vineri, 23 aprilie 2010

Timisoara otomana



Cucerita de otomani in 1552 devine unul din marile orase turcesti din Europa Centrala (si de Est). In 1716 este asediata si cucerita de trupele imperiale conduse de printul Eugeniu de Savoya si pe locul cetatii otomane se edifica o uriasa cetate stelata cu 9 bastioane si 3 randuri de fortificatii moderne. Orasul pierde treptat orice urma a stapanirii turcesti devenind un oras cu aspect baroc. Dupa 1890 cetatea este demolata. Poate niciodata in istoria urbanistica a marilor orase din Romania, un oras nu a trecut prin atatea schimbari radicale.

Dorind sa reconstitui ambele Timisoare (otomana si austriaca) m-am lovit de o lipsa cvasi-totala a bibliografiei si iconografiei. Am descoperit ca interesul istoricilor romani ( cu 2-3 exceptii ) si muzeelor pentru istoria Timisoarei era nul. Istoria otomana a Banatului si Timisoarei , asa cum apare in cronici, a fost editata abia in 2005 si o datoram istoricului Ioan Hategan. Gratie arhitectului Mihai Opris (singurul preocupat de istoria urbanistica a Timisoarei in anii 70-80, dar si acum) am putut avea acces la unele materiale inedite din arhivele Vienei. Tot datorita lui am aflat de existenta la Muzeul Militar din Bucurestia a unora dintre planurile militare ale cetatii austriece.
Am descoperit cu dezamagire ca in Timisoara nu se stia mai nimic despre cetatile Timisoarei, nici macar printre istorici. Lipsa de promovare si descurajarea studiului in “vechiul regim” a monumentelor si istoriei altor natii (maghiari, otomanii din Banat, austrieci, germani[svabi], sarbi, in acest caz) a facut ca documentarea pt aceste lucrari sa fie dificila iar rezultatul cu atat mai valoros. In acest articol am spicuit fragmente din istoria de 162 de ani a stapanirii otomane in Timisoara, o epoca extrem de putin cunoscuta, chiar si printre pasionatii de istorie, extrasa din cartea lui I. Hategan.

Cele mai multe vedute ale Timisoarei arata ca cel de mai sus, complet eronate caci sunt copiate unele dupa altele, fara a se verifica niciodata pe teren.


Incepand cu 1521 otomanii cuceresc pe rand Belgradul, Orsova, Severinul apoi intreaga Ungarie in urma bataliei de la Mohacs. Transilvania si Banatul raman neocupate de turci dar intra sub suzeranitatea acestora. Fara a mai intra in detalii politice, mentionez ca in urmatorii ani, ca reactie la implicarea armatelor imperiale austriece in Transilvania si Banat, turcii isu propun sa cucereasca Timisoara si intreg Banatul. In 1551 o armata otomana de 80.000 oameni asediaza fara succes Timisoara.
" La 22 aprilie 1552 o armată de 160000 de oameni sub comanda lui Ahmed–paşa pleacă de la Adrianopol, la 27 iunie 1552 ajunge în faţa Timişoarei iar două zile mai târziu cetatea este împresurată.

Cronicarul otoman Mustafa Gelalzade:
Cucerirea fortăreţei (Timisoara/Demeşvar)
"Timişoara este o cetate pizmuită in lumea aceasta şi avea turnuri şi ziduri foarte puternice, fiind cu neputinţă de a fi trecute. De aceea era greu să se poată pune mâna pe ea. Ea este cea mai însemnată şi cea mai putemică dintre cetăţile tării Transilvaniei. Uneltele ei de pază sunt desâvrşite, turnurile sunt înalte, iar în ceea ce priveşte rezistenţa este proverbială... La poalele fortăreşei curgea ca un torent de primava râul numit Timiş (Dimeş) şi împrejurimile lui erau acoperite cu mlaştini şi stufăriş."
Se construiesc poduri peste râu iar mlaştinile sunt acoperite cu lemn şi scânduri. În luptele ce urmează turnul de apă care făcea legătura între oraşul propriu-zis şi castel e distrus, zidurile avariate iar o mică trupă de 1000 de oameni ce vine în ajutorul asediaţilor e nimicită.
Garnizoana ce apara Timisoara e formata din 1000 calareti maghiari, 200 haiduci, 300 cehi, 250 spanioli, 150 germani, 750 husari, 100 englezi, 250 osteni ai orasului si altii.

Asediul otoman al unei cetati crestine.
Miniatura otomana din secolul al 16-lea

.In 3 iulie are loc un teribil asalt al otomanilor asupra fortificatiilor nordice, aparate de spaniolii lui Mendoza, si la cele sudice, aparate de spaniolii lui Castelluvio; ienicerii ataca peste ruinele primelor fortificatii. Dupa 4 ore de asalt, condus de Mustafa Tenbel, beiul de Nicopole, turcii se retrag. Aparatorii reocupa ruinele si incep munca de reconstructie a zidurilor prabusite (citate din "Vilayetul de Timisoara" de I. Hategan).

Dupa nenumarate astfel de atacuri, comitele Ştefan de Losoncz nu mai are altă soluţie decât să negocieze predarea cetăţii. În urma negocierilor cu Ahmed-paşa acesta promite apărătorilor că pot părăsii cetatea distrusă cu toată artileria şi averea lor. Astfel, la 30 iulie 1552 soldaţii, civilii şi răniţii ies din cetate încrezători în vorbele paşei însă acesta îşi încalcă jurământul şi toţi supravieţuitorii, în frunte cu Ştefan de Losoncz, sunt măcelăriţi de către ieniceri. Acest episod marchează începutul unei noi epoci pentru cetatea Timişoarei. Oraşul capătă nu numai un caracter oriental, ci va ocupa şi un loc important în campaniile otomanilor în Europa centrală." citat de aici


O cunoscuta veduta cat de cat corecta a Timisoarei, in care se pot recunoaste, in stanga castelul, iar in dreapta cetatea (orasul fortificat), din care se remarca casa paşei.


Timp de 162 de ani istoria acestui oras se va lega de cea a Imperiului Otoman. Aici se nasc si mor mii si mii de turci, ostasi, negustori, mestesugari, intelectuali. Banatul este teatrul a nenumarate lupte intre crestini si musulmani.
Iata cum descrie Henrik Ottendorf aspectul orasului otoman "Dimeşvar" la 1663:
„Oraşul Timişoara, care-şi are numele de la râul Timiş şi de la cuvântul var care pe ungureşte înseamnă cetate, este situat dincolo de Dunăre şi de Tisa [...] . Puţine din casele oraşului se văd de departe, doar turnurile moscheilor, fiind aşezat pe şesul întins şi, în mare parte, acoperit de pomii grădinilor din jurul oraşului.


O vedere inedita dar foarte corecta a Timisoarei, in timpul stapanirii otomane,
realizata de H. Ottendorf (click pt marire)


Orasul a fost construită înaintea accestora (otomanilor, N.N.) de către regii maghiari.
In suburbie, către răsărit şi miazănoapte, pe o milă aproape de jur împrejur, se întinde un câmp mare şi neted unde mai mulţi ani la rând şi-a făcut tabăra Ali-paşa. In dosul acestui câmp se află o pădure şi un tufăriş scund care se întinde spre Denta pe patru mile: aici sunt şi diferite poduri căci Timişul străbate aşezările fiind foarte întortocheat.
Pe bună dreptate Timişoara este împărţită în trei părţi: cetatea, oraşul şi suburbiile, care de asemenea sunt de două feluri şi o parte a lor se numeşte Insula, iar cealaltă Oraşul rascian (oraşul ortodocşilor N.N.).
Castelul (Castelul Huniazilor, N.N.), situat către miazăzi, este o clădire veche, în patru laturi cu un zid şi patru turnuri puternice, păstrate, înconjurată din toate părţile de mlaştini adânci şi de râul Timiş. Afară, în faţa castelului este un turn mare, în patru laturi care, asemenea celorlalte, este unit de castel printr-un zid şi are o poartă mare şi, în faţa acesteia, un pod peste care trebuie să treci ca să intri în cetate. După descrierea lui Ortelius a asediului Timişoarei acesta pare să fie turnul de apă care, aşezat între cetate şi oraş şi, cucerit primul de către turci, a fost una din cauzele predării căci prin aceasta, legătura dintre oraş şi castel este tăiată. In castel sălăşluieşte caimacanul paşei de Timişoara sau guvernatorul.


Detaliu din desenul meu cu castelul separat de un canal de partea cea mai veche a cetatii, separata la randul ei de restul cetatii.


Oraşul este înconjurat de un zid cu palisade puternice, înalte, din împletitură de nuiele lipită cu lut, în numeroase locuri zidit puternic în acest fel şi umplut cu pământ, astfel încât stau pe el piesele de artilerie.[...]

Sectiune prin fortificatiile cetatii Timisoara

Cea mai detailata harta a Timisoarei realizata de Perette, inginer-sef trupelor imperiale.Originalul se afla la Viena.

In mijlocul orasului este o raspantie pe capriori deasupra si acoperis de scanduri care se numeste Bazar sau piata iar aici in bolti se vand tot felul de marfuri.
Detaliu din harta de mai sus (planul Perette). Cetatea si castelul.

Desenul meu. Detalii aici


Suburbia se imparte in doua: Insula si Orasul rascian (ortodox).
In ceea ce priveste moscheile din Timisoara, sunt cu totul 8, mari, cu minarete inalte, construite dupa obiceiul lor si acoperite cu tigla, iar turnurile cu plumb.


Minaretul fostei moschei din Pecs, Ungaria


[...]A cincea moschee e in suburbie, in apropiere de poarta hanului si la santul orasului: este o moschee noua, frumoasa, se numeste Seditzametschie (moscheea lui Seidi, N.N.), cladita de catre Seidi Ahmed pasa, care a fost strangulat in urma cu 2 ani de catre Ali pasa la ordinul imparatului turc, iar mormantul sau sta in curtea bisericii, la capatai cu un stalp de piatra cu turban.

Desenele a doua pietre tombale turcesti descoperite la Timisoara si pastrate la Muzeul Banatului

Locuitorii orasului sunt toti turci. Crestinii locuiesc in suburbii.
Deoarece [...] se gaseste putina vita-de-vie, care nu produce cat este nevoie, [...] caci-desi turcilor le este interzis vinul - ei il beau pe ascuns-[...]


Ienicer


Tiganii, ale caror ocupatii sunt binecunoscute fiind fierari, muzicanti, geambasi, iar in unele localitati se lasa folositi in locul calaului.
In afara suburbiei[...] locuiesc niste dervisi sau calugari turci, langa mormantul unuia dintre sfintii lor. Pe unul din acesti dervisi l-am vazut la Poarta Azapilor. Cumpara paine din banii cersiti si hranea cu aceasta vrabiile, care il cunosteau si erau atat de blande incat i se asezau pe cap" (citat din "Vilayetul de Timisoara" de I. Hategan).


Mausoleul si mormantul lui Ali Gaza Pasa din Babadag, Dobrogea. Probabil ca asa arata si mormantul sfantului de la Timisoara, unde locuiau dervisii-cersetori.

Se naste in 1674 la Timisoara Ali fiul lui Mehmed, autorul Cronicii despre viata lui Djafer, beilerbei de Timisoara.


Centrul cetatii Timisoara asa cum am incercat eu sa il reconstitui, dupa planuri si descrieri. Am studiat de asemenea orasele balcanice ce s-au aflat in Imperiul Otoman si au pastrat elemente de urbanism oriental.


In 1683 Timisoara este atacata de austrieci care ataca cu grenade si sapa tuneluri subterane unde plaseaza mine. Munca artificierilor otomani e continua si acestia reusesc sa neutralizeze mai multe mine austriece. Asediul ramane fara rezultat.


Haiduci unguri, mercenari ai trupelor neregulate din Transilvania (cu alt sens decat lotrii, banditi sau luptatori impotriva stapanirii). Deseori trupe de haiduci se luptau cu garnizoanele otomane din Timisoara, Caransebes, Lipova etc


In 1689-1690 imperialii asediaza din nou Timisoara. Peste 2000 de locuitori ai cetatii ,ramasi fara mijloace de trai, mor de foame si frig in iarna lui 1689. Un lup fura o fetita din fata portilor cetatii iar Ali aga, comandantul aparatorilor de la poarta Forforosa il ucide cu flinta, salvand fetita.
In 1691comandantul creştin al cetatii Lipova îşi trimite caii la paşune iar 150 de spahii îl prind şi-i duc la Timişoara cu toată opozitia unor trupe creştine. Comandantul îi trimite o scrisoare beilerbeiului, cerându-i calul său preferat. Paşa îi trimite, iar acesta ii trimite doua carute pline cu unt, miere, orez, faina albă şi 10 ocale de cafea. Cum Timişoara se afla de peste un an incercuita — in sensul larg al termenului, de duşmani, paşa împarte aceste daruri populaţiei înfometate.


Recosntituiri ale costumelor ostasilor otomani (ieniceri in special) din veacurile 16-18 publicate in faimoasele carti editate de Osprey-Military


1695-Sultanul Mustafa al III-lea viziteaza Timisoara. Muhafâzul Topal Husein pasa si alti 9 beilerbei si notabili si impreuna cu cadiul, dascalii, predicatorii, si seicii din Timisoara, precum si agalele de osti ale vilayetului, ostasii localnici, ienicerii, armurierii, tunarii, spahii si populatia cetatii l-au salutat pe padisah.

Armura de parada a sultanului Mustafa al III-lea, pastrata la palatul Topkapi din Istanbul.



Edificiul unora din baile turcesti (hammam) pastrate la Budapesta, din timpul stapanirii otomane. Si la Timisoara sunt atestate 3 asemenea bai...

In 1697 dintr-o scrisoare a sultanului aflam de de insula de pe Dunare numita Sanţul Mare sau Adakaleh, care are o garnizoana de 36 ostasi si e comandata de Ibrahim pasa. Insula Adakaleh cu populatia sa turca, a ramas pana in anii 60 ai secolului 20 o enclava a epocii in care Banatul a fost al otomanilor, un fenomen sociologic si etnologic deosebit de valoros!



Casa imamului din Babadag, o arhitectura raspandita - in mod sigur - si in Timisoara acelor vremuri


Intre anii 1683 şi 1698 la Timişoara au funcţionat ca poefi şi caligrafi muezinul Nabi Celebi, Mustafa bei si Mehmed Celebi. Cronicarul marturiseşte că datorită asediilor, luptelor, foametei, plecărilor la alte slujbe etc., dintre timişorenii musulmani nascuţi aici, dacă mai traiesc zece. Unul dintre cei mai cunoscuţi era predicatorul Hasan efendi, despre care se spuneau multe poveşti. Cu 10 zile inainte de a muri el a decis să rostească în fiecare zi o predica intr-o alta moschee. Zis şi facut. In cea de-a zecea zi el a tinut predica in moschea cea mare şi, inainte de a incepe, a spus ascultatorilor că aceasta va fi ultima sa predică. A rostit-o, s-a dus acasă şi a murit.


Hogea

Cel mai renumit este Selim Dede, pol al gnosticilor si meşter al interpretării Coranului. Vestit este şi muftiul Ismail Efendi. Acestia şi alţii alcătuiau atunci la Timişoara un pol al culturii religioase, dar nu numai, islamice, oameni de a căror cuvânt ţineau seama şi beilebeii.




1699 - Muhafâzul (comandantul) de Timişoara îi scrie marelui vizir despre lucrările de mărire a şanţurilor din faţa cetăţii.
1701-la Timişoara, în cetate se ridică o noua geamie unde predică Ahmed Efendi cu 35 akce salariu zilnic.
1703 - cafeaua baută la Timişoara provine din Yemen şi dacă la Istanbul costă 4 piaştrii, aici costă dublu. La Timişoara trăieşte un negustor persan, Veli bey, care traduce din greacă operele antichităţii pentru beilebeiul local.

Beilerbei

1705 - Firman al sultanului către domnul muntean (Brancoveanu) sa trimita la fortificarea Timisoarei 60 de care si 600 de oameni.
1707 - Mustafa, aga tunarilor, ii cere marelui vizir sa trimita la atelierul de fabricat tunuri din cetate, lingouri de fier, vergele de pusti si alte scule de la atelierul mare din Istanbul.

Tunuri turcesti pastrate in Timisoara, ingropate cu gura in jos.

1716-la Timisoara sunt trimisi 18 ostasi hambragii-priceputi in confectionarea bombelor.
Armata imperiala care porneste asediul Timisoarei e compusa din 44.879 infanteristi, 50 tunuri de camp si 87 tunuri de asediu, 14 escadroane de cavalerie, etc. Garnizoana otomana are cca 16.000 oameni si 150 tunuri.


Planul asediului Timisoarei. Desen digital de V.Capotescu




august -octombrie- Incepe asediul Timisoarei. 3000 de soldati sapa transeele sub focul otoman. Otomanii ataca naoptea cu faclii intr-o mana si sabii in cealalta dar sunt respinsi. Continua lucrarile genistice iar regimentul de dragoni Schonbrun respinge al doilea atac otoman. Se instaleaza baterii de artilerie cu tunuri si mortiere care bombardeaza tot frontul. Apar sparturi in zidurile cetatii. Se amplaseaza mine pe directiile de iesire a asediatilor si se ridica poduri peste santurile palisadelor.



Planul asediului Timisoarei intr-un desen contemporan cu evenimentele


Bombardarea Timisoarei pe un plan de epoca

Cuirasa printului Eugeniu de Savoya expusa la Muzeul militar din Viena.


Eugeniu de Savoya pe campul de lupta
(e vorba de un alt asediu decat cel al Timisoarei)


Semnarea armistitiului intre conducerea otomana a Timisoarei si Eugeniu de Savoya


Aceeasi scena de mai sus, intr-o alta reprezentare. In spate, o prezentare a asediului...

Asediul Timisoarei

La sfarsitul lui septembrie ( pe ploaie continua) trupele lui Wurtemberg cuceresc centura exterioara a cetatii. Bombardament continuu zi si noapte.
12 Octombrie - Pe zidurile cetatii se ridica steagul alb al capitularii. In cortul printului Eugeniu de Savoya se semneaza actul de capitulare al garnizoanei otomane. Tuturor soldatilor si populatiei musulmane le este permisa parasirea cetatii cu armamentul individual si 1000 de carute pentru transportul avutului lor.
17 Octombrie otomanii pasasesc definitiv cetetea Timisoarei.


Statuia printului Eugeniu de Savoya de la Budapesta


Statuia printului Eugeniu de Savoya de la Viena


Pictura romantica cu reprezentarea capitularii garnizoanei otomane a Timisoarei



Planul Timisoarei si un proiect de fortificare a suburbiilor orasului


Aproape orice urma a prezentei turcilor in Timisoara va dispare o data cu construirea marii cetati stelate, de catre imperiali.


Suprapunerea planului cetatii medievale pe planul modern al orasului
va urma
Bibliografie:
Ioan Hategan - Cronologia Banatului-Vilayetul de Timisoara (Timisoara 2005)
Mihai Opris - Timisoara-Monografie urbanistica
Valentin Capotescu - Cetatea Timisoarei
Linkuri:

Citeste si articolul Timisoara austriaca

67 de comentarii:

  1. Un articol bine documentat si minunat ilustrat. Dar mai ales, o postare f.binevenita, deoarece se scrie asa putin despre istoria Timisoarei, ca si cand nu ar fi un mare si vechi oras romanesc.
    Felicitari, Radu!

    RăspundețiȘtergere
  2. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  3. O foarte buna documentare si inedit, surprinzator, subiectul... Sincere felicitari! Reconstituiti cu talent si cu suport stiintific, iar acolo unde el e foarte subtire, o faceti cu multa atentie, rezultatele fiind spectaculoase!

    RăspundețiȘtergere
  4. Casa imamului din Babadag este relativ recenta - 1997. Informații despre existenta unor palănci în apropierea Timișoarei ai găsit?

    RăspundețiȘtergere
  5. Salut

    Stiu ca , casa imamului din Babadag e refacuta pe temeliile descoperite arheologic, dar arhitectura m-i s-a parut reusita si buna ca exemplu. La Timisoara erau in acea epoca 2 cartiere, partial inconjurate de lacuri si canale, in afara cetatii propriu zise, cu fortificatii mai mici, din palisade/palanci. Ei bine aceste cartiere/suburbii se numeau Palanca Mare (cartierul crestin) si Palanca Mica. Una din strazile actuale poarta numele de Palanca Mare. Aceste cartiere au disparut o data cu construirea cetatii austriece.

    RăspundețiȘtergere
  6. Domnule faceti desene si cu corpul uman?
    Ar fi interesant sa fie ilustratii pe acest site.

    http://referat.clopotel.ro/Corpul_uman-7007.html

    RăspundețiȘtergere
  7. Domnule faceti desene si cu corpul uman?
    Ar fi interesant sa fie ilustratii pe acest site.

    http://referat.clopotel.ro/Corpul_uman-7007.html

    RăspundețiȘtergere
  8. Buna initiativa asta cu Timisoara. Stiu ca ai muncit ceva la reconstituirea aia! Cam cat este documentat si cat este reconstituire ipotetica? Procentual vorbind evident.
    Ma gandeam ca nu stiu mai nimic despre ratiunea pozitionarii acestei cetati si despre ratiunea aparitiei sale. In general asezarile fortificate marcau un drum comercial sau o anumita exploatare de resurse. Aici e vorba de un teren mlastinos si dificil, e mai curand o ascunzatoare, refugiu. Cam cum a inceput Venetia daca imi pot permite comparatia. In tara mai e un exemplu similar de amplasament - Oradea. Stau si ma gandesc la cum se expuneau oamenii in evul mediu la inevitabilii tantari si alte neajunsuri ale smarcurilor ...
    Stiu ca relativ recent, cred ca la lucrari facute in curtea palatului dicasterial, s-au descoperit niste vase turcesti din portelan destul de fin de secol XVII. Ai avut acces sa vezi piesele astea? Daca ai nevoie de fotografii iti pot da cateva din Bosnia.

    RăspundețiȘtergere
  9. Desene sunt excelente! Asta arata câtă munca de documentare se ascunde în spatele acestor capodopere. Felicitări!

    RăspundețiȘtergere
  10. o scapare: corect este "devine UNUL din marile orase"

    RăspundețiȘtergere
  11. @Adrian
    Primul castru regal de acolo e construit de Carol Robert regele Ungariei. Se pare ca locul era extraordinar de bun pt controlul intregului Banat. Faptul ca au preferat sa stea intre smarcuri pline de tantari e o dovada ca acele mlastini faceau localitatea aproape inexpugnabila. O cronica otomana spunea pe drept cuvant ca "cel ce cucereste Buda, stapaneste un oras, cel ce cucereste Timisoara, stapaneste o tara". O sa adaug la un moment dat poze de la sapaturile din 2006 cand au fost identificate strazi podite cu lemn, cimitire crestine ante turci, etc.
    La acest desen fortificatiile sunt in mare masura corecte. la fel reteaua stradala, localizarea geamiilor, a bazarului si a vreo alte 2-3 cladiri. In rest, aspectul caselor e din descrieri si din studiul arhitecturii otomane din Bulgaria, Bosnia, Muntenegru, Macedonia etc
    @Stanica Noviodunum
    Mersi de aprecieri

    RăspundețiȘtergere
  12. spre surpriza mea, in "orasul romanesc Timisoara", in anul 1880 traiau numai 5.188 romani dintr-o populatie de 38.702 de locuitori

    mai multe cifre aici:
    http://ro.wikipedia.org/wiki/Timi%C5%9Foara#Popula.C5.A3ia

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. V-ati intrebat de ce erau atat d putini romani la acea data? Raspunsul este ca ei nu se bucurau de aceleasi drepturi precum populatia germana si maghiara. Acelasi lucru s-a intamplat si in Transilvania, cu mentiunea ca acolo romanii erau supusi unui aprig proces de maghiarizare.

      Ștergere
  13. @DanielR
    da cine a zis ca istoria Timisoarei e romaneasca? Nu e de negat insa ca romanii au fost o prezenta permanenta in Timisoara (si in tot Banatul de altfel), in toate epocile, si atestata documentar. Daca germanii (austrieci, svabi) au devenit majoritari in sec 18, pana atunci (adica in perioada otomana) crestinii erau majoritari ortodocsi. Desi sunt cronici care vorbesc de ortodocsi si atunci nu poti stii daca-i vorba de romani sau sarbi:)
    Va multumesc la toti pt aprecieri!

    RăspundețiȘtergere
  14. @radu cineva facuse o remarca aici despre "stravechiul oras romanesc", si in acelasi timp stiam de situatia de la 1880; ce-o fi fost inante nu e clar, asa cum zici si tu, insa e cert ca dupa 1900 orasul a intrat intr-un proces de romanizare

    ps: ti-am lasat un comentariu si la articolul cu batalia-de-la-przemysl, dar nu-l vad; l-o fi mancat vreun filtru anti-spam?

    RăspundețiȘtergere
  15. Istoria Timişoarei este una îndelungată care începe cu antice aşezări umane pe actuala vatră a oraşului şi mai apoi cu apariţia primei cetăţi fortificate, în jurul secolului XII. Cetatea a trecut prin diverse stăpâniri care i-au marcat profund cursul dezvoltării. A început să se dezvolte sub stăpânirea ungară a lui Carol Robert de Anjou, în secolul XIV, devenind pentru scurt timp şi capitală a Regatului Ungar. Cetatea a fost apoi cucerită de otomani, în 1552, şi pentru aproape două secole a devenit un important bastion militar turcesc. În 1716 istoria Timişoarei ia o puternică întorsătură, când cetatea e cucerită de Imperiul Habsburgic şi începe reconstrucţia şi dezvoltarea oraşului drept capitală a Banatului. Colonizarea Banatului face din Timişoara un adevărat centru multicultural şi multiconfesional. Construcţia canalului navigabil Bega dă un avânt puternic dezvoltării economice şi a comerţului. Oraşul cunoaşte o perioadă de înflorire fără precedent, ajungând să primească numele de "Mica Vienă" ca recunoaştere a importanţei şi frumuseţii lui. În 1919, Banatul se uneşte cu România şi în Timişoara se instaurează pentru prima dată administraţia română. Ocupaţia sovietică postbelică marchează începutul perioadei comuniste, perioadă care ia sfârşit în 1989 odată cu Revoluţia anticomunistă: revoluţie pornită tocmai din oraşul de pe Bega.

    Primele urme ale prezenţei omului pe teritoriul de astăzi al Timişoarei datează din neolitic, mai bine de 6.000 de ani în urmă. Poziţia geografică a vetrei pe care s-a dezvoltat oraşul Timişoara, aproape în centrul unei zone delimitate de trei artere importante de circulaţie (Mureş, Tisa, Dunărea), fertilitatea Câmpiei bănăţene, luncile şi mlaştinile întinse din preajmă au oferit, încă din vechime, condiţii favorabile de hrană şi vieţuire a oamenilor.

    În cartierul Fratelia au fost descoperite vase ceramice aparţinând culturii Vinca, iar în altă locaţie, un complex de locuinţe şi ceramică. De asemenea, au fost descoperite obiecte aparţinând acestei perioade (anul 4000 î.Chr) în cartierele Cetate, Mehala şi la Pădurea Verde.

    Referitor la perioada bronzului, cea mai relevantă descoperire este o necropolă de incineraţie, în cartierul Fratelia, unde arheologii au scos la lumină 200 de morminte şi 400 de vase. Această necropolă susţine ipoteza că aici exista o aşezare stabilă. Au mai fost descoperite urme din epoca bronzului şi în Fabric şi Mehala.

    Epoca fierului, legată puternic de înflorirea civilizaţiei geto-dacă, este destul de slab reprezentată. Au fost descoperite ceramică, monede romane şi un cuţit la Pădurea Verde. Din perioada romană au fost descoperite monede, fibule şi un vârf de lance în cartierele 1 Mai şi Mehala. În vatra oraşului este atestată o continuitate şi după retragerea aureliană. În cartierul Freidorf au fost găsite fragmente de râşniţă, seminţe carbonizate, gropi de provizii toate datând din secolele III-IV şi care atestă practicarea agriculturii şi creşterea animalelor, iar resturile de vânat indică practicarea vânătorii. De asemenea în aşezarea de la Cioreni s-a descoperit ceramică autohtonă, dar şi romană aparţinând secolelor II-IV, iar locuirea aşezării se prelungeşte până în secolele VIII-IX. Tot în acestă aşezare a fost identificată o necropolă aparţinând feudalismului timpuriu din care s-au cercetat 20 de morminte. Este vorba de acelaşi lucru şi în cazul cercetărilor de la Dumbrăviţa unde materialul ceramic şi celelalte obiecte descoperite în acest loc au dus la concluzia existenţei aici a unei aşezări daco-romane în secolele II-III.

    RăspundețiȘtergere
  16. Unii romani nu pot suporta ideea ca nu sunt singurii locuitori ai Romaniei si ca mai exista si oameni de alte nationalitati...Articolul a starnit niste reactii cel putin interesante, tipice chiar. Ma asteptam totusi ca reactiile sa nu fie in engleza, ci in limba daca sau pardon sanscrita, a nu, in latina...

    RăspundețiȘtergere
  17. Excelenta prezentare a unuia din vechile orase din Romania.In loc de polemici si critici aiurea, ar fi mult mai intelept daca am avea cat mai curand cate o prezentare asemanatoare si a altor orase.
    Bravo, excelenta cercetare si prezentare. Se completeaza bine cu comentariul lui "Veta spune".

    RăspundețiȘtergere
  18. @Veta
    Mersi foarte mult pentru completarea istoriei stravechi a orasului. Eu imi propusesem sa scriu despre acest "episod" mai putin cunoscut din istoria Timisoarei. Episod prin care au trecut si alte orase din vestul Transilvaniei si Banatului: Arad, Caransebes, Lipova, Salonta, Oradea...

    RăspundețiȘtergere
  19. @DanielR
    Eu am sters comentariul tau din gresala... Scuze. Poti sa il scrii din nou daca vrei.

    RăspundețiȘtergere
  20. Am sters cateva comentarii porcoase la adresa mea si din greseala am sters si un altul foarte interesant al unui colonel in rezerva pe care vreau sa il las:


    "Las'o mai moale cu prostiile tale papistase si islamiste! Vrei o noua Bosnie in Banat? Nu ti-a ajuns Targu Mures din martie '90??? Te joci cu focul, baietel! Du'te si te joaca cu soldateii tai de plumb si lasa problemele istoriei Ardealului in mainile Oamenilor Mari! Invata'i pe copii istoria neamului si nu mai lua in deradere, tu si alti derbedei ca tine, romanismul, dacismul si nu mai minimiza suferintele romanilor din Transilvania in vremurile ocupatiei austro-ungare! Lt. Col. (R) Dinu N. Gorun "

    Fara comentarii...

    RăspundețiȘtergere
  21. Interesant articol! Comitatul Timiș este atestat în anul 1175. În Timișoara sunt multe biserici impresionante din secolul XVIII. Una din ele este Catedrala ,,Sfântul Gheorghe”, care a fost construită între 1736-1774, având 9 altare pictate în stil rococo.

    RăspundețiȘtergere
  22. foarte interesanta documentarea.
    Frumos cum vedeti istoria scisa in imagini.

    RăspundețiȘtergere
  23. Respect pt. tot blogul, dar si pt. "aplecarea" ta spre Timisoara. Cred ca reactiile spun foarte mult.
    Legat de lipsa interesului istoricilor romani parca imi aduc aminte ca si dl. Djuvara a avut niste sali goale cand incerca sa faca niste conexiuni balcano-romane prin anii '90.
    Dlui colonel i-as spune ca (de ex.) socac - strada (sokak in srb-cr.) si clup - banca (klupa in sprb-cr.) sunt doua cuvinte care sunt folosite si de romanii banateni si de bosnieci ca parte a mostenirii comune otomane.
    Sa nu mai zic ca sunt si folosite la fel :)
    Intr-adevar lipsesc aici niste studii serioase. Dar si respectul pt. cei ce le fac.

    RăspundețiȘtergere
  24. foarte bun din punct de vedere informativ articolul,felicitari pentru munca depusa

    RăspundețiȘtergere
  25. Alci... cum?
    Radu, ai văzut vreodată cum se hârâie câinii prin gard? Cât de curajoşi sunt? Ei bine, dacă deschizi poarta, se întorc să latre la adăpostul gardului.
    Cam aşa e şi cu aceşti indivizi care se adăpostesc în spatele unui nume inventat, şi de acolo latră de mama focului. Ca nu cumva, într-o bună zi, să te întâlnească pe drum şi să se vadă nevoiţi să fugă pe lângă tine cu coada între picioare.
    Din păcate nu doar pentru Ardeal, ci pentru toată istoria noastră sfântă, cu asemenea progenituri ale neamului, Radule, n-o să-ţi dea nimeni vreodată 30 de talanţi pe ele.
    Nu e bine să nu le publici comentariile acestor indivizi, că e păcat de curentul pe care îl consumă când se conectează la electrozi pentru a-şi încărca neuronii. Redirecţionează-le, totuşi, într-o nouă rubrică, intitulată ''loc de dat cu capul''sau ''unii se pişă contra vântului''. Găseşti tu un nume potrivit, că eşti băiat deştept.
    Va fi ceva gen ştirile de la ora 5, amestecat cu Vacanţa Mare.
    Până la urmă, mai găseşti şi pe acolo câte un sâmbure de adevăr. Ca de pildă că eşti o sperietoare de ciori. Au dreptate, fă-ţi un blog cu cântecele pentru copii, nu mai speria ciorile, că vezi bine ce idioţenii scriu când sunt speriate!
    Felicitări, e ceva ce nu ştiam despre Timişoara.
    Marc

    RăspundețiȘtergere
  26. @Ubu
    Hai ca am sters...
    Dar iti sterg si mesajul tau ca nu mai are sens acum.

    RăspundețiȘtergere
  27. Am citit pe nerasuflate! Din nou Radu ne uimeste si ne ,,serveste'' cu informatii pretioase! Multumim Radu! Asa articole ar trebuii sa apara si in ziare...nu numai politica si maimutoi de cacao!
    ps. am mai adaugat si eu 2 postari pe blog...

    RăspundețiȘtergere
  28. IN SEC XIV apare si numele de TEMESCHBURG.(parca la 1340 si ceva..o sa verific)
    Asa ca mie mi se pare semnificativ...
    Deci nu svabii au fost primii germani pe acolo...
    In ce priveste completari treceti si pe medievistica.ro cetati/forum/..o sa gasiti si cateva istorii pe larg...

    Georg Schoenpflug von Gambsenberg

    RăspundețiȘtergere
  29. Excelent textul (si materialul, si ilustratia). L-am citit cu placere si astept continuarea.
    In ce priveste istoria Timisoarei otomane, probabil ca stii, dar zic si eu: in 2004 a aparut la Editura de Vest din Timisoara o lucrare a Cristinei Fenesan, "Cultura otomana a vilayetului Timisoara (1552-1716)". S-ar putea ca volumul sa nu fi circulat prea mult, fiind vorba de o editura locala.

    RăspundețiȘtergere
  30. @Anonim
    Din pacate nu am citit lucrarea dnei Fenesanu. Cred ca ar fi fost interesant si as fi aflat chestii noi...

    RăspundețiȘtergere
  31. Excelent buna sunt Mihai din Timisoara as vrea sa stiu cum ai facut cetatea Timisoarei atat de bine pe vechea harta a cetati Timisoarei nu prea arata casele turnurile pot sa te intreb cum reusesti sa le faci atat bine excelent scuze ca a trebuit sa pun anonim dar nu ma prea pricep la parole

    RăspundețiȘtergere
  32. @Anonim Mihai
    Cum am facut? Am studiat cu mare atentie planurile austriece de epoca si am citit mult...

    RăspundețiȘtergere
  33. multumesc pentru articol, sunt stabilit de 10 in Timisoara si chiar imi doream sa aflu mai multe despre istoria acestui oras dar din pacate tot ce am aflat era doar despre perioada 1850-prezent.

    RăspundețiȘtergere
  34. caiacistdepebega@yahoo.com3 martie 2011 la 15:55

    am rămas paf... fiind născut in Timişoara, şi foarte mândru ca orice bănăţean get-beget, nu mi-am dat seama cât de ignorant sunt de istoria oraşului meu natal... acum înţăleg de ce bunica îşi spunea (aşa mai pe şoptite) că se trage dintr-o familie turcă... ce istorie fascinantă şi diversă avem... nu e de mirare că noi bănăţenii ne înţălegem între noi în ciuda diferitelor naţionalităţi conlocuitoare... Îţi mulţumesc pentru că cu ajutorul tău pot acum să-mi răspund la o grămadă de întrebări fără răspuns care le-am avut de mic copil...
    Bibi (Timişorean din New York)
    P.S. Bastionul şi Piaţa 700; este adevărat că construcţiile sunt origniare de pe vreamea turcilor aşa cu ne-au spus comuiştii la inaugurarea lor?

    RăspundețiȘtergere
  35. @caiacistdepebega@yahoo.com
    Din epoca otomana nu se mai pastreaza absolut nici un edificiu!! Bastionul e austriac... Doar chestii ingropate poate au mai ramas de pe vreamea turcilor. Nu ai citit si continuarea?:
    http://art-historia.blogspot.com/2010/11/timisoara-austriaca.html

    RăspundețiȘtergere
  36. Imi poţi spune,daca biserica (catedrala) in care a fost instalat ca ierarh si a slujit Sf Ier.Iosif cel Nou de la Partos, Mitropolit al Timisoarei din 1650 daca nu ma insel, a fost asa cum spune Silvia Radu (artista sculptor a monumentului Sf Gheorghe din apropierea Pietei Libertatii ) in locul unde s-a amplasat sculptura ei ? In hartile realizate de tine apare o biserica la 1800 in acel loc. In unele documente apare mentionat faptul ca biserica sa a fost demolata de turci. In harta realizata de tine pentru anul 1700 apare o cladire in aproximativ acelas loc care pare a fi o biserica transformata in moschee ....imi poti da niste detalii ?!?!?

    RăspundețiȘtergere
  37. @Anonim
    Acolo unde spui a fost una din cele mai vechi biserici din oras, ridicata in stil gotic, nu mai stiu sigur daca nu era chiar de cea mai mare din oras (vorbim de epoca de pana la cucerirea otomana).
    Turcii nu au demolat-o ci au transformat-o in moschee - cea mai mare din oras. Dupa recucerirea crestina vechea moschee a fost demolata (probabil suferise distrugeri in timpul asediului) iar pe temeliile ei se va construi o bisrica baroca, tot cu hramul Sf Ghe. Ulterior si aceasta bis va fi demolata (nu stiu exact, dar cred ca la inceputul sec 20). Exista multe poze cu ea. Singura urma care mai aminteste de acel monument este unghiul ciudat al strazii, diferit de cadrajul stradilor la 90 de grade proiectat de austrieci.

    RăspundețiȘtergere
  38. Ce sa spun, eu stiu cel putin 2 cladiri turcesti din Timisoara actualmente inca in picioare: vechea primarie din p-ta Libertatii care a fost baie turceasca si o casa cu arhtectura tipic turceasca care a si fost restaurata si se afla intr-una din curtile interioare ale cladirilor de pe langa Palatul Episcopal Catolic. In rest, tot respectul pt. maiestria desenelor si prezentarea multor lucruri necunoscute publicului larg. Eu am propria teorie despre cat de romanesc putea fi Banatul pana in zorii sec. XX: din izvoare istorice e stiut ca in sec. XVI bruma de populatie romaneasca a fugit din Banat din calea turcilor cuceritori si aproape 3 secole regiunea a fost pasalac. Iar dupa cucerirea Banatului de catre Imperiul Habsburgic, acestia l-au colonizat cu svabi, austrieci, cehi si alte nationalitati. Romanii au inceput sa apara abia dupa anexarea Banatului de catre regatul Romaniei, pe fondul interventiei trupelor romanesti pt. alungarea invadatorilor sarbi. Doar ca trupele romanesti au procedat ca si cele sovietice dupa 1944, au venit la noi dar au uitat sa mai si plece. Asa ca faza cu "Timisoara- oras vechi romanesc" mi se pare absolut deplasata si penibila.

    RăspundețiȘtergere
  39. @Octavian
    da, e drept ca pe locul fostei Primarii s-a aflat o baie turceasca, dar cladirea actuala nu are nimic de a face cu vechea baie in afara de locatie. Daca vi se pare ca acea cladirea seamana cu un hamam, ....:)
    Despre cealalta cladire nu stiu nimic. Ce stiu e ca de peste 200 de ani in Timisoara nu mai exista nici un edificu in picioare de dinainte de recucerirea austriaca. Asta e un lucru cert!!! Singurele urme sunt cele arheologice. In banat eu stiu un singur edificiu otoman autentic. bazarul din Lipova! In rest, urmele turcilor din zona, au disparut definitiv odata cu inecarea insulei Ada Kaleh.
    Spuneti:
    "Asa ca faza cu "Timisoara- oras vechi romanesc" mi se pare absolut deplasata si penibila ".
    Ok, nici eu nu am promovat aceasta sintagma. Nu era romanesc orasul , dar avea minoritate romaneasca...

    RăspundețiȘtergere
  40. Casa turceasca ar fi aceasta: http://www.welcometoromania.ro/Timisoara/Timisoara_Casa_Turceasca_r.htm
    Iar in ce priveste baia turceasca, m-a indus un pic in eroare placa de marmura cu inscriptia scrisa in araba: http://www.timisoara-info.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=255%3Aprimaria-veche&catid=44
    &Itemid=148&lang=ro

    RăspundețiȘtergere
  41. @Octavian

    M-am documentat un pic. Este exclus ca acea casa (veche, dar nu asa de veche) sa fie turceasca fiindca in epoca otomana acel cartier (Elisabetin, fost Maierele Vechi/cartierul romanesc) nu exista. Nu exista nimic, doar mlastini.
    Pe acele locuri vor apare primele case de abia in jurul anului 1744, deci la aprox 28 de ani DUPA cucerirea austriaca!!! Casa "turceasca" din Elisabetin NU POATE fi mai veche de 1743-1744 si sigur nu a fost turceasca (ce sa mai caute turcii la 1744?).
    Istoria populara a Timisoarei e plina de greseli si erori!!!

    RăspundețiȘtergere
  42. Octavian, găseşti pe următoarea pagină:

    http://www.genealogy.ro/cont/1a.htm

    informaţii despre etnia majoritară de-a lungul timpului în Banat.

    Este de neacceptat ce spui tu cu apariţia românilor în Banat după „anexarea” Banatului de către România. De fapt se poate spune că şi în Banat ca şi în Bucovina, românii au pierdut masiv teren în timpul stăpânirii austriece.

    RăspundețiȘtergere
  43. M-am nascut in Timisoara, traiesc aici de peste 50 de ani si imi iubesc orasul mult de tot!
    Multa munca, mult talent si, mai ales, pasiune.
    Multumesc din tot sufletul!
    Lia Voinea

    RăspundețiȘtergere
  44. Cititi J.J. Ehrler "Banatul de la origini până acum" si aflati citi locuitori din banat erau romani ,citi sirbi si citi unguri . Evident ca in Timisoara nu erau romani, din moment ce le era interzis sa construiasca case in cetate.
    Austriecii aveau un plan de germanizare a zonei, in defavoarea romanilor si a sirbilor. Au avut loc stramutari de sate etc. Astazi privind inapoi vedem doar partile bune ale ocupatiei austriece, pina la urma au lasat mai mult decit au luat.

    RăspundețiȘtergere
  45. Măneanu Varvara Magdalena28 octombrie 2011 la 08:35

    O lucrare f. bună, f. utilă. Mă interesează problematica. Felicitări! Continuaţi! Aşteptăm şi restul.

    RăspundețiȘtergere
  46. Mihai Opris scrie: Cartea „Timișoara Monografie istorică”, publicată de Dr. Nicolae Ilieșiu în anul 1943, a fost prima monografie a orașului Timișoara tipărită în limba română.
    A fost prima și va rămâne prima, nu numai din punct de vedere cronologic. Oricâte lucrări am scrie noi, cei ce - nu numai cronologic - l-am urmat pe Ilieșiu, noi nu putem fi decât niște epigoni.
    Monografia publicată de Ilieșiu reprezintă o operă fundamentală nu numai pentru epoca în care a apărut, ci o operă fundamentală pentru toate timpurile. Noi, toți cei pasionați de evoluția istorică a Timișoarei, îi suntem profund îndatorați autorului care ne-a dăruit această operă monumentală. Fără uriașa cantitate de informații conținută în monografie, nu ar fi fost posibile nici cercetările ulterioare.

    RăspundețiȘtergere
  47. La randul meu, felicit autorul pentru munca de documentare, precum si pentru probitatea stiintifica dovedite in elaborarea acestui studiu. In urma cu 10 ani am publicat o lucrare, cu titlul:
    "Statutul juridic al Cadiatelor din Romania- Introducere in studiul Dreptului Islamic", Editura Ars Docendi, Bucuresti, 2001, al carei text poate fi gasit si pe Internet. De asemenea, am postat pe Internet un alt studiu, numit " Prezente musulmane in spatiul romanesc", unde am evocat in mod succint evolutia istorica a ocupatiei musulmane asupra teritoriilor limitrofe Dunarii şi Marii Negre. Asemenea cercetari documentare vin sa lumineze o parte a trecutul tarii noastre, trecut fie ignorat de catre unii istorici, fie voit mistificat. Pentru a nu se spune ca asemenea lucrari sunt mai greu de gasit sau studiat, ele sunt postate in spatiul virtual, fiind la dispozitia amatorilor de istorie, cercetatorilor, in pofida faptului ca unii dintre ei vor obiecta ca Internetul nu este o sursa credibila de documentare. Tot acolo, am postat si un studiu privind " Influente ale artei islamice asupra artei medievale romanesti", pentru a se vedea unde si cand au aparut asemenea interferente culturale, arhitectonice etc. Pentru aspectele juridice privind cadiatele şi cutumele musulmane de pe teritoriul romanesc, este destul sa accesati pe orice motor de cautare sintagma "Dulciu Islam" si veti putea citi aceste materiale de interes istoric si documentar. Regret ca abia acum am citit acest foarte util articol. Oricum, felcitari domnului Radu Oltean.
    Cu multumiri, Dan Toma Dulciu
    25.12.2011

    RăspundețiȘtergere
  48. Multumim mult pentru aceasta munca depusa. am cunoscut putin din istoria Timisoarei. Felicitari!

    RăspundețiȘtergere
  49. As dori sa aflu daca musulmanii faceau bere Timisoreana? Reclamele asa spun, ca berea Timisoreana exista de dinainte de turcire.
    Daca le spun marilor universalisti (alminteri innebuniti dupa un orashel) ca la 100 km, stramosii nostri faceau vin cu o mie de ani inainte sa vina bozgorii si turcii in Europa, se cheama ca sunt nazist? Sau vinul romanesc nu are brand? Sau vinul romanesc nu e bun, pentru ca in loc sa aiba acelasi nume in Ro si Bosnia, are acelasi nume in Ro, Quebec, Filipine si Chile...

    RăspundețiȘtergere
  50. @Anonim - Eu nu cred ca se fcea bere inainte de cucerirea otomana. Ceio care zic asa, nu au habar de istoria berii. Nu prea am inteles de ce sunteti suparati cu vinul. Vin sunt sigur ca era in evul mediu, dar si in antichitate...

    RăspundețiȘtergere
  51. Ma deranjeaza ca multinationalele de alcool, dupa ce au cumparat toate fabricile de poshirica, au schimbat eticheta si au inceput sa pretinda ca berea este o bautura traditionala a romanilor. Reclamele functioneaza, pentru ca sunt pastrate pe televiziuni de respectivele multinationale de peste 10 ani. Probabil motivul e ca romanul are un punct sensibil (unii ar zice un complex) sa isi dovedeasca "vechimea". Ma ingretzosheaza faptul ca acest complex e exploatat de occidentali. Cea mai ingretzoshatoare reclama e cea la Timisoreana, unde sunt inventati cavaleri medievali si doamne cu tzatzele la vedere care beau bere in Banat vreme de 600 de ani, deci inclusiv in Pashalac. In schimb, ceva vin s-a facut si sub otomani.

    RăspundețiȘtergere
  52. @Anonim
    De acord! Reclamele la Timisoreana sunt niste minciuni si niste mari falsuri care creeaza niste clisee profund gresite la nivel de popor needucat!!!!

    RăspundețiȘtergere
  53. @anonim și Radu Oltean,

    Întrebare: Bere sau vin? Răspuns: mied! :)
    Miedul, băutura timișorenilor în sec. XVII. „În această regiune e o ruşine mare să bei vin; se bea, de obicei, mied”

    (Nu am văzut reclame la bere Timișoreana în care să se spună că există o producție de bere în oraș înainte de cucerirea prințului Eugeniu de Savoia)

    RăspundețiȘtergere
  54. Sunt foarte incantata de intreaga documentatie atat de inteligent prezentata incat ma gandesc ca aceasta se constituie intr-un model pentru toti cei ce vor sa cerceteze istoria in amanunt a locurilor in care locuiesc (sau cele natale) si sa le prezinte tuturor. Felicitari si multe,multe multumiri.BABI NICULESCU

    RăspundețiȘtergere
  55. Multumiri autorului ,am citit aceste randuri ce te trimit in istoria atat de captivanta a orasului Timisoara ,apreciem munca ,efortul depus in strangerea acestui inedit material care ajuta la limpezirea mintilor insetate de cunoasterea a tot ce tine de neamul romanesc

    RăspundețiȘtergere
  56. Romanii au stat 170 de ani .....turcii 165......ce au lasat unii ....ce au lasat altii...???

    RăspundețiȘtergere
  57. Foarte bun articolul si foarte bine documentat pacat ca oameni de valoarea Dvs. nu redacteaza manuale de istorie pentru scoli si licee pentru ca sunt convins ca faceti asta mai mult din pasiune edcat din interese materiale.

    RăspundețiȘtergere
  58. Deci românii erau puțini fiindcă nu aveau drepturi. Păi, conform acestei logici, cu cât o populație avea mai putine drepturi cu atat era mai putin numeroasă.

    Măi ce ghinion pe românii ăștia. Toată lumea îi asuprea!

    RăspundețiȘtergere
  59. Multumesc mult pentru aceste articole.Din pacate in lucrarile generale din colectiile bibliotecilor universitare nu am gasit mai nimic despre timisoara. Aveama senzatia azi cand am rasfoit un album scos de MNIR ca orasul Timisoara parca nici nu exista si nu numai. Ba chiar si intr-un album general intocmit pe la 1901 la fel, nicio imagine in cele doua volume. Nici in lucrarile monografice. Foarte putine lucrari despre Cetatea Timisoara si orasul Timisoara. Mi-a fost foarte greu sa alcatuiesc o bibliografie pentru un referat pe acest subiect.

    RăspundețiȘtergere
  60. @Carmen EU - Situația asta o veși găsi pentru multe orașe din Ardeal și Banat. În general, istoricii români nu s-au interesat de subiecte (inclusiv istoria orașelor) cae nu puteau și legate de ”românism”. A fost un ”trend” promovat încă de fix acum 100 de ani și continuat până recent. Istoria ungurilor, austriecilor, sașilor, otomanilor de pe teritoriul de azi al României a fost ignorat cu intenție. Pentru mult Istoria este doar un apendice al ideologiei naționaliste, un motiv de propagandă patriotică. Din acest motiv, istoria națiunilor care au mai trăit și construi pe aceste teritorii trebuiau ignorate. A început să existe interes de abia în ultimii 20 ani..Dar încetișor...

    RăspundețiȘtergere