Timisoara austriaca

Poate ar fi bine sa citesti intai articolul "Timisoara otomana"

In 2005 am calatorit de mai multe ori la Timisoara pentru a ma documenta pentru reconstituirea grafica a cetatii austriece ce fusese construita acolo dupa 1716. Avand niste contacte la Muzeul Banatului, am inceput de acolo. Lumea amabila, cumsecade. In muzeu nici macar un singur plan al intregii cetati bastionare a Timisoarei. Informatii extrem de "subtiri" despre cea mai mare cetate bastionara din sud-estul Europei. Nici un plan general, nici alte chestii inedite pe care speram sa le gasesc la un mare Muzeu al Banatului aflat Timisoara. Popularizarea din Muzeu a cetatii aproape ca lipsea cu desavarsire. Nimeni nu era specialist in epoca, nimeni nu imi putea oferii materialul pe care il cautam. Apoi am aflat ca oamenii abia mai stiau ca existase o cetate in Timisoara, chiar si istoricii si-o imaginau mai mica, fara 3 randuri de fortificatii. Dupa 100 de ani de la demolarea cetatii, timisorenii, chiar si cei nascuti de generatii acolo (minoritari), pierdusera amintirea marii cetati, iar pe istoricii de la Muzeu nu ii interesa sa o mai promoveze. In buna traditie a istoriografiei comuniste, monumentele ne-romanesti din Romania, erau putin sau deloc promovate.
In afara Timisoarei, nimeni nu stia ca acolo a existat o cetate bastionara, stelata, construita de austrieci dupa recucerirea de la otomani, una din cele mai mari din Europa, demolata la finele secolului al 19-lea. In monografiile de arhitectura din Romania, doar intr-o singura sinteza apare un plan al fortificatiilor Timisoarei. In rest nimic.[Aceasta situatie e valabila pentru acei ani. In prezent Muzeul Banatului e inchis pentru restaurare si refacere].

Stema Timisoarei din sec. al 18-lea, intr-o redesenare a mea,
asa cum apare pe afisul de mai sus

Sansa mea a fost ca am pus mana pe o carte rara, "Mica monografie urbanistica a Timisoarei" a arhitectului Mihai Opris, in care nu numai ca sunt descifrate in detaliu toate etapele de constructie a cetatilor Timisoarei (medievale, otomane si austriece) dar este si bogat ilustrata . Incet-incet am reusit sa sa aflu unde era depozitata arhiva planselor facute de inginerii militari austrieci din Timisoara urma cu peste 250 de ani urma. Arhiva fusese capturata de Armata Romana in Primul Razboi (sau imediat dupa) iar plansele istorice (foarte multe) au ajuns la...Bucuresti, la Muzeul Militar (mult mai putine). In tot acest rastimp, prea putina lume se interesase de ele. O alta mare parte se afla la Viena, la Arhiva de Razboi.

In primii ani dupa cucerirea Timisoarei de catre armatele conduse de printul Eugen de Savoia se incearca refolosirea si intretinerea fortificatiilor turcesti. Se construiesc unele cladiri noi fara a se utiliza inca un plan urbanistic general. Incepand cu 1727 apare un Regulament de Constructii pentru Timisoara. Se fac mai multe proiecte de reamenajare a cetatii, cea otomana fiind deja invechita si dificil de intretinut. Multe din proiectele de fortificare, majoritatea nerealizate, au indus impresia, (printre istoricii de azi, neatenti sau ignoranti), că si plansele reprezentand proiectele realizate efectiv, nu reprezinta o realitate, ci tot simple proiecte. De aceea am intalnit istorici timisoreni cu care m-am contrazis. Ei spuneau ca Timisoara a avut ca fortificatie doar un singur rand de ziduri, cel cu bastioanele, si santul din fata lor. In realitate au existat inca trei randuri de fortificatii si doua santuri cu apa.

Lucrarile de amenajare a Timisoarei au implicat eforturi uriase. Printre cele mai impresionante se numara amenajarile hidrotehnice. Mlastinile si baltile au fost asanate si este sapat canalul Bega, devenit navigabil (pe care se vor transporta importante cantitati de marfuri si pasageri pana dupa al doilea razboi mondial cand navigatia pe Bega inceteaza; de neinteles de ce nu se incearca refacerea navigatiei pe Bega). Vezi articol Wikipedia -Canalul Bega


Pe la 1729 cazarma Transilvania (initial numita Cazarma cu cazemate), o cladire extrem de lunga de forma zigzagata, este terminata. Initial a fost gandita ca fortificatie exterioara. In spatele ei (spre exteriorul orasului) este amenajat pentru o perioada nu foarte lunga, un port (azi, pe acele locuri se afla un parc). Intre timp se mai intretin fortificatiile turcesti si se construieste in interiorul cetatii. Se lucreaza intens la proiectele viitoarei cetati, ce se doreste deosebit de puternica.
In preajma anului 1732 incepe construirea efectiva a noii cetati bastionare, impropriu numita in stil Vauban, deoarece este o adaptare tarzie, de campie, si neconforma, a tipurilor de fortificatii numite Vauban. Se construiesc 9 bastioane, 9 raveline (ravelinul se amplasa la exteriorul primului sant, in fata curtinei dintre 2 bastioane, pentru a flanca respectivele bastioane), 9 contragarzi (se amplasa in fata fiecarui bastion avand laturile paralele cu fetele bastionului respectiv), 27 anvelope (contragardele si ravelinele erau protejate de anvelope, lucrari de fortificatie situate in exteriorul celui de-al doilea sant) si cateva cazemate in spatele ravelinurilor. Initial prin cele 2 santuri ale cetatii curgeau permanent apele Begai, dar datorita faptului ca afectau zidurile, s-a luat hotararea ca apa sa curga doar prin cunete , un canal mic aflat in mijlocul santurilor, urmand ca santurile sa fie umplute cu apa doar in caz de asediu.



Cetateaa avut pentru scurt tim 4 porti cu monumentale, bogat decorate, numite dupa orasele catre care se indreptau drumurile. Acestea erau: Poarta Belgradului, Poarta Petrovaradinului (azi, in Serbia, langa Novi Sad), Poarta Transilvaniei (sau a Lugojului) si Poarta Vienei. Ulterior s-a renuntat la Poarta Petrovaradinului, Timisoara ramanad cu 3 porti.


In exteriorul fortificatilor se afla glacis-ul, o lucrare de pamant cu panta spre inamic.
Din 1808 in exteriorul glacis-ului va curge Bega, printr-un al treilea canal, cel ce inconjoara si astazi orasul vechi.

Cetatea a fost serios avariata de revolutionarii maghiari, in 1848. E singurul mare asediu pe care l-a suferit cetatea. In rest, de-a lungul istoriei sale, pana la demolare niciun inamic nu a mai intraznit a ataca puternica cetate.
A fost demolata pentru a largi orasul, la finele veacului al 19-lea. A fost crutat un singur bastion. Se mai pastreaza fragmente din alte doua bastioane. Sapaturile arheologice din ultimii ani, au confirmat traseele zidurilor desenate de mine, dupa plansele inginerilor austrieci.


Vauban Italia

http://www.tempo-poli.ro


Cetatea Oradea (Varadinum) NU este o cetate de tip Vauban. Fortificatiile dezvoltate de inginerul francez Vauban au avut ca "stramosi" tipurile de de cetati italienesti dezvoltate odata cu raspandirea si modernizarea armelor de foc. Bastionul umplut cu pamant, in forma de pica sau romb apare inca de la sfarsitul veacului al XV-lea, iar cetatea in forma de stea, scurt timp dupa aceea. Cetatea bastionara a Oradei a fost construita in sec al XVI-lea, in traditia italieneasca, in timp ce Sebastien Le Prestre, marchiz de Vauban a trait in a doua jumatate a sec al XVII-lea. El dezvolta , completeaza si transforma fortaretele stelate in asa fel incat sa devina inexpugnabile chiar si cazul unui bombardament de artilerie ultra-modern (pt acea vreme). Am scris acest lucru pentru cei care pun la un loc cu cetatile Alba Iulia, Arad,Timisoara si Oradea.


Tipurile de fortificatii Vauban. Unul din scopurile inovatiilor propuse de inginerul francez era eliminarea completa a oricaror unghiuri moarte si a eficientizarii tirului incrucisat.

Vauban coordonand refacerea fortificatiei orasului Bergues.


Asediul unei cetati bastionare din sec al XVII-lea. Remarcati transeele in zigzag ale dusmanilor din departare. (dupa cartea The Vauban Fortifications of France , Osprey Military)

Planul unei fortarete bastionare (sus) si intersectarea liniilor de foc ale tunurilor si mortierelor.

Dupa cum ati citit in articolul despre Timisoara otomana, orasul a fost recucerit de la turci de catre armatele conduse de Printul Eugen de Savoia in anul 1716.

Pe acest plan al Timisoarei, in care apar fortificatii realizate efectiv, dar si elemente in lucru, inca neterminate, se poate observa cum zidurile cetatii otomane si santurile din fata lor sunt inca in uz (linia care taie in 2 interiorul cetatii).

In acesasta plansa de la mijlocul veacului al XVII, din fortificatiile turcesti nu a mai ramas decat un sant, inca nenivelat complet. Bisericile din viitoarea piata a Unirii (catolica si sarba) sunt deja incepute. In fata Cazarmii Transilvania (cladirea lunga si sinuasa din interiorul cetatii) este amenajat un port. Reteaua stradala este trasata si va fi umplta cu edificii in urmatoarele decenii.

Detaliu din planul de mai sus. In exterioruul cetatii, mlastinile inca nu au fost complet secate.

De-a lungul timpului, cat s-a lucrat la noua cetate, inginerii militari austrieci au propus si desenat multe variante de fortificare. Desenul de mai sus propune o varianta de fortificare care urmareste traseul cetatii otomane.

Un alt proiect nerealizat al cetatii Timisoarei.


Generalatul, cladire a comandamentului militar din cetatea Timisoarei. Una din primele cladiri ridicate dupa cucerire. Exista si azi, modificata, in Pta Libertatii.

Plan si sectiune a cazarmii Tansilvania (sus), detaliu din desenul meu (jos) un edificiu de o forma neobisnuit de lunga ( 480 de metrii) , cazarma si fortificatie in acelasi timp. A adapostit un timp portul interior al cetatii. In desen portul era scos din uz. Din loc in loc cazarma avea turnulete scase in afara liniei zidurilor, legate cu galerii de corpul principal, turnulete construite deasupra unui canal (sau al apei din port). Acestea erau toalete, umblatori. A fost demolata intre 1961-1965.

Desene a doua din Portile monumentale ale cetatii Timisoarei. Sus Poarta Vienei, vedere dinspre interior, jos, vedere dinspre exterior.

Tot poarta Vienei, in ajunul demolarii, vedere dinspre exterior.

Poarta Vienei, vedere dinspre interior, scurt timp inaintea demolarii definitive.

Cetatea Timisoarei, asa cum arata la inceputul sec al XIX-lea. Canalul Bega, navigabil, inconjoara pe la poalele glacisului, jumatate din incinta cetatii. Alte canale, alimentau santurile, care nu se umpleau decat in caz de pericol. In restul timpului apa curgea prin mijlocul santurilor prin niste mici canale zidite, numite cunete (vezi mai jos cum arat la cetatea Terezin din Cehia)

O alta vedere a planului cetatii Timisoarei, asa cum a fost efectiv construita. Datorita numarului mare de planse care prezinta proiecte nerealizate, printre unii istorici timisoreni era raspandita ideea ca TOATE planurile cetatii Timisoarei care prezinta si alte fortificatii in afara celor 9 bastioane, reprezinta elemente ce n-au exista niciodata. La lansarea afiselor cu Timisoara pe care am avut-o in 2005, intr-una din librariile locale, arheologul Valentin Cedica, seful sectiei de arheologie de la Muzeul Banatului, m-a abordat cu o infinita aroganta: "-E o aiureala ce-ai desenat aici! In afara de 9 bastioane si un sant cu apa, Timisoara nu a mai avut alte fortificatii exterioare. Ce-ai vazut tu pe plansele vechi sunt PROIECTE nerealizate. " Tonul a fost mai agresiv si mai rautacios, dar ideea asta era. Nu era singurul care credea asta.


Planul orasului interior din perioada construirii acestuia. Se mai observa resturile santurilor cetatii otomane. Asemenea planse, in care fortificatiile exterioare nu sunt desenate, sunt ff multe. Fiindca inginerul nu era interesat sa le deseneze. Interesul se restrangea la planul cladirilor orasenesti. Acesta e altul din motivele pentru care se gaseau tipi sa nu creada ca Timisoara a avut si alte fortificatii, in afara bastioanelor. Piatra sculptata din caldaramul Pietii Unirii (realizata la o restaurare relativ recenta) e inca un motiv pentru care multi si-au imaginat ca aia a fost toata cetatea

Planul Timisoarei in veacul al XIX-lea. In acest desen apare o situatie interesanta. Fortificatiile orasului nu sunt desenate decat ca contur exterior. Aceasta deoarece ele erau considerate secret militar. Insa latimea acestora e o dovada in plus ca cele trei randuri de fortificatii, asa cum apar pe planurile reproduse mai sus, au fost efectiv construite.

Pentru cei ce aveau convingerea ca Timisoara nu a avut 3 centuri de fortificatii, descoperirea temeliilor acestora, cu ocazia unor sapaturi (pentru construirea unor edificii moderne), a fost o teribila surpriza! Da, Timisoara a avut 3 randuri de fortificatii...

Veduta a orasului Gyor din Ungaria, in sec al XVIII-lea. Aspectul cetatii Timisoara era foarte asemanator cu acesta.


Cetatea Terezin din Cehia. Se observa canalul numit cuneta, prin care curgea permanent apa. In caz de asediu, se puteau deschide unele stavilare si intreg santul, din zid in zid se puteau umple.


Cetatea de la Terezin are multe asemanari cu Timisoara (insa mai mica), mai ales ca au fost construite cam in aceeasi perioada.


Orasul Timisoara cu cetatea si cartierele extra-muros, asa cum erau in sec al XIX-lea. Desen modern bazat pe planurile de epoca.
Doua detalii din planul iosefin (Josephinische Landaufnahme), o buna si valoroasa sursa pentru intelegerea aspectului Timisoarei la mijlocul veacului 18. Ridicarea topografica iosefina a fost realizata intre 1764 - 1785, deci plansa reprezinta Timisoara in aceasta perioada. Multumesc lui Adrian S. din Orastie pentru sugestia de a pune in articol si acest desen.

Recosntituire digitala a cetaii de arh. Valentin Capotescu

Zidurile si bastioanele Timisoarei in 1910. In dreapta Opera din Timisoara.



Proiectul de resaturare al bastionului Theresia, unicul bastion ce a supravietuit demolarilor din trecut.
Bastionul Theresia, foto din 2005



Detaliu din desenul meu cu poarta Petrovaradinului, aflata intre bastioanele Castelului (dreapta) si Mercy (stanga). In fata portii se afla un pod cu o parte mobila. Drumul traversa un ravelin, doua cazemate, o contragarda (ultimile fortificatii dinspre exterior) si inca un pod, peste al doilea sant.

Piata Unirii si a Libertatii (dreapta jos), asa cum aratau pe 1800.

La sugestia lui Adrian Secui am mai aduagat si aceasta imagine preluata de aici.
Comparatie intre situatia de azi si ridicarea topografica franciscana "Zweite oder Franziszeische Landesaufnahme". A fost intocmita intre anii 1806 si 1869 sub imparatul Francisc I al Austriei. Mersi mult Adrian.