"Cel mai autorizat cineast român în materie de Caragiale, regizorul Jean Georgescu aprecia ca Nenea Iancu a fost Alfa şi Omega spiritului comic şi satiric al acestei naţii"dar si un mare scenarist, fara sa-si dea seama. El povestea vizual. La 1900 nascocea scenarii, nuvelele lui fiind, in fond, o suită de imagini conturate într-o naraţiune foarte cinematografică. Regizorul a valorificat cu brio această însuşire specială a scriitorului. Filmele sale, "decupate", parcă, de Caragiale însuşi, pătrund cu fine intuiţii în universul "cinematografic" al textului literar. In Mofturi 1900, sunte topite in şapte schiţe (O conferinţă, Diplomaţie, Amicii, O lacună, Bubico, C.F.R., Situaţiunea) in jurul ideii ca un eveniment daca nu trece pe la berarie , nu este eveniment. Gambrinusul cu moftangii lui cu palarie de pai savanti in problemele personale, ale tarii sau chiar ale universului intreg si o galerie fabuloasa de actori ai scenei romanesti." Citat de aici
Se stia ca Jean Georgescu era foarte atent la detalii, de la costum, la decoruri, mobilier, accent, etc. De aceea impresia ca aceste filme au fost realizate "in chiar vremea" lui nenea Iancu, este deosebit de pregnanta. Nu mica mi-a fost placerea cand am descoperit ca majoritatea scenelor se petrec intr-un decor ce prezinta simplificat panta strazii Ion Campineanu, beraria si casa Gambrinus (pe firma caruia e trecut Caragiale), beraria Teatrului, de la nr. 2 (unde-i azi B1TV), cu reclama la berea Luther. Vis a vis se recunoaste zidul ce sustinea platoul pe care era construit Teatrul, zid ce a supravituit pana prin 1990. Pe Calea Victoriei, cu maxima atentie, sunt reconstituite casele si firmele din epoca lui Caragiale. In stanga se vede Casa Vanic cu firma pravaliei de delicatese a lui Dragomir Niculescu, iar pe dreapta, la parterul Hotelului Continental, proaspat construit se citeste firma altui magazin de specialitati culinare ale unuia Serbanescu, firma vizibila si in fotografiile de epoca.
Zidul ce sprijinea platoul Teatrului. In film vazut din josul strazii Campineanu, in fotografie (din anii 30) un colt din acest zid.
Trotoarul din fata Berariei Teatrului, concurenta berariei Gambrinus. Va dispare mai repede, pentru a face loc blocului modernist, cu turn si ceas, Adriatica...
In anii interbelici magazinul lui Serbanescu dispare si apare o Droguerie si un magazin al lui Schul. Ulterior va apare magazinul (de moda-probabil) Venus (vezi mai sus). Pravalia lui Dragomir Niculescu cea mai luxoasa in materie de delicatese din Bucuresti (caviar, vanat, sturioni, homari etc), isi va continua afacerea (pana in 1945) si dupa demolarea casei Vanic si inlocuirea ei cu blocul Generala, .
Vedere aeriana din 1934, cu localizarea vechilor cladiri de pe Calea Victoriei, str. Regala si I. Campineanu
Veche carte postala in care se poate citi firma "Beraria Teatrului" mai sus de
Gambrinus (casa galbena)
Gambrinus (casa galbena)
O alta imagine a casei Gambrinus de pe 1934. Scrisul "Gambrinus" de pe latura lunga a carciumii e ff asemanatoare cu ea din filmul lui Jean Georgescu
Am apreciat mult, pe langa interpretarea de exceptie (vezi Amicii sau Bubico), calitatea remarcabila a reconstituirilor. Lucru ce pare imposibil azi daca e sa ne gandim la doua filme de epoca recente, unul cu pretentii (Restul e tacere a lui Nae Caramfil) si Aniela care din punct de vedere al costumelor si decorurilor e jalnic si penibil.
Va recomand cu caldura sa vedeti filmul....
Citeste si articolul Gambrinus.
Bravos monser!
RăspundețiȘtergereCa de obicei migala descrierii este extraordinara! Ma inclin.
AC
Abia astept sa savurez materialul maine pe indelete ;) . Sincer nu ma asteptam si la episodul 2 dar cu atit mai multa e placerea cititului.
RăspundețiȘtergereExcelent.
RăspundețiȘtergerePe mine ma bucura in plus aparitia unor poze inedite(pt mine)a zonei, de care sunt foarte interesat, respectiv cu zona SOCOMET / Adriatica /B1TV anterioare constructiei blocului.
Multumesc.
Bravooooooo!!!!! Vreau si eu la bereeeee cu Nenea Iancu...
RăspundețiȘtergereFoarte frumos articol! Felicitari!
Salut Radu,
RăspundețiȘtergerePoate detaliezi de ce Restul e tacere nu ti-a placut. Mie mi-a placut filmul, tocmai pentru ca Nae a avut "tupeul" de a face asa ceva. Are si sincope, e si poate putin prea lung, dar mi s-a parut finisat, bine gindit, cu umor, marca Nae Caranfil, fara dubii. Ce n-a reusit regizorul acolo, din punctul de vedere al istoricului si analistului de epoca? Merci mult. Eugen
@eugen andronic
RăspundețiȘtergereSa iti spun ce nu mi-a placut. In primul rand nu a reusit deloc sa surprinda atmosfera anilor 1910. Deloc. Filmarile in decoruri construite la Buftea (de strada) nu erau deloc convingatoare. Stilul de a se purta, oamenii, costumele, desi corecte aveau un aer de fals. Plecarea la Paris a personajelor, ilustrata cu desene mi-a inspirat saracie. In general, Nae Caranfil, desi a incercat sa se documenteze (ani in sir, am inteles) nu a reusit sa surprinda si sa ilustreze convingator orasul si epoca aceea. Atmosfera e de teatru si nu de film. M-am mai necajit ca nu a incercat o reconstituire fidela a povestii realizarii acelui film, ci este o fictiune care porneste de la cateva elemente reale. In afara de asta, filmul mi-a placut. Si l-am asteptat ca sfintele moaste. Trebuie sa il mai vad odata :)
Sigur, e greu sa construiesti in 2000 si ceva atmosfera inceputului de secol 20, mai ales cind ai si un buget nu tocmai mare (desi NC a avut ceva bani la filmul asta). Pe mine, daca tot e sa criticam acum, m-a deranjat mai tare "culoarea" filmului, la propriu: nu stiu ce pelicula au folosit producatorii, dar eu as fi facut un film alb-negru. Mi-aduc aminte de Lista lui Schindler, unde regizorul spunea ca i-a fost imposibil sa faca un film color cu subiectul respectiv. Peliculele din anii 60-70 erau mult mai fruste, te bagau in cadru mult mai bine, fata de senzatia de artificial, de prea saturat, pe care ti-o dau cele actuale. In sfirsit, e si o chestiune de gust...
RăspundețiȘtergerePentru eugen andronic!!!!!!! Pai eu am o setare la TV si pot sa il dau alb - negru!! Pt ce sa se oboseasca sa faca filmul alb - negru? Il face tv-l fiecaruia:))))
RăspundețiȘtergereFilmul lui Nae Caranfil e facut cu actori care au trait in perioada interbelica sau parintii lor traisera atunci si alta era educatia. De aceea atmosfera este una autentica, regimul "burghezo-mosieresc" nu era departe in anii '60, adica se intamplase pana in urma cu 20 de ani!
RăspundețiȘtergereCine vrei sa joace azi personaje de epoca? Adela Popescu? Vizante? Sergiu Nicolaescu? No way.
Nici eu n-am putut scapa de impresia de fals pe parcursul filmului. E cam neconvingator totul, si conflictul dintre protagonisti, si subplotul sentimental, si ilustrarea epocii, si personajele (in afara de Brezeanu si Leon restul sunt prea schematici). Mi-as fi dorit sa vad mai multe secvente de exterior, nu neaparat fidele istoriei "la punct si virgula" insa ceva din forfota inceputului de secol 20...din Bucuresti, plus cladiri de epoca. Si, pe drept cuvant, gaselnita cu Parisul desenat (prost desenat) a tras puternic in jos totul, cand se puteau gasi mai multe solutii ca sa stea in picioare si perioada pariziana. Restul..sa zicem ca merge.
RăspundețiȘtergere@Raiden
RăspundețiȘtergereTie ti s-a parut autentica atmosfera din Restul e tacere? Mie mi s-a parut destul de artificiala. Ce actori au trait in interbelic, dintre cei care au jucat in acel film??
Si nu actorii sunt de vina ci regizorul. Nu conteaza cand au trait actorii sau parintii lor. In "Mofturi 1900" se reconstituie o epoca pe care o prinsesera doar unii in copilarie.
Iar Sergiu desi a facut numai filme de rahat in ultimii 30 de ani, a reusit sa surprinda bine Bucurestii anilor 39-45 in filmele cu comisari, facute in anii 70.
@Chent
RăspundețiȘtergere@eugen andronic
La bugetul avut de Nae Caramfil, ar fi trebuit sa reuseasca mai mult. Prea multi regizori ai filmelor de epoca folosesc clisee desprinse din alte filme mai vechi, fara sa se documenteze suficient si fara sa inteleaga spiritul si atmosfera epocii. Daca nu pot ei ca regizori sa apeleze la istorici si arhitecti buni, ca exista. Dar nu apeleaza...
Revenind la Jean Georgescu şi la migala cu care reconstituia detaliile: cînd s-a făcut decorul pentru Ganbrinus, ceva nu-i plăcea: pragul uşii, tăiat dintr-o scîndură nouă, nu era suficient de tocit ca s-arate autentic...
RăspundețiȘtergereN-o să mai vezi acum atîta atenţie la detalii.
Şi eu am aşteptat Restul e tăcere ca pe pîinea caldă. Şi mi-a plăcut, dar atmosfera vremii nu i-a ieşit. Găselniţa cu desenele ce ilustrează drumul la Paris e ieftină rău, şi te loveşte cu atît mai tare cu cît nu te-ai fi aşteptat la ea. Filmul e salvat însă de umor, de ambiţie - totuşi! - şi de o coloană muzicală excepţională.
Ai dreptate cu Sergiu - Bucureştiul său e mult mai autentic!
@Cornel
RăspundețiȘtergereMersi...
Ma bucur ca gandesti ca mine si nu par eu singur ala carcotas ;)
@ Radu Oltean
RăspundețiȘtergereFirma VENUS era, culmea, tot o Droguerie. La parterul din coltul Hotelului Continental au mai functionat: MAGASINUL CONSERVATORIULUI si firma CRISTEA & TARANU.
@Radu Oltean
RăspundețiȘtergereIn stanga imaginii "Trotuarul din fata Berariei Teatrului...", se vede scris "...OPERATIVA" chiar pe unul din geamurile localului in care ulterior va functiona "Beraria Teatrului", la parterul imobilului numit in epoca Casa Torok sau simplu "Fialkowsky".
Veti vedea ca ajungem din nou la Caragiale si ca Jean Georgescu este mai mult decat riguros cu reconstituirea zonei Teatrului National, este chiar exact.
* Cand Caragiale a luat in locatie Gambrinusul din Campineanu 4, el nu se afla la prima experienta de acest gen - ci la ultima. Iata:
- in 1893 Caragiale deschide pe Gabroveni, impreuna cu consilierul comunal Mihalcea "Beraria Mihalcea si Caragiale"; afacerea nu dureaza mult; simultan deschide si la Bacau o berarie;
- in 1894 Nenea Iancu deschide pe Selari "Beraria Academica Bene Bibendi" (!!!); actorul Iancu Brezeanu (tatal viitorului regizor Grigore Brezeanu care a realizat filmul "Independenta Romaniei")scrie in memorii ca Delavrancea, Vlahuta si Cosbuc se simteau foarte bine aici;
- in 1895 Caragiale este asociat la Restaurantul Garii din Buzau;
- in primavara lui 1901, ATENTIE, Caragiale deschide la parterul cladirii Fialkowsky (Campineanu 2) "BERARIA COOPERATIVA" - deci Jean Georgescu stia si acest lucru; dupa cateva luni, in toamna, scriitorul lichideaza afacerea, traverseaza simplu straduta pana in Campineanu 4 si preia Gambrinusul.
***Probabil ca Jean Georgescu, care in 1901 abia se nastea, s-a folosit de fotografii de epoca sau a avut consultanti valorosi.
@Dan
RăspundețiȘtergereAbsolut exceptionale completarile!!! O sa pun textul dvs in articol sa il citeasca toata lumea. As vrea sa va cunosc si sa discutam si alte detalii.
@ Radu Oltean
RăspundețiȘtergereSi eu as dori sa va cunosc. V-am trimis un e-mail pe adresa .gmail.
Foarte foarte tare!. Multumim mult pentru articol. Cu siguranta ca tot ce se intampla pe acest blog ar trebui ca la un moment dat sa se transforme si intr-o emisiune tv. Toata calatoria asta in timp e fascinanta si cred ca din ce in ce mai multi oameni ar incepe sa-si aduca aminte de propriul lor oras. Numai bine!
RăspundețiȘtergere@Alexandru Damian
RăspundețiȘtergereMda, ar fi misto sa fie si o emisiune, dar eu nu cred ca as putea fi ok pe "sticla". Poate sa coordonez vreo emisiune, lucru imposibil in viitorul apropiat.
Hmm, pe vechiul loc al berariei Gambrinus au construit bloc cei doi minunati fartati Leopold si Karl Schindl (Carlton).
RăspundețiȘtergere@Loredana
RăspundețiȘtergereHabar nu am cine sunt cei 2 frati arhitecti. Daca stii mi multe despre acel bloc si constructorii lui, te rog, spune-mi!
Radu, am vazut reclama de pe cladirea care adapostea Gambrinus, care anunta ca se construieste ceva in locul ei si astfel am descoperit inca o cladire ridicata de cei care au construit si Carltonul, un bloc care a cazut cutremur in 1940, la numai patru ani de la darea in folosinta. Blogul tau si imaginile de pe el m-au ajutat sa identific alte doua cladiri ridicate de antrepriza fratilor Karl si Leopold Schindl, cladiri care inca se afla in picioare(cea de pe locul lui Gambrinus si cea de pe locul unui han).
RăspundețiȘtergereNu cunosc povestea blocului care s-a inaltat pe vechiul amplasament al Gambrinusului, daca de el ma intrebai.
@Loredana
RăspundețiȘtergereCred ca te referi la pozele cu blocul de raport construit pe locul hanului verde de pe Selari (ce exista si azi, din articolul cu Podul Rahova. Ma bucur ca ti-au fost de folos.
Buna seara! Ati dori un link exchange cu blogul meu? astept confirmarea pe blog sau pe mail. O seara frumoasa!
RăspundețiȘtergereBlogul tau imi e intotdeauna de folos, Radu. Chiar si numai pentru placerea de-al citi. :)
RăspundețiȘtergereplacea sa existe si varianta tiparita a articolelor de pe blog. Si nu doar de pe acesta. Si de la "Rezistenta..." si de la altele asemenea.
RăspundețiȘtergereCand ma gandesc la cate porcarii se tiparesc... Ce bine ar fi daca am gasi sub forma unui supliment saptamanal frumos tiparit cate un articol de pe blogul lui Radu... ... ... Si de pe ale altor oameni asemeni lui. Poate, poate... Cine stie...
Carl si Leopold Schindl nu stiu daca erau frati, dar stiu sigur ca nu erau arhitecti. Daca citim atent anuntul, vedem scris mai jos : Proiect STATE BALOSIN, deci el este arhitectul, iar cei doi - antreprenorii (constructorii) blocului ridicat dupa daramarea "Gambrinusului".
RăspundețiȘtergereCei trei au mai colaborat in aceeasi maniera la constructia Blocului Creditul Minier de pe Bd Bratianu.
Sunt sigur ca anuntul cuprinzand numele antreprenorilor nu era doar o reclama ci si o obligatie legala (si in ziua de azi la orice santier veti vedea afisat numele constructorului).
De putine ori istoria retine numele constructorului, dar intotdeauna numele arhitectului.
In cazul unei catastrofe (cazul Carlton din 1940), atat proiectantul cat si constructorii sunt cercetati.
State Balosin a mai proiectat si Palatul (blocul) Wilson, numit si Creditul Rural.
O carte intitulata "Procese celebre-mari erori judiciare" de Nicolae Baciu si Octavian Capatana, in care se prezinta si procesul Carlton, ii da pe cei doi Schindl ca fiind frati, unul inginer si celalalt arhitect. Nu am "Betonul armat" al lui Prager la indemana sa verific, dar cred ca si acolo se precizeaza tot acelasi lucru.
RăspundețiȘtergereMa gandesc ca daca alte cladiri ale celor doi mai sunt inca in picioare, nu au facut si la ele ceea ce au facut la Carlton, unde concesiile facute clientilor nemultumiti de faptul ca o grinda sau stalp le-ar strica aspectul apartamentului au dus la ridicarea unei cladiri cu o structura de rezistenta prea slaba, lucru sanctionat prompt de cutremurul din 1940.
Corrigenda tocmai in titlu (paranteza):
RăspundețiȘtergereGeorgescu, NU Georgeascu...
scuze pentru interventia nedelicata...dar de DEPARTE se vede mai bine.
Georg Schoenpflug von Gambsenberg
off topic:
RăspundețiȘtergerehttp://www.medievale.ro
http://translate.google.com/translate?hl=en&sl=hu&u=http://jupiter.elte.hu/&ei=RPXzSrXmL4-RsAbs-MTdAQ&sa=X&oi=translate&ct=result&resnum=1&ved=0CAwQ7gEwAA&prev=/search%3Fq%3Dhttp://jupiter.elte.hu/%26hl%3Den
http://www.cetati.medievistica.ro/forum/index.php
Scuze
Nik
tot OFFTOPIC
RăspundețiȘtergere@Nik (post.31)
CORRIGENDA II
de data asta pentru link-ul dat
si anume
http://www.medievale.ro
Biserici NU Biserci tocmai in pagina principala, ca TITLURI x3!
mare scris..sa sara-n ochi
daca coborati putin pagina gasiti tot:
Biserci...Transilvania
Biserci...Maramures
Biserci..Bucovina
Le-am scris prin posta interna a paginii..dar nu reactioneaza...
Poate-i trageti de atentie (vorba mea veche)
Scuze..
Georg Schoenpflug von Gambsenberg