Castelul cu inorogi de la Manastirea

Stati sa vedeti, ca nu am terminat cu patrimoniul fostei artistocratii ardelene. Si nu numai... Sunt atat de multe monumente care vor dispare in urmatorii ani in toata tara incat te intrebi ce va mai ramane generatiilor viitoare. Nu-mi ajunge un blog de 100 Gb sa scriu despre toate. Probabil ca peste 100 de ani Romania va mai avea 10-20 de monumente istorice non-religioase.

Acum, despre un monument de valoare nationala, adica unul de clasa A. Un monument care pana in 1945 era considerat unul din cele mai frumoase castele renascentiste din Ardeal. Un monument care a ratat la putin sansa de fi restaurat complet la finele anilor '70 si din care cauza a ramas o ruina pentru inca 30 de ani. Bineinteles cu aportul semnificativ al mujicilor locali.

Buun!... Acest castel se afla in jud. Cluj, la 7 km de orasul Dej, pe malul raului Somes. Pe o terasa (deal), in mijlocul satului e un platou pe care se joaca fotbal. In urma cu vreo 400 de ani pe acel loc se pare ca s-a aflat o mica fortificatie si o bisericuta ce apartinea calugarilor benedictini. De acolo provine numele maghiar- Szentbendek = Sf. Benedict si cel romanesc vechi - Benediug , dar si nou-Manastirea. Constructia castelului s-a prelungit de-a lungul mai multor generatii, din 1573-1592 (corpul principal) pana catre 1720 (turnul intrarii).

Blazonul familiei Kornis sculptat pe ancadramentul turnului portii (1720)

Partea cea mai veche a ansamblului este castelul propriu-zis, corp ce pastra cele mai valoroase elemente de arhitectura, de piatra si lemn. A fost construit intre 1573-1592 de catre Kristof Kereszturi. In 1600, Korosi Ilona, vaduva lui Kereszturi Kristof, a casatorit pe fiica sa, Katalin, cu Kornis Boldijar de Rusca (Kornis Boldizsar de Ruszka) din neam de romani innobilati, familia Kornis fiind alaturi de familiile Dragffy (din Maramures), Kendenffy (Hateg), Hunyadi (Hateg) unele din neamurile artistocrate transilvanene cu origine romana. Casatoria a marcat inceputul istoriei de peste 300 de ani a familiei nobililor Kornis de Manastirea (Szentbendek), unica stapanitoare a celei mai mari parti a hotarului pana la reformele agrare din 1921 si 1945. (informatii citate de aici si aici)
Vreau aici sa fac o paranteza ca sa citez un paragraf dintr-un articol aparut in Ziarul de Mures:
"...Poate ca nu va mai trece mult timp pana cand romanii si maghiarii din Transilvania - in sfarsit - vor constata si intelege ca sunt mult mai legati intre ei decat ar crede. Si asta i-ar elibera si pe unii si pe altii de atat de desuetul, nocivul si anacronicul sovinism si nationalism extremist."

Reconstituirea ansamblului castelului Kornis de la Manastirea, asa cum arata in sec. al 19-lea

Datorita interventiilor si reamnajarilor succesive, conservand parti din vechea amenajare monastica benedictina castelul acesta a ajuns sa fie un valoros melanj de gotic tarziu, renastere transilvaneana (elemente dominante), baroc si modern. Un loc privilegiat in amenajarea castelului au avut-o elementele de lemnarie sculptata. Trebuie semnalata scara cu stalpi sculpatati cu decoratii populare de catre Albert morarul la 1673, grinzile de la tavanul salii festive etc. Din toate acestea nu s-a mai pastrat decat un stalp de lemn, la Muzeul de Etnografie din Cluj.

Elementele de lemnarie sculptata de mesterul Albert morarul in lemn de tisa la 1673 (fotografie istorica preluata de aici)

Cladirea castelului se afla pe latura sudica a incintei patrulatere a ansamblului, dotata cu 3 turnuri octogonale de colt, un bastion in forma de pana si unul de poarta (adaugate de Zsigmond Kornis in anul 1680). Acesta din urma (turnul de poarta) a fost afectat de revolta curutilor lui Francisc Rakoczi si refacut in forma actuala pe la 1720. Cu aceeasi ocazie castelul a fost inaltat si decorat cu fresce, inca vizibile dupa 1945 .Corpul castelului inainte de WW2 si starea actuala

Castelul vazut din drumul principal, in urma cu 80 de ani si azi

Reconstituirea fatadei sudice a incintei castelului

Turnul de poarta, singurul restaurat bine in anii '70, pastreaza o valoroasa decoratie sculptata. In fata sa se afla un pod, peste un sant uscat la capatul caruia strajuiesc doi inorogi de piatra cu cornul metalic, din fericire inca in stare buna. Inorogii nu sunt pusi intamplator, acest animal figurand pe blazonul familiei Kornis.

Turnul de poarta in anii 50

Turnul de poarta azi, dupa restaurarea din anii 70

Castelul de la Manastirea a fost faimos și pentru doua icoane sculptate, una incastrata deasupra intrarii, iar alta pe corpul castelului. Se spune ca Zsigmond Kornis impresionat de faptul ca icoana Maicii Domnului de la Nicula (aflata in apropiere) a lacrimat, pune ca la 1699 sa fie dusa la castelul sau. Localnicii protesteaza si de frica unei razmerite, promite sa le inapoieze icoana, nu inainte de a-si comanda doua reproduceri sculptate in piatra inspirate dupa cea de la Nicula. Povestea in detaliu aici (in articol e trecut vechiul nume al localitatii - Benediug).
Partea proasta e ca nici una din icoane nu se mai afla la locul ei. Una a fost furata, iar alta a fost dusa la Muzeul din Dej pentru a fi protejata. Detalii in acest articol al ziarului FoaiaTransilvana.

Comparând imaginea de epocă și a replicilor în piatră executate la comanda contelui Kornis nu este greu de observat că ele se aseamănă mai mult cu o icoană aflată azi în mănăstirea piariștilor din Cluj decât cu cea în stil popular aflată azi la mănăstirea Nicula (atribuită lui Luca din Iclod).

Portalul nordic al castelului, cu icoana. Doua fotografii istorice , la stanga si situatia de azi.

Ce s-a intamplat in continuare?
Jurnalul National a publicat un bun articol si voi cita din el:

"Conţii Kornish [corect Kornis] au ştiut să facă pasul de la feudalism la societatea burgheză. In secolul al XIX-lea grofii au reuşit să-şi modernizeze inventarul agricol, să producă mult şi să facă bani. Kornish Karoly, care a trăit pe la sfărşitul secolului al XIX-lea şi inceputul secolului XX, a fost un personaj teribil de interesant. El a renovat castelul. Pasionat de ştiinţă şi istorie naturală strănsese o bibliotecă cu peste 9.000 de volume rare şi işi transformase reşedinţa intr-un adevărat muzeu cinegetic.

Capela castelului.( foto istorica )

Avea tot felul de animale bizare impăiate, sute de insectare şi ierbare, colecţii de minerale [!!! aceasta colectie era faimoasa in tot Ardealul !!! ] Tot el a construit pentru sat şi castel, intre 1905 şi 1910, o uzină electrică si o scoala remarcabila ca arhitectura si marime. Lumea ii poartă o amintire relativ plăcută. Era un tip jovial, ii cinstea cu bere pe ţărani şi dădea bani pentru sărbătorile populare, cum ar fi "boul impănat".

Nepotul său, tot Kornis Karoly, a fost ultimul stăpăn al domeniului. Prudent, a plecat de la Mănăstirea pe la sfărşitul anilor '40. Prin 1950-1951 s-a produs dezastrul. Autorităţile comuniste s-au găndit să transforme castelul jumătate in siloz jumătate in şcoală şi nu aveau timp de "mofturi". Vreme de căteva zile, biblioteca plină de incunabule şi volume rare a fost arsă in curte. Au scăpat doar căteva volume, luate de binevoitori. Şi colecţia de istorie naturală a fost distrusă. Ţăranii din zonă au luat o parte dintre exemplarele mai interesante şi, multă vreme alături de oalele de ceramică şi ştergarele pe care le aveau atărnate prin casă s-au putut vedea struţi, flamingo, ba chiar şi crocodili impăiaţi. Doamna Rusu, soţia invăţătorului, profesoară de romănă, işi aminteşte că a luat şi ea, copil fiind, "nişte păsări ca nişte ciori". Tatăl ei, om temător, le-a aruncat. Castelul in sine a fost renovat prin 1975-1976, dar după 1990 s-a cam ales praful de el."

Gunoi adunat in santul castelului, sub podul strajuit de inorogi

De la un cineva care a lucrat pe santierul de restaurare in anii 77-79 am auzit si o alta varianta. Se spunea ca ultima grofoaica a fost o femeie foarte rea care, cica, batea oamenii la nervi cu biciul. In castel au stat o perioada si o trupa de soldati germani, care ar fi participat si ei la distrugere.
In '45 contesa a fugit iar oamenii, plini de ura proletara au devastat castelul (suna a "Descult" de Zaharia Stancu). Varianta asta se bate cap in cap cu cea prezentata de ziaristul de la Jurnalul National, in care am mai multa incredere.
Oricum ar fi, dezastrul si pierderile au fost cumplite. Biblioteca adunata in generatii, colectiile valoroase de naturale, mobilierul, panopliile cu arme si in primul rand cladirea castelului, erau distruse complet in 1948.

Fatada interioara a turnului de intrare.Fotografie istorica

In acest an Ocolul Agricol Ciceu, a preluat castelul dărăpănat din Mănăstirea, in suprafata de 544 mp. Prin anii 1975, Directia Monumentelor Istorice, a inceput lucrari de restaurare. Desfiintarea directiei, in 1977, a pus insa capat acestei tentative (restaurarea a mai continuat pana in 1980), iar starea castelului s-a agravat.

In sec. al 19-lea si inceputul celui de-al 20 -lea Castelul Kornis era vazut ca o bijuterie a Ardealului. Dovada stau multele gravuri si ilustrate vechi. Faimoasa era si colectia de naturale din castel, colectie devastata si distrusa dupa razboi.

Aflat in vizita la castel, anul acesta (2008) am fost sa vad si scoala aflata in apropiere castelului, ctitorita de Kornis Karoly la sf. sec al 19-lea. Cu stupoare am gasit-o in paragina si devastata. Nu-mi venea sa cred. Am aflat ca a fost dezafectata de 2-4 ani, n-am reusit sa exact anul. Caci, cica, s-a facut scoala noua in apropiere. Si asta?? Pai s-a retrocedat castelul nepoatei contilor Kornis si scoala s-a dat si ea. Cu adica s-a DAT si scoala?? Omul ala a facut-o acum 100 de ani pentru uzul intregului sat! Nimeni nu mi-a putut explica de ce scoala este in ruina si in plus si devastata. Inteleg sa fie in conservare pana i se va gasi o noua intrebuintare.
In plus primaria de acum incearca sa grabeasca restaurarea castelului, fiindca desi s-a retrocedat, inca nu exista nici un proiect de refacere. Asa am inteles.
Iata ce zice in Romania libera intr-un articol din 2006:
"Primarul comunei Mica [ din care face parte si satul Manastirea ], Pavel Gorun, ne aduce "la zi": "Nepoata Kornis Gabriela, care traieste la Budapesta, a depus in 2000 cerere de retrocedare, reactivata in 2006. Noi am avizat si am dat decizia pentru cladire, dar dosarul a mers la Bucuresti pentru ca doamna cere si despagubiri banesti. Ea spunea ca vrea sa refaca totul in scop turistic, pentru noi ar fi benefic, dar nu prea misca nimic, trebuia sa se ocupe o fundatie maghiara. Daca nu se apuca de treaba, in primavara vom lua noi masuri pentru ca degradarea se accentueaza." In lista anexa a Legii 5/2000, obiectivul figureaza ca "valoare de patrimoniu cultural de interes national (monumente nationale de valoare exceptionala)".

Scoala construita de contii Kornis la sf. sec. al 19-lea, azi parasita

Alte trei imagini ale scolii

Reliefuri sculptate pe frontispiciul scolii, in care apar inorogii familiei Kornis

Pana atunci, daca doriti sa vizitati locul, veti gasi un turn de poarta, doua statui de inorogi inecate in boscheti, un sant cu gunoaie si niste ruine jalnice. O scoala cu colonada in stil antic plina de banci rupte.

Si in vale o minunata bisericuta gotica, restaurata, capela Kornis (alta decat cea din castel), data ortodocsilor.

Biserica gotica din vale, cu turn octogonal, a fost construita probabil inainte de stapanirea contilor Kornis. In prezent apartine cultului ortodox, desi romanii au acum alta biserica, noua, mai mare.

Bibliografie:
Gh. Sebestyen si V. Sebestyen : Arhitectura Renasterii in Transilvania
Gh. Sebestyen: Renasterea - O pagina din istoria arhitecturii Romaniei
Kovacs Andras: Késő reneszánsz épitészet Erdélyben 1540-1720

Multumiri Laurei Rus din Cluj pentru unele dintre imaginile reproduse aici...

Foto: Foto: Adela Crişan
Citeste si acest articol, mai nou decat cel de sus

Later Edit: Deoarece în 2016 autori necunoscuți au vandalizat sau au încercat să fure statuile inorogilor, proprietarii acestora au ridicat cu macaralele inorogii de pe socluri, i-au încărcat într-o remorcă și i-au dus să fie depozitati undeva, nimeni nu stie. Discuții despre o posibilă încercare de restaurare: zero.