuzația fiind cât se poate de adevărată, regele persan îl condamnă pe judecător la o moarte cumplită și anume să fie jupuit. Cu pielea lui Sisasmes a fost tapițat jilțul de judecător al regelui spre a fi de pildă celor ce vor mai primi mită. Iar primul care a l-a urmat în funcție pe cel executat atât de brutal și care a stat pe scaunul de judecător a fost chiar fiul acestuia.  Dipticul a fost comandat de primăria orașului și expus în sala de judecată a orașului ca atenţionare la ideea de judecată dreaptă. 

În sala următoare am văzut tabloul vedetă al muzeului Groeningen, Fecioara cu pruncul a lui celui mai faimos pictor "primitiv" flamand, Jan van Eyck. Tabloul, ulei pe lemn, a fost comandat de un cleric bogat din Bruges, canonicul Joris  van der Paele, care şi apare, îngenuncheat, în dreapta, în mână cu o pereche de ochelari şi o cărticică cu rugăciuni, ornată cu miniaturi. Fotografia am postat-o pentru înţelegerea mărimii tabloului.

Tabloul uimeşte prin varietatea texturilor, culorile strălucitoare şi fineţea incredibilă a detaliilor, tratate pe întreaga suprafaţă a tabloului cu aceeaşi atenţie. Dacă vreți să vedeți lucrarea întreagă, sunt destule reproduceri pe net. Detaliile sunt însă mult mai rare...

Pruncul Isus are un bucheţel de flori şi un papagal verde în mână, subiect de numeroase discuţii savante ale istoricilor de artă. Nu detailez aici. 

În stânga şi la dreapta tabloului se află doua personaje sfinte, în picioare. În dreapta un cavaler într-o armură deosebit de luxoasă, cu păr lung şi creţ, cu zâmbet uşor forţat şi un chip oarecum nătâng. Cu toate acestea respectivul cavaler își scoate respectuos coiful în faţa Fecioarei. Este Sf Gheorghe, sfântul onomastic al lui van der Paele. Probabil că reprezintă chipul unuia din rudele comanditarului (fiul?). În partea stângă este Sf Donatius din Reims, sfântul patron al oraşului Bruges. Textura mantiei de catifea (brocart?) albastră cu ornamente de aur, bordată cu o bandă cu icoane şi perle m-a fascinat în mod special. Artistul a lucrat 2 ani la acest tablou

Spaţiul sacru în care stă Fecioara este decorat cu scultpuri de lemn inspirate din Vechiul Testament. In spate geamurile, din ochiuri rotunde prinse în plumb sunt deoesebit de atent lucrate, prin ele ghicindu-se cerul şi solul (oraşul). 

Samson cu leul. Pandant cu acesta etse pictat Sacrificiul lui Abraham. 

Sfântul Gheorghe pictat monocrom (tehnica numită grisaille) pe spatele unuia din panourile tripticului Moreel, a lui Hans Memling, din 1484

Peter Breughel cel Tânăr- Avocatul de la ţară sau Colectorul de taxe. De remarcat cum vin ţăranii cu ploconul, cum omul din colţul din dreapta sus îi dă şpagă avocatului, dezordinea în general.

Faimoasa macara din portul medieval al oraşului. Prezentă în numeroase picturi

Om mascat în vulpe într-un tablou a lui Bosch

Mâinile Sf. ev. Luca, patronul pictorilor, pictând-o pe Fecioara Maria. Detaliu dintr-un tablou copie (a unui artist anonim) după tabloul lui Rogier van der Weyden  aflat azi la muzeul de arta din Boston. Lucrarea originală a lui Weiden a fost influenţată un alt tablou faimos: Madonna cancelarului Rolin aflata la Louvre. 

Lucrarea originală a lui Rogier van der Weyden aflată la muzeul de arte din Boston .

Madona cancelarului Rolin, o altă faimoasă pictură a lui Jan van Eyck, expusă la muzeul Louvre, sursă de inspirație pentru tabloul de mai sus. De remarcat, din nou, detaliile extreme, în special peisajul urban, ale marelui pictor flamand. 

Alt detaliu al tabloului de mai sus. 

Bruges, în tabloul cu Sf Luca. 

Detaliu al portretului soției  lui van Eyck

Fără nici o legătură cu muzeul și tablourule de mai sus, postez în final poate cea mai veche sculptură romanică din Bruges, Botezul. În basilica Sfântului Sânge.

PS- Toate fotografiile îmi aparțin. Dacă le repostați undeva spuneți-mi și mie sau macar puneți sursa.