Craniul lui Mihai Viteazul
Mihai Viteazul in catedrala catolica din Alba Iulia. Pictura de Costin Petrescu |
Pentru prima oara voi publica si prezenta publicului cateva imagini rarisime adunate in timp, reprezentand capul voievodului ucis langa Turda. Imaginile vor fi insoţite de fragmente extrase din cartea "Moartea unui erou" scrisa de istoricul medievist Constantin Rezachevici si V. Speteanu. Povestea asasinarii lui Mihai Viteazu si odiseea capului sau e un subiect extraordinar, demn de un documentar de buna calitate. Odisee, din pacate putin cunoscută. Dar, iata, blogul Art Historia, va prezinta atat ineditele imagini ale craniului eroului de la Călugăreni, nevazut de nimeni din 1920, cand a fost reînhumat definitiv, cat şi teribila poveste a ultimilor minute ale lui Mihai, a aducerii capului in Muntenia, graţie unor credinciosi in frunte cu paharnicul Turturea, a greutatilor prin care trece de-a lungul secolelor, la calatoria craniului la Iasi si Crimeea in timpul Marelui Razboi.
![]() |
O frumoasa gravura ce ilustraza momentul asasinarii lui Mihai Viteazul. Scena mortii a fost descrisa de mai multi martori si a devenit binecunoscuta in epoca. |
La
aripa dreapta se aflau archebuzierii pedeştri valoni, in frunte cu capitanul
Verlin de Liege, care trebuiau sa inconjoare cortul domnitorului pe la flancul
stang. Manevra trebuia executata „cu toata graba", simultan, cat mai pe ascuns
in ceea ce priveşte trupele de la cele doua aripi. Intreaga operatie era
condusa de colonelul Pezzen, ale carui trupe au inconjurat într-adevar „cu mare
iuteala" cortul domnului.
In picioare, Mihai Viteazul a intampinat prin cuvinte de bun
sosit: - „Bine ati venit, vitejii mei ostaşi" - grupul de ofiteri valoni,
poftindu-1 sa intre in cort, unde se aflau mai multi comandanti de haiduci [un gen de trupe neregulate, specifice Europei centrale si de est, nu haiduci cu sensul de "lotrii"]. Câţiva
au intrat, iar capitanul valon Beauri, care era mai aproape de voievod, fără
alte cuvinte - o somaţie era de prisos, caci interpretul lui Mihai era în
tabara lui Basta -, cu un gest elocvent, a pus mana pe voevod zicand: „eşti prins! Raspunsul lui Mihai a
fost la fel de iute: „Ba!"
dupa care a întins mâna stângă (caci era stângaci) spre sabia sa, atârnată de
stâlpul cortului. In acest moment, Beauri îi înfige vârful ascuţit al
halebardei „în mijlocul pieptului"
(in meso al petto) - în stomac spun alte izvoare – iar un valon işi
descarcă archebuza în mana stangă a voevodului, întinsa spre sabie. [Valonul
Iacob de Beauri, cel care a dat lovitura mortală marelui voievod, a fost numit
mai apoi capitan al Fagaraşului şi guvernator al Braşovului].
Lovitura
de halebarda ii provoaca moartea. Alte lovituri de săbii, intre care şi cea a
capitanului valon Rosini, se indreapta spre trupul eroului. Îndată după aceea, un căpitan de pedestraşi nemţi, foarte
apreciat pentru astfel de lovituri, îi taie capul cu un cuţit - dagă (un fel de
sabie scurtă, purtată de pedestraşi), iar trupul e despuiat de ucigaşi şi chiar
de unii care se aflau in cortul sau (M. Peresith a luat spre „eterna
amintire" surguciul de pe căciula voevodului, împodobit cu safire
albastre).
În cort, au scapat putini cu viata, intre care Ludovic
Rakoczi, capitanul haiducilor unguri ai lui Mihai, ranit la gât. În preajma lui
rasuna focuri de archebuze: sunt ucişi 16-17 sau chiar mai multi slujitori şi oşteni
ai voievodului, care au pus mana pe arme. Dupa relatarea lui W. Bethlen, L.
Rakoczi şi Matei Peresith, alt comandant ungur, au fost răniţi, in vreme ce
loan Bekeny, comandant de lefegii unguri şi alti slujitori ai voievodului, au
fost decapitati. În ciuda ordinului lui Basta, cortul eroului
cazut a fost jefuit de ucigaşi (restul bunurilor lui Mihai, cai, bani, corturi
etc. au fost luate de Basta), dar scrisorile acestuia au fost salvate. Ele au
fost ridicate de colonelul Pezzen predate lui Basta. Pastrate intocmai şi
astazi in Arhiva de razboi din Viena (Kriegsarchiv
Wien), ele se refera la stapanirea domnului asupra celor trei tari
romane şi la tratativele sale cu reprezentantii imparatului.
![]() |
Mihai a murit in urma loviturii de halebarda primita in piept. |
Odata cu moartea lui Mihai au fost
prinşi, interogati şi apoi executati toti „consilierii" (boierii)
domnului, in afara de trei, despre care se vorbea ca vor fi trimişi la imparat
pentru explicarea „cazului". Cei trei erau banul Mihalcea, şi albanezii
Aga Leca şi Leca comisul. Ultimii doi, de acelaşi neam cu Basta, au trecut de
partea acestuia şi „au marturisit tot ce ştiau despre Mihai Voda".
Deşi batran - septuagenar - banul
Mihalcea, „cel mai insemnat sfetnic" al lui Mihai in Transilvania, vazand
cele petrecute in cortul domnului, a incalecat, refugiindu-se intr-o moara „din
sus de Turda". Urmarit şi prins de valoni, a fost dus de Basta la
Alba-Iulia, unde in prima jumatate a lunii septembrie 1601 a fost chinuit
indelung şi in cele din urma strangulat intr-un beci, trupul fiindu-i aruncat
intr-o groapa de pietre, pe câmpia de lânga cetate. Călăreţii şi pedestraşii
imperiali au urmarit de altfel pe toti cei care au incercat sa-şi afle scaparea
in afara taberei domneşti.
Uciderea lui Mihai Viteazul a
provocat o mare frământare in tabara acestuia, potolită insa de Basta in mai
puţin de o ora. Faptul a fost posibil deoarece oastea domnului era formată în exclusivitate din lefegii: putini români,
majoritatea acestora fiind unguri (haiduci de peste Tisa şi mercenari din Transilvania),
sârbi, cazaci şi poloni. In plus, o buna parte din romani (munteni şi
moldoveni) şi sârbii devotaţi domnului erau trimişi, cum am vazut mai sus, la
Alba-Iulia şi Fagaraş.
Asasinarea
domnului roman a provocat nemultumirea ţăranilor, care în unele locuri au pus
mana pe arme şi a secuilor, care il voiau pe Mihai domn. Chiar o parte a
nobilimii maghiare proimperiale judeca aspru crima ordonata de Basta.
![]() |
Dupa
asasinat, capul acestuia a fost prezentat lui Basta, şi lasat apoi sa zaca pe
calul alb al voievodului, omorat cu prilejul luptelor dinaintea cortului domnesc,
autorul asasinatului nepermitand ingroparea rămăşitelor lui Mihai.
Dupa moartea lui Mihai „Turturea paharnic, el a furat capul lui şi
l-a adus adus in tara, de l-a slujit şi l-a ingropat [la mănăstirea Dealu] cu multa cinste ca pe un domn
".
Iata ce spune Letopisetul Cantacuzinesc in legatura cu legământul făcut între Mihai şi paharnicul Turturea: “...şi
de sa va prinde lui Mihai vodă sa pieie într-alta ţara, sa nu-i lase oasele acolo,
ci să le aducă în Ţara Românească. Iar de se va prinde sa pieie acest postelnic
Turturea intr-alta ţară, sa nu-i lase Mihai vodă oasele, ci sa le aduca in Ţara
Românească sa le îngroape.
Drept aceia, deacă văzu Turturea postelnicu ca tăiara pre
Mihai vodă, mult s-au nevoit pentru jurământul ca sa aducă oasele lui Mihai
vodă. Ci n-au putut, ci au luat numai capul de l-au adus in Ţara Românească, şi
l-au îngropat la manastirea Din deal, de la Targovişte. Şi au facut mila mare
care au fost lasat Mihai voda sa le daca acei manastiri."
O rară imagine a fotografului şi pictorului Carol Pop de Szathmary, prima în care apar craniile voievozilor din biserica mănăstirii Dealu. |
Craniul voievodului este depus in biserica manastirii, şi
intr- un timp nedeterminat, Radu Buzescu pune piatra mormantala cu textul scris
in romaneşte in care precizeaza cine se afla sub lespede.
Odihna capului voievodului este tulburata de hoti princiari
(Gabriel Bathory in 1610), hoti imperiali (1690, 1738), hoti otomani (1738); de înstrăinarea lăcaşului (1630); de cutremur (1802), de nepasarea oamenilor, de
ruinarea şi degradarea bisericii.
La mănăstirea Dealu se păstrau două cranii voievodale: a lui Mihai Viteazul si alui Radu cel Mare |
Biserica Mihai Vodă aşa cum arăta la 1900, inainte de refacerea cupolelor. |
In 1864 Dimitrie Bolintineanu, ministrul Cultelor şi Instructiunii Publice, se adreseaza printr-un referat Consiliului de miniştri, prin care cere sa fie autorizat a solicita Domnitorului Al. I. Cuza dreptul de a prezenta Adunarii un proiect de lege. Se dorea ridicarea unui monument dedicat lui Mihai Viteazul, in chiar incinta manastirii ctitorita de acesta la Bucuresti
Monumentul
de la manăstirea Mihai Voda din Bucureşti care va confine craniul sau, va
fi ridicat pe patru tevi mari de tunuri luate de la cetaţile Braila sau
Giurgiu. Va fi din marmura neagra, cu patru suprafete cu inscriptii incrustate
cu litere de argint precizand datele şi locurile bataliilor, generalii,
consilierii, data şi locul morţii etc. ţDeasupra va fi pusă o placa tot de
marmura neagra care va avea la cele patru colturi cate un leu cizelat in
argint. Pe aceasta platforma (masa) va fi urna din aur care va contine craniul
aşezat pe o perna triunghiulara de catifea violeta care va avea colfurile
brodate cu emblemele Tarii Romaneşti, Transilvaniei şi Moldovei. Deasupra
urnei, va strajui vulturul Ţarii cu crucea-n cioc, cu arme şi fulgere in
ghiare. Monumentul va fi inconjurat cu stalpi de marmura alba, cu lanfuri din
zale groase vopsite in negru lucitor intre aceştia. In stanga monumentului va
fi fanarul cu flacara veşnic aprinsa, iar in dreapta va sta santinela.
Tot monumentul va fi acoperit de
sticla alba pe care se va afla coroana princiara sau gugiumanul lui Mihai aşezat
pe o perniţă.
Tot la manastirea Mihai
Voda, dupa restaurarea sa urma a fi construita o Citadela de Invalizi. Chiliile şi anexele vor fi demolate, iar biserica va
fi amenajata in stil bizantin; in dreapta intrarii, intr-un loc spatios, va fi
monumentul craniului lui Mihai. Dealul Mihai Voda, va fi imprejmuit cu zid, ca
o citadela, avand la colturi tumulete rotunde care vor servi de adapost
strajilor. Poarta spre oraş, va avea deasupra turn cu ceas, prevazut cu
paratraznet şi cu catarg pentru arborarea drapelului na|inal. Celelalte trei
laturi vor fi strajuite de cate un tun, aşadar trei tunuri, care vor celebra
serbarile nationale prin salve.
In curte se va construi o cazarma cu 100 de paturi pentru
invalizi, militari batrani saraciti. Comanda va fi formata din ofiteri
superiori batrani, care vor comanda 100 militari batrani imparfiti in doua
plutoane care vor fi efectivele totale ale citadelei. Uniforma lor, va fi cea
veche romanesca a primei oştiri de la 1830, iar armele şi regulamentele din
aceeaşi perioada.
Cortegiul insotitor al moaştelor Eroului pe traseul de la
Dealu la Bucureşti, era un proiect elaborat minutios in 40 de puncte, a carui
descriere ar devia subiectul propus. La
1 aprilie 1864 (ce zi neserioasa!) preşedintele Consiliului comunica ca
proiectul de lege s-a aprobat, iar textul legii suna aşa:
«Art. 1. Se acorda d-lui Ministru al Cultelor un credit de
treizeci şi
una mii (31 000) pentru translatia (sic!) capului lui Mihaiu-Viteazul de la
monastirea Dealului in capitala, in biserica Mihaiu Voda, şi pentru facerea
unui sicriu cu un piedestal de marmora pentru depunerea acestei tarane.
Art. 2. Acest cap este mai cu osebire încredinţat guardei
oştirii romane.
President Lascar Catargiu
Biserica si turnul gata pentru translare |
Este posibil ca proiectele lui Dimitrie Bolintineanu, Cezar
Bolliac, Dimitrie Pappasoglu şi ale altora sa nu fi fost viabile. Nici unul din
acestea nu a fost realizat.
Cativa ani mai tarziu, in 1874, in centrul
Capitalei in fata Universitatii ridicate cu putin timp inainte, a fost
amplasata şi dupa indelungi tergiversari inaugurate, statuia lui Mihai Vi-
teazul. De la aceasta data, marile sarbatori nationale au avut ca loc de desfaşurare
monumentul Eroului.
Cu
banii adunati timp de trei ani, in 1904, societatea Tinerimea Universitara
sub indrumarea arheologului Grigore Tocilescu, a inlocuit răcliţa de sticla
care prezenta craniul Eroului vizitatorilor, cu un relicvariu din bronz in
forma de capelă. Acesta are o inaltime de 76 cm, latimea de 42 cm, profimzimea
de 32 cm. Decoratia faţadei are motive variate, florale şi geometrice.
Deschiderea capelei care continea craniul voievodului, are cate doua colonete
laterale.
Postamentul
din marmora are inscriptia: Eroului Creştinatatii lui Mihai Voda
Viteazul Domnul Tarii Romaneşti, Ardealului şi Moldovei.
Nicolae Iorga considera nedemn obiectul pentru a sluji drept
loc de veci voievodului martir, a propus lui Nicolae Filipescu, ministrul de
razboi, sculptura unui sarcofag de marmura. Sculptorul Carol Storck a realizat
doua splendide sarcofage de marmura alba pentru odihna ramaşiţelor pământeşti
ale voievozilor Radu cel Mare şi Mihai Viteazul.
In 1908, la împlinirea a 400 de ani de la moarte, resturile
umane ale lui Radu cel Mare au fost depuse definitiv in sarcofagul plasat in
pronaosul bisericii manastirii Dealu, in stanga cum priveşti spre altar.
Sarcofagul lui Mihai nu fusese terminat. Capul Viteazului a
ramas in continuare in chivotul lui Tocilescu. La 1912, monumentul funerar era
gata, dar imprejurari adverse n-au ingaduit odihna de veci a craniului.
In timpul Marelui Razboi, craniul lui Mihai are o nouă si indelungata odisee.
Dupa
sfatul şi cu sprijinul lui N. Iorga, Alexandru Dolinescu (1886-1947), preotul
liceului militar de la manastirea Dealu a luat teasta lui Mihai Viteazul, şi a
dus-o la mitropolia din Iaşi.
In arhiva Mitropoliei Moldovei şi
Sucevei din Iaşi, se gaseşte fila de jurnal cu nr. 3512 semnata de mitropolitul
Pimen, preotul Alexandru Dolinescu, marele eclesiarh Policarp Luca şi
profesorul Teodor Naum. Textul este urmatorul:
„Se
constata de Noi prin acest jurnal ca astazi, Duminica 16 octombrie 1916, ora 3
dupa amiaza, a sosit la Iaşi parintele Alexandru Dolinescu preot şi profesor la
Scoala militara de la Manastirea Dealului şi Ne-a predat capul Voievoului Mihai
Viteazul, din doua piese, tigva şi maxilarul de jos aşezat intr-o cutie de lemn
incuiata.
Dupa ce am vazut capul şi 1-am aşezat
in cutie şi 1-am depus intr-o lada de fer, aflata in o tainita a Mitropoliei
formata la peretele de rasarit a Sf. Altar, incredintandu-1 Marelui eclesiarh
al Metropoliei, Protosincelul Policarp Luca.[...]"
Dupa un timp, moastele voievodului, sunt iarasi pe drumuri, de data asta in Rusia, pentru a fi protejate in caz de invazie a Iasului. Din fericire, capul viteazului nu a fost trimis impreuna cu restul Tezaurului catre Moscova ci catre Cherson.
I.G. Duca ministrul Cultelor, in
Amintiri politice, ne relateaza: „... Din autoritatile civile multe au fost
trimise la Cherson, aşa spre pilda am pornit acolo pe Garboviceanu şi i-am
incredinţat
capul lui Mihai Viteazul luat de la Manastirea Dealului in momentul invaziei
germane, nu care cumva acest adevarat simbol al unitatii noastre nationale sa
cada in mainile duşmanilor, şi in special ale ungurilor. Epopeea lui Garboviceanu
cu craniul Marelui Voievod in Rusia revoluţionară merita sa fie scrisa,
istorica relicvă ascunsa in cutii de palarii spre a nu deştepta atentia agenţilor
bolşevici, spaima perpetua a sărmanului conului Petrache, conştiinta
raspunderii ce i se încredintase, lupta aceasta de-a ascunselea este o
adevarata tragi-comedie.
In orice caz este curios şi foarte simptomatic cum simbolul
unităţii noastre naţionale a trebuit sa treaca prin aceleaşi neinchipuite
vicisitudini prin care a trecut statul roman insuşi, până sa ajungă la înfăptuirea
unitaţii sale; iar capul lui Mihai Viteazul a fost cu alai readus la Mitropolia
de la Iaşi aproape in acelaşi moment in care trupele se pregateau sa reia
armele şi cu Aliaţii învingatori sa inainteze peste Carpati spre Alba Iulia şi
spre campia de la Turda, unde spada tradatoare a lui Basta retezase acest cap"
Petru
Garboviceanu, pedagog renumit, a fost colaborator apropiat al lui Spiru Haret,
doctor in teologie şi filosofie (diploma la Leipzig), deputat, director al unor
prestigioase institutii de invatamant, redactor al revistei „Biserica
Ortodoxa", renumit om de cultura cu traduceri celebre. Statura sa morala
1-a indrituit sa fie ales pentru protejarea relicvei nationale.
![]() |
După sosirea din Rusia craniul a fost expus un timp în catedrala din Iaşi |
In Noiembrie craniul se afla din nou la Iasi.
La 8 noiembrie
„S-a facut de Sf. Mihail o
comemorare din acelea care cu greu se pot uita. Capul, sacra tigva din care
scapasera luminile fulgeratoare, a fost aşezat incununat cu lauri, intr-un
sicriu de stejar umplut cu cele mai vechi bucati de brocard pe care le
cuprindea veşmantaria Mitropoliei. Regele, regina, prinţul moştenitor, [...] reprezentantii civili şi militari ai
Aliatilor Romaniei neutre erau de fata, inconjurati de o mulţime
imensa...".
In
ziua de 22 august 1920, a plecat de la Bucureşti cu destinatia Iaşi un tren
special cu personalitati politice, culturale, militare, religioase. Un vagon
anume amenajat era pregatit pentru a transporta teasta sacră. O masa acoperită
cu catifea, gardată de două santinele militare aştepta relicva naţională.
Programul
prevedea transportul craniului eroului de la Iaşi la Dealu, pe un traseu pe
directia Paşcani-Bacau, Alba Iulia- Sibiu-Targovişte. S-a renuntat la ocolul
prin Transilvania şi s-a hotărât itinerarul Bacau, Focşani, Ramnicu-Sarat, Buzau,
Ploieşti, Targovişte.
Întrega ţară a fost ţinută la curent
cu traseul urmat de craniul voievodului prin relatările ziarelor
„Evenimentul", „Adevarul, „Dimineaţa", „Universul".
La 26 august
la Targovişte, in prezenta demnitarilor oraşului, in frunte cu ministrul de
razboi P. Raşcanu, craniul a fost coborat din tren şi dupa ce o trupa de parada
i-a dat onorurile militare a fost instalat pe un afet de tun tras de 6 cai. În
muzica glasurilor de bronz ale clopotelor oraşului, s-a format un impresionant
convoi funerar care a strabatut intr-o desavarşita reculegere, cei 2-3 km pana
la Manastirea Dealu.
In fruntea alaiului se afla regele
Ferdinand I, care a parcurs tot traseul pe jos. Ajunsa la manastire,
procesiunea s-a aliniat pe doua randuri in fata bisericii. Curtea manastirii şi
imprejurimile erau intesate de oameni, veniti sa-şi aduca piosul omagiu lui
Mihai Viteazul.
A urmat slujba religioasa, apoi s-au tinut numeroase
discursuri incheiate cu alocufiunea regelui Ferdinand I. Dupa cuvantare, regele
şi-a desprins din piept insigna albastra a ordinului Mihai Viteazul şi a
aşezat-o cu respect pe craniul voievodal. Apoi, a cimentat cu propria-i mana
capacul de marmura alba a sarcofagului.
25 de comentarii:
In 1871 cand s-a realizat Statuia lui Mihai Viteazu, a fost o mare dezbatere publica in care principalii intelectuali au cerut eliberarea Dealului Mihai Voda - prin demolarea manastirii - si amplasarea statuii acolo (loc proeminent cu mare vizibilitate), inconjurata de o mare piata de arme (esplanada cu trofee)...
Regele Carol I, printr-un act de autoritate, a impus respectarea valorii de patrimoniu a manastirii si amplasarea statuii in viitoarea Pta.a Universitatii din Centrul Bucurestilor...respect disparut la actualii edili...care au ras relicvele Complexului Manastiresc Sft.Sava (Biserica + Academia Domneasca)...Atunci studentii au facut numeroase proteste la noua statuie...azi, chiar cei dela Istorie, au asistat linistiti la distrugerile de relicve istorice...!
Dan
Si apropo de "relicvele istorice ale celor 2-3 corpuri de veac 17 ale manastirii Sf Sava, ce solutii viabile ati fi avut? Eu ma uit cu cat interes viziteaza oamenii Curtea Veche...Care arata cum arata. Cum poti avea pretentia a fi salvate intr-un fel oarecare niste beciuri (fie ele si a man. Sf Sava)cand insasi Curtea Domneasca a Bucurestilor e varza?
Felicitari RADU, AI PUS MULT SUFLET IN MATERIAL SI PE MULTI ROMANI I-AI FACUT MAI FERICITI.
Foarte bun materialul! Aduceti numai lucruri de calitate si in mare parte in premiera pe www. Savuram fiecare post al dumneavoastra. Multumim!
Foarte interesant materialul.
O observatie tehnica
Craniul este complet edentat. Oare edentarea era ante-mortem?
@vgeorgicas
Cu siguranta marea majoritate a dintilor au cazut post mortem. Dar stiind ca MV a murit la 43 de ani, putem accepta ca unii molari erau deja scosi; asa cum de altfel se si vede pe mandibula.
Nu, e special edentat, ca sa nu se poata face o identificare dupa amprenta dentara!
si pe mine m-a frapat faptul ca nu mai avea niciun dinte; in mod normal dintii (daca exista ante-mortem) raman atasati la craniu; ca posibile explicatii: 1.voievodul intr-adevar nu mai avea niciun dinte in gura cand a murit sau cand a fost ingropat, sau 2. dintii au fost desprinsi ulterior (pe post de suveniruri morbide?)
@Daniel
Acest craniu a fostde-a lungul a 400 de ani scos, furat, adus inapoi, plimbat, iarasi furat, de multe ori etc, asa ca e firesc ca dintii sa cada. Ideea ruprrii pe post de suvenir nu e exclusa... Dintii raman atasati de craniu daca acesta sta linistit in mormant...
Foarte interesante articolul si imaginile! Intr-adevar, este o premiera sa vedem desene si fotografii cu craniul Voievodului unificator! Va multumim! Craniul apare si intr-o stampa din secolul al XVIII-lea cu scena asasinarii lui Mihai, in partea de jos a ei, avand legenda "La Sfanta Manastire Dealu" (fotografia e in compendiul lui Stefan Pascu de Istoria Romaniei din '74). De asemenea, din cate imi aduc aminte, exista si o fotografie a craniului in muzeul manastirii, iar pe craniu este stantata data asasinarii. Inca o data, FELICITARI!
Un articol foarte bun sub toate aspecetele. Felicitari! Cat despre edentare as fi tentat sa cred ca a avut loc in timpul vietii judecand dupa doua din portretele voievodului ( prezente in material ) si care-l infatiseaza pe acesta realist la o varsta "inaintata" avand "falcile cazute". Deformarea fetei in urma edentarii este cu atat mai vizibila cu cat domnitorul, in celelalte portrete, pare a avea o fata prelunga.
wow... nu ma asteptam sa citesc toata postarea, se intampla uneori recunosc dar asa cum patesc de cele mai multe ori aici, m-a prins postarea ta Radu, foarte faina lectie . multam.
e edentat post mortem. daca ar fi fost edentat in timpul vietii, alveolele s-ar fi inchis la scurt timp dupa extractii si ar fi format o crasta alveolara.
dintii stau in alveole prinsi cu niste ligamente, la cranii mai vechi acele ligamente putrezesc si dintii cad.
nice article,,,thanks for share!
keep posting and happy blogging!!
"Oare unde-au fost Romanii,
Cand a fost ucis Viteazul"
Tocmai ati aflat unde au fost...
Excelent blogg-ul, informatiile, design-ul. Am citit cateva dintre articolele tale si, pasionat de isotrie fiind, ma incanta mereu noi informatii legate de trecutul meu ca si arelean, mai ales ca Mihai Viteazul a avut o istorie glorioasa si zguduita, chiar controversata in Transilvania.
Frumoasa gravura cu asasinarea lui Mihai Viteazul se numeste "Entfernung des Walachischen Voyvoden Michael = Eliminarea Voivodului muntean Mihai" de Johann Blaschke, 1770-1833. Cat despre o vizita la manastirea Dealu pt a vedea cele 2 capete voivodale..cu prima ocazie !
Ultima imagine, Mihai calare este de binecunoscutul pictor Constantin Lecca - sper sa nu ma insel. Orice alt detaliu este de apreciat. Imaginea este "intoarsa", stiind fiind ca Mihai era stangaci, deci purta sabia pe partea dreapta.
Anonim
Spui " Cat despre o vizita la manastirea Dealu pt a vedea cele 2 capete voivodale..cu prima ocazie !" Dar nu stiu la ce te referi... Ce "prima ocazie"? Craniile sunt ingropate in sarcofage...
@Anonim
Nu cred ca ultima imagine, cu Mihai calre e intoarsa. Asa arata originalul pe hartie. L-am vazut! Numai ca autorul a ignorat "intoarcerea" automata in oglinda a copiei unei gravuri.Pe litografie era corect. Pe copia pe hartie a ramas cu sabia pe stanga...
multumesc pentru un articol bine documentat si prezentat, menit a prezenta un capitol mai putin cunoscut al istoriei romanilor. este chiar pacat ca manualele scolare nu prezinta faptele asa cum au ramas ele in scrierile vremii si prefera sa le rastalmaceasca in functie de interesul national sau antinational al vremurilor. m-as bucura daca ati mai aborda aspecte din viata domnitorului mihai viteazul (cariera, batalii , actiuni diplomatice, si, de ce nu, originea lui-valea oltului sau orasul de floci).
Ar fi bine de facut un test ADN sa stim daca este autentic craniul, in plus deoarece stiinta si genetica evloueaza, daca obtinem ADN-ului sau, il putem recrea prin clonare avansata.
@Basescu - hahahaha!! Si credeti ca daca ati obtine o clona a lui Mihai Viteazul, acela va fi tot un "Mihai Viteazu"? Sau mai curand un nene cu cravata, cam nervos si iute la manie, care ar putea ajunge in cel mai bun caz primar sau colonel in armata...
din păcate românii şi au trădat adevăraţii conducători intodeauna sau nu au fost lângă el atunci când era nevoie ...păcat câ sunt dezbinaţi altfel sigur am fi fost o naţiune mult mai apreciată dacă eram uniţi aşa cum erau cei din jurul nostru ..
Trimiteți un comentariu