Îmi e tare dragă casa asta. O vad în fiecare zi. O admir de ani de zile cum stă ea nealiniată cu străzile de acum, dovadă a vremurilor când drumurile aveau altă direcţie. Are un gard frumos din fier forjat şi o mică curte în faţă. Până nu demult era o gradină frumos îngrijită şi avea un pitoresc tipic pentru Bucureştii din veacul 19.
A fost construită în anii '60 sau 70 ai secolului al XIX-lea judecând după faptul că lipseşte de pe planul Boroczyn dar e construită din cărămidă îngustă, cărămidă ce nu s-a mai folosit începând cu domnia lui Carol I.
Terenul a apartinut familiei Economu, Stoica fiind primul mentionat in ridicarea topografica a facuta de Borroczyin. Catre sfarsitul secolului al XIX-lea terenul se afla in posesia unuia dintre mostenitorii raposatului Stoica, M. Economu care trebuie sa cedeze primariei o bucata de teren pentru alinierea strazi Teilor (vechiul nume al stăzii V. Lascăr). Ridicarea topografica realizata in 1911 arata o schimbare a proprietarilor pe parcela fiind mentionat Tanase Dima (conf. studiului istoric realizat de arh. Petre Mortu, pentru care îi mulţumesc)
Nu est monument istoric dar se fac eforturi pentru a fii clasata si ...poate salvată. Pivniţele sunt fără îndoială mai vechi decât casa care e posibil să fii fost reconstruită prin anii 1880 cu vechiul material pe fundaţiile vechii case. Aşa se explică nealinierea la stradă.
Proprităreasa a cerut aviz de demolare (!). I s-a aprobat doar pentru corpurile din spate, dinspre strada Alexandru Donici vis a vis de cafeneaua Smart's. Imediat aceste corpuri au fost pus la pamânt. Pentru casă nu s-a dat aprobarea de demolare. Şi totuşi casa a rămas fără geamuri în spate. Gardul este prăbuşit într-o rână. În casă au apărut niste ţigani care locuiesc pe zi ce trece mai mulţi. Ziua nu prea îi vezi. Noaptea fac iureş pe acolo. Aduşi special pentru a distruge... O veche reţetă a demolatorilor care nu demolează ei înşişi. Lasă casa în paragină şi în plus mai aduc şi niste amărîţi să locuiască acolo în scopul de a grăbii distrugerea. la sfârşitul lui mai au jupuit şi nişte tablă de pe acoperiş, exact unde era degradarea mai mare, pentru a grăbii distrugerea!!!
Asta-i situaţia acum. Proprietarul doreşte să construiască un hotel cu proiectul realizat de S.C. B.B.M. Grup (arh. Alexandru Beldiman şi arh. Doina Butică). Proiectantul e recunoscut ca fiind unul de talent. Se vor păstra faţadele casei şi pivniţele şi va integrat intr-o construcţie modernă (S+P+3E+4E retras) adică hotel.
Problema gravă este că deşi instituţia d-lui Şt. Damian mi-a garantat pe mail că :
casa este în continure vandalizată de persoane neidentificate. Dacă proprietarul e de bună credinţă de ce permite ţiganilor să îi jupoaie tabla de pe acoperiş şi să o distrugă. Ce şantier, ce supravegheat??
l
Iată nişte imagini făcute în a doua jumătate a lunii iunie, la 2 săptămâni după afirmaţiile dlui Ştefan Damian că la acea casă nu există persoane neidentificate care vandalizează
Localizarea casei pe un plan din anii '20
P.S. Acest articol e de domeniul trecutului. Casa e salvata dar va fi "imbracata" de un hotel modern. In toamna lui 2008 au inceput lucrarile. Insa putin a fost sa nu fie demolata.
"În prezent, la imobil se realizează lucrările autorizate în baza avizului dat, fiind executate lucrările de desfiinţare şi urmând a se trece la lucrările de construire. Din corpul A au fost păstrate componentele care urmează a fi conservate şi integrate în noua construcţie.
Domnul arhitect Alexandru Beldiman ne-a confirmat că proiectul se execută în conformitate cu Avizul Direcţiei noastre, şantierul este supravegheat şi este exclusă ipoteza vandalizării de către persoane neidentificate."
casa este în continure vandalizată de persoane neidentificate. Dacă proprietarul e de bună credinţă de ce permite ţiganilor să îi jupoaie tabla de pe acoperiş şi să o distrugă. Ce şantier, ce supravegheat??
l
Iată nişte imagini făcute în a doua jumătate a lunii iunie, la 2 săptămâni după afirmaţiile dlui Ştefan Damian că la acea casă nu există persoane neidentificate care vandalizează
Localizarea casei pe un plan din anii '20
P.S. Acest articol e de domeniul trecutului. Casa e salvata dar va fi "imbracata" de un hotel modern. In toamna lui 2008 au inceput lucrarile. Insa putin a fost sa nu fie demolata.
Nu am nici cel mai mic dubiu ca aceasta casa va disparea in cativa ani, asa cum s-a intamplat si cu cea de pe strada Traian. La fel vor disparea Moara lui Assan (inca un incendiu pus si gata) si multe, multe altele (vezi o casa frumoasa de pe Bd. Regina Maria, intrarea dispre Pta. Unirii - va fi demolata curand). Interesul imobiliar primeaza. Jos vechiul, sus noul (noul = adesea prost-gust + kitsch).
RăspundețiȘtergereAcum am realizat ca Dvs. sunteti cel cu harta ce reconstituie centrul vechi al Bucurestiului inaintea lui Carol I. O am, imi place, este exceptionala. Felicitari!!
Ma deprima ingrozitor ce imi spui !!
RăspundețiȘtergereStiu ca interesul imobiliar primeaza, stiu ca dezvoltatorii imobiliari fac presiuni fabuloase, ca banii sunt extrem de multi si mai stiu ca oamenii obisnuiti, ca noi, iubitori ai orasului, majoritari, nu putem face nimic, trebuie sa ne resemnam in fata vointei catorva oameni dar putrezi de bogati. Sau aproape nimic... Chiar si acest articol e ceva.
Iata ca uneori ne pesimismul cel mai negru da gres, din fericire. Solutia adoptata, cu construire deasupra cladirii pastrandu-se fatadele acesteia este oricum preferabila distrugerii sale. Macar asa ramane o marturie a ce a fost inainte, din alta epoca.
RăspundețiȘtergereCe trist...Imi dau lacrimile citindu-ti blog-ul si totusi sper sa ajung in curand iar in tara si sa pot vedea macar o parte din minunatiile ce inca mai exista.Iti multumesc!!!
RăspundețiȘtergere@Anonim
RăspundețiȘtergereHe, he. Postarea aia e veche. Casa aia e acum "imbracata" de un hotel. Nu, nu e demolata, doar schimbata...
Locuiesc de 6 ani pe Maria Rosetti, la nr. 36. Casele frumoase care m-au cucerit atunci când m-am mutat suferă. Din multe, nu a mai rămas aproape nimic. Multe sunt transformate, schimonosite, abandonate. Le văd gradul de degradare crescând de la o săptămână la alta. Sunt sigură că știți de casa de pe Maria Rosetti de la nr. 38, așa cum știți și de cele de pe Armenească, Latină... Până și graffiti-urile sunt palme date istoriei, rădăcinilor noastre. Nu putem avea identitate fără trecut. Și se pare că nu facem altceva decât să înghițim uscat tâmpeniile în fața cărora suntem destul de neputincioși. Blocurile noi de pe Maria Rosetti îmi acoperă acum priveliștea spre o biserică superbă, între case vechi, frumoase, curate. Trebuie să facem loc birourilor, hotelurilor, blocurilor de apartamente. Adică să ștergem cu buretele tot ce am construit până acum, de parcă ceea ce urmează ar fi mai bun, cumva...
RăspundețiȘtergere