Castelul cu inorogi de la Manastirea

Stati sa vedeti, ca nu am terminat cu patrimoniul fostei artistocratii ardelene. Si nu numai... Sunt atat de multe monumente care vor dispare in urmatorii ani in toata tara incat te intrebi ce va mai ramane generatiilor viitoare. Nu-mi ajunge un blog de 100 Gb sa scriu despre toate. Probabil ca peste 100 de ani Romania va mai avea 10-20 de monumente istorice non-religioase.

Acum, despre un monument de valoare nationala, adica unul de clasa A. Un monument care pana in 1945 era considerat unul din cele mai frumoase castele renascentiste din Ardeal. Un monument care a ratat la putin sansa de fi restaurat complet la finele anilor '70 si din care cauza a ramas o ruina pentru inca 30 de ani. Bineinteles cu aportul semnificativ al mujicilor locali.

Buun!... Acest castel se afla in jud. Cluj, la 7 km de orasul Dej, pe malul raului Somes. Pe o terasa (deal), in mijlocul satului e un platou pe care se joaca fotbal. In urma cu vreo 400 de ani pe acel loc se pare ca s-a aflat o mica fortificatie si o bisericuta ce apartinea calugarilor benedictini. De acolo provine numele maghiar- Szentbendek = Sf. Benedict si cel romanesc vechi - Benediug , dar si nou-Manastirea. Constructia castelului s-a prelungit de-a lungul mai multor generatii, din 1573-1592 (corpul principal) pana catre 1720 (turnul intrarii).

Blazonul familiei Kornis sculptat pe ancadramentul turnului portii (1720)

Partea cea mai veche a ansamblului este castelul propriu-zis, corp ce pastra cele mai valoroase elemente de arhitectura, de piatra si lemn. A fost construit intre 1573-1592 de catre Kristof Kereszturi. In 1600, Korosi Ilona, vaduva lui Kereszturi Kristof, a casatorit pe fiica sa, Katalin, cu Kornis Boldijar de Rusca (Kornis Boldizsar de Ruszka) din neam de romani innobilati, familia Kornis fiind alaturi de familiile Dragffy (din Maramures), Kendenffy (Hateg), Hunyadi (Hateg) unele din neamurile artistocrate transilvanene cu origine romana. Casatoria a marcat inceputul istoriei de peste 300 de ani a familiei nobililor Kornis de Manastirea (Szentbendek), unica stapanitoare a celei mai mari parti a hotarului pana la reformele agrare din 1921 si 1945. (informatii citate de aici si aici)
Vreau aici sa fac o paranteza ca sa citez un paragraf dintr-un articol aparut in Ziarul de Mures:
"...Poate ca nu va mai trece mult timp pana cand romanii si maghiarii din Transilvania - in sfarsit - vor constata si intelege ca sunt mult mai legati intre ei decat ar crede. Si asta i-ar elibera si pe unii si pe altii de atat de desuetul, nocivul si anacronicul sovinism si nationalism extremist."

Reconstituirea ansamblului castelului Kornis de la Manastirea, asa cum arata in sec. al 19-lea

Datorita interventiilor si reamnajarilor succesive, conservand parti din vechea amenajare monastica benedictina castelul acesta a ajuns sa fie un valoros melanj de gotic tarziu, renastere transilvaneana (elemente dominante), baroc si modern. Un loc privilegiat in amenajarea castelului au avut-o elementele de lemnarie sculptata. Trebuie semnalata scara cu stalpi sculpatati cu decoratii populare de catre Albert morarul la 1673, grinzile de la tavanul salii festive etc. Din toate acestea nu s-a mai pastrat decat un stalp de lemn, la Muzeul de Etnografie din Cluj.

Elementele de lemnarie sculptata de mesterul Albert morarul in lemn de tisa la 1673 (fotografie istorica preluata de aici)

Cladirea castelului se afla pe latura sudica a incintei patrulatere a ansamblului, dotata cu 3 turnuri octogonale de colt, un bastion in forma de pana si unul de poarta (adaugate de Zsigmond Kornis in anul 1680). Acesta din urma (turnul de poarta) a fost afectat de revolta curutilor lui Francisc Rakoczi si refacut in forma actuala pe la 1720. Cu aceeasi ocazie castelul a fost inaltat si decorat cu fresce, inca vizibile dupa 1945 .Corpul castelului inainte de WW2 si starea actuala

Castelul vazut din drumul principal, in urma cu 80 de ani si azi

Reconstituirea fatadei sudice a incintei castelului

Turnul de poarta, singurul restaurat bine in anii '70, pastreaza o valoroasa decoratie sculptata. In fata sa se afla un pod, peste un sant uscat la capatul caruia strajuiesc doi inorogi de piatra cu cornul metalic, din fericire inca in stare buna. Inorogii nu sunt pusi intamplator, acest animal figurand pe blazonul familiei Kornis.

Turnul de poarta in anii 50

Turnul de poarta azi, dupa restaurarea din anii 70

Castelul de la Manastirea a fost faimos și pentru doua icoane sculptate, una incastrata deasupra intrarii, iar alta pe corpul castelului. Se spune ca Zsigmond Kornis impresionat de faptul ca icoana Maicii Domnului de la Nicula (aflata in apropiere) a lacrimat, pune ca la 1699 sa fie dusa la castelul sau. Localnicii protesteaza si de frica unei razmerite, promite sa le inapoieze icoana, nu inainte de a-si comanda doua reproduceri sculptate in piatra inspirate dupa cea de la Nicula. Povestea in detaliu aici (in articol e trecut vechiul nume al localitatii - Benediug).
Partea proasta e ca nici una din icoane nu se mai afla la locul ei. Una a fost furata, iar alta a fost dusa la Muzeul din Dej pentru a fi protejata. Detalii in acest articol al ziarului FoaiaTransilvana.

Comparând imaginea de epocă și a replicilor în piatră executate la comanda contelui Kornis nu este greu de observat că ele se aseamănă mai mult cu o icoană aflată azi în mănăstirea piariștilor din Cluj decât cu cea în stil popular aflată azi la mănăstirea Nicula (atribuită lui Luca din Iclod).

Portalul nordic al castelului, cu icoana. Doua fotografii istorice , la stanga si situatia de azi.

Ce s-a intamplat in continuare?
Jurnalul National a publicat un bun articol si voi cita din el:

"Conţii Kornish [corect Kornis] au ştiut să facă pasul de la feudalism la societatea burgheză. In secolul al XIX-lea grofii au reuşit să-şi modernizeze inventarul agricol, să producă mult şi să facă bani. Kornish Karoly, care a trăit pe la sfărşitul secolului al XIX-lea şi inceputul secolului XX, a fost un personaj teribil de interesant. El a renovat castelul. Pasionat de ştiinţă şi istorie naturală strănsese o bibliotecă cu peste 9.000 de volume rare şi işi transformase reşedinţa intr-un adevărat muzeu cinegetic.

Capela castelului.( foto istorica )

Avea tot felul de animale bizare impăiate, sute de insectare şi ierbare, colecţii de minerale [!!! aceasta colectie era faimoasa in tot Ardealul !!! ] Tot el a construit pentru sat şi castel, intre 1905 şi 1910, o uzină electrică si o scoala remarcabila ca arhitectura si marime. Lumea ii poartă o amintire relativ plăcută. Era un tip jovial, ii cinstea cu bere pe ţărani şi dădea bani pentru sărbătorile populare, cum ar fi "boul impănat".

Nepotul său, tot Kornis Karoly, a fost ultimul stăpăn al domeniului. Prudent, a plecat de la Mănăstirea pe la sfărşitul anilor '40. Prin 1950-1951 s-a produs dezastrul. Autorităţile comuniste s-au găndit să transforme castelul jumătate in siloz jumătate in şcoală şi nu aveau timp de "mofturi". Vreme de căteva zile, biblioteca plină de incunabule şi volume rare a fost arsă in curte. Au scăpat doar căteva volume, luate de binevoitori. Şi colecţia de istorie naturală a fost distrusă. Ţăranii din zonă au luat o parte dintre exemplarele mai interesante şi, multă vreme alături de oalele de ceramică şi ştergarele pe care le aveau atărnate prin casă s-au putut vedea struţi, flamingo, ba chiar şi crocodili impăiaţi. Doamna Rusu, soţia invăţătorului, profesoară de romănă, işi aminteşte că a luat şi ea, copil fiind, "nişte păsări ca nişte ciori". Tatăl ei, om temător, le-a aruncat. Castelul in sine a fost renovat prin 1975-1976, dar după 1990 s-a cam ales praful de el."

Gunoi adunat in santul castelului, sub podul strajuit de inorogi

De la un cineva care a lucrat pe santierul de restaurare in anii 77-79 am auzit si o alta varianta. Se spunea ca ultima grofoaica a fost o femeie foarte rea care, cica, batea oamenii la nervi cu biciul. In castel au stat o perioada si o trupa de soldati germani, care ar fi participat si ei la distrugere.
In '45 contesa a fugit iar oamenii, plini de ura proletara au devastat castelul (suna a "Descult" de Zaharia Stancu). Varianta asta se bate cap in cap cu cea prezentata de ziaristul de la Jurnalul National, in care am mai multa incredere.
Oricum ar fi, dezastrul si pierderile au fost cumplite. Biblioteca adunata in generatii, colectiile valoroase de naturale, mobilierul, panopliile cu arme si in primul rand cladirea castelului, erau distruse complet in 1948.

Fatada interioara a turnului de intrare.Fotografie istorica

In acest an Ocolul Agricol Ciceu, a preluat castelul dărăpănat din Mănăstirea, in suprafata de 544 mp. Prin anii 1975, Directia Monumentelor Istorice, a inceput lucrari de restaurare. Desfiintarea directiei, in 1977, a pus insa capat acestei tentative (restaurarea a mai continuat pana in 1980), iar starea castelului s-a agravat.

In sec. al 19-lea si inceputul celui de-al 20 -lea Castelul Kornis era vazut ca o bijuterie a Ardealului. Dovada stau multele gravuri si ilustrate vechi. Faimoasa era si colectia de naturale din castel, colectie devastata si distrusa dupa razboi.

Aflat in vizita la castel, anul acesta (2008) am fost sa vad si scoala aflata in apropiere castelului, ctitorita de Kornis Karoly la sf. sec al 19-lea. Cu stupoare am gasit-o in paragina si devastata. Nu-mi venea sa cred. Am aflat ca a fost dezafectata de 2-4 ani, n-am reusit sa exact anul. Caci, cica, s-a facut scoala noua in apropiere. Si asta?? Pai s-a retrocedat castelul nepoatei contilor Kornis si scoala s-a dat si ea. Cu adica s-a DAT si scoala?? Omul ala a facut-o acum 100 de ani pentru uzul intregului sat! Nimeni nu mi-a putut explica de ce scoala este in ruina si in plus si devastata. Inteleg sa fie in conservare pana i se va gasi o noua intrebuintare.
In plus primaria de acum incearca sa grabeasca restaurarea castelului, fiindca desi s-a retrocedat, inca nu exista nici un proiect de refacere. Asa am inteles.
Iata ce zice in Romania libera intr-un articol din 2006:
"Primarul comunei Mica [ din care face parte si satul Manastirea ], Pavel Gorun, ne aduce "la zi": "Nepoata Kornis Gabriela, care traieste la Budapesta, a depus in 2000 cerere de retrocedare, reactivata in 2006. Noi am avizat si am dat decizia pentru cladire, dar dosarul a mers la Bucuresti pentru ca doamna cere si despagubiri banesti. Ea spunea ca vrea sa refaca totul in scop turistic, pentru noi ar fi benefic, dar nu prea misca nimic, trebuia sa se ocupe o fundatie maghiara. Daca nu se apuca de treaba, in primavara vom lua noi masuri pentru ca degradarea se accentueaza." In lista anexa a Legii 5/2000, obiectivul figureaza ca "valoare de patrimoniu cultural de interes national (monumente nationale de valoare exceptionala)".

Scoala construita de contii Kornis la sf. sec. al 19-lea, azi parasita

Alte trei imagini ale scolii

Reliefuri sculptate pe frontispiciul scolii, in care apar inorogii familiei Kornis

Pana atunci, daca doriti sa vizitati locul, veti gasi un turn de poarta, doua statui de inorogi inecate in boscheti, un sant cu gunoaie si niste ruine jalnice. O scoala cu colonada in stil antic plina de banci rupte.

Si in vale o minunata bisericuta gotica, restaurata, capela Kornis (alta decat cea din castel), data ortodocsilor.

Biserica gotica din vale, cu turn octogonal, a fost construita probabil inainte de stapanirea contilor Kornis. In prezent apartine cultului ortodox, desi romanii au acum alta biserica, noua, mai mare.

Bibliografie:
Gh. Sebestyen si V. Sebestyen : Arhitectura Renasterii in Transilvania
Gh. Sebestyen: Renasterea - O pagina din istoria arhitecturii Romaniei
Kovacs Andras: Késő reneszánsz épitészet Erdélyben 1540-1720

Multumiri Laurei Rus din Cluj pentru unele dintre imaginile reproduse aici...

Foto: Foto: Adela Crişan
Citeste si acest articol, mai nou decat cel de sus

Later Edit: Deoarece în 2016 autori necunoscuți au vandalizat sau au încercat să fure statuile inorogilor, proprietarii acestora au ridicat cu macaralele inorogii de pe socluri, i-au încărcat într-o remorcă și i-au dus să fie depozitati undeva, nimeni nu stie. Discuții despre o posibilă încercare de restaurare: zero. 

Cele mai vechi si mai frumoase panorame fotografice ale Bucurestilor

Ei bine o sa imi fac putina reclama.
La Targul de Carte Gaudeamus de la Bucuresti ( la Romexpo, intre 19-23 nov) mica mea editura Art Historia va apare cu o noua lucrare legata de istoria Bucurestilor. De data asta nu voi avea nici o ilustratie, insa voi publica pentru prima oara la o marime si o calitate de exceptie o selectie de 16 panorame fotografice ale Capitalei in perioada 1856-1877.
Nu e vorba de o carte ci de o mapa care va contine aceste 16 reproduceri, la un format aprox. A4 si o carticica-brosura tot de acelasi format in care fiecare fotografie are parte de o descriere cat si o localizare pe planul Bucurestilor (de atunci DAR SI DE ACUM), cu unghiul si punctul de fotografiere, pentru o mai buna intelegere a topografiei zonei. La sfarsitul brosurii se afla si un rezumat in lb. engleza al textului. Textele din brosura sunt scrise dl . Emanuel Badescu, curatorul colectiei de fotografie veche de la Academia Romana, in colaborare cu Oltean Radu, adica eu.

Coperta Mapei

Coperta brosurii . Am studiat destul de mult grafica si fonturile epocii pentru realizarea acestor 2 coperti, de care, fara modestie , sunt mandru.

In brosura, fiecare poza va fii descrisa , iar monumentele importante vor fi localizate, atat pe imagine...

...cat si pe planuri - de epoca si actuale. Pe aceste planuri (am muncit enorm la ele) am trecut si punctul si directia de unde a fost realizata fotografia.

Imaginile provin din arhiva Cabinetului de Stampe al Academiei Romane si din colectiile Muzeului Mun. Bucuresti.
Iar fotografiile apartin unor mari artisti, pionierii fotografiei de pe malul Dambovitei: Ludwig Angerer, Carol Pop de Szathmari, Andreas D. Reiser, Moritz Baer, Franz Dushek.
In prezent, pana la organizarea distributiei, Mapa de gaseste la casa de bilete a Muzeului National de Istorie de pe Calea Victoriei, la un pret foarte bun (luni si marti inchis), la librariile Carturesti si la unele librarii centrale ale CLB (Compania de Librarii). Daca nu gasiti contactati-ma...
UPDATE ian 2012
Am informatii de la distribuitori ca tirajul se apropie de sfarsit . Nu stiu cand voi face un nou tiraj si stiu sigur ca nu sub forma de mapa cu foi separate.

Cam asa vor arata reproducerile . Le-am facut detasabile pentru a putea fi inramate de oricine doreste acest lucru.

Detaliu dintr-o faimoasa fotografie a lui Franz Duschek realizata in iarna lui 1877
Despre Statuia lui Mihai Viteazul vezi articol aici.

Castelul Haller din Coplean

Comuna Coplean (magh. Kapjon) se afla aproape de orasul Dej. Sincer, imprejurimile acestui oras (frumos) nu mi s-au parut prea pitoresti. Mai ales in drumul dintre oraselul Beclean si Dej, de-a lungul vaii Somesului Mare, am trecut prin niste sate care pareau teleportate din Teleorman. Din fuga masinii, trecand prin sate ca Reteag sau Cuzdrioara am fost dezamagit de aspectul nou si lipsit total de personalitate al caselor. Dintr-unul din aceste sate (Ciceu-Mihaiesti) se poate urca catre cetatea Ciceu.
Din Dej am luat-o catre nord-vest pe valea celuilalt Somes (la Dej e confluenta intre Somes si Somesul Mare) si iata-ne la Coplean.


In marginea satului, cu vedere catre lunca larga de 2 km se afla castelul. De fapt mai curand o curie (conac), oricum o resedinta somptuoasa la vremea ei. Stiam ca e intr-o stare avansata de ruina dar contactul direct cu monumentul m-a socat. Cel mai vechi castel in stil baroc si unul din cele mai frumoase construite in acest stil din Ardeal arata jalnic! De altfel se afla pe o lista a celor mai periclitate monumente din Romania.
Era inconjurat cu o incinta de zid din care se mai pastreaza parti inundate de urzici. In coltul din stanga al incintei se afla ruina unui turn circular. In jurul incintei, pe portiuni se ghicesc urmele unui sant, care spre rau se transforma in mlastina.

Castelul propriu zis, desi atat de ruinat are o decoratie sculptata, o frumusete. Mai ales ca e foarte bine conservata. Decoratia apartine stilului rococo, adaugata ulterior, si a fost relizata de un celebru sculptor austriac - Anton Schuchbauer ( mort la 1789) foarte activ la Cluj in veacul al 18-lea.


Castelul a fost construit de-a lungul anilor 1725-1771 de catre Ioan Haller, guvernator al Ardealului intre 1734-1755. In dreptul intrarii se afla o terasa sprijinita pe coloane cu capiteluri ionice, cioplite in piatra masiva. Din aceeasi piatra galbuie s-au cioplit si frumoasele ancadramente ale ferestrelor cu "scoici", cat si pilastrii cu capiteluri bogat decorate.

Castelul inainte de 1920 cand a suferit un incendiu si a pierdut acoperisul baroc.

Castelul, in anii '60. Ca sediu al CAP-ului castelul isi pastra inca prestanta de odinioara. In vremea noilor Ministere ale (In)Culturii postdecembriste, castelul risca sa devina o gramada de moloz. Foto de la Iza Oana

Devenit sediu al CAP-ului local, a fost parasit scurt timp dupa 1989. Acoperiul a cazut rapid iar starea de ruina accentuata din prezent se datoreaza nepasarii din ultimii 18 ani (adica a mitocaniei si nesimtirii localnicilor ca sa o spunem p'aia dreapta). Doar de atat a fost nevoie pentru ca un castel vechi de peste 250 de ani sa fie distrus. Daca se va interveni rapid, mai exista sanse ca acest castel sa fie salvat. Nu stiu nimic despre statutul sau juridic.
Ce mai zic ziarele, precum Clujeanul :
"Cel mai romantic castel - Castelul Haller din Coplean a fost, conform istoricului Tudor Sălăgean, cea mai importantă şi mai spectaculoasă construcţie rococo din Transilvania. Finalizat în anul 1773, castelul este o adevarată bijuterie arhitectonică lăsată în paragină. Restaurat în anii ’70 ai secolului trecut, castelul a fost prădat de locuitorii din zonă după revoluţia din 1989. Totuşi, o vizită la castel "te face să te îndrăgosteşti", spun sătenii."

Ziarul Adevarul are un articol mai general despre castele:

"...Castelul din satul Coplean, comuna Caseiu, construit de sasul Haller in secolul 18, de tip baroc sau Conacul renascentist "Dejardine" din comuna Aghiresu, datand din 1572, au ajuns ruine complete, in care satenii isi arunca gunoaiele, iar copii se joaca prin salile in care odinioara aveau loc baluri sau intalniri de taina. "Dejardine" a fost abandonat de curand. Fost gimnaziu, din cauza elevilor tot mai putini a fost inchis, iar cladirea abandonata. Autoritatile par paralizate in fata acestei situatii. Castelul din Aghiresu. Detaliu de ancadrament. Foto de aici

Nici in cazul Castelul de la Moldovenesti, din perioada baroca sau a celui din comuna Rascruci, construit de principele Banffy, cel care a ridicat si frumoasa cladire care gazduieste Muzeul de Arta din Cluj, nu s-a miscat un deget<...>
In legatura cu aceasta situatie, Virgil Pop, secretarul Comisiei Judetene a Siturilor Istorice Cluj, ne-a declarat: "Autoritatile au fost sesizate de zeci de ori, atat prin inspectoratele de cultura, cat si prin MCC. Ministerul a trimis sute de adrese administratiilor locale ca sa repare aceste inestimabile valori istorice. Situatia este legata direct de modul in care isi respecta comunitatile istoria comuna. O indiferenta incredibila dublata de o furie distructiva. Refacute, aceste castele ar arata incredibil si ar fi perfecte pentru activitati culturale care sa aduca profit. Investitiile sunt mari, dar nu exista alta solutie. Ca istoric de arta sunt mahnit pentru lipsa de implicare a oamenilor".

Romania Libera din 29 Noiembrie 2006:

"Construita intre 1725-1771, pastreaza incinta veche cu turnuri cilindrice anterioare si este cunoscuta ca cea mai timpurie realizare a arhitecturii civile de stil baroc din Transilvania. Ulterior, au fost adaugate si ornamentatii de stil rococo. Piatra de constructie a fost luata de la fostul castru roman Samum din apropiere, de la Casei. De altfel, peste Somes, in comuna Vad, piatra de la castru a servit la construirea bisericii lui Stefan cel Mare, depinzand de Cetatea Ciceului. In zid se afla o piatra cu inscriptia "Cohors I Milliaria Britt(annica) XIV Aria Cellus". Kadar Jozsef in "Monografia Comitatului Szolnok-Doboka" spune: "In Coplean, castelul si biserica s-au construit din pietrele acestui castru, ca si biserica din Vad." A apartinut familiei Haller pana in 1948. Astazi, cinci rude succesoare au depus cerere de restituire a castelului si a cinci hectare din parcul cu plopi si castani, azi taiati. Intre ei, Metea Victor, de 77 de ani, si sotia lui, Elekes Lucretia, care locuiesc alaturi de castel. Ne spune ca acesta a fost pana in 1989 sediul CAP si al unor ateliere. Devalizarea a inceput masiv dupa 1990. Ei pretind despagubirile, si nu restituirea in natura, mai ales ca au vazut in ultimii ani cum alti consateni si-au facut case din piatra de la castel."

In schimb se cheltuie milioane de euro pe sute de biserici ortodoxe, mari in orase mici, urate si muuulte, mai multe ca spitalele, ca scolile, ca soselele, ca hotelurile, ca blocurile de locuit.


Sunt socat cat de multe biserici ortodoxe se construiesc in tara, mai ales in Ardeal. Mari, multe si urate, disproportionate fata de numarul enoriasilor. De unde exista bani? De ce patrimoniul istoric e aruncat la gunoi in timp ce temple din beton ale prostului gust, un fel de castele tiganesti dar mult mai mari se construiesc peste tot (mai ales pe spatii verzi)? Mai sus, biserica din Beclean, fata in fata cu o umila bisericuta gotica de veac 15 (evident NE-ortodoxa)- care nu apare in poza.

In vara lui 2008 a iesit la Cluj o carte despre castelele din jud. Cluj. E ceva, dar prea putin, mai ales ca in aceasta carte e un amestec nefericit de castele neoclasice, cetati medievale de piatra dar si cetati de pamant medieval-timpurii care oricum nu mai sunt vizibile. Oricum, eu va recomand calduros sa o luati!!

Castelul din Ozd

Incep acum un sir de articole despre cateva castele transilvanene pe care le-am vizitat in ultimul timp. Vizitarea acestor castele iti lasa un gust mai amar decat orice alt sir de monumente. In Ardeal sunt multe. Sau au fost. Toate au apartinut nobilimii maghiare, mai mari sau mai mici. Sunt mai vechi, renascentiste, sau mai noi baroce sau neoclasice. Ungurii ne-au lasat un patrimoniu arhitectural de valoare inestimabila iar noi ne-am batut joc de el. Fiindca, vezi Doamne, erau unguresti. Comunistii le-au distrus, jefuit de toate obiectele de valoare, au pus pe foc biblioteci adunate in secole iar apoi le-au transformat in spitale de nebuni, sanatorii, CAP-uri. Intr-un fel a fost bine caci multe castele au mai supravietuit. S-au distrus in multe cazuri minunatele gradini, deseori, adevarate gradini botanice, ce le inconjurau. Asa cum s-a intamplat la Cris sau la Bontida.
La unele din castele au inceput prin anii 70, chiar lucrari de restaurare, intrerupte dupa desfiintarea Directiei Monumentelor Istorice in 1977. Cele care au avut aceasta nesansa de incepe a fii restaurate partial si apoi lasate de izbeliste, n-au mai revenit nici macar fostelor CAP-uri si au devenit ruine. Precum castelul de la Manastirea (j. Cluj) sau Cris (j. Mures). Cea mai grava situatie a fost in anii 80 si 90. In aceste decenii foarte multe monumente istorice din Transilavania (si nu ma refer doar la castelele grofilor) s-au ruinat atat de tare (mai mult decat in secole) incat cu greu mai vor putea fi restaurate.
Nu sunt cunoscute, nu sunt promovate, nu exista carti despre ele, sunt tratate, cel mult cu un dispret sovin (d-le dracu, nu fac parte din istoria "noastra"!). Nu apar in ghiduri turistice, nu fac parte din circuitele turistice (cu mici exceptii). Mai apar cel mult articole despre ele in ziare locale.


Am ajuns la castelul de la Ozd (magh. Magyarózd), absolut intamplator, cautand pe Internet. Am ajuns placand din Ludus, oras de pe Mures. Am luat-o spre sud, printre dealuri moi, depasind rapid comuna Atintis. Apoi 9 km pustii si pitoresti. Am ajuns in comuna Bichiş de care apartine si satul Ozd. Drumul pana acolo e foarte bun.
De cum am intrat in sat am fost impresionat. Castelul domina tot satul. Avea tigla noua pe acoperis dar arata jalnic. Am intrat, am stat de vorba, mi-a placut, am facut multe poze si am plecat. Foooarte incantat!!!
Care-i povestea castelului? Castelul a fost construit de generalul curuţ Pekry Lorincz, in anul 1682 si refacut apoi in1732.
Curuţii ( din magh. kuruc, în trad. "haiduc") au fost soldatii de diverse etnii - inclusiv romani- participanti, la rascoala antihabsburgica condusa de Francisc Rákóczi al II-lea in anii 1703-1711.
Am citit pe mai multe site-uri prostia (luata unii de la altii, tradusa si in engleza) cum ca acest castel a fost construit in " stil gotic francez". Ce tampenie! Ce stil gotic la 1682?!? Ce nu inteleg e ca si in articolul maghiar de pe Wikipedia, tot asta scrie. Castelul nu are un stil unitar. E inspirat din castelele renascentiste, la care turnurile incepeau sa aiba un rol mai mult decorativ, dar are si elemente baroce.


Voi cita din articolul lui Ioan Borgovan aparut in Ziarul de Mures:
"Ultimul proprietar a fost baronul Kondradshein Ianos şi soţia sa, Teleki Ilona. Baronul, de origine austriacă, a venit de la Ploieşti atunci când a primit castelul în dar de la Adam Rodach, un alt nobil austriac, după ce fiica acestuia s-a recăsătorit cu un bărbat de religie reformată, în urma divorţului de primul ei soţ, un catolic. În 1948, după proclamarea Republicii, baronul şi familia sa au fost nevoiţi să plece într-un sat de lângă Reghin, de unde au emigrat în Franţa.
După plecarea baronului, a început jaful. Mobilier, covoare, tablouri, cărţile din bibliotecă, toate au dispărut, rând pe rând, din castel. Nici autorităţile timpului nu au făcut nimic pentru stoparea dezastrului. În castel s-au instalat birourile gospodăriei colective şi ale cooperativei de consum, a fost şi local de şcoală şi cămin cultural. Până prin 1970-1980, în castel au locuit şi câteva cadre didactice. Toţi au folosit castelul, dar nimeni nu a cheltuit pentru efectuarea unor reparaţii minime. Consecinţele sunt fireşti, în aceste condiţii. Castelul a devenit de nelocuit din cauza distrugerii acoperişului.
După evenimentele din decembrie 1989, pe cerul sumbru care ameninţa viitorul castelului a apărut o geană de lumină. După retrocedarea acestuia către urmaşii baronului Kondradshein, a urmat o donaţie făcută în favoarea unei fundaţii umanitare din Cluj Napoca. Membrii acesteia au iniţiat colecte naţionale şi internaţionale prin care au adunat banii necesari pentru refacerea acoperişului. Deşi pentru restaurarea interioarelor nu sunt fonduri, cel puţin s-a stopat procesul de distrugere."
Sansa castelului a fost fundatia Bonus Pastor care se ocupa cu reabiltarea persoanelor dependente de alcool (aici articol din Ziarul de Mures).
In trecut, padurile din imprejurimi (salbatice) fusesera declarate zona protejata cinegetica. Aici, la Ozd, Ceausescu a avut o cabana de vanatoare, in prezent ruinata. Cititi aici articol interesant pe acest subiect.

Cand am fost eu, in castel, ruinat dar locuibil, stateau niste tineri voluntari olandezi, foarte binevoitori, cu care am conversat in engleza.

Balustru de lemn ramas de la scara originala

Fresca si stucatura din dreptul ferestrelor

Merita sa calatoriti acolo. E un sat izolat, departe de marile drumuri, asezat intr-un decor minunat si te vei mira ce locuri frumoase si necunoscute sunt la noi in tara.